3,337 matches
-
așteaptă cu toții În studio. — Păi atunci, Îhm... eu plec, spun stângace. Ne vedem mai târziu, spune Jack cu un zâmbet larg. Mi-a făcut plăcere să vorbesc cu tine, Emma. NOUĂ Când plec de la birou În seara respectivă mă simt agitată ca un glob cu zăpadă. Eram cât se poate de fericită să fiu un sătuc elvețian șters și banal. Dar Jack Harper a venit și m-a zgâlțâit și peste tot e plin de fulgi care zboară prin aer și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
e În regulă aici. — Nu te cred, zic, privind-o lung. Nu făceați sex. Punctișoarele rozalii din obrajii lui Lissy devin și mai roz. — Dacă-ți spun ! — Ba nu ! Lissy, pe bune acum, ce făceați ? — Făceam sex, OK ? spune Lissy agitată. E noul meu prieten și... asta făceam ! Acum lasă-mă În pace. Se ridică fâstâcită, Împrăștiind firimituri de pâine prăjită peste tot și iese din cameră, Împiedicându-se ușor de preș. Mă uit În urma ei, siderată. De ce minte ? Oare ce naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de ten. Și, oricum, ăsta-i adevărul. Urăsc mașinile de epocă. Oamenii pe care-i vezi În ele par incredibil de Încrezuți și de Încântați de sine. — Ce are adevărul de-a face cu toate astea ? Jemima ridică glasul, extrem de agitată. Îmi pare rău, Emma, dar n-am cum să te ajut. E un dezastru. Ești vulnerabilă sută la sută. E ca și cum te-ai duce la bătălie În cămașă de noapte. — Jemima, nu e vorba de nici o bătălie, Îi răspund, dându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Lissy trage aer În piept adânc, după care deschide ușa de la garderobă. Instantaneu, Începe să țiuie o sirenă asurzitoare. Ni-noo ni-noo ni-noo... — Shit ! zice, Închizând repede ușa. Shit ! Cum naiba o fi făcut chestia asta ? — Eu tot mă duc ! zic agitată. Fă-o să tacă. Fă-o să tacă ! Nu știu cum ! Probabil e nevoie de un cod special ! Începem să palpăm frenetic ușa, În căutarea unui buton de oprire. Nu văd nici un buton și nici un Întrerupător sau ceva de genul ăsta... Zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
confuză. Păi atunci... crezi că mai vrea cutia aia de quiche? — Evident că n-o mai vrea ! spune tata iritat. Ce să facă cu o bucată de quiche ? Are bani să-și cumpere câte milioane de quiche vrea ! Mama privește agitată pătura. — Hai, repede ! spune brusc. Pune chipsurile În castron. E un castron În coș... — Mamă, lasă-le, că stau bine... Încep, dar nu mă ascultă nimeni. — Milionarii nu mănâncă chipsuri la pachet ! șoptește. Răstoarnă repede chipsurile Într-un castron de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
vizavi. — Lissy a zis că ne vedem la petrecere, Îi spun lui Jack. Așa că... ce-ar fi să te duci tu Înainte? Eu trebuie să dau un telefon scurt de tot. — Ești OK ? spune Jack, privindu-mă intrigat. Pari cam agitată. — N-am nimic ! zic. Sunt doar Încântată ! Îi zâmbesc cât de radios pot, după care aștept până când se află destul de departe ca să nu mă audă. Imediat, formez numărul Jemimei. Îmi intră iar mesageria. Îl formez iar. Din nou, mesageria. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Connor și urmează un moment de tăcere, punctat de câte un „mmmm“ când și când. — Asta Îți place ? Îl aud iar. — Ți-am spus deja că da. — Francesca, te rog doar să fii sinceră cu mine, OK ? Connor ridică vocea, agitat. Fiindcă, dacă o spui doar așa, de politețe, atunci... — Connor, nu o spun doar așa, de politețe ! Care e problema ta ? — Problema mea e că nu te cred. — Nu mă crezi ? Tipa pare de-a dreptul furioasă. Și de ce naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de băut, asta l-ar moleși pentru orele pe care le mai are de pierdut pe la serviciu - în fața calculatorului, cu topul pretențios de coli albe pe care de vreun sfert de oră, presimțind o zi frustrantă, desena într-un ritm agitat simboluri bune de arătat la psihiatri - un pantof cum văzuse la Teatrul Național, pantoful feminin roz pe fond negru, cu tocul rupt - vorbesc despre o pictură intitulată București, pe care nu ești obligată s-o fi văzut. Știam că de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
