3,016 matches
-
Eminescu pur de-a lungul generațiilor sa identificat răzând în fața lumii. Treceam prin versurii cu pași mărunți durerea îmi cert, acum orgoliul în versuri mi-l înec foșnet la tâmpla nopții eu codru cu vrunze arămii plecam de nenumărate ori adierea privirii pe ale mele frunze. Cutreierat-ai zarea cu măduva transpirată focos la minte aspru în zvăcnire întorci în suflet norul picurat mărunt de ploaia organică te-ai ridicat în tron făcut din versuri ne-constante opusul stărilor verbale scaumnul
GRUPAJ LIRIC DEDICAT ZILEI OMAGIALE LUI MIHAI EMINESCU, DATĂ ÎN CARE SE ÎMPLINESC 166 DE ANI DE LA NAȘTEREA INEGALABILULUI POET NAȚIONAL de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342953_a_344282]
-
stă să iasă din mănunchiul sinaptic. Soarele se lasă peste mine Și mă inundă cu-a să vitalitate, Cu-a să mâna credincioasa Mă conduce-n a zilei taină Și-n al clipei curcubeu. Vela se desface tulbure-n bătaia adierii ceasornice Și zbaterea-mi osoasă sporește; Catargul se lovește-n țipete anonime, Dihanii de valuri spumoase Ce invadează seva suflării mele, Gata să mă muște, gata să mă simtă prăpădit, Gata să mă mestece, gata să mă digere... Cu Nun
ALEXANDRU ENACHE [Corola-blog/BlogPost/342956_a_344285]
-
veche a cunoașterii divineCare stă să iasă din mănunchiul sinaptic.Soarele se lasă peste mineși mă inundă cu-a să vitalitate,Cu-a să mâna credincioasăMă conduce-n a zilei tainăși-n al clipei curcubeu.Vela se desface tulbure-n bătaia adierii ceasorniceși zbaterea-mi osoasă sporește;Catargul se lovește-n țipete anonime,Dihanii de valuri spumoaseCe invadează seva suflării mele,Gata să mă muște, gata să mă simtă prăpădit,Gata să mă mestece, gata să mă digere...Cu Nun cel veșnic
ALEXANDRU ENACHE [Corola-blog/BlogPost/342956_a_344285]
-
miluiește... Cum minți frumos, Adame, nici Dumnezeu nu poate, ‘n cuvinte făurite, falsuri de pur desparte... Căci la crearea lumii, au ai uitat, tu, oare, bărbatul și femeia erau precum o floare? Din pântecele florii sub raza unui soare, în adierea brizei ce vine de pe mare, născuse rodul humei, prinzând suflare viața, cum se așterne roua pe frunze dimineața! Cum poți, atunci, să spui că m-am născut din tine, când Duhul cel de Viață te-a zămislit din mine? De
SCRISOARE CĂTRE FIUL OMULUI de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343009_a_344338]
-
stă să iasă din mănunchiul sinaptic. Soarele se lasă peste mine Și mă inundă cu-a sa vitalitate, Cu-a sa mână credincioasă Mă conduce-n a zilei taină Și-n al clipei curcubeu. Vela se desface tulbure-n bătaia adierii ceasornice Și zbaterea-mi osoasă sporește; Catargul se lovește-n țipete anonime, Dihănii de valuri spumoase Ce invadează seva suflării mele, Gata să mă muște, gata să mă simtă prăpădit, Gata să mă mestece, gata să mă digere... Cu Nun
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Cârstovul viilor Se lasă soarele-n chindie, La terasă-i lume multă... Bătrânii servesc o bere Cu luleaua-n colț de gură... Tinerii în dos, la... umbră, Se-ncolăcesc de... plăcere. Din vânt călduț o adiere Împresoară cafeneaua; Clienți, mulți, nedumeriți De vremea ce va să vină, Cred în astrul - Lună plină, Că... puțini sunt fericiți. Stau la sfadă în uliță Babele, că nu au somn, Lăudându-și rodul muncii Dintr-o toamnă prea bogată, Care
CÂRSTOVUL VIILOR de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343031_a_344360]
-
