3,081 matches
-
și-a făcut intempestiv intrarea În biroul meu de avocatură. Ar fi ajuns cele două uși trântite și respirația-i aproape astmatică, pentru ca orice fizionomist să-și dea seama cât ai clipi că Anglada era nervos. Am priceput neîntârziat: traficul aglomerat e dușmanul liniștii spirituale. Mai Înțelept, domnia voastră ați făcut o opțiune perfectă: recluziunea, viața metodică, lipsa excitantelor. În inima orașului, micuța oază a domniei voastre pare a fi din altă lume. Prietenul nostru e mai slab: chiar și o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
un talmeș-balmeș dă litere care, dă mai Învesteam alt minut, camionu da colțu și-l Înghițea orizontu pă drumu spre civism, aglomerație, fratellanza, la sărbătoarea Monstrului. Când m-am Întors ca belferu și cu limba afară cât cotu, camionu iera aglomerat stup. Avea frânele puse și stătea așa gigea, că-i trebea decât o ramă artistică ca să pară poză. Mulțumită lu Ăl dă Sus, pântre ai noștri iera fonfu dă Tabacman, știut mai bine ca Șurubu Fără Sfârșit, care ie ahtiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
De ce crezi că va ceda cineva? Întrebă Norman. Îl privea pe Barnes, observând dunga subțire de transpirație de pe buza superioară. Comandantul fusese el Însuși supus unei presiuni psihice. — La o asemenea adâncime? Trăind și lucrând Într-un habitat strâmt și aglomerat? Uite ce e, asta nu e ca și cum aș merge acolo jos cu scafandri militari antrenați, care știu să-și păstreze cumpătul. E vorba de o trupă de savanți, fir-ar să fie! Vreau să fiu sigur că toți au fișa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
În gustul înserărilor, te-am căutat, să-ți împart iubirea unui vis, ce s-a prelungit între noapte și zi. Era noaptea florilor de lume, unde aerul se petrecea prin trupul înveninat al sărutului. Totul era în adierea sensului când aglomerată de durerile secetei, m-am oprit din drumul cunoașterii pentru a gusta din luna plecată la ardere. Focul pământului, urla după tristețea stelelor ce se lungeau în materii de vieți. Într-o geană de umbre am întâlnit omul - Luceafăr și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
la stelele liniștii hapsâne. De o liniște ce în sângele ei zac troiene de mari confuzii și însetați de acele dureri oarbe. Numai resemnarea zorilor mi-a adus la masa tăcerilor, o cupă cutremurătoare de lacrimi. LACRIMI ARSE, după vecernii aglomerate ale sensului de bine și frumos, de adevăr și uitare de ZDRENȚE DE DORURI și lumi imposibile de petreceri tainice și ploi urlătoare și Eu ce va trebui să rămân prin aceste trecători de suflete robite infernului. Poate un Ochi
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
s-a decis că sunt până în cea din urmă clepsidră a timpului un visător muribund de iubire. 6 oct. 2008 BRAȚELE DURUTE DE TIMP d-lui actor Ovidiu Cuncea Mi-e dor de un aer ploios și plin cu zgomotele aglomerate ale retinei; Mi-e dor de ochii tăi răvășiți peste nesiguranța ferestrelor albe unde hoinăresc nebună să pot prinde în palme toată sălbăticia luminii... Mi-e dor de brațul tău omorât în distanțe de nori și vânturi albite de dragoste
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Orânduite de mama sa, potrivit perioadei în care trebuiau să înflorească, păreau a fi aliniate după o regulă foarte strictă, ce nu se încălca în nicio primăvară. Erau ronduri ovale, pătrate și hexagonale, săpate într-o anume ordine, nici prea aglomerate, dar nici prea rare, astfel încât ofereau ochiului un tablou uriaș de armonie și frumusețe naturală. Plantele crescute din rădăcina veche, ce fusese bine adăpostită sub stratul bogat de zăpadă al iernii care părea că nu se mai termină, ajunseseră la
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
de lume și toate națiunile pământului aveau un reprezentant la fața locului. Eu nu mai am nevoie să merg la o întrunire de urgență a Consiului Națiunilor Unite. Am fost deja la una. Călătoria cu metroul a fost așa de aglomerată, de plină de disconfort și de neplăcută că, într-un fel, a fost un dar ceresc. Chiar dacă înainte de urcarea în metrou n-aș fi avut gânduri ucigașe, existau șanse reale ca la coborâre să fiu plină de astfel de intenții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
