1,929 matches
-
respectată, mai ales când cuva de developare are dimensiuni mult mai mari decât cele ale plăcii. Aceasta se datorează faptului că o parte a fazei este în contact cu atmosfera cuvei. Influența fazei gazoase se manifestă prin mai multe moduri: adsorbția vaporilor solventului de către stratul uscat și evaporarea solventului. Aceste 2 fenomene au loc concomitent. Atenuarea unuia din aceste efecte nu se poate controla mai ales când e vorba de amestecuri de solvenți. O placă de silicagel uscată absoarbe 10% apă
ANALIZA MEDICAMENTELOR VOLUMUL 1 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/84343_a_85668]
-
Pentru evitarea influenței nefaste a vaporilor solvenților, se utilizează așa numitele cuve „sendwich”: O placă de suport inert (sticlă etc.) este așezată paralel la o distanță de câțiva mm față de placa cu solutul de analizat; ca urmare a căldurii de adsorbție se evită transformarea solvenților volatili în picături. Un alt procedeu pentru o developare liniară constă în dispunerea plăcii orizontal. Solventul ajunge din 2 părți opuse ale plăcii printr-o fantă capilară. Procesul de developare se oprește când cele 2 fronturi
ANALIZA MEDICAMENTELOR VOLUMUL 1 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/84343_a_85668]
-
8 și o formă neutră cu pH = 7,5. Pulber .N.-300-PEI anionic), Celuloza M.N-300-Poly-P (schimbător anionic). idul de magneziu Acest adsorbant are proprietăți asemănătoare cu oxidul de aluminiu, față de care prezintă unele avantaje și dezavantaje. Avantaje: capacitate de adsorbție mai mare; mai puțin sensibil la activare; straturile au o bună rezistență mecanică chiar fără liant. Dezavantaje: reacționează cu iodul împiedicând astfel identificarea unor substanțe; es etilic. Preparate de hidroxid de magneziu mai des uti Silicatul de magneziu Principalele preparate
ANALIZA MEDICAMENTELOR VOLUMUL 1 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/84343_a_85668]
-
sau policondensarea acizilor grași cu amine alifatice. Grupele C=O și NH ale poliamidei din interiorul polimerului formează legături de hidrogen prin intermediul cărora lanțurile sunt legate între ele. Aceleași grupe de la suprafața polimerului libere și joacă un rol important în adsorbția produșilor care trebuie separați. O poliamidă folosită în cromatografia plan aprolactama]) cu o granulație de 5-20 μm. Poliamida este folosită cu succes în separarea compușilor cu structură fenolică. Aceștia sunt relativ puternic adsorbiți datorită legăturilor de hidrogen care se pot
ANALIZA MEDICAMENTELOR VOLUMUL 1 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/84343_a_85668]
-
o tehnică utilizată pentru separarea și determinarea soluților organici și anorganici din orice probe, în special substanțe și produse farmaceutice, biologice, alimentare, industriale, de mediu etc. Clasificare În funcție de mecanismele care stau la baza separării componentelor, HPLC se clasifică astfel: de adsorbție; de repartiție; cu faze inverse; prin schimb ionic; prin excluzie moleculară. Echipamentul de bază constă din 1-2 sau mai multe rezervoare, o pompă de înaltă presiune, un injector pentru introducerea probei, o coloană cu faza staționară, un detector și un
ANALIZA MEDICAMENTELOR VOLUMUL 1 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/84343_a_85668]
-
a fazelor staționare necesită utilizarea unei faze mobile mai concentrate, ceea ce este o problemă în cromatografia ionică, datorită detectorilor conductometrici ce nu pot funcționa bine la concentrații mari în săruri. Capacitatea ionică tipică este 10-100 mechiv./ g 2. Capacitatea de adsorbție Fazele staționare organice constau din legături polimerice ce conțin grupări funcționale. Când un asemenea material intră în contact cu apa există tendința de adsorbție, cu o presiune mai mare de 300 atm. și cu o capacitate ionică mare. Cu cât
ANALIZA MEDICAMENTELOR VOLUMUL 1 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/84343_a_85668]
-
