2,458 matches
-
lexical, cealaltă de tip gramatical. 2. Înlătură contradicțiile terminologice sintaxă (funcție sintactică)/morfologie (parte de vorbire), de tipul predicat verbal exprimat prin interjecții sau prin adverbe (în concepția gramaticii curente, „adverbe predicative”), predicat nominal, cu numele predicativ exprimat prin pronume, adverbe (inclusiv „adverbele predicative” - în sensul gramaticii curente). 3. Anulează distincția artificială între nume predicativ și propoziție predicativă; și numele predicativ, realizat printr-un adjectiv, de exemplu, sau substantiv și propoziția predicativă, sau mai exact „numele” realizat printr-o propoziție participă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de tip gramatical. 2. Înlătură contradicțiile terminologice sintaxă (funcție sintactică)/morfologie (parte de vorbire), de tipul predicat verbal exprimat prin interjecții sau prin adverbe (în concepția gramaticii curente, „adverbe predicative”), predicat nominal, cu numele predicativ exprimat prin pronume, adverbe (inclusiv „adverbele predicative” - în sensul gramaticii curente). 3. Anulează distincția artificială între nume predicativ și propoziție predicativă; și numele predicativ, realizat printr-un adjectiv, de exemplu, sau substantiv și propoziția predicativă, sau mai exact „numele” realizat printr-o propoziție participă în aceeași
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
II, p. 333, pe când și de unde sunt considerate elemente relaționale care introduc circumstanțiale de timp și, de loc, ceea ce ar determina situarea completivelor opoziționale, pe care le introduc, în categoria falselor temporale și, respectiv, locale. De fapt, devenind locuțiuni conjuncționale, adverbele pe când și de unde nu pot introduce decât completive opoziționale, marcându-le astfel identitatea sintactică specifică: „Zdravănă femeie! ce a făcut, ce a dres, de unde era cât p-aci să le vânză hanul, când trăia bărbatu-său, acuma s-a plătit
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fost interpretată aici) - subliniază E. Vasiliu, Preliminarii logice la semantica frazei, București, 1978, p. 251 - sunt identice cu sensurile implicate (mult mai clar) în definiția dată raportului concesiv (...) Deosebirea între raportul adversativ și cel concesiv este numai de ordin sintactic (adverbele sunt propoziții coordonate, în timp ce propoziția concesivă este subordonată unei regente.).” 52. Curs de sintaxa limbii române moderne (lit.), Iași, 1948, p. 112 bis.; Curs de sintaxa limbii române moderne, Editura Junimea, Iași, 2004, p. 146. 53. Ibidem 54. M. Avram
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a răsfoi oarece dosare secrete pentru a vedea ce se ascundea cu adevărat în spatele întreitului refuz venit de pe batrânul continent (www.evenimentul.ro). Datorită sensului său, numeralul multiplicativ nu cunoaște categoria intensității 1. Prin conversiune, forma de masculin singular devine adverb, îndeplinind funcția de circumstanțial de mod: Pe când voi, cei care greșiți îndoit, întreit mai des și mai grav decât președintele nu aveți nicio scuză, deoarece greșiți stând de pomană sau din postura frânarilor reconstruirii și democratizării țării (www.ziua.ro
[Corola-publishinghouse/Science/85003_a_85789]
-
stilistică strictă. Din punctul de vedere al dinamicii sensului, se constată alunecarea semantică a numeralului multiplicativ înspre numeralul fracționar, fenomen care are la bază, așa cum se întâmplă foarte des în limbă, o analogie. 1 De această incompatibilitate a multiplicativului adjectiv (/adverb) cu categoria intensității este responsabil semul "creștere precisă" din compoziția sa semantică; ideea de "precis" este incompatibilă cu cerințele categoriei intensității pentru că mijloacele lexicale de realizare a intensității fac trimitere la intensificări neprecise ("mai ", "foarte", "extrem de" etc.). GALR I: 314
[Corola-publishinghouse/Science/85003_a_85789]
-