te‑am trecut pe tine drept prietenă. E un catalog foarte bun, să știi. Ți‑l dau să te uiți prin el. — Mamă... — Și niște cuverturi așa drăguțe... Sunt sigură că nu ți‑ar strica niște... — Mamă, ascultă‑mă! zic agitată. Ascultă‑mă. Tu mă crezi că Luke e prietenul meu, nu? Urmează o pauză puțin prea lungă. — Sigur că te cred, zice în cele din urmă. Mă uit la ea oripilată. — Nu mă crezi, nu? Cu toții credeți că e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
e aici! Atât de mulți oameni se vântură încoace și‑ncolo, că e imposibil să‑ți dai seama cine e fiecare dintre ei. Doamne, trebuia să fac asta de la început. — Haideți la fotografia de grup! zice Lucy, venind la mine agitată. Hai, că ne‑am aranjat cu toții. Unde‑i Luke? — Vorbește cu un tip despre prețurile terenurilor, răspund fără ezitare. Erau acolo, la masa cu băuturi. — Să nu uiți să‑mi faci cunoștință cu el! zice Lucy. Încă nu l‑am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
anume?“ Mă prăbușesc într‑un scaun, slăbită de îngrijorare. Despre ce vorbește? O înmormântare? O operație pe creier? O, Doamne! Abia mă hotărăsc și eu să plec și uite ce se întâmplă. — Ghici ce s‑a întâmplat? zice cu glasul agitat în timp ce pune jos receptorul, iar eu sar în picioare imediat. — Suze, nu mă duc la New York, zic și‑i iau mâinile. O să rămân aici să te ajut să treci cu bine de situația asta, indiferent despre ce e vorba. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fost și eu o dată la New York, zice Tarquin. Nu m‑am prea înnebunit. — Nu, spun, gânditoare. E de înțeles. E destul de diferit de Scoția, nu? Mult mai... agitat. — Exact! strigă, de parcă aș fi făcut cine știe ce descoperire. Așa e. Era prea agitat. Și oamenii sunt pur și simplu extraordinari. Deși cam duși, după părerea mea. În comparație cu cine? îmi vine să‑i răspund. Cel puțin, ei nu îi spun apei „ho“ și nici nu cântă Wagner în public. Dar ar fi urât din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
care le ridică și se uită la ele cu frenezie. Observ niște tricotaje de la Ralph Lauren... niște sacouri fabuloase... uite un raft cu genți Prada... zău, e ca un vis devenit realitate! Conversația se poartă pe un ton ascuțit și agitat și mă uit în jur, auzind frânturi de discuții. — Trebuie să mi‑l iau, zice o fată, punându‑și un sacou pe lângă ea. Pur și simplu trebuie. — OK, știi ce‑o să fac? O să pun banii pe care i‑am cheltuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
încărcate de sacoșe. Zău, ce înseamnă 450 de dolari împărțiți pe treizeci de ani? — Sută la sută cașmir! strigă altcineva. Ai văzut asta? E doar 50 de dolari! O să‑mi iau trei. Mă uit în jur la camera strălucitoare și agitată, la fetele care se vântură peste tot, înșfăcând marfa, încercând fularele, cu brațele pline de chestiile astea noi și superbe. Și, brusc, îmi simt sufletul cuprins de căldura unei revelații copleșitoare. Aceasta este lumea mea. Locul căruia îi aparțin. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Suze sigură pe ea. Eu sunt aliata ei. Se uită în jur. N‑aveți sherry? — Nu, zice John Gavin, privind‑o ca pe persoană cu deficiență mentală. Nu am sherry. Deci, despre ce e vorba? — OK, în primul rând, spun agitată, am ceva pentru dumneavoastră. Bag mâna în geantă și îi dau un plic de la Kate’s Paperie. Eu am fost cu ideea să‑i aducem ceva, ca să spargem gheața. La urma urmei, e chestie de bună creștere. Și, în Japonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
uimită de câți bani se strâng. Colecția mea de pantofi obține peste 1000 de lire, un set de bijuterii de la Dinny Hall se vinde cu 200 de lire, iar Tom Webster oferă 600 de lire pentru computerul meu. — Tom, zic agitată, când vine la podium pentru a‑și completa chitanța. Tom, n‑ar fi trebuit să dai atâția bani. Pentru un Apple Mac nou‑nouț? zice Tom. Face mai mult. Lucy mă bate de nu știu cât timp la cap că vrea propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Criza economică de anul trecut a fost doar o vagă schiță a ceea ce va izbucni în curând. Tezaurul este gol. Arsenalele nu mai pot satisface cererea de armament a marii armate a împăratului. Populația Parisului este din ce în ce mai nemulțumită și mai agitată. Dar... să trecem la lucruri cu adevărat importante pentru o femeie. M-am bucurat să aflu că prințul mai este încă în viață. Cunoscându-te, m-am temut că i-ai și luat-o. Dar cred că suferă îngrozitor acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