peisaj pe care nu-l Înțelegeam, și cu toate că vedeam orașe străine pe fereastră, Încă nu eram convins de verosimilitatea lor, a mea, sau a Mașei. Care dormea liniștită În patul de jos. Era Înfiorător de frumoasă. Pe culoar, apoi În aglomerata gară cehească unde picam de oboseală, noi, cei cîțiva români care mergeam spre Bruxelles, ne-am transmis mici semnale de recunoaștere, ce-au devenit tot mai insistente, ne-am organizat În grup spontan de apărare etnică și-n cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe Stens de negrotei. Difuzorul din nou: — Sergent Vincennes la camera 114! Polițistul White să se prezinte la biroul șefului Green. Ceilalți sînteți liberi. 114 - camera de martori a marelui juriu. Jack Înaintă printre draperii pînă la camera 114. Cameră aglomerată: reclamanții În cazul Crăciunului Însîngerat, Ed Exley Într-un costum prea nou, care avea Încă ațe pe la mîneci. Băieții de la Crăciun se strîmbară. Jack Îl agăță pe Exley: — Tu ești martorul cheie? — Corect. — Ar fi trebuit să-mi dau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
un timp de tăcere în care se privesc fiecare cu gândurile la altceva, fără să dea vreo atenție marșului, scăldate amândouă în lumina caldă și roșiatică a amurgului năvălind pe ușa-fereastră larg deschisă, aducând mirosuri prăfoase de oraș zgomotos și aglomerat și de frunze proaspete și de flori umflând arborii cu ciorchini de culori înfierbântate, spune: „Mă duc să fac o cafea“. Iar vecina se ridică, zicându-i: „Merg să vă ajut“, dar o oprește cu un gest hotărât: „Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în întreg trupul, în picioare, în brațe, în măruntaie, în creieri, dar el continua s-o privească rece, cu o liniște de moarte Îdintr-odată spațiul aducând a încăpere în care se aflau nu mai are limite, devine un oraș îngrozitor de aglomerat, cu blocuri și turnuri și coloane de automobile și mulțimi de oameni agitați, dar toate într-o tăcere incredibilă, de parcă ar fi fost doar umbre pe un ecran, cum continua să fie ființa aceea ghemuită în fața pianului - fiica ei? doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ei, madame Caliope Teodorescu, nu întotdeauna cu treabă, chiar dacă vizita magazinele sau piața, nu întotdeauna având o idee clară de ce ieșea din casă, dar extraordinar de curioasă la imaginea de acum a orașului, întru nimic schimbată: zgomotos, enervant, obositor, prăfos, aglomerat, acaparator, obsedant și drag. Își vizita ea prietenii, fără să întârzie peste măsură, ca înainte. Într-un rând a îndrăznit chiar să intre într-un cinematograf, dar a sufocat-o căldura și a trebuit să iasă, acultând, cât a durat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ajungeau la urechi în amestec de scrâșnet de frâne. Duduit de motoare, țignale, fluierături, strigăte, lătrat, gemete, clopot de tramvaie, râsete - respirația colosală a orașului în care plutea praful stârnit de vântul amurgului. Străzi înțesate de lume. Stații de autobuz aglomerate. Mulțime îngrămădindu-se în magazine, cofetării, alimentare, restaurante, cafenele, ceainării. Așteptând ora de începere a spectacolului, la vreun cinematograf. Îmbulzindu-se spre și dinspre Gara de Nord. Din nou formând o masă informă în stațiile de autobuz, tramvai, troleibuz. Despicând norișorii delicați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
îngălbenite ce pluteau nesigure, smulse de adiere din copacii bulevardelor. Același fel de mulțime în oricare parte a orașului, preocupată, grăbită, frământată, vociferând, tropăind, trăind. Aceeași mulțime fără de care orașul n-ar fi fost așa cum este: imens, enervant, obositor, prăfos, aglomerat, acaparator, obsedant și drag. Când a ajuns, târziu, acasă, erau de mult strânși la praznic în jurul unei mese lungi improvizate din mese împrumutate de prin vecini și acoperind în mare parte covorul enorm, cu flori uriașe, ce vor fi arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
privire de câine bătut. „Ce vrei?“, îl întreba cu bruschețe. „Doar să te văd.“ „Bine, vezi-mă.“ Mergeau până la autobuz fără o vorbă, ea urca repede, făcându-i un semn cu mâna. Pe urmă mașinăria torcea, zumzăia, măcina, orașul colcăitor, aglomerat, zgomotos, imens, nepăsător îl înghițea și ea se pierdea în mulțime. Ura orașul ăsta prăfuit, rece, aprig, copleșitor, amenințător, în care se simțea distrus. Nu orașul îl distrugea, dar era ca și cum n-ar mai fi avut puncte de sprijin în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