ceasul CUPCEA, Ion PE calea adevărului PE drumul cel lung PEACE PECETE PETRESCU, Camil * Ordinea alfabetică este determinată de cuvântul de ordine, adică de primul cuvânt al vedetei, chiar dacă acest prim cuvânt este: conjuncție (și, dacă...) prepoziție (cu, din...) un adverb (acolo, cum.) un numeral (două sute.) un adjectiv (bun, frumos, mic.) * Articolele inițiale, care preced un substantiv comun sau adjectiv, nu se iau în considerare la aranjarea alfabetică, dacă se află la începutul unei vedete de titlu. Un OARECARE drum Un
Biblioteconomie în întrebări şi răspunsuri by Marinescu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/450_a_1367]
-
fost odată ca niciodată”, este înlocuită de una particulară „era odată”, sintagmă în care imperfectul verbului ființării, „erau”, sugerează ideea de iterativitate. Făcând apel la un timp verbal al narării, care devine echivalentul transpunerii în „illo tempore”, și corelându-l cu adverbul de timp odată și cu indicele localizării acțiunii într-un sat, instanțele narative sunt plasate într-un vag existențial. I. Kant afirma că . În accepțiune kantiană, spațiul este o realitate empirică având o identitate transcedentală: „el nu este nimic de îndată ce
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Mi se păruse la început o masă, dar era un catafalc.” Această tratare a formelor verbale se articuleză cu un alt tipar de indice textual al discursului oniric și anume - elementele de modalizare. Se poate observa o frecvență marcantă a adverbelor de modalizare: „poate”, „deodată”, „parcă”, traducând aceeași surpriză și îndoială a subiectului visător. Legătura dintre microtextul reprezentat de discursul oniric și întregul roman este una indestructibilă, visul apare ca o întărire a realității crude. Sandu nu-i face daruri Irinei
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
început <<Isaia dănțuiește>> și au început cu toții să se învârtească după vocea lui. Tot mai repede și mai dizgrațios.(...) Sufeream îngrozitor, dar preferam să nu fiu ridicol.” Reiterarea cuvântului „dizgrațios” la masculin și la feminin cu valori de adjectiv si adverb de mod, rezumă calificarea meschină pe care o face Sandu nunții din vis. Personajul principal joacă toată această comedie a lucidității, deși finalul deschis al romanului trimite în direcția unui „never ending story” al interpretărilor. Prin gestul său final imposibil
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
Se observă mai ales ștergerea a trei repetiții păstrate în ANC: "je vous salue" [vă salut], "et tout le long de ma route" [și de-a lungul întregului meu parcurs], "si vous saviez" [dacă ați ști]. Suprimarea din INT a adverbului deictic "maintenant" [acum] din "si vous saviez quelle confiance la France [...] porte maintenant vers vous" [dacă ați ști cîtă încredere își pune acum Franța în voi ] (ANC), este totodată o urmă de scoatere din contextul situațional al enunțării proprie scriiturii
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
care comportă o referință absolută (precisă sau vagă) sau o referință relativă la cotext (anaforică) sau la context (situațională). Înglobînd clasa ambreiorilor, această categorie foarte largă este formată din elemente care fac referire la situația în care este produs enunțul: adverbe (ieri, mîine, aici, azi), grupuri nominale (în dimineața asta, deschideți ușa aceea), grupuri prepoziționale (peste zece minute), adjective (săptămîna trecută), unele pronume (el se gîndește la mine), anumiți determinanți (sosirea mea). • Timpurile verbale corespund diferitelor tipuri de reperaj în raport cu poziția
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
ordinul hipertezei: exclamație). Modalități obiective (a trebui, a fi nevoie...), intersubiective (imperativ, interogativ, a trebui, (tu/voi) a putea...), subiective (a vrea, a gîndi, a spera). Verbe de opinie (a crede /ști/bănui/nu ști/fi de acord/pretinde CĂ), adverbe de opinie (posibil, fără-ndoială, probabil, poate, desigur), lexeme afective, evaluative și axiologice (mic, drăgălaș, conotații pozitive și negative ale chipului în raport cu fața, ale lui subțire în raport cu slab, axiologie morală în bun și prost, rău). Trei tipuri de unități gramaticale