încolăcit ca din întâmplare în jurul unei crengi. Numai că tatăl său nul lăsase să facă așa ceva. — Ține-ți mâinile îndoite în poală. Arborează un zâmbet blând, îl instrui. Să nu ți se vadă dinții. Nu vă costă nimic, spuse fotograful agitat și confuz, bucuros numai la gândul că va scăpa nemușcat și nelovit de pietre. Binecuvântările lui Baba îmi sunt de ajuns. Asta e pentru onoarea familiei mele. Și, vă rog, domnule, nu mai spuneți nimănui despre acele scrisori... Fotografiile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
studia diversele feluri de cartof copt fără unt. În timpul ăsta, se gândea că punctualitatea e o virtute, numai că, din păcate, rareori ai cu cine s-o împărtășești. Apoi Fiona a ridicat privirea. Alison intrase în cafenea și se uita agitată către celelalte mese. Arăta splendid. Părul șaten cu șuvițe decolorate de soare, tuns în stil bob, încadra fața bronzată, de culoarea mierii, cu pistrui mulți pe nasul imposibil de mic. Aici sunt! Fiona i-a făcut cu mâna și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Femeia s-a ridicat în capul oaselor, pe marginea patului și-a început să se frece la ochi ca să se trezească. Sau, mai curând, ca să-și revină din cauza lipsei de somn. Milly făcuse puțină temperatură, așa că Susan avusese o noapte agitată, alergând, din două-n două ore, în camera fetiței ca s-o verifice și s-o liniștească. — Hai, dovlecel, hai să luăm niște suc! Luând mânuța copilului, Susan a coborât scările și-a intrat în bucătărie. Acolo a turnat niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
extremă bună dispoziție. Cu toate că nu se simțea bine când se gândea ea la asta și nici prin cap nu i-ar fi trecut să-i spună și lui David, dar după părerea ei, week-end-urile fără Jake erau infinit mai puțin agitate decât acelea în care băiatul o tândălea prin casă, cauzând, de cele mai multe ori, tot felul de probleme. De fiecare dată când încercase să deschidă subiectul ăsta în conversațiile cu David, bărbatul se referise la starea lui Jake folosind termenul „fază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Jake și-a ațintit privirile de un albastru pal asupra Fionei, după care și-a îngustat ochii ca să indice sentimentul de suspiciune. În fond, ce vrei tu să obții cu chestia asta, Fiona? —Uraaaa! O propoziție întreagă. Femeia a zâmbit agitată, șocată de întrebarea tăioasă, rostită din senin de o persoană care, până în clipa aia, nu dovedise decât rareori o asemenea profunzime în analiza problemelor de natură emoțională. Dacă prin „chestia asta“ te referi la faptul că te-am scos în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
fie puși la curent cu ce s-a întâmplat. —Păi, asta rămâne la latitudinea dumneavoastră. Dar atunci când l-am întrebat pe cine să sunăm, băiatul a insistat pe ideea că vă consideră ca și mama lui și-a devenit foarte agitat atunci când i-am propus să-l sunăm și pe tată. —OK. Vă mulțumesc. Lăsați totul în seama mea și, în cel mult o oră, cineva o să ajungă la spital. Fiona a închis telefonul și-a ieșit din cadă. Baia ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
lui, altarul central, se deschidea o ușă ce dădea spre niște mici încăperi adăpostite, dintre care două mai aveau, aproape intacte, majoritatea geamurilor la ferestre. Era un loc solitar și liniștit, exact ceea ce îi trebuia lui Gacel după cele mai agitate zile din existența lui, tulburat cum se simțea după ce străbătuse orașul buimăcit de mulțime, circulație și scandalul de nesuportat al unei lumi a cărei principală grijă părea să fie acea de a încerca să spargă timpanele celor ce, asemenea targuí-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mai Înaltă decât mine. Mda, aș vrea eu. — Sal’tare, spuse, cățărându-se pe scaunul de lângă mine și oftând ușurată. Doamne, ce bine e să stai jos. Am avut o zi foarte lungă. — ăăă, am zis eu pe un ton agitat, hotărându-mă pe loc să-i spun despre ce era vorba. Am niște vești proaste. S-ar putea să vină și Jeff. — Rahat. Sam! De ce i-ai zis unde mergem? Mi-a scăpat, pur și simplu. Îmi pare rău, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]