KorAP: Find »[drukola/base=admira & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...58 59 60 ...430 >

10,749 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

jos și ciorăpeii. Apoi Își ridică uniforma școlară, ținând tivul cu bărbia. Și ca s-o văd mai bine, făcu echilibristică pe o bucată de lemn - surprinzător de Îndelung, mă gândeam, Înainte să-mi dau seama că voia să-i admir perișorii blonzi care se ondulau ici-colo Între picioarele ei. Eram pe punctul de a Întinde mâna când Greta ezită, lăsând tivul jos și punând punct reprezentației destul de brusc. După ce Își agăță ciorapii la loc și Își ridică chiloții, mi-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
spre oglindă, cu atât Îmi dădeam seama mai bine cât de dificil e pentru un bărbat să se elibereze de acest accesoriu al său. Dar aruncând o privire fetei din oglindă, am Înțeles că poate Dora avea dreptate. După ce am admirat-o amândoi câteva minute - cu obrajii Îmbujorați și cu funda aceea șic chiar că arăta ca o operă de artă - Dora m-a rugat să execut câteva activități. — Și acum e rândul meu, adăugă un pic mai târziu, la puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Nu vrei să-ți demonstrezi talentul pe mine? Mi-am strecurat mâna În buzunar. Se pare că am dezvoltat... — Nu te prosti. Felix susține că nu-l deranjează decât sânii. Nu că nu i-ar plăcea, dar preferă să Îi admire la alte persoane. Încearcă să scape de ai lui cu bandaje. Și invidia femeilor pentru penis? Doar voi, vienezii, mai credeți În așa ceva. Dora Îmi sustrase țigara din nou. Structura oaselor e singurul lucru care poate fi modificat. Uită-te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

aceea mă va obseda toată viața) c-ar fi „lucrușorul meu“, ei bine, șlongul lui îmi amintește de furtunurile de incendiu strânse colac în hidranții de pe coridoarele școlii. Șlong: cuvântul, într-un fel, surprinde exact animalitatea, carnalitatea pe care o admir eu atât de mult, bălăngăneala absolut nepăsătoare, masivă, inconștientă a acestui furtun însuflețit, prin care pompează jeturi de apă groase și tari ca odgoanele, pe când eu elimin firicele gălbui, eufemistic botezate de mama „pișu“. Pișu, îmi zic eu, e ceea ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
invenția mea. Ce vină am eu că ești grăsană și „greoaie“, iar eu sunt sfrijit și strălucit. Ce vină am eu că-s așa frumușel, de-o oprește lumea pe mama, când mă scoate cu căruciorul la plimbare, ca să-mi admire punimul 1 superb - doar o auzi și tu povestind treaba asta, n-am nici o vină că așa a fost să fie, e o chestie de la natură că m-am născut frumos, iar tu, dacă nu urâtă, în orice caz nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
asta de nas? „Pari o persoană drăguță, domnule Porte-Noir, dar de ce-ți acoperi întruna mijlocul feței?“ Fiindcă mijlocul feței mi-a luat-o subit în sus! Fiindcă năsturașul din primii ani ai copilăriei, chestioara aia drăgălașă pe care o admirau toți când eram în cărucior, la care nu se mai săturau să se uite, mijlocul feței mele a început să se înalțe spre Dumnezeu. „Porte-Noir și Parson din părți, băi, puștiulică, îți stă scris E-V-R-E-U pe mijlocul mutrei - ia uite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
să mai calc în viața mea în canalul ăla colector! Vreau să trăiesc în Vermont, Adjunctule! Vreau să trăiesc în Vermont cu tine - să fiu un om în toată firea, orice ar însemna asta! Vreau să fiu Doamna Exemplu-Demn-De-Urmat. Și Admirat! Și Ascultat. Și continuă tirada plângând: Cu cineva care să nu mă fută la cap toată ziua. Of, cred că te iubesc, Alex, zău așa. Ah, și cu ce spanac o să mă aleg eu din treaba asta! Cu alte cuvinte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
mă opăresc aproape de moarte sub apa clocotită. Transformarea durerii în plăcere mi se pare atât de bărbătească. Îmi pun apoi o pereche de pantaloni de casă proaspăt călcați și o cămașă „gaucho“ curată - perfecto! Fredonez un cântec la modă, îmi admir bicepșii, îmi șterg pantofii cu o cârpă, făcându-i să lucească, iar între timp copiii frunzăresc ziarele de duminică (ochii lor au exact culoarea ochilor mei), chicotesc pe covorul din camera de zi, iar soția mea, doamna Alexander Portnoy, pune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Priveliștea bustului meu musculos reflectată în oglinda din dormitor devenise plăcerea vieții mele. La școală îmi înfoiam mușchii sub haine. Mă opream la colțul străzii să-mi studiez antebrațele, să văd dacă am mai pus ceva mușchi. În autobuz îmi admiram venele. Într-o bună zi cineva o să se dea la mine și la deltoizii mei, și-o să-i pară rău! Dar nu s-a dat nimeni, slavă Domnului! Asta până la Naomi! Vasăzică pentru ea gâfâisem și tremurasem eu atâta sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

