4,209 matches
-
apropia în goană și a frânat la doi pași de mine, am alergat printre canaturile ușii de sticlă de la Urgență, am alergat prin sala infirmierilor, am alergat în camera unde cineva cu un braț fracturat țipa, am alergat în camera alăturată goală și în dezordine. M-am oprit. Părul tău era acolo pe podea. Părul tău castaniu și ondulat adunat într-o grămăjoară la un loc cu niște fașe pline de sânge. Într-o clipă devin praf care se mișcă. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
alte uși, altă tăcere. — Nu e nimeni? A apărut o asistentă, o fată cu părul negru strâns la spate. — E o urgență, am spus, unde este medicul de gardă? Fără să mai aștept vreun răspuns, m-am năpustit în camerele alăturate, deschizând ușile cu piciorul. Speriată și ținându-se puțin într-o parte, fata mă urma împreună cu un individ într-un halat prea scurt, ca un șorțuleț de grădiniță. În sfârșit, am găsit camera de reanimare, goală și ea, cu obloanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și prins la ceafă ca un ghem mic de lână. Printr-o ciudată eroare a naturii, avea un ochi verde și unul căprui. Traversă sala de așteptare sprijinind cu grijă o pacientă palidă, pe care o conduse Într-o odaie alăturată, numită „sala de recuperare“. Doctorul Eitan, suplu și musculos, se rezemă de biroul de recepție, mestecând gumă, mișcându-și Încet maxilarele. Răspunse cu o mișcare ușoară a bărbiei la salutul lui Fima sau la Întrebarea pe care i-o pusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Întârzii puțin, nu-ți pierde nădejdea. 10 Fima iartă și uită Fima o așteptă un sfert de oră la o masă dintr-o latură a cafenelei, după care Îl apucă foamea și comandă cafea și o prăjitură. La o masă alăturată ședea un membru al parlamentului dintr-un partid de dreapta, Împreună cu un tânăr zvelt, chipeș, cu barbă, semănând după părerea lui Fima cu un activist din așezările evreiești din Teritorii. Vorbeau Încet, dar uneori Fima reușea să prindă câteva cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
părerea ei. Cel puțin În aparență. Fima comandă votcă pentru ea, iar pentru el ceru Încă o cafea, un sendviș cu brânză și unul cu ou, pentru că Îi mai era foame. Continuă s-o asculte cu Întreruperi, pentru că la masa alăturată se așezase Între timp un bărbat chel, Îmbrăcat Într-o haină de ploaie gri, desigur domnul Prag al lor. Lui Fima i se părea că cei trei complotau să creeze o disensiune În cadrul procuraturii statului și Încerca să le intercepteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
un neg cărnos chiar lângă nas, privi în sus spre tata prin lentilele tulburi în rame de corn, clipi și spuse: Așa, vasăzică, atunci o să-i luăm măsura băiatului pentru două scândurele, și se duse străbătând atelierul într-o încăpere alăturată, unde era la fel de întuneric și de frig și în diverse compartimente erau rezemate de zid schiuri de diferite lungimi. Am întins mâna în sus, schiurile trebuiau să ajungă sub încheietura mâinii, erau scânduri de frasin, legătura urma să fie montată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
În aprilie, Trixy căzuse pradă febrei tifoide În timpul unei vizite pe Insula Wight, iar Emma se dusese la Shanklin să o Îngrijească, numai pentru a se Îmbolnăvi și ea de septicemie, drept care mama și fiica rămaseră la pat În Încăperi alăturate, cu Du Maurier incapabil să se grăbească a le acorda ajutor datorită angajamentelor privind conferințele. Henry, care avea și acum o slăbiciune pentru Trixy și căruia Îi era grozav de teamă de febra tifoidă de la moartea lui Balestier Încoace, ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la neînsemnatul prolog al lui Field? Simți obrajii Înroșindu-i-se de indignarea provocată de insultă și Începuse deja să se gândească În ce fel avea să i-o plătească ofensatorului, indiferent cine va fi fost el, când, din coloana alăturată, Îi atrase privirea un alt anunț, mult mai lung: „Teatrul St James. Dl George Alexander unic agent și director. În seara aceasta și În fiecare seară la ora 8.20. Guy Domville, piesă În trei acte de Henry James.“ Urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