oameni asemeni mie vom putea pune baze solide într-o țară ierarhic magnifică, iar spectacolul proastei imagini va înceta. Mă simt prinsă în mrejele țării care, cu o ultimă sforțare, încearcă să mă ademenească prin masivele ei înzăpezite iarna, prin adierea florilor de primavară, cu aerul ei de fecioară adormită de bogăția verii și dezmierdată de o bătrână toamnă târzie, traversată dinspre vest spre est de zonele întinse de câmpie cultivată cu sapa și cu calul, de oameni care s-au
„ŢARA CONTROVERSELOR!” de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342998_a_344327]
-
acorduri tăcerile din preajma șoaptelor de dor... unde ciutele vin să își adape setea în cristalul oglindirii de ape, acolo; unde soarele strălucește pe cerul nepătat de furtuni; unde apusul își iubește culorile oferindu-le în dar pe altarul luminii, iar adierea vântului este asemeni brizei: ademenitoare, în mângâiere diafană de val înspumat, în tandră atingere a dorinței calde, cuminți; ori zbuciumate, aprige și fierbinți... Acolo; în acel petec neîntinat de suflet; mă regăsesc, de câte ori mă caut pe mine - cea care uneori
SENINUL UNUI COLŢ DE SUFLET de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343334_a_344663]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > AMPRENTARE Autor: Bianca Aura Buta Publicat în: Ediția nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Amprentare Aud mângâieri sonore în șoapta adierii ce leagănă verdele în frunze. Murmurul clipei... își divide reluările amprentând simițiri uitate din străvechimi; în adormire. Blând contur; din soare se desprinde, când razele lunii își fac două copii albastre... la indigo! Mă opresc și te privesc: Te văd
AMPRENTARE de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343356_a_344685]
-
în care am înghețat amintiri de vise înrămându-le la vedere atârnate în dosul frunții! Apoi mă așez cuminte în dreputul ușii prin care zăresc treceri repezi de peisaje, de iluzii, de dorinți care își flutură în drepul privirii mele adierea speranțelor șoptite de glasul unui suflet parcă damnat tristeților... văd cum imaginile se pierd în trecutul unui tărâm necuprins și veșnic îndepărtat! De multă vreme trenul meu nu își mai află gările, ori trece de peroanele pustii fără să se
POPASUL MACILOR de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343340_a_344669]
-
tunel săpat în stânci colțuroase al cărui întuneric mă sperie crunt ! Atunci; închid ochii să nu mai pot vedea bezna ce mă învăluie atâta de total în bratele ei înfricoșătoare ! Iar când tăcerea se va fi oprit și voi asculta adiere de vânt molcomă; voi ști că pericolul a trecut iar totul va reveni la firescul său! Curând mă voi urca în următorul vagon și'mi doresc așa de mult ca primul popas să mă arunce în mijlocul spicelor de verde neînceput
POPASUL MACILOR de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343340_a_344669]
-
un izvor neistovit de sugestii. Anotimpurile, ce oferă ochilor minunate priveliști, picură în suflet nostalgii, tristețe, dar și infinită bucurie, așa cum ne spune poeta: „ Un leagăn mi-aș croi din flori de câmp,/ din margarete, maci și albăstrele,/ ca-n adierea vântului să cânt/ o melodie stinsă-n praf de stele. ( Dorințe nevinovate) (VALENTINA BECART) COLECȚIA EPOSS ***1. ANGELA BURTEA* Brăila: DE VORBĂ CU INIMA (proză scurtă/ portret, 13 x 18 cm, 160 de pagini). DE VORBĂ CU INIMA este, de
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 26 MAI 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343363_a_344692]
-
