1,869 matches
-
prun pipernicit de pe peron, pururi jefuit de poamele verzi, acre, nelăsate să crească, halite de pofticioși... Înjurau pe Lunaea (vacă mulsă de formidabila Profira), împingând-o în grajd, ea făcând fițe, nedorind să fie închisă, pusă la iesle... deși odată ajunsă acolo, începea să rumege lent, meditativ, fânul proaspăt... O înjurau, strecurând propuneri licențioase, chiar pe Profira care râdea larg, cu dinții albi, cu strungăreață, scăldați de o salivă abundentă... Înjurau chiștoacele de țigări „Plugare“, lățite în câte un scuipat gros
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
pentru-o lovire din parte-mi ești prea mic/ Purta-vei pe-al tău nume eterna înferare (V 4). Sosirea Iuliei și a prietenilor care aduc vestea anulării condamnării la exil nu mai poate împiedica sfârșitul poetului departe de casă. Ajunși tardiv, solii proclamă cel puțin că faima lui se răsfrânge asupra locului izgonirii sale : Roma te dorește, cu fală aclamat./ Exilul lui Ovidiu va fi celebru-n lume,/ Legând numele Romei cu a lui Tomis nume (V 7). În cele
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Strigoi in lumea moartă, cu fața ta zvântată/ Faci grații lângă fete, dai ochii peste cap,/ Zbierând amoru-ți veșted cu glas dogit de țap ? (III 4). La rândul lui, Horațiu își mărturisește pasiunea ivită la anii senectuții (Eu, ce acum ajuns-am pe culmea de pe care/ Tot omul cată-n urmă-i cu-o lungă suspinare,/ resimt un foc în sânu-mi mai splendid, mai curat,/ Ca soarele-n apusu-i măreț, înflăcărat) și își explică neașteptatul imbold prin capacitatea artistului de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
în sate din Transilvania. Nemulțumirile țăranilor brăneni au fost exprimate, în momentele de vârf, alături de Gheorghe Doja, în 1514; de Horia, Cloșca și Crișan, în 1741. Descendenți de-ai lui Cloșca sunt și astăzi locuitori de seamă ai comunei Moeciu, ajunși chiar până la demnitatea științifică de membru al Academiei și se bucură de stimă, fără ca localnicii să le cunoască mai precis ascendența. În secolul al XIX-lea, în anii zbuciumați 1821, 1848 și mai ales după declararea independenței României, în 1877
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
care ocazie cere, și i se aprobă, postul de asistent suplinitor începând cu 1 aprilie 1940, zi nefastă (ziua păcălelilor) pentru împricinat. Spun aceasta deoarece numirea a fost amânată de mai multe ori, 1 octombrie 1940, 1 decembrie 1941 și ajunsă definitivă pe 8 octombrie 1942. Motivul a fost specific românesc, ca și în prezent, „ lipsa fondurilor bugetare”. Timp de cinci ani, 1 iulie 1939 - 2 aprilie 1944, a fost declarat mobilizat și mobilizabil, la un regiment de artilerie antiaeriană cu
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
adjectiv unic, ales ca termen major într-o paradigmă de trăsături, în care singura aleasă este cea sacralizantă. După tată și mamă, apar în scenă străbunicul și bunicul din partea tatălui, Simeon și Luca, oameni „cunoscuți și bogați”, de neam căzăcesc, ajunși amîndoi protopopi ai Poltavei, iar mai apoi, bunicul după mamă, Grigorii Mandenko, un evreu botezat „împreună cu toată casa lui”. Iată deci, că încă din primele rânduri, familia Velicikovski, așa cum arăta ea la data nașterii lui Petru, ne este prezentată ca
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
pulbere albastră. În cimitirul de pe deal crucile se umflau de atâta înghesuială funebră, iar clopotele anunțau ruga divină. Și vine și ploaia înceată, răcoritoare, printre picăturile ei mă întorc acasă. Pe colțul mesei, foile cărții mele se zvârcolesc sub vântul ajuns și aici. Mă simt relaxat, îmi privesc plantele din grădină, devin de-a dreptul optimist. Terapia vegetației este extraordinară, de la anemie la bucuria caldă și adâncă. O lecție a naturii pentru psihologia omului, mereu fragil. Cum se știe, cele mai multe scrieri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Lui, [omul] acesta, pe care îl vedeți și îl cunoașteți, a fost întărit; numele [lui Isus] și credința în El i-au dat acestuia vindecarea deplină înaintea voastră a tuturor» (Fap 3,11-16). Și Petru continua pe acest ton, până când, ajunși acolo, preoții rânduiți pentru slujire la ceasul acela, comandantul gărzii templului și câțiva saduchei, au pus mâna îndată pe cei doi Apostoli, care în ziua următoare au fost duși înaintea sinedriului, reunit în adunare solemnă, pentru a fi întrebați: «- Cu
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