codificat. — În regulă. Oricum era timpul să ne Întoarcem, spuse Barnes. Porniră Înapoi, de-a lungul imensei nave, către intrarea principală. SPAȚIU Șl TIMP Așezați pe canapeaua din DH-S, urmăreau munca scafandrilor de afară. Barnes se afla În cilindrul alăturat, vorbind cu cei de la suprafață. Levy pregătea prânzul sau cina, o masă În orice caz. Erau cu toții derutați din pricina a ceea ce oamenii de la Marina Militară numeau „timpul de suprafață“. — Timpul de suprafață nu are importanță aici, spuse Edmunds cu vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
făcu semnul crucii. Apoi se Îndreptară spre habitat. O sonerie se auzi de undeva din interior. Tina se duse În Cilindrul D. După câteva clipe strigă: — Domnule Adams! Au apărut alte numere! Harry se ridică și se duse În cilindrul alăturat. Ceilalți Îl urmară. Nimeni nu mai avea chef să privească afară. —-------11110—10000—101 —10101—100101— 10010— 101 1000—1000—1010—10110—1010—10101 10010 1010 101—100000—11010—1101—100101 10000 10000 10 —1111 - 00 - 101 10010 1010 10101
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
tale aspirații. Cum vrei să fii?“ V. tînăr și avid de toate, de dragoste și de celebritate deopotrivă, știu bine că singurul cu adevărat faimos a fost, în cuie, înălțat pe cruce. Că, dincolo de vanitatea mea, strîngerea care mă ține alăturat mie mă va opri s-ajung acolo. Mă recuz de la blasfemie. O simt și-mi vine greu să accept că „eul“ e fărîmat într-o sumă de „proto-euri“ amorfe. Dar trebuie să fie așa ca să pot de vina pe ele
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
energizate în vreun infern dantesc. Tot ce contează în suflet, char dincolo de persistența persoanei, e învierea trupurilor. Privește la trupul întins pe pat! Pare un manechin pe care numai tentaculele aparatelor îl mișcă. Dar manechinul ăsta arde. Într-o sală alăturată Doctorul vorbește cu ziariștii: “-Nu vă pot da nici un element nou”-spune el.“-Nu s-a înregistrat pînă acum nici un caz similar în care temperatura să dureze atîta. Într-un fel, asta ne bucură căci e dovada că trupul său
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
fericire sau disperare. Un repaus cu mîinile legate. Ca orice loc al imposibilei reîntoarceri, un anotimp al regretelor. Nu-ți va părea rău că ai trăit ci că ai făcut-o greșit?” Din spital, maturul V., urmăresc discuția. În camera alăturată de care mă desparte vitraliul se aud voci în contradictoriu. Aproape o ceartă. Umbre agitate întunecă din cînd în cînd porțiuni de sticlă. Toată imaginea s-a aburit de o umbră lăptoasă. Vocile tac. O ușă se trîntește. Apoi un
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mă gîndesc ca și cum aș naște iubirea. Dar cînd pe toate le-am distrus voind să-mi fac bine, cînd m-am pierdut ca Narcis din iubire de mine, cum să dăruiesc celorlalți dragostea? Și chiar dacă m-ar bucura alinarea ființei alăturate, cum să nui sparg frăgezimea de porțelan? Păcat că Doctorul a plecat. Aș fi voit să-l întreb, din nou, cum trebuie să iubesc ca să nu distrug? Se vede că injecția lui a fost inutilă. Adorm doborît de oboseală și
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Love, John Goodman, cu figura lui etern cumsecade, de partener, periculos de gras). La un moment dat, În timp ce stătea cu capul În mîini În fața mașinii de scris tăcute, Fink e deranjat din lipsa lui de inspirație de zgomotul din camera alăturată, În fapt un foarte vag audibil dialog, cere cu glas tare liniște, apoi bate În perete. Și așa apare În cadrul ușii agentul de asigurări, Își cere iertare pentru deranj, intră-n cameră și, cum este, judecînd după trăsături, un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Nu putea fi Victoria Principal, cu toate că și ea s-a accidentat cîndva, și nu putea fi deoarece bustul ei color format mare domină de cîteva luni prima pagină a unui program TV pe care-l țin la căpătîi. În caseta alăturată bustului de autentic om de artă este descrisă În rezumat viața densă a intelectualei. „Prima ei dragoste a fost baletul, tînăra dorindu-și din tot sufletul să devină doctoriță. Însă un accident de mașină a forțat-o să-și regîndească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pisici”. Tonul e muribund, imaginația, surdo-mută, iar nudurile, patologice. Să vedem: „Femei și pisici; cărui fapt Îi datorăm această asemănare?” Poate blănii. Urmează o strălucitoare analiză care mai că eclipsează femeia fără pisică dar cu ciorapi cu dungă din poza alăturată. Mai Întîi a fost epoca matriarhală, cînd pisicile prindeau șobolani, apoi a venit antichitatea, cînd pisicile erau venerate și cînd „legăturile dintre femei și pisică s-au accentuat În lumea greco-romană”, și, odată cu Evul Mediu, „pentru femei, ca și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