verdele începutului de timp!Tu știi; câte răsărituri și câte apusuriam numărat împreună?Un infinit, poate două...le-am ... II. AMPRENTARE, de Bianca Aura Buta , publicat în Ediția nr. 2195 din 03 ianuarie 2017. Amprentare Aud mângâieri sonore în șoapta adierii ce leagănă verdele în frunze. Murmurul clipei... își divide reluările amprentând simițiri uitate din străvechimi; în adormire. Blând contur; din soare se desprinde, când razele lunii își fac două copii albastre... la indigo! Mă opresc și te privesc: Te văd
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
acorduri tăcerile din preajma șoaptelor de dor... unde ciutele vin să își adape setea în cristalul oglindirii de ape, acolo; unde soarele strălucește pe cerul nepătat de furtuni; unde apusul își iubește culorile oferindu-le în dar pe altarul luminii, iar adierea vântului este asemeni brizei: ademenitoare, în mângâiere diafană de val înspumat, în tandră atingere a dorinței calde, cuminți; ori zbuciumate, aprige și fierbinți... Acolo; în acel petec neîntinat de suflet; mă regăsesc, de câte ori mă caut pe mine - cea care uneori
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
cântul păsărilor acoperă în suave acorduri tăcerile din preajma șoaptelor de dor...unde ciutele vin să își adape seteaîn cristalul oglindirii de ape,acolo; unde soarele străluceștepe cerul nepătat de furtuni;unde apusul își iubește culorileoferindu-le în darpe altarul luminii,iar adierea vântului este asemeni brizei:ademenitoare,în mângâiere diafanăde val înspumat,în tandră atingere a dorințeicalde, cuminți;ori zbuciumate, aprige și fierbinți...Acolo; în acel petec neîntinat de suflet;mă regăsesc, de câte ori mă cautpe mine - cea careuneori se rătăcește ... XVII. STRIGÂTUL
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
în care am înghețat amintiri de vise înrămându-le la vedere atârnate în dosul frunții! Apoi mă așez cuminte în dreputul ușii prin care zăresc treceri repezi de peisaje, de iluzii, de dorinți care își flutură în drepul privirii mele adierea speranțelor șoptite de ... Citește mai mult Popasul macilorViața mea este un tren de marfă străbătând drumul șinelor; uneori în liniste, alteori șuierându-și tristețile ori fredonându-și sacadat fericirile!Periodic... înaintez preț de câte un vagon regăsindu-mă în fiecare
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
în care am înghețat amintiri de vise înrămându-le la vedere atârnate în dosul frunții! Apoi mă așez cuminte în dreputul ușii prin care zăresc treceri repezi de peisaje, de iluzii, de dorinți care își flutură în drepul privirii mele adierea speranțelor șoptite de ... XXIII. NOROIUL PLOILOR NOASTRE, de Bianca Aura Buta , publicat în Ediția nr. 1523 din 03 martie 2015. Noroiul ploilor noastre Ploaia asta nesătulă Ce prăvale către noi Ne afundă ... Tot mai mult și mai adânc În murdăritor
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
rodiri n-au mai căzut de mult ciudate brume. E prea târziu? De ce ar fi astfel când mă îndrept zâmbind către alt țel cu sufletul întinerit de visuri în care-au dat în clocot noi puteri când viscolele-s calde adieri și nu mai văd în jurul meu abisuri. E prea târziu? De ce ar fi târziu, când totu-n mine e atât de viu? Anatol Covali Referință Bibliografică: E prea târziu ? / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1700, Anul V
E PREA TÂRZIU ? de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343433_a_344762]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > CU SUNET FIN Autor: Elena Buldum Publicat în: Ediția nr. 1668 din 26 iulie 2015 Toate Articolele Autorului grafica fotografiei: Corina Chirilă În adieri de vânt plăcute Ascult o harpă, din plăcere... Cu sunet fin pe neștiute Mă -mbrățișează o mângâiere. De-o vreme mai îndelungată O strâng în mine ghemuit De ce devine- nverșunată? În spațiul meu înghesuit. Nu are loc în mine, însumi
