1,915 matches
-
feminin și frumuseții fără identitate ori stare civilă, de vreme ce "numele îi e scris pe colțul buzelor umede, i se afundă în gropițele obrazului, i se urcă pe tâmplă pe un fir auriu, i se încolăcește în părul blond, i se afundă apoi în unda ochilor". Dincolo de trăsăturile particulare ale fiecărui exemplar în parte, femeia de rasă "poate fi și o păpușă de Nurnberg, cu genele lungi și albăstrimea de cobalt a ochilor, cu gesturi pudice și mecanice; poate fi și Fecioara
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Câteodată, îndrumați de orgoliu, de vise, de gustul abstract al misterului, ne lăsăm pradă lumii. Permitem să fim acaparați de Univers și există un singur factor care ne influențează alegerea: suntem oameni! Există momente în care ne afundăm profund în marea dezorganizare în care alergăm.. există momente în care nu suntem conștienți de calea ce-o urmăm. Aceste momente reprezintă stele pe cerul propriului nostru Univers, alcătuit din mii și mii de constelații învăluite-n aure magice ce
Ocean de speranţă. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Derya Isleam, Suba Aurora () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2046]
-
casei de marcat putem să presupunem că locul de întîlnire dintre cei doi vecini este un supermagazin. b) Elizabeth trecu strada arată că există o stradă, fie îngustă, fie lată, fie lungă, fie scurtă. c) Oftînd de plăcere, el se afundă între perne în timp ce ea venea asupră-i. Chiar și în ceea ce privește ultima propoziție, locul acțiunii este aproape precis. Atunci cînd locația nu este indicată, cititorii vor adăuga una. Vor simți nevoia să-și imagineze scena, iar pentru a reuși vor fi
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
atrasă de vaietul pădurii răcoroase, care prin suspinul ei o chema mereu: -Martaaa, Vinooo. Într-o zi își făcu curaj și ieși pe poarta gospodăriei păstorului, afundânduse în pădurea nesfârșită atrasă de mirajul feeric al acestui tărâm. Cu cât se afunda mai mult în pădure, era atrasă mai mult și mai mult. Când s-a întunecat a vrut să se întoarcă acasă, cuprinsă de remușcări, dar cale de întors numai era, s-a rătăcit și numai cunoștea drumul de înapoiere. Cum
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
topindu-se au dispărut înghițite de neant. Preoții au continuat slujirea, sfințirea și curățirea, timp de patruzeci de zile. Vampirii lilieci și oameni au fost stârpiți, nemaiapărând pe acele meleguri niciodată. Să nu ignorați niciodată puterea diavolului! IMPERIUL SUBPĂMÂNTEAN Dormeam. Afundat într-un somn profund odihnitor, eram ocrotit de tăcerea zeilor, pentru a cărui penetrare am fost supus unui efort fantastic. Tot atunci am avut revelația că spiritul îmi părăsește corpul fizic, îmbrăcat în haina ectoplasmatică luminoasă identică cu cea fizică
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
să Îi răspund și să-i relatez și despre visul meu, asemănător. Numărul de telefon nu exista. Învățați să fure sau să fie furați, (politic si social) românii trăiesc Înt-o țară de alba- neagră, guvernată prost, din zi in zi, afundându-se În abis. Acest război psihologic, numit criză, ne face să fim cât mai debusolați În interiorul țării și cît mai izolați În exterior. Nu ne mai găsim echilibrul, neam Înstrăinat unii de alții, nu mai există „unire-n cuget și
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
să îți aduc și ție ceva hrană, să duc invenția înapoi în avion, după care îmi iau tălpășița. CÂND IEȘI, ÎL CUPRINSE UN SENTIMENT DE IMENSĂ UȘURARE. ÎI ERA IMPOSIBIL SĂ ȘI-L ÎNCHIPUIE PE TRASK ÎN LIBERTATE. SAVANTUL SE AFUNDASE ATÂT DE MULT ÎN TRĂDARE ÎNCÂT \ AȘA I SE PĂREA \ ORICE ALTE RAPORTURI CU TRASK ÎN AFARĂ DE CELE DINTRE PRIZONIER ȘI TEMNICER L-AR FI COMPROMIS IREMEDIABIL. În afară de această convingere, mai avea și un alt sentiment: se pregăteau evenimente hotărâtoare, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
să alerge de-a lungul galeriei. Poarta hotelului era închisă. În timp ce se străduia să deschidă zăvorul, paznicul de noapte se ivi, cu fața obosită, în capul scării, rostind câteva cuvinte în arabă. - Mă întorc îndată, îi spuse Janine, și se afundă în noapte. Ghirlande de stele coborau din cerul negru peste case și palmieri. Alerga de-a lungul drumului scurt, pustiu la acea oră, care ducea la fort. Frigul, nemaiavând a se lupta cu soarele, pusese deplină stăpânire asupra nopții. Aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