simțea gustul. Se cutremură. Un salt rapid spre Inez - Încă o linie de utilizat. Porni cu mașina spre Laguna Beach. *** Puhoi de presă: reporteri cocoțați pe mașinile lor sau jucînd cărți pe pajiștea lui Ray Dieterling. Ed parcă pe strada alăturată, ieși din mașină și o luă la goană. Îl văzură. Îl urmăriră. El ajunse la ușă și ciocăni disperat cu inelul de metal. Ușa se deschise și Ed intră direct În Inez. Inez trînti ușa și puse zăvorul. Ed intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
norii de fum și de praf, fără de care totuși nu putea să trăiască. Lui i se păreau firești, toate aveau un rost al lor. Și, în timp ce carburatorul gâfâia, iar mașina înghițea șoseaua și curbele la dreapta și la stânga, din câmpurile alăturate răsăreau sate pe care n-ar fi fost în stare să le descrie mai târziu. Coșuri subțiri și case țipător colorate se ghemuiau între vălătuci moi și alburii de ceață în depărtările umede, copăcei rahitici adăposteau păsări, pâlcuri anemice de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și părul negru strâns într-un coc dezordonat de plușul tot cenușiu al spetezei și ghemuindu-se mai bine sub pledul tras până peste umeri, în dreptul gâtului. Încă dârdâia, dar nu se atinsese de ceaiul fierbinte pus pe o măsuță alăturată. Era trasă la față, cu cearcăne și ochii negri scufundați în orbite, slăbită. L-a privit pe Andrei Vlădescu un timp, apoi s-a zvârcolit sub pledul în carouri, întorcându-se pe o parte și acoperindu-se până la bărbie. Agitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Rodica Dumitrescu, „nu-mi zice mie că ai nu-ș-ce treburi grozave la ora asta. Nici nu s-a făcut seară“. I-a luat paharul din mână, i l-a trântit pe masă și l-a târât după ea în camera alăturată, de unde se auzeau melodii vechi și ritmice. Andrei Vlădescu se uita la Vlad Dumitrescu, care juca dame cu Aurora Mocanu, sub lumina caldă a unei aplici fixate la câteva palme deasupra lor, în perete. Lângă el, tot în picioare, stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
duceți de-aicea și să ne lăsați să terminăm partida asta în pace?“. „Ai grijă, ai să pierzi“, spunea Vlad Dumitrescu. „Pe mine nu mă deranjați, puteți comenta oricât.“ Dar se îndepărtaseră deja, atrași de arpegiile jeluitor languroase din camera alăturată, unde lucrurile erau învelite în lumina stins portocalie izvorâtă din globul uriaș așezat într-un colț, alături de divanul acoperit de un pled flenduros. Îi priveam din pragul ușii cum se mișcă înlănțuiți și el îi șoptește ceva și ea râde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se ridicase și își umplea din nou paharul. Apoi a întins mâna spre pachetul de țigări aflat pe masă, și-a aprins una, cu gesturi încete și atente, și deodată au încetat vocile și se auzeau numai muzica din încăperea alăturată și pașii energici ai Rodicăi Dumitrescu apropiindu-se de masa de stejar și uitându-se fix la mâna lui Vlad, ușor tremurândă. Dar nu i-a zis nimic, se uita numai la el insistent, cu obrazul palid sub boare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
șir rămânea așa, de fiecare dată când se întorcea acasă, privind lucrurile din jur, pereții albi, ceasul electric care clănțănea indiferent, de parcă s-ar fi străduit să se golească de gânduri. Se uita pe fereastră la casele mărunte ale străzilor alăturate, coșcovite de zăpadă, la liniile înalte și reci ale blocurilor care le înconjurau la distanță, proteguitor. Toate erau îndepărtate și străine, dintr-odată fără înțeles și fără rost. Nu se străduia să afle de ce, ca și cum nimic altceva nu și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
perfid de fiu-meu să aducă aici asistente medicale? spuse el, în timp ce ea îi desfăcea bandajul. — Sunt și pictoriță, explică Phoebe. — A! Și pictezi bine? Nu eu trebuie să spun asta. Aduse vată din comodă, apă de la chiuveta din baia alăturată și începu să curețe ulcerația. — Ai o mână ușoară, spuse Mortimer. Pictoriță și asistentă medicală. Aș fi zis că fiecare din aceste două meserii te solicită total. Ai atelierul tău? — Nu. Îl împart cu o altă femeie. Nu pare prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]