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
probabil, poate, desigur), lexeme afective, evaluative și axiologice (mic, drăgălaș, conotații pozitive și negative ale chipului în raport cu fața, ale lui subțire în raport cu slab, axiologie morală în bun și prost, rău). Trei tipuri de unități gramaticale intră în această categorie textuală: adverbul (sincer/genial), grupul prepozițional (Între noi / Din fericire n-am înțeles nimic), propoziția subordonată (" Nimic nu-i pierdut / din moment ce mă iubești"). În timp ce modalizatorii de enunțare se referă la faptul de a spune (Sincer, este o idioțenie = Îți spun sincer că
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
universitaires de Lille, 1983. - Catherine KERBRAT-ORECCHIONI: L'Implicite, Paris, A. Colin, 1986. 5. Formele și incidența conectorilor Conectorii intră în clasa de expresii lingvistice care regrupează, în afară de anumite conjuncții coordonatoare (dar, deci, or, căci) anumite conjuncții subordonatoare (deoarece, cum), anumite adverbe sau locuțiuni adverbiale (într-adevăr, în consecință, orice-ar fi, astfel etc.) și grupuri nominale sau prepoziționale (în ciuda acestui fapt etc.). Este util să distingem în clasa generală a conectorilor trei tipuri de mărci de conexiune: conectorii argumentativi propriu-ziși, organizatorii
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
al lui TU generic. Segmentul [B] aduce o transformare progresivă a acestei percepții și, la sfîrșit, conectorul reformulativ ÎNTR-ADEVĂR recategorizează referentul și modifică astfel PdV1 al lui TU într-un PdV2 al Locutorului: aceste animale [...] sînt oameni. Substituibil cu adverbul EFECTIV, conectorul ÎNTR-ADEVĂR introduce confirmarea izotopiei umane declanșată prin lexemele glas articulat, picioare și față umană. Ceea ce este spus sub incidența lui ÎNTR-ADEVĂR, în poziție de concluzie a lui B, infirmă PdV1 al lui TU. Afirmația se referă
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
în enunțarea istorică (2000, p.228), el îl numește "foarte rar" și nu-l apropie de PR gnomic al maximelor, proverbelor și al altor dictoane. Așa cum timpurile enunțării de discurs însoțesc de preferință pronumele EU (subiectul enunțării), TU/ VOI și adverbele deictice, și așa cum timpurile istoriei însoțesc preferențial pronumele EL/EI, EA/ELE și EU (subiectul enunțului) și adverbele nondeictice, prezentul PR de definiție și PR gnomic însoțesc de preferință pronumele subiect TU cu valoare generică, CUTARE sau CINE a cărui
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
al maximelor, proverbelor și al altor dictoane. Așa cum timpurile enunțării de discurs însoțesc de preferință pronumele EU (subiectul enunțării), TU/ VOI și adverbele deictice, și așa cum timpurile istoriei însoțesc preferențial pronumele EL/EI, EA/ELE și EU (subiectul enunțului) și adverbele nondeictice, prezentul PR de definiție și PR gnomic însoțesc de preferință pronumele subiect TU cu valoare generică, CUTARE sau CINE a cărui valoare "nedefinită" se întinde la indivizi generici. Evidențierea acestei forme de distanțări și natura particulară a PR de
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
de text. În acest mod enunțiativ nonactualizat, originea referinței temporale trebuie căutată într-un deixis pe care-l putem numi secundar. Aceasta explică prezența deicticelor precum ACUM într-un cotext la IMP și chiar la PS (Noël 1996). Utilizarea unui adverb deictic într-un context enunțiativ istoric, procedeu curent în sec. al XIX-lea, se găsește deja la Racine, în povestirea lui Teramen (Fedra, V, 6, v. 1503-1506): T86 Fugarii lui năvalnici, atît de-obișnuiți De glasul lui s-asculte, pășeau
