251,896 matches
-
de Crăciun în care celulele albe și roșii pâlpâie noapte de noapte spre stele. și-am să mă ridic și tu ai să mă primești în casă ca întotdeauna la vreme de viscol și secetă. în sobă vor arde lemnele aduse din pădure, pe pereți vor lumina icoanele. izbăvirea va fi la un pas. VINO AMICE CU SPERANȚ| ȘI-NCREDERE nenorocul și foamea și sila în marile parcuri pe străzile pline în vechile fundături ale orașului unde vânturile din deșert au
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
din pădure, pe pereți vor lumina icoanele. izbăvirea va fi la un pas. VINO AMICE CU SPERANȚ| ȘI-NCREDERE nenorocul și foamea și sila în marile parcuri pe străzile pline în vechile fundături ale orașului unde vânturile din deșert au adus auzul dezastrului și pământul zbârcit al luminii unde cei nefericiți nu mai au lacrimi și cei goi nu mai au stele și cei lacomi sunt spuză de bube în lacrima cerului păduchi peste tot și arme și ceară și zvon
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
luminii MONADE atomii care au fost odată în soare sunt acum în noi toate stelele au fost s-au născut și-au murit pentru noi ca să se împărtășească în noi cu toți atomii și cu toții zeii lor căzuți în noi aduși de praful stelar. vânturi eterice au înnoptat în văi cu pulberi de fier și de aur și stropi de uraniu - elemente nenăscute odată cu universul ci după o îndelungată ciocnire sfâșietoare clocire-n vibrații stranii meteori ne-au adus în gheața
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
în noi aduși de praful stelar. vânturi eterice au înnoptat în văi cu pulberi de fier și de aur și stropi de uraniu - elemente nenăscute odată cu universul ci după o îndelungată ciocnire sfâșietoare clocire-n vibrații stranii meteori ne-au adus în gheața lor viață și mamele noastre au fost trimise aici de jalea și cântecul sferelor și asta nu ne mai dă pace și liniște ne frământă ca pe sfintele moaște căutăm să ieșim din noi și să ne ridicăm
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
făcut de tot rahatul! Îmi zice, - Păi bine, amice, Tu crezi că femeile-au șele Și buci, Ca ele mereu să le spele Și tu mereu să le-apuci? Îngere dragă, i-am zis preasupus, Pe femei Dumnezeu le-a adus Să se lungească alene în paturi, Momindu-ne dulce cu sfaturi Cum să le punem picioarele tandre pe umeri. Chiar nu te dumeri!? Mai bine scoate-ți aoreola, Desprinde-ți aripile, Și profită de milostenia ce ți-o fac, fragede
Poezie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/4051_a_5376]
-
mai trăit Ținută-n brațe, undeva la mare Va spune că trăiește cel mai tandru răsărit. Ai intuit corect, o va iubi Și ea îl va iubi și îl va răsfăța Și da, e adevărat Că nu își va mai aduce aminte precis Când este ziua ta. Ai învățat ceva lecții de viață De știi atât de bine ce se va-ntâmpla Cum mult prea bine știi, poete, Că-n pagini, pe furiș, Ea se va căuta... Dovadă Există! M-am
Poezie by Flaviu Pre () [Corola-journal/Imaginative/3962_a_5287]
-
Îmi permit un surâs oarecum arogant Când știu că tu prin despărțire ai înțeles Doar o distanță fizică de mine... La mâna valurilor Convins c-am să te țin alături Ți-am îngropat o gleznă C-o mână de nisip adus din mare. Dar n-a contat în lumea-n care Incertitudinea așterne valuri La picioare. Evanghelia după mine Să fiu văzut mai ales când nu aș merita să fiu văzut. Să nu fiu jignit tocmai atunci când poate aș merita să
Poezie by Flaviu Pre () [Corola-journal/Imaginative/3962_a_5287]
-
sâmburi, pe solul forjat și smălțuit de flori vulcanice și minereuri, cu ochii țintă la zidirea de la sine-a frumuseții. Într-un măr, în sâmburii lui, durează-ți casă aspră, virginală, ca vizuina unei mici lighioane imobile sub viscolul exuberant. Adu-ți de-a rostogolul, răbdător, și rația de pucioasă, dinamita cotidiană, apoi te-ntinde-n somn între pereții lui spumoși, precum un sacerdot în leagănul de fulgere: din oaza protectoare a neîntreruptei nașteri n-ai cum să ieși. LUNĂ PLINĂ
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/3917_a_5242]
-
Romulus Bucur o farfurie cu brînză și roșii. ai putea continua laconic transformînd-o într-un haiku ai putea dezvolta descriind farfuria precizînd ce fel de brînză aducînd vorba despre radioul firește deschis dînd un detaliu sau altul din bucătărie poezia e ca execuția unui mare maestru fiecare detaliu contează nu însă neapărat frumusețea ci mai degrabă forța o bară de fier învelită în vată cînd te lovește