bine la concentrații mari în săruri. Capacitatea ionică tipică este 10-100 mechiv./ g 2. Capacitatea de adsorbție Fazele staționare organice constau din legături polimerice ce conțin grupări funcționale. Când un asemenea material intră în contact cu apa există tendința de adsorbție, cu o presiune mai mare de 300 atm. și cu o capacitate ionică mare. Cu cât capacitatea ionică este mai mare și legăturile polimerice sunt mai puține, cu atât sensibilitatea polimerului la adsorbție este mai mare. 3. Selectivitatea Afinitățile relative
ANALIZA MEDICAMENTELOR VOLUMUL 1 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/84343_a_85668]
-
în contact cu apa există tendința de adsorbție, cu o presiune mai mare de 300 atm. și cu o capacitate ionică mare. Cu cât capacitatea ionică este mai mare și legăturile polimerice sunt mai puține, cu atât sensibilitatea polimerului la adsorbție este mai mare. 3. Selectivitatea Afinitățile relative diferite ale contraionilor fazei staționare arată o variație considerabilă odată cu tipul schimbătorului de ioni și a condițiilor în care este utilizat. Sunt cazuri în care mecanismul simplu al schimbătorului de ioni nu poate
ANALIZA MEDICAMENTELOR VOLUMUL 1 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/84343_a_85668]
-
odată cu tipul schimbătorului de ioni și a condițiilor în care este utilizat. Sunt cazuri în care mecanismul simplu al schimbătorului de ioni nu poate fi singurul mecanism de reținere, cum este cazul în care există efecte ale excluziei ionului sau adsorbției la matricea fazei staționare decât la grupările funcționale. Proprietățile ionilor solutului, fazei mobile și contraionilor ce afectează extinderea interacțiunilor ionice sunt: - sarcina ionului solutului; - mărimea ionului solvatat; - gradul de polimerizare al schimbătorului de ioni; - polarizarea ionului solutului; - capacitatea ionică a
ANALIZA MEDICAMENTELOR VOLUMUL 1 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/84343_a_85668]
-
sau copolimeri cu poliglicerometacrilat sau vinilpoliacetat sunt utilizate pentru separările de polimeri biologici ce se găsesc într-o fază apoasă (polizaharide, proteine) De asemenea, pentru separări hidrofilice sunt utilizate gelurile poroase constituite din silicați ce conțin grupări gliceropropilice . Fenomenul de adsorbție este slab pentru moleculele mici. Gelurile stiren-divinilbenzen sunt utilizate pentru separarea compușilor dizolvați în solvenți organici. Tetrahidrofuranul este un bun solvent pentru mulți polimeri și este adesea utilizat ca fază mobilă. De asemenea, cloroformul și toluenul sunt utilizați pentru dizolvarea
ANALIZA MEDICAMENTELOR VOLUMUL 1 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/84343_a_85668]
-
faza mobilă trebuie să curgă în mod continuu. Clasificare cromatografia gaz-lichid (GLC) - faza staționară este un lichid, iar procesul este o formă de repartiție cromatografică cromatografia gaz-solid (GSC) - faza staționară este o suprafață solidă, fenomenul de separare are loc prin adsorbție. Principii generale Separările în gaz-cromatografie au la bază aceleași principii pe care se fundamentează celelalte tipuri de analiză cromatografică. Compușii de analizat migrează prin sistemul cromatografic cu viteze determinate de afinitățile lor pentru faza staționară. Puterea de separare depinde de
ANALIZA MEDICAMENTELOR VOLUMUL 1 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/84343_a_85668]
-
biochimice și biologice, însoțite de diferite manifestări clinice, ce definesc bioincompatibilitatea. Sisteme de dializă perfect biocompatibile, adică inerte din punct de vedere biochimic, fiziologic și clinic, practic nu există. Bioincompatibilitatea se traduce prin: activarea complementului și a leucocitelor, a coagulării, adsorbție, inducerea unor reacții alergice și hemodinamice și a unor reacții la dializat. Numeroase fenomene imunologice au fost observate în acest context: activarea complementului, producția unității de atac terminale a complementului, creșterea expresiei receptorilor pentru complement, a metabolismului oxidativ al fagocitelor
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