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
pronume "de politețe" pentru a marca o schimbare de atitudine, de pildă de la un respect aparent la violență, în teatrul lui Racine. Reperarea deicticelor spațiale a căror clasă eterogenă implică îndeosebi cele două grupe: cea a demonstrativelor și cea a adverbelor se face fie în funcție de poziția corpului enunțătorului, fie prin raportarea la un alt element din cotext. D. Maingueneau observă tendința povestirii clasice de a oferi o rețea cât mai transparentă de referințe spațiale, spre deosebire de monologul interior din romanul modern, unde
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
șiroind până la prima bancă venit dală de marmură pe care să te prăbușești sufla usca apoi la naiba departe când era"10. Interesul pentru istoria limbii, pentru intonație, pentru nuanțe, îi permit autorului să constate slăbirea opoziției -ci / là, în favoarea adverbului -là, ce capătă valori mai abstracte, începând chiar cu secolul al XVIII-lea, când se folosește pentru a marca excluderea celuilalt sau, dimpotrivă, admirația față de celălalt. Sunt sesizate fenomene deictice mai puțin evidente ca, de pildă, opoziția dintre aller (a
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
unor contradicții între enunț și ceea ce se știe despre referent și a unor contradicții între enunț și sistemele de evaluare proprii locutorului. Intonația în exprimarea orală, procedee tipografice (ghilimele, italice, puncte de suspensie, semnul exclamării) în scris, o formulare exagerată, adverbe și expresii (de tipul firește, desigur, după cum se știe) sunt indici facultativi ai prezenței ironiei. Sensul implicit este evident, adevăratul sens. Dan Sperber și Deidre Wilson analizând modalizarea autonimică (decalajul enunțiativ ce se produce atunci când enunțarea presupune și un comentariu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
eului. Și alți cercetători au analizat ironia ca pe un fenomen privilegiat de polifonie enunțiativă. Dominique Maingueneau observă că acest fenomen este posibil datorită specificității limbilor naturale ce amestecă continuu discursul și metadiscursul. Categorii privilegiate de manifestare a subiectivității, adjectivele, adverbele, anumite întrebuințări stilistice ale substantivului au ocazionat apariția distincției pertinente dintre clasificare și non-clasificare. C. Kerbrat-Orecchioni observa că deși orice unitate lexicală implică un anume grad de subiectivitate (deoarece în inconștientul lingvistic al comunității sunt acumulate tot felul de judecăți
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cu conotații afective și axiologice, ele sunt prezentate drept proprietăți esențiale, definitorii ale romancierului englez. Contextul exclamativ accentuează această perspectivă subiectivă. Dominique Maingueneau propune justificat și argumentat folosirea termenului de "întrebuințare" clasificatoare și neclasificatoare și extinde analiza la substantiv și adverb. Un rezultat interesant al acestui cumul de observații este impactul de necontestat al impresionismului asupra romancierilor de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Am putea adăuga că, încă din 1847, Baudelaire era în așteptarea unui alt tip de percepere a realității
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cei doi cocotieri". Însă incertitudinea sa va dispărea dacă va avea acces la paginile anterioare ale romanului: "[această] fântână" sau "cei doi cocotieri" constituie reluarea (marcată de determinanții substantivului, articolul demonstrativ și articolul hotărât) unor substantive deja introduse în text. Adverbul "aici" presupune și un fenomen de reluare, însă antecedentul său se găsește în fraza anterioară. Specifică unei povestiri clasice este construirea în text a unei rețele de relații, astfel încât referințele spațiale să nu fie opace: "fântâna" nu desemnează un obiect
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]