să nu-i fi fost rival. Când ea nu va mai fi, Janet Pardoe va rămâne pentru un scurt interval de timp un frumos loc și gol, abia existând, În afară de nevoia de somn, nevoia de hrană, nevoia de-a fi admirată. Dar curând Își va reveni, va fărâmița iar pâinea prăjită și va spune: — Sigur că-i și părerea mea. Așa am simțit dintotdeauna. Ceașca se clătină În mâna lui Mabel Warren, cafeaua se revărsă peste buza acesteia și câteva picături

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
dracului cu oricine crede așa ceva. Janet este o pramatie. Mă gândesc să-mi iau altă companioană. Există În trenul acesta o actriță mignonă, una care mi-ar conveni. Ar trebui s-o vezi și tu. O siluetă Încântătoare, Con. Ai admira-o și tu, ca și mine. Nu foarte frumoasă, dar cu picioare splendide. Cred că ar trebui să-mi redecorez totuși apartamentul. Ceea ce-mi amintește de ceva. Poți urca până la zece șilingi și unsprezece pence pentru catifeaua aia. S-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

toba, În secret chiar, și nu-i plăcea prea mult să fie scos În față pentru a fi felicitat. Cred că s-ar putea spune că, deși era o persoană cu Încredere În sine, era foarte discret, ceea ce eu am admirat. Tot așa, găseam că era mai degrabă sexy faptul că el păstra uneori misterul În legătură cu anumite lucruri. Era incredibil de romantic, dar nu ca un papă-lapte. Când spunea „Te iubesc“, vorbea serios. Ce frumoooos, zise Tinsley. Mai zi, te rog

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
povestit ceva. Ridicând din sprâncene, am privit-o pe Marci. — Are o aventură. —Sophia are mereu câte o aventură, am remarcat, blazată. —Cu un bărbat Însurat. Marci Își puse din nou ochelarii și s-a Întors cu fața la oglindă, ca să se admire. —Nu-i așa că are un bun gust desăvârșit? „Ce dacă nu știu să schiez“, mi-am spus În sinea mea, În timp ce priveam Alpii de pe terasa cabanei, a doua zi dimineața. Munții ăștia chiar arată la fel de proaspeți și de curați ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