niște puișori exploratori, cu câte o plasă de pescuit creveți într-o mână și un părinte potrivnic în cealaltă. Am hoinărit așa cam o jumătate de oră, până când, în sfârșit, am avut voie să mergem la bazin. Nu era foarte aglomerat. Câțiva oameni stăteau întinși sau ședeau pe șezlonguri lângă apă: puținii care preferaseră să înoate o făceau foarte energic, împroșcând multă apă și țipând. Se auzea un amestec de muzici diferite. Piese orchestrale acvatice răsunau din sistemul de amplificare, concurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de fierbinte și n-aveai cum să scapi de giulgiul de smog gros și negru care ieșea din fundurile mașinilor, camioanelor și autobuzelor și plutea în aer, silindu-mă aproape să-mi țin respirația ori de câte ori trebuia să traversez o intersecție aglomerată. Dar apoi, când am ajuns la stație și am coborât pe scara rulantă, imediat ce am zărit peronul, mi-am dat seama că era ticsit de lume. Avusese loc o defecțiune și probabil că nu mai venise un metrou de circa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
urc, dar în învălmășeala de oameni care se luptau să-și facă loc am reușit să-mi croiesc drum până la marginea peronului ca să mă pregătesc pentru următorul metrou. A venit după câteva minute, de data asta un Circle Line, la fel de aglomerat ca ultimul. Când s-au deschis ușile și câțiva pasageri conestionați la față reușiseră deja să-și forțeze înaintarea prin mulțimea care aștepta, m-am strecurat înăuntru și am luat prima gură de aer stătut și împuțit: îți puteai da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
care vine fuguța la cabinet ori de câte ori îi curge nasul, continuă ea. Și gripa asta, sau ce-o fi, mă ține de aproape două luni. Nu mai pot să mai lipsesc de la serviciu. — Probabil că sâmbăta este ziua lui cea mai aglomerată. Era presat de pacienți. — Eu cred că meritam mai mult decât o mângâiere pe creștet și câteva antibiotice, asta-i tot. Mușcă dintr-un crevete și sorbi puțin vin: manevre care părură să-i potolească enervarea. În orice caz. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
odată, i se așternea în față o infinitate de libertăți nebănuite: pe parcursul câtorva săptămâni uluitoare de căutări febrile, descoperise fovismul și cubismul, pe futuriști și pe expresioniștii abstracți. Deja specializată în peisaje și portrete, începu acum să creeze pânze dense, aglomerate, pline de detalii incompatibile unele cu altele și marcate de obsesia amănuntelor fizice, care o duse spre surse de inspirație ciudate, incluzând manuale de medicină și cărți cu desene zoologice și entomologice. Începu deasemenea să citească mult pentru prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
S-a descoperit că purecii vii pot fi extrași din burta mamei moarte în condiții aseptice pentru a se alcătui ceea ce se va numi „turma cu îmbolnăviri minime“. 4. MUȘCAREA COZII ȘI GUSTUL DE VIER: Purceii înțărcați transferați în țarcuri aglomerate manifestă curând un comportament agresiv, cel mai evident exemplu fiind mușcarea cozii. „Gustul de vier“ este acel gust neplăcut puternic pe care, afirmă unii măcelari (și anume cei din lanțurile de supermarketuri), îl are carnea porcilor masculi. SOLUȚII: Tăierea cozii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să mă învioreze imediat. Apartamentul nostru de la subsol se afla pe o stradă lăturalnică nu departe de Earl’s Court Road, la câteva minute de mers pe jos de stația de metrou. Era o zonă animată, un pic cam prea aglomerată și cam deocheată; forfota și vânzoleala ei fără sfârșit te copleșea uneori, dar în după-amiaza asta mă remonta. Am început brusc să simt, pentru prima dată, că porneam poate într-o mare aventură. Ca să ajung de la Earl’s Court la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
s-o văd fusese lansată cu ușurință, ca și cum atunci îi venise ideea și acum mă gândeam că nu i se părea probabil ceva foarte important - doar un oaspete în plus în casă, care trebuia strecurat în treacăt într-un program aglomerat - în timp ce pentru mine era un adevărat eveniment cu perspective uriașe; o șansă de a redescoperi sinele tineresc și optimist pe care îl rătăcisem cumva în timpul acelei căsnicii absurde, al cărei unic martor în viață rămăsese de fapt Joan. Acestea erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cronica, vineri-dimineața, o să-l rănesc, o să-l rănesc adânc. Aveam o viziune de o intensitate halucinogenă, izvorâtă pe jumătate din imaginație și pe jumătate din amintirea îndepărtată a unui film alb-negru, fără titlu, probabil american: un bărbat într-un oraș aglomerat măturat de vânt în primele ore ale dimineții, cumpărând un ziar de la vânzătorul din colțul străzii, luându-l cu el într-o cafenea și dând nerăbdător paginile pentru a ajunge la una anume, în timp ce înfulecă un sandvici în fața tejghelei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]