haemophan, triacetat de celuloză) și cele sintetice (poliacrilonitril, AN69, polisulfonă, policarbonat, poliamidă, polimetilmetacrilat etc.) sunt mai puțin bioincompatibile. Aceste diferențe între tipurile de membrane se datorează nu numai gradului diferit de activare imunologică, ci și capacității diferite de epurare sau adsorbție a mediatorilor inflamației. Reacția inflamatoare depinde, de asemenea, de particulele eliberate din circuit (tubulatura de dializă), de modul de sterilizare, precum și de fluxul sangvin și de eficiența dializei. Manifestările clinice ale bioincompatibilității sunt: (1) tulburări funcționale respiratorii prin sechestrarea leucocitelor
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
de compuși. În funcție de principiile care stau la baza metodelor cromatografice, acestea se împart în trei grupe: cromatografie de absorbție, cromatografie de repartiție și cromatografie prin schimb de ioni. Separarea substanțelor dintr-un amestec fluid prin diferite variante ale procesului de adsorbție constituie metoda cromatografică. În principiu, această metodă constă în trecerea amestecului de separat colorat sau incolor, într-o singură direcție, printr-un mediu solid, la suprafața căruia substanțele se vor fixa în anumite zone. Zonele de fixare ale componentelor depind
Chimie fizică şi coloidală by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/702_a_1313]
-
în trecerea amestecului de separat colorat sau incolor, într-o singură direcție, printr-un mediu solid, la suprafața căruia substanțele se vor fixa în anumite zone. Zonele de fixare ale componentelor depind de viteza de migrare, de gradul diferit de adsorbție și de natura fazelor ce vin în contact (adsorbant și adsorbat). Se obține în felul acesta o stratificare a substanțelor care trec prin adsorbant și care poate fi supusă ulterior diferitelor metode de analiză calitativă și cantitativă pentru fiecare componentă
Chimie fizică şi coloidală by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/702_a_1313]
-
a apei pentru unele soluri omogene este:-pietrișul mijlociu-7%; nisipul mare23 %; nisipul mijlociu 47 %; nisipul mărunt 65 %; argila 70 %. Solul cu o mare capacitate de reținere a apei este umed, neaerat, rece și insalubru; el are capacitate de autoepurare redusă. Adsorbția acidului acetic pe cărbune Sistemele disperse eterogene prezintă suprafețe de separare între componentele lor. Proprietățile acestor sisteme variază în diferite puncte, interacțiunile având loc la limita de separare a fazelor. Dintre fenomenele ce au loc la suprafața de separare dintre
Chimie fizică şi coloidală by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/702_a_1313]
-
se petrec la interfața dintre două componente. Atunci când pătrunderea moleculelor, ionilor, macromoleculelor are loc în întreaga masă a unei componente a sistemului, procesul se numește absorbție. Dacă o componentă se concentrează numai la suprafața de separare, procesul poartă numele de adsorbție. Acumularea la suprafața unei substanțe solide sau lichide a unei alte substanțe se numește adsorbție. Substanța pe a cărei suprafață se produce fenomenul se numește adsorbant iar substanța care se acumulează se numește adsorbat. Corpurile solide, prin suprafața lor specifică
Chimie fizică şi coloidală by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/702_a_1313]
-
întreaga masă a unei componente a sistemului, procesul se numește absorbție. Dacă o componentă se concentrează numai la suprafața de separare, procesul poartă numele de adsorbție. Acumularea la suprafața unei substanțe solide sau lichide a unei alte substanțe se numește adsorbție. Substanța pe a cărei suprafață se produce fenomenul se numește adsorbant iar substanța care se acumulează se numește adsorbat. Corpurile solide, prin suprafața lor specifică mare, au proprietatea de a reține diferite gaze sau lichide datorită forțelor necompensate de la nivelul
Chimie fizică şi coloidală by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/702_a_1313]
-
lui Freundlich: , în care: X = cantitatea de adsorbat; m = cantitatea de adsorbant; C = concentrația de echilibru a adsorbatului lichid; k, n = constante. Acestă relație poartă numele de izoterma lui Freundlich. Ecuația poate fi reprezentată grafic printr-o parabolă. Izoterma de adsorbție a lui Freundlich c = concentrația de echilibru în mediu fluid a substanței care se adsoarbe; a = concentrația aceleiași substanțe pe adsorbant. Concentrația a exprimă intensitatea adsorbției (coeficientul de adsorbție). Mod de lucru Se pregătesc șase soluții de acid acetic de