bacul se apropie mai mult, omul zări în spatele adăpostului, în partea dindărăt, doi negri înalți, purtând și ei pălării mari de pai și îmbrăcați doar cu niște pantaloni de pânză groasă. Stăteau alături, mânuind din răsputeri niște prăjini, care se afundau încet în fluviu, spre partea dindărăt a plutei, în timp ce negrii, cu aceeași mișcare încetinită, se aplecau deasupra apei, până la limita echilibrului în față, cei trei mulatri, nemișcați, tăcuți, priveau cum se apropie malul, fără să-și ridice ochii către cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
revărsau de-a lungul lianelor, printre bananieri și pandanus. Grămezi de pietre ude însemnau locul de răscruce al cărărilor, pe care umbla la acea oră o mulțime pestriță. Metiși, mulatri, gauchos vorbeau între ei cu o voce scăzută sau se afundau, mergând agale, pe aleile de bambuși până la locul unde pâlcurile de copaci se îndeseau, devenind de nepătruns. Acolo, cu totul pe neașteptate, începea pădurea. D'Arrast îl căuta pe Socrate în mulțime, când se pomeni cu el în spate. - Azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Dar cum să le urmezi dacă în lumea asta, atât de amestecată, nu mai găsești un înțelept? Se luptă guvernanții cu arme convenționale, teau prins în chingă, nu mai poți da înapoi. Dedublarea se desenează pe fondul crizei mondiale, te-afunzi în labirinturi tot mai adânc, vrei, nu vrei. Suntem o societate condusă de oameni bolnavi, nu se roșește pământul pe unde calcă monștri. Este războiul psihologic, într-o eră demențială, n-ai timp să te dezmeticești, deja ești prins în
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
cantină. Aerul umed liniștește fruntea. Iureșul îl reprimește. Chipuri grăbite. Se lasă dus, în vârtejul viu al orei. Bucuros că se află între ceilalți, că există. Străzi jilave și reci. Destul un pas neatent și gata, ai alunecat... Talpa se afundă, mocirloasă. Cerul pe umeri, cețos. Bătaia aripilor fumurii, gata să se atârne în norul alburiu al zilei. Spre care se și ridică, neatent. „Hei, domnu’... v-au căzut foile !“, strigă cineva. Pasul lunecă, mâinile foarfecă ceața. Trupul se sucește brambura
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
29. "Vino!" I-a zis Isus. Petru s-a coborît din corabie, și a început să umble pe ape ca să meargă la Isus. 30. Dar, cînd a văzut că vîntul era tare, s-a temut; și fiindcă începea să se afunde, a strigat: "Doamne, scapă-mă!" 31. Îndată, Isus a întins mîna, l-a apucat și i-a zis: "Puțin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?" 32. Și după ce au intrat în corabie, a stat vîntul. 33. Cei ce erau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
de gard, Femei rămîe-n lume, de doru-i toate ard. O, moarte! - nu aceea ce-omori spre-a naște iară, Ce umbră ești vieții, o umbră de ocară - Ci moartea cea eternă în care toate-s una, În care tot s-afundă, și soarele și luna, {EminescuOpIV 259} Tu, care ești enigma obscurei conștiinți, Cuprins-abia de-o minte, din miile de minți, Tu, stingere! Tu, chaos - tu, lipsă de viață, 70Tu, ce pân și la geniu spui numai ce-i în cărți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
încercat să depășesc recordul mondial de obstacole, noroi și zăpadă, și-ți povestesc despre cum sânt în trenul de Sinaia în drum spre aventura ce putea să ne coste viața, de care mi-am adus aminte doar când m-am afundat în mormanele alea de zăpada, aceeași zăpadă, apă înghețată căzuta din cer, în care o să înotăm toți trei de data asta, imediat ce o să terminăm filmarea de pe Vârful Omu. Și dacă tot mi-am adus aminte de Vlad, Sorin, Brașov și
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
unu și trei, doi și patru... Forma era minunată, dar cu ce aveam s-o umplu? Nu cunoșteam oamenii, nu mă interesau, n-am scris în viața mea, de altfel, un dialog. Nu iubisem și nu urisem pe nimeni. Mă afundam deci în descrieri, descrieri ne-sfîrșite de case și blocuri vechi, străvechi, fărâmițate, mâncate de viermi și urechelnițe pe dinăuntru, cu ferestre rotunde care reflectau amurgul gros ca păcura, cu lifturi antediluviene glisând lent în cuști de sârmă plină de jeg
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