o soartă mai bună. Se afla la intrarea rușilor în țară, la 23 august 1944, inginer silvic la Timișoara. Frontiera cu Iugoslavia se afla la numai cîțiva kilometri. S-a hotărît să fugă cu întreaga familie, soția și doi copii. Ajunși, pe jos, cu mari riscuri, în Iugoslavia, au fost prinși și aruncați într-un lagăr. După cîțiva ani, în 1948, am primit în Argentina o știre indirectă, că se aflau în mare mizerie în lagărul din Iugoslavia și doreau să
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
aceste bogății treceau în mîinile acestor cîțiva "riches Argentins", cunoscuți în toată lumea. Venirea lui Peron la putere a fost marea revoluție, la care această clasă nu se aștepta și nu o credea posibilă. Eva Duarte, cu viață tumultuoasă în trecut, ajunsă Eva Peron, soție de președinte, răscolită de ambiții și dornică de onoruri, se erija, acuma, în prima "damă" a țării. Căpătase "la folie des grandeurs". Societatea dominantă de pînă atunci s-a socotit ultragiată de a avea în fruntea ei
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
des milliers d'hommes au regard de...?" Așadar numărul deportaților nu era un motiv să îngrijoreze pe un bun "Samaritean", cum era le Père Teilhard, socotit un sfînt, nu numai un filosof. Această ușurință sau numai incapacitate din partea unor oameni ajunși mari gînditori de a judeca faptele criminale este teribila primejdie a zilelor noastre. 94 În vara anului 1953, Adlai E. Stevenson, fostul candidat nefericit la președinția Statelor Unite, a socotit util să facă o călătorie în jurul lumii și a trecut și
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
mi-a comunicat că el și ai lui nu vor veni la botez. Ce bătrân nebun și pătimaș” !, nota Regina Maria, la 19 ianuarie 1922. Iorga considera că, fiind ignorat de monarh în viața politică, „am dreptul să ignorez Coroana ajunsă vasală Brătienilor”. Ceilalți lideri ai partidelor politice s-au raliat părerii lui N. Iorga, astfel încât la botezul principelui Mihai au participat, în afara membrilor Familiei Regale, doar liberalii și reprezentanții armatei. (Vezi foto nr. 1.) Duminică, 22 ianuarie. La Palatul Cotroceni
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
profesională iar la împlinirea a 25 de ani de la înființarea Școlii Generale Nr. 5 Rădăuți i se acordă Diploma de Onoare "pentru slujirea cu dăruire și profesionalism a învățământului sucevean, pentru o viață exemplară dedicată modelării și formării tinerelor generații". Ajunsă, cu demnitate, la "vârsta înțelepciunii" creatoare, Răduța Vasilovschi izbutește să ducă la bun sfârșit câteva proiecte generoase. Având convingerea că o carte "înseamnă lumină, / prieten, ființă vie, / un izvor cu apă lină", în anii din urmă tipărește câteva cărți. În
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
un sat Costișa cu vechi tradiții și obiceiuri. Pitorescul, cadrul natural și cel etnografic, bogăția și frumusețea folclorului, hărnicia oamenilor mi-au creat încă de la o vârstă fragedă o permanentă încântare și bucurie, stimulându-mi cunoașterea și prețuirea valorilor neamului. Ajunsă, cu demnitate, la vârsta înțelepciunii creatoare am reușit să duc la îndeplinire câteva proiecte generoase. Convinsă fiind că o carte înseamnă lumină, prieten mut, dar sigur, am publicat în colaborare cu Niculai Șorea volumul "Trecute vremi... Istoria unei generații promoția
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
devotament. Cu aceeași eleganță cu care o Întâmpinase, Conrad o conduse pe fată până la treptele pe care coborâse În grădină și se Înclină ușor În fața ei. Adelheid urcă câte patru treptele odată spre chilia ei de la catul de sus și, ajunsă acolo, Își smulse boneta, năpustindu-se către oglindă. Da, era exact cum nu Îndrăznise să creadă. Ochii, părul, gura ei erau aidoma celor ale lui Conrad. Trăsăturile prințului, care i se păruseră atât de cunoscute, semănau cu ale ei. O
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cele de la Bicaz și Valea Uzului), prin tunelul din stânga, am luat-o spre Curtea de Argeș. Coborâșul, până la stația de jos, a fost odihnitor, fără frâne ferme sau curbe periculoase. Lăsasem în urmă, într-o zonă mai înaltă, Cetatea lui Vlad Țepeș. Ajunși pe loc drept, rețin că soarele ardea puternic poate fiindcă munții rămăseseră în urmă. La o brutărie de pe drum am savurat, într-adevăr, niște pâini proaspete. La vreo cinci sau șase kilometri de Curtea de Argeș ne-am oprit la un motel
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
George mi-a sugerat să nu-mi arăt aparatul, pentru a nu crea impresia că suntem prea avuți, expunându-ne unui posibil șantaj: se gândea că puteam fi părăsiți în mijlocul apei dacă nu dădeam o anumită sumă, sau aparatul. Odată ajunși dincolo, bucuroși ne- am încălțat, ne-am tras sufletele un timp și iar am pornit. Mai aveam de mers încă vreo 30 de kilometri, dintre care 8 pe poteci sau drum neasfaltat. Lângă o stână cu capre era o fântână