Chimie fizică şi coloidală by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/702_a_1313]
-
de izoterma lui Freundlich. Ecuația poate fi reprezentată grafic printr-o parabolă. Izoterma de adsorbție a lui Freundlich c = concentrația de echilibru în mediu fluid a substanței care se adsoarbe; a = concentrația aceleiași substanțe pe adsorbant. Concentrația a exprimă intensitatea adsorbției (coeficientul de adsorbție). Mod de lucru Se pregătesc șase soluții de acid acetic de următoarele concentrații: 0,8n; 0.6n; 0,4 n ; 0,2 n ; 0,1 n ; 0,05 n. Titrul exact al acestor soluții se determină prin
Chimie fizică şi coloidală by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/702_a_1313]
-
Freundlich. Ecuația poate fi reprezentată grafic printr-o parabolă. Izoterma de adsorbție a lui Freundlich c = concentrația de echilibru în mediu fluid a substanței care se adsoarbe; a = concentrația aceleiași substanțe pe adsorbant. Concentrația a exprimă intensitatea adsorbției (coeficientul de adsorbție). Mod de lucru Se pregătesc șase soluții de acid acetic de următoarele concentrații: 0,8n; 0.6n; 0,4 n ; 0,2 n ; 0,1 n ; 0,05 n. Titrul exact al acestor soluții se determină prin titrare cu o
Chimie fizică şi coloidală by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/702_a_1313]
-
C, care reprezintă cantitatea în g/l de acid acetic adsorbit. Se calculează cantitatea de acid adsorbit de 1 g cărbune, cu relația: Se trasează un grafic așezând pe abscisă concentrațiile în acid acetic iar pe ordonată valorile coeficientului de adsorbție a. Pentru o bună reprezentare grafică a variației coeficientului de adsorbție cu concentrația normală a acidului acetic, se recomandă trasarea punctelor și a curbei pe hârtie milimetrică. Separarea clorofilelor A și B din frunze proaspete Metoda cromatografiei pe coloană Principiul
Chimie fizică şi coloidală by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/702_a_1313]
-
Se calculează cantitatea de acid adsorbit de 1 g cărbune, cu relația: Se trasează un grafic așezând pe abscisă concentrațiile în acid acetic iar pe ordonată valorile coeficientului de adsorbție a. Pentru o bună reprezentare grafică a variației coeficientului de adsorbție cu concentrația normală a acidului acetic, se recomandă trasarea punctelor și a curbei pe hârtie milimetrică. Separarea clorofilelor A și B din frunze proaspete Metoda cromatografiei pe coloană Principiul metodei Clorofilele se separă din frunze prin adsorbție pe o coloană
Chimie fizică şi coloidală by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/702_a_1313]
-
variației coeficientului de adsorbție cu concentrația normală a acidului acetic, se recomandă trasarea punctelor și a curbei pe hârtie milimetrică. Separarea clorofilelor A și B din frunze proaspete Metoda cromatografiei pe coloană Principiul metodei Clorofilele se separă din frunze prin adsorbție pe o coloană cromatografică formată din adsorbanții specifici carotenoizilor și clorofilelor, iar separarea clorofilelor între ele se realizează prin eluarea cu solvenți specifici. Reactivi 1. acetonă 2. solvent I (eter de petrol : acetonă = 4:1) 3. solvent II (eter de
Chimie fizică şi coloidală by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/702_a_1313]
-
n 4. 0.2 n 5. 0.4 n 6. 0.6 n Se reprezintă apoi grafic concentrația Fe3+ (corespunzătoare solubilității precipitatului) în funcție de concentrația peptizatorului (HCl). Se obține o curbă în formă de S. La concentrații mici se produce doar adsorbția peptizatorului, iar peptizarea este neglijabilă. Peptizarea crește brusc într-un anumit domeniu de concentrații apoi rămâne relativ constantă, când tot precipitatul a peptizat. Se precizează că peptizatorul este de fapt FeCl3 ce se formează în urma dizolvării parțiale a Fe(OH
Chimie fizică şi coloidală by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/702_a_1313]