fereastră spre munte, îți dai seama: fericire, stimă și prețuire! Trebuia să-i comanzi și-un ghiveci cu flori pentru masa de lîngă oglindă, eventual o urzică, ori o aloe. De ce mă iei în rîs? întrebă Vlad roșind. Da de unde! Admir frumusețea morală a generației mele. Aveam o prietenă în studenție... -Nu mă interesează ce-aveai tu! i-o taie Vlad. Să știi că mă pricep și eu. Sorina nu-i..., altfel, ca ea, găseam zece aici. Scuză-mă! șoptește Mihai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pieptul cămășii: Ascultă, puștan obraznic ce ești! Drept cine mă iei?! Mă confunzi cumva cu vînzătoarea de la autoservire?... Căreia, ca un obsedat ce ești, îi sorbeai cu privirea sînii, prin deschizătura halatului! Cu privirea n-am putut decît să-i admir, ca pe tot ce-i frumos, dealtfel spune Mihai pe un ton jos, dar sigur, cu care vrea să-și mascheze reacția de violență ce a simțit-o născîndu-se în el cînd s-a văzut luat de piept. Femeia se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Am și pus ochii pe niște mașini teleghidate; mai trebuie să pun mîna și pe bani... Frumoasă! arată spre fată, care se așază lîngă copii. N-am fost niciodată ceea ce se cheamă afemeiat, murmură abătut -, dar mi-a plăcut să admir frumosul, care, cum spunea Hugo, "e tot atît de folositor ca și utilul". Drept răspuns, profesorul strîmbă scurt din nas, ca un început de dojană și-și ia paharul, golindu-l. De afară, se aude viscolul învăluind restaurantul, gata să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
a o provoca, de-a-i da replică, așa cum s-a întîmplat aseară, cînd a vrut să mă scoată străin de muzică. E drept, surîde Mihai, făcînd un gest de neputință ar fi o minciună grosolană să spun că nu o admiram; trebuie să recunoaștem că, din punctul de vedere al formelor, arată superb. Dar clatină el din cap nimeni nu se îndrăgostește de o simplă figură geometrică, te rog să mă crezi! Ce frumos știu să mint!" se minunează el în timp ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
picior eram și tare proști, ăsta-i adevărul -, dar... Săteanu se oprește. Se oprește pur și simplu, fără nici un pic de jenă că ar fi vorbit de lucruri intime. Ține un creion chinezesc între degete și-l rotește mult timp, admirînd frumusețea desenelor. Ia zi-mi, Mihai, întreabă el cînd erai elev, te-ai îndrăgostit de vreo profesoară? Oo-o! rîde Mihai. Și-ncă ce dragoste! Mi-aș dori să pot iubi și acum la fel; cred c-aș scrie niște piese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Poate că el a plătit la contabilitatea uzinei, chiar și simbolic, dar a plătit. Mai dă-o Dracului, nici chiar așa! rîde Săteanu. Mi-i fi tu prieten, dar... Se plimbă un timp, cercetează cu de-amănuntul instalația de laborator, admiră tablourile de pe pereți, apoi, cînd crede că s-a liniștit complet, revine la gîndul de mai înainte: Cred că-i mai bine să cantonăm în alt teritoriu. Apropo de femeia cunoscută de mine, ai vreo obiecție? Care? Tăcut, hotărît să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mata... Ce faci, tot așa galant cu studentele? Joacă naibii! sare în sus profesorul, tremurînd tot de frig, arătînd cu mîna, care se bîțîie în aer, spre cărțile așezate pe masă. Ooo, ce corp! dă din cap Lazăr, încet, prelung, admirînd. Ochii profesorului se încruntă scurt, apoi întreaga lui ființă se relaxează într-un zîmbet, roșindu-se pînă la frunte, înfierbîntîndu-se, ca o femeie căreia îi face curte bărbatul iubit. Chiar...?... întreabă Teofănescu așezîndu-se. Mai încape vorbă! se miră Lazăr involuntar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
încă o mie. Vreți și paltonul? Două mii, că-i nou. Profesorul numără în fugă patruzeci de bancnote, apoi, înfrigurat, începe să se îmbrace. Cînd e gata îmbrăcat, începe să alerge pe loc, asemeni unui sportiv de performanță. Ei da! îl admiră Lazăr, mascîndu-și ironia. Să-i vezi pe băieții de la "Voința" la antrenament spune profesorul slăbind ritmul -, e-o plăcere!, au o condiție fizică..., niște trupuri de Adonis... Merg adesea cu Marcu și-i admirăm... Ce faci cu atîția bani? întreabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
sportiv de performanță. Ei da! îl admiră Lazăr, mascîndu-și ironia. Să-i vezi pe băieții de la "Voința" la antrenament spune profesorul slăbind ritmul -, e-o plăcere!, au o condiție fizică..., niște trupuri de Adonis... Merg adesea cu Marcu și-i admirăm... Ce faci cu atîția bani? întreabă el, așezîndu-se pe scaun, răsfoind banii ieșiți pe jumătate din plic. E-abia ora patru. Și mai avem și ceva băutură. Eu zic să continuăm dansul, dom' profesor. Pentru moment, o sută. Vă convine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pe lîngă ușa bucătăriei, de unde răzbat vorbele jucătorilor, intră vijelioasă. Ce-i aici!? întreabă ea săltîndu-și palmele în șolduri, tremurînd vizibil. Profesorul îi aruncă o privire fugară, strîmbînd din nas. Lazăr, în schimb, înfierbîntat de joc și de băutură, o admiră îndelung: Stimată doamnă, chiar dacă v-ați simțit bine pînă acum... clatină el din cap -, topind ce se mai afla în geamantane, vi s-o fi făcut, evident, de scandal, dar noi sîntem băieți cuminți... Două, precum ați cerut zice Lazăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
zis Săteanu, măcar să-i atrag atenția, ca între prieteni" gîndește Mihai, privind lung receptorul din mîna sa, pe care îl agață la loc, în furcă, hotărînd că-i de ajuns pe ziua de azi, ba chiar prea mult. Iese afară, admiră calmul cerului și absența vîntului, se înfioară la amintirea iernilor copilăriei, ia un pumn de zăpadă pe care o transformă într-un bulgăre îndesat, pășind încet, rar, către blocul din față, o clădire sumbră, cu geamuri mici, multe și dese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
soția lui Bujoreanu... În seara aceea, tînărul acela o fi devenit violent, ori poate că... Prea s-a schimbat mama cînd l-a văzut cu Doinița în brațe... Dacă l-am iubit vreodată pe Theo și cred că l-am admirat măcar -, a fost pentru seara în care a venit cu fetița în brațe... Cred că-i singurul care nu știe că Doinița e fiica lui... Ce tot fluieră milițianul acela?!... Am să mă întorc! Dacă n-o fac acum, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]