loc. Cam pe atunci au început acele vise care aveau să genereze prozele mele. Refulatul începea să se întoarcă, postmodernismul se veștejea către modernism, care, ca un film dat înapoi, glisa lent spre simbolismul lui Redon și Chavannes, ca să se afunde cu toate puterile în Caspar Da vid Friedrich. Regresam, scădeam în statură, coboram etajele minții mele, pierdeam stadiul sexual, involuând spre cel anal și oral... Ziua mă fulgerau amintiri dureroase, străvechi, care nu-mi lăsau răgazul să le vizualizez, să
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
strada asta, de care-mi aminteam ca prin vis, sau ca de un loc văzut într-un vis. Trebuia să fie undeva dincolo de șosea, cam între Ziduri Moși și Doamna Ghica, dar nu eram sigur nici măcar de asta. M-am afundat, totuși, de câteva ori în cartierul acela - o mahala în toată regula - dar n-am dat de strada cu pricina. Am întrebat oameni bătrâni, care toți își aminteau de numele ăsta. Era "pe-aici, pe undeva", dar pe unde? Abia
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
priveau înspăimîntați. Nimeni nu știa de unde vine acest sânge. Unii credeau că zeul își ucide jertfele lângă muntele de obârșie. Nimeni nu îndrăznea, dintre atlanți, să bea apa asta însîngerată. Numai chinuiți de sete și văzîndu-i pe localnici că-și afundă ulcioarele în râu fără teamă, unii soldați încercară să guste apa roșie, și îndată vestea se răspândi în toată armata: nimeni nu mai băuse, nici în Atlantida, apă așa de gustoasă. Iahuben era dintre puținii care o mai băuseră și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mai judece dacă au ghicit bine ori s-au înșelat. Înotătorii treceau liniștiți pe lângă aceste corăbii, nebănuind nimic. Se îndreptau spre cele două care ieșiseră în larg, abia zărite. Atunci pescarii începură să arunce cu vâslele în ei. Înotătorii se afundară numaidecât, ca să iasă din apă mai încolo. Numai pe unul din înotători îl izbi în cap o vâslă. Ceilalți nu se mai vedeau. Se puteau auzi numai niște bufnituri surde în pântecul corăbiilor de la țărm, pesemne valurile mării care începea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să fie și ele o veste. Când trimisul Marelui Preot al țării Ta Kemet veni aici, nu mai găsi oaste și, neștiind unde să se mai ducă, își aruncă sabia și coiful și, păstrîndu-și numai arcul și un cuțit, se afundă în pădurea de cedri. Nu știa ce se petrecuse în Sodoma și Gomorra, nici nu putea ști că, în noaptea în care cei doi oameni ciudați poposiseră la Lot, Marele Preot se strecurase cu oamenii de credință spre țărmul mării
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mea e o gașcă de tipi vulgari care zbiară cât Îi ține gura. Un pulică cu clonțu mare negociază cu un Îngeraș care-ar fi ideal pentru mine și vreau să-i bag capu puțoiului n cuptor și să mă afund pur și simplu În cameră cu ea. Merg mai departe, iar o fată Îmi zâmbește și-mi face cu ochiul, e În genul lesbienelor din spațiu, dar trec pe lângă ea căci trebuie să inspectez marfa. Poate puțin prea bătrână și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
se răsucește În scaun. — Îmi pare rău Bruce, da avem puțin nevoie de mușchii tăi. Io tresă fac asta, protestează el, zgâlțâind volanul ca răspuns la privirea mea fixă și glacială. Mă dau jos din vehicul, iar picioarele mi se afundă În noroiul care Îmi acoperă pantofii. Tivurile pantalonilor mei noi s-au dus n măsa... puțoiu ăla bătrân și bun de nimic Hector... Împing exasperat În timp ce mă uit la ceas, iar motorul pornește În trombă, Împroșcându-mă cu un jet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
articulație, iar noi o scăpăm din mână și cădem, nu mai avem timp să ne pregătim de impact și ne prăbușim peste ceva care ne amortizează căderea, căci se sfâșie și se rupe peste tot În jurul nostru, iar noi ne afundăm Într-un mormânt sfărâmicios verde și jegos, unde În sfârșit ne odihnim, În gardul ăsta viu de rahat și nu suntem În stare să ne mișcăm. Gardul viu crește peste un gard cu țepușe, iar o țepușă a trecut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ceva de vis. Furați de frumusețile din jur am ajuns la un loc unde se intersectau două drumuri. - Cred că acesta este drumul către Obârșeni, cotind pe unul mai umblat. După circa cinci minute de mers am observat că ne afundăm tot mai mult în sălbăticia pădurii. În dreapta am auzit trosnet de crengi uscate și grohăit de porci mistreți. Ca la comanda ne-am oprit, bătăile inimii au început să se accelereze. De frică am pus mana pe un băț gros
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]