CU SUNET FIN de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344038_a_345367]
-
mai iubește, că s-a încurcat du alta etc. etc. Ce aveau oare cei doi de comunicat? Păi activitatea de zi cu zi, gânduri, speranțe și vise. Cu alte cuvinte construiau castele în Spania. Din cărți de joc, fragile. Orice adiere de vânt le putea dărâma. Temerile fetiței și jurămintele lui constituiau grosul informației schimbate între ei. Asta înseamnă iubire. Asta este dor. Altceva ar fi fost dacă ar fi versificat în doine și balade sentimentele lor. Astăzi calimera s-a
BICICLETELE GALBENE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344062_a_345391]
-
nebunii. Nu aminti nimic fetei de intențiile sale, cum nici fata nu-i aminti de dorința de a fi pe barcă. Amândoi aveau aceeași dorință. De a fi la bordul bărcii. Înlănțuiți într-o îmbrățișare tandră de îndrăgostiți, răcoriți de adierea vântului ce încrețea valurile mării, pășeau pe dig ca doi soldăței în timpul defilării. Având pașii mai mici, la un moment dat Dalia îl călcă pe Ștefan pe picior. - Scuză-mă. Nu a fost cu intenție. Te-a durut? - Au, ce
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
tale îmi vor trezi impulsul de a fi ce n-am putut ajunge culoare într-o floare sămânța vieții în sânge o aripă în planare de zbor în cerc pe cer prinsă în curenți de gânduri mireasmă în eter sau adierea aceea de șoaptă la ureche bătaie în geam cu picuri de vreme înscrisă-în stihuri albastru de zăpadă înghețată pe văi cu lună plină ghiveci într-o gradină a sufletului tău citește-mă când voi fi doar o carte cu o
NEÂMPLINIRE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344112_a_345441]
-
prins culoare Și , parcă , încăperile - i sunt pline ! Din somnul tainic , muguru - și desface Întâia frunză - ntinsa spre lumină , Iar florile - n cireși , cu gând de pace , Își risipesc culoarea lor divină . Pletoase sălcii - aur curgător , Se scaldă lin , în adieri călduțe , Iar stresinile se topesc de dor , Visând la cuibul vreunei vrăbiuțe . Prin flori și zumzet , iarbă și izvoare , Pământul își revarsă bogăția ... E viața - un prilej de sărbătoare : Domnește - n tot și - n toate , bucuria ! E frumusețe , pace și
BUCURIE SFÂNTA de GEORGETA GIUREA în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/344222_a_345551]
-
un miraj... Cazi și rămâi așa, privind cu ochii goi, -De ce să lupt atâta? Ce rost mai avem noi? Încet, te fură somnul, cu lacrimi pe obraz, Și parcă vezi lumină.. prin tot ce-a fost necaz O dulce adiere și-o muzică divină, Alunga norii triști și-o mângâiere lină Pe fruntea-ți, de niciunde, o simți cu încântare, Speranța ce-o pierdusei că soarele răsare! Când îți revii o mană te trage ușurel: -Hai sus că-acum ajungem, mai
ALINARE DE DRUM de VIOREL CROITORU în ediţia nr. 1269 din 22 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343075_a_344404]
-
deloc. Amurgul face-atunci hemoragie De roșu, din culoarea ca de jar Și numai luna ne mai e făclie, Dar și pe ea o regăsim mai rar, Căci strălucirea nu mai este vie, Ci pâlpâie precum un felinar. DUNGI Ne-mbrățișează adierea blândă, De parcă s-au întors din nou zefirii, Ne-nvăluie-n miresme trandafirii, Chiar dacă iarna rece stă la pândă. Iar vântul nu va rezista pornirii Să frângă iarăși creanga tremurândă, Să-mbrace-n brumă iarba cea plăpândă Și să ofere frunza-ngălbenirii. Ne
PATRU SONETE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343088_a_344417]