1,555 matches
-
îl reprezintă cele două uși glisante ce separă trei tronsoane. Aceste uși sunt realizate din lemn de stejar, pe schelet metalic cu geamuri de cristal cu aplicații de decorații din lemn. Măștile ce maschează nișele de calorifer sunt realizate din alamă cu elemente florale, având tot stilul brâncovenesc ca izvor de inspirație, executate de artiști plastici. Corpurile de iluminat sunt executate din alamă și cristal de Mediaș. Draperiile și covoarele sunt realizate în nuanțe de roșu englez siena. Această galerie se
Palatul Parlamentului () [Corola-website/Science/296898_a_298227]
-
geamuri de cristal cu aplicații de decorații din lemn. Măștile ce maschează nișele de calorifer sunt realizate din alamă cu elemente florale, având tot stilul brâncovenesc ca izvor de inspirație, executate de artiști plastici. Corpurile de iluminat sunt executate din alamă și cristal de Mediaș. Draperiile și covoarele sunt realizate în nuanțe de roșu englez siena. Această galerie se intersectează cu intrarea oficială (C4), dinspre Bulevardul Unirii. Aici se află cele două scări monumentale, având fiecare câte o fereastă înaltă de
Palatul Parlamentului () [Corola-website/Science/296898_a_298227]
-
plastici la Mediaș. De remarcat că draperiile din mătase sunt țesute la Sighișoara în tehnica brocart și conferă spațiului un maximum de ambient și frumusețe. Covorul înflorat este țesut la Cisnădie, iar măștile care acoperă radiatoarele sunt lucrate manual, din alamă. În această sală se regăsește singurul material din clădire care nu este românesc și anume lemnul de mahon, de altfel foarte prețios, din care sunt făcute ușile. Acesta este un cadou primit de Ceaușescu din partea prietenului său, Mobutu Sese Seko
Palatul Parlamentului () [Corola-website/Science/296898_a_298227]
-
motive ornamentale tradiționale arhitecturii stilului Brâncovenesc. Coloanele sunt din marmură albă de Rușchița. Alte elemente ce participă la arhitectura interioară a sălii sunt ușile monumentale sculptate cu motive decorative, încadrate în rame de marmură și măști de radiatoare turnate în alamă, bogat ornamentate. Plafonul, compus din 7 luminatoare ritmate, pe traversele sălii, executate din tablă aurită, este croit în boltă (candelabru ascuns). Draperiile din brocart de catifea cusute cu fir de aur subliniază luxul acestei săli. Pe peretele fundal se află
Palatul Parlamentului () [Corola-website/Science/296898_a_298227]
-
de 900‰, având valoarea nominală de 100 de lei, într-un tiraj de 250 de exemplare, de calitate "proof", cu diametrul de 21 mm, greutatea de 6,452 grame și cantul zimțat, și dintr-o monedă comemorativă de circulație, de alamă, cu valoarea nominală de 50 de bani, emisă într-un tiraj de de exemplare. Moneda de circulație este rotundă, cu diametrul de 23,75 mm și greutatea de 6,1 grame. Cantul monedei de circulație este neted, având inscripționat de
Neagoe Basarab () [Corola-website/Science/297451_a_298780]
-
numește "revers" sau colocvial "pajură". În numismatică, pastila monetară se numește "flan", iar diferitele metale sau aliaje sunt desemnate prin abrevieri: AE pentru cupru, AR pentru argint, AV pentru aur, OR pentru "orichalcum" (aliaj auriu de cupru și zinc, adică alama, folosit în epoca romană pentru monedele numite "sestertius" respectiv "dupondius"), Bill pentru "bilon" (aliaj cupru - argint în care metalul predominant este cuprul). În text, orientarea axei reversului față de axa aversului se reprezintă convențional fie prin săgeți poziționate adecvat, fie prin
Monedă () [Corola-website/Science/297478_a_298807]
-
Așa se explică larga circulație a monedelor grecești și romane din metale prețioase, chiar dincolo de aria ocupată de culturile respective. Ca metale neprețioase, „comune”, folosite la producerea monedelor, cuprul și aliajele sale (în special aliajul cu staniu numit bronz și alama, aliajul cuprului cu zincul) constituie cazul cel mai frecvent. Conținutul mare de cupru din straturile calotei glaciare corespunzând antichitații clasice (greco-romane) a fost explicat tocmai prin folosirea deosebit de intensă a acestui metal și aliajelor sale in special pentru monede. Având
Monedă () [Corola-website/Science/297478_a_298807]
-
în metal turnat ce a fost dezvoltată de populația yoruba din regiune sudică a Nigeriei între secolele al XII-lea și al XV-lea. Tradiția a fost continuată în Benin începând cu secolul al XV-lea. Capatele de bronz (sau alamă) din această regiune au devenit celebre în întreaga lume dupa venirea colonialiștilor portughezi, care le-au comercializat. Vitalitatea și varietatea sculpturii africane este întrecută doar de cea din insulele din sudul Oceanului Pacific. Ca și în Africa, figura umană este reprezentată
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
Orchestrei Simfonice din Cincinnati, aflată sub comanda dirijorului Eugene Goossens. Manuscrisul a fost dăruit de compozitor Bibliotecii Congresului American în data de 21 decembrie 1965 (în josul primei pagini apar cuvintele „"Gift of Aaron Copland Dec 21, 1965"”). Instrumentația lucrării cuprinde alămuri (4 corni francezi în fă, 3 trompete în siformula 1, 3 tromboane în siformula 1, tuba în siformula 1) și percuții (toba mare, 3 timpani, tam-tam).
Fanfară pentru un om obișnuit () [Corola-website/Science/317559_a_318888]
-
(în ) este un aliaj al cuprului cu zincul, asemănător alamei, uneori având și "„proprietăți misterioase”". Denumirea derivă din limba greacă "ορείχαλκος", "oreichalkos" (din "όρος", "oros", munte și "χαλκός", "chalkos", „cupru”, „aramă” sau „bronz”), însemnând „cupru de munte” sau „metal de munte”. Romanii au transliterat „orichalcum” ca „aurichalcum”, ceea ce însemna, literal
Oricalc () [Corola-website/Science/318029_a_319358]
-
όρος", "oros", munte și "χαλκός", "chalkos", „cupru”, „aramă” sau „bronz”), însemnând „cupru de munte” sau „metal de munte”. Romanii au