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
picioare, trecându-și brațele pe sub spatele ei. Nu era grea. Se ghemuise cât o năfurică sub rochia ei de culoarea doliului, așteptând, cuminte și răbdătoare, să i se facă cele creștinești de cuviință. Nu se grăbea. Avea în fața ei Eternitatea. Ajunși acasă, au deschia poarta, au intrat în curte și au depus-o binișor în patul din camera ei. Două vecine bătrâne îi privegheau corpul pentru a-i ține de urât cu lumânările aprinse la căpătâi. Frații mei mai mari Mircea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
nereușite ale căruțașului de a-i determina să pornească, în ciuda loviturilor de bici aplicate cu strășnicie pe spinarea lor. Asta era. Silvia nu voia să plece de acasă. Da, asta era! Se ceruse "acasă" de pe patul de spital. Acum, odată ajunsă "acasă", nu mai voia să plece. Primele care au furnizat această explicație și au tălmăcit, în limbaj explicit, comportamentul nefiresc al animalelor, au fost, firește, bătrânele. S-au mai întâmplat, maică, s-au mai întâmplat și altă dată asemenea lucruri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Și-a luat unealta ucigașă, apoi, cu o voce calmă și chiar bucuroasă, ca și cum i-ar fi reușit o afacere deosebit de profitabilă, a zis: De-amu am isprăvit șî cu aista, n-o sî mai mânânși căcat. Hai, măi țâcî! Ajunși acasă, a pus lanțul sub prispă alături de bățul plin de sânge și a intrat în căsuță, văzându-și mai departe de treburile ei, ca și cum cele întâmplate erau lucruri perfect normale, intrând în desfășurarea firească a evenimentelor cotidiene. "S-a prăbușit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
-i exemplarul vostru. Aveți aici plita, cercurile, rola, burlanele și coturile. Tot ce vă trebuie. Iar dacă mai aveți nevoie de ceva, căutați-mă. Ați înțeles? Da, domnule gestionar. Cei patru meșteri germani au săltat soba în timp ce noi aduceam accesoriile. Ajunși acasă, oamenii aceștia, aparent reci și insensibili, dar inimoși, săritori și buni la suflet, au montat soba la hornul zidit de domnul Muea și, într-o jumătate de oră, focul ardea în sobă, răspândind căldură în casa care nu avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
muncă de obicei ingrată, cu nervi, cu prietenii avariate, cu singurătate, cu relații încordate în mediul nu atât literar, cât... scribo-gășcar. Și tot la ,,astăzi" referindu-mă, consider că supralicitarea hodoronc-tronc a unor noțiuni vagi, gen textualism, postmodernism, critica literară ajunsă ea însăși literatură (sui generis) etc. a dus, de fapt, la dispariția criticii literare autentice, în spiritul și specificul ei ce trebuie să fie perpetue, transepocale. Rar cine mai încearcă să testeze literatura sub aspectul autenticității estetice, artistice, să o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pierdut firea, eram julit și urzicat și împiedicat și zgâriat prin toți târșii uscați de sub munții Ceahlău la cules hribi, fragi și zmeură prin păduri, unde nu o dată rămăsesem fără vacă, Rândunica, mult mai deșteaptă ca mine. O găseam întotdeauna ajunsă, la iesle, lăptoasă și devreme acasă. Așa că, viteaz, la Roman, mă orientam după turnul cu ceas al Episcopiei, vizibil din tot orașul, ca piscul Toaca deasupra Ceahlăului. O găseam pe doamna speriată, pe mătuși la poartă, iar eu, derbedeu, pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
al unei uriașe selecții naturale ce are loc În viața economică americană. O primă mare selecție a avut loc cu ocazia imigrării. Au venit din Europa numai acei oameni cu sete de muncă, oameni persecutați În luptele politice sau religioase. Ajunși aici, procesul selecției a fost adâncit. În Europa, spiritul Îngust de breaslă, de caste de tot felul, nepotismul, favoritismul, diferențele sociale, au stânjenit acest proces de selecție. Să ne gândim la liceul englez, sau la cel german, care recruta elevi
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
la 9/21 septembrie 1883. Cuprindea sfaturi economice, învățături morale, rubrici: Cugetări asupra evangheliei, care se citea în duminica respectivă, despre legi, bani, despre case și ce se aude nou în viața zilnică a țăranului; Simeon Cobilanschi publica o istorisire ajunsă și în volum - „Dumitru Stan” iar Artemie Berariu „Norocul unui Satulmărean.”. La Steluța au mai colaborat: V.T. Ștefanelli, Ștefurac, Artemiu Berariu, Constantin Morariu. Steluța a apărut doar un an, iar în al doilea an doar un singur număr. Gazeta Steluța
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]