Poemul săptămânii by Romulus Bucur () [Corola-journal/Imaginative/4118_a_5443]
-
cu celălalt ești văzut Și asta se întîmplă mai ales iarnă pe ger Trec pe lînga ziduri și case porți și ferestre zapezi contemporane Poate e dincolo de ele o parte din mine și mă urmărește Cum stau uneori în loc să-mi aduc aminte ceva Deh și respirația se mai oprește și maroniul fațadei Se desface în multe nuanțe și spicul ierbii dintre crăpături Își lasă semințe necomestibile dar ele germinează Și înmulțesc ierburile poate chiar acum poate La primăvară cînd se zice
Poezii by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/4243_a_5568]
-
fațadei Se desface în multe nuanțe și spicul ierbii dintre crăpături Își lasă semințe necomestibile dar ele germinează Și înmulțesc ierburile poate chiar acum poate La primăvară cînd se zice că da colțul ierbii Cînd umbli așa alene îți mai aduci aminte cum îi scriai fetei aceleia Din liceu un poem de dragoste și ai vrea sa-l găsești Printre hîrtiile din podul casei în lada prăfuita Care a rezistat la toate schimbările de acoperiș Poate e un poem mai proaspăt
Poezii by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/4243_a_5568]
-
sfârșit, dictat de stalactite. Din ce în ce mai singuri alergam, pluteam mai puternici și mai frumoși, se pare, departe de adevăr, dreptate, dintr-o vie stâncă ciopliți printre scoici, alge, pietre ori coloși repatriați în stihie. Pescarul de suflete „Fă un pas înainte. Adu-ți aminte că ești femeie!” - ca din gură de șarpe striga bărbatul acela... Ca dintr-o altă viață striga. Viață lăsată în urmă cum renunți la o haină veche... Ce țipăt răscolește cenușa. În craterul ei uruie ceva nesfârșit, apoi
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
holul etajului doi pipăind ca un liliac prin propriile-mi întunecimi În rumoarea de admirație a clasei asemenea unui cor antic dirijat de boemul dascăl Pe măsură ce creta se isprăvea bunii mei colegi îmi puneau în palmă iscusita unealtă de scris adusă de nu se știe unde și ca-n transă posedat de o frenetică energie ajunserăm cu ficțiunea arborescentă pe scări și treptat le coborârăm umplând peretele oblic cu un graffiti de noi semne și inscripții revelatoare smulse din bănuțul unui
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4115_a_5440]
-
ponosit și ros în coate al profesorului praful albastru în scânteierea ferestrelor învăluindu-ne pe toți într-un giulgiu ca la fizică ciudatul fenomen Tindall care devoalează din beznă firul microscopic de praf Dă-i înainte nu te opri mâine aduc un zugrav eu plătesc toate pagubele auzii repetat îndemnul care făcea din mine uncenicul vrăjitor al poligraphiei Îmbătat de miresme imaginare și exaltat mâzgălii fațada proaspăt văruită și curând demersul meu criptic depăși curtea liceului ieșirăm în stradă unde pe
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4115_a_5440]
-
închiși care îți populează camera. Deschide sertarul. Privește-ți somnul. Acestea sunt marginile mele. Kriegswitwe sunt într-un azil al văduvelor de război. aici igrasia e o formă de mângâiere. stă deasupra. nu se dezlipește. exersăm încet cu pereții. asistentele aduc pe targă răniții, încolonați. noi îi plângem, îi pansăm, apoi le punem crucea pe piept, sărutul nostru translucid. și golim rafturile unde totul putrezește îi stivuim acolo. e un fel de bibliotecă de care avem grijă și îi dăm cu
Poezii by Miruna Vlada () [Corola-journal/Imaginative/4729_a_6054]
-
mea de salon se joacă cu chibritele își arde pântecele își incendiază amuzată crinul dintre pulpe. are 2 copii, 2 labii. eu plâng la comandă, când pentru ea, când pentru mine, totul e negru și sclipitor. când or să te aducă pe targă aici, igrasia îmi va cuprinde glandele. un fel de ipsos se va forma peste buze. sunt văduva unui crin carbonizat. Sylvia râde și mă decupează. stă deasupra. nu se dezlipește. exersăm încet cu pereții. Partaj 1 Motto: „sfârșitul
Poezii by Miruna Vlada () [Corola-journal/Imaginative/4729_a_6054]
-
de trei ori așa cum fac de fiecare dată în fața unei coțofene. ca să țin răul departe de mine. mirosul de fier ud și de mucegai amintindu-mi cripta capucinilor e tot mai puternic în acest cub negru unde nu știu cine m-a adus. apoi se întredeschide o ușă care sunt sigură că nu există. pași. tăcere. pași. lumina albă și rece decupează alene prima treaptă. două botine albastre bogat garnisite încep să urce scara. amândouă deodată. picioarele nu se văd. pot fi ale
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
cînd mă tund cristian popescu intră în frizerie odată cu mine și foarfeca din părul meu îi potrivește și lui mustața cele mai frumoase fraze despre femei le-au scris un impotent român și un homosexual american de cîte ori îmi aduc aminte de lucrul acesta mă bucur de paralizia mea reflexivă ca un olog împins cu căruciorul lui de franz kafka de-a lungul șinelor de tramvai care taie praga în două
Infirmitate by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/4778_a_6103]
-
jos poate se gândea profund sau poate intra în transă sau poate moțăia nițel iar oamenii ziceau uite acum călătorește prin alte lumi oare ce vede el acolo și nu ne spune și nouă hai să-l momim să-i aducem darurile noastre și-i aduceau bătrânelului ce aveau ei mai de preț frunze de tutun perle și mărgean ba chiar câteva cranii de om vopsite frumos cu henna bătrânelul mijea ochii se scărpina pe chelia venerabilă avea o chelie care
Poezii () [Corola-journal/Imaginative/4781_a_6106]
-
sau poate intra în transă sau poate moțăia nițel iar oamenii ziceau uite acum călătorește prin alte lumi oare ce vede el acolo și nu ne spune și nouă hai să-l momim să-i aducem darurile noastre și-i aduceau bătrânelului ce aveau ei mai de preț frunze de tutun perle și mărgean ba chiar câteva cranii de om vopsite frumos cu henna bătrânelul mijea ochii se scărpina pe chelia venerabilă avea o chelie care în lumina apusului semăna cu
Poezii () [Corola-journal/Imaginative/4781_a_6106]
-
de om vopsite frumos cu henna bătrânelul mijea ochii se scărpina pe chelia venerabilă avea o chelie care în lumina apusului semăna cu cea a unui venerabil ascet și strâmba din nas mormăind nu-i mare lucru alții mi-au adus daruri mult mai de preț ei se mirau uite a văzut multe la viața lui cu el nu-i deloc ușor și plecau și se întorceau a doua zi încărcați cu blănuri de fiare sălbatice cu podoabe de aur nestemate
Poezii () [Corola-journal/Imaginative/4781_a_6106]
-
podoabe de aur nestemate și mirodenii bătrânelul mijea ochii scărpinându-se în fund desigur era un gest de mare înțelepciune cine ar fi făcut ceva atât de firesc și simplu în public și spunea astea-s nimicuri alții mi-au adus lucruri neprețuite apoi își lăsa încet capul în jos poate moțăia sau poate intra în transă și oamenii ziceau iar călătorește oare ce vede și nu ne spune și nouă se ofticau ei și plecau și se sfătuiau ce să
Poezii () [Corola-journal/Imaginative/4781_a_6106]
-
neprețuite apoi își lăsa încet capul în jos poate moțăia sau poate intra în transă și oamenii ziceau iar călătorește oare ce vede și nu ne spune și nouă se ofticau ei și plecau și se sfătuiau ce să-i aducă bătrânelului să-l mulțumească se sfătuiau zi și noapte fumau beau cafele după cafele și se gândeau dar nimic nu le trecea prin cap poate era de vină vremea urâtă de afară sau poate se gândea u la nevestele și
Poezii () [Corola-journal/Imaginative/4781_a_6106]
-
o materie invulnerabilă apoi înăuntrul rochiei femeia s-a înălțat la cer iar în afară a rămas doar mișcarea picioarelor pe vârfuri. 7. piciorul meu fuge în timp ce pieptul tău rămâne și caută urma piciorului fugit din imperiu doar șoldurile îți aduc aminte că a existat cândva un trup coerent alcătuit din două tuburi omenești care se înălțau deopotrivă cu pieptul urcând în locurile de unde se zăreau niște inimi piciorul meu fuge viclean el se retrage ca să îl dorești cât mai aproape de
Poezie by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/4565_a_5890]
-
În întuneric și-n nimic, cînd „Fie!” rostitu-s-a și,-n chip de radiații, totul era, vibrînd, entelehie luminii izbucnind cu tot cu spații, realul s-a-ntrupat din energie: fotonii logoforelor vibrații au devenit substanță care știe, cuvîntul - sursa veșnicei creații. Încît, acum, vorbind, aduc în fire, concorporal potențelor divine și-n jubilarea sufletului meu, vibrația ce-i la-nceput rostire, rostirea care este verb în sine, și verbul care-i act în Dumnezeu. III Pur lucru, nonsubstanțialitate! Real într-adevăr nu-i ce-și
Stîlpul de foc by Nicolae Ionel () [Corola-journal/Imaginative/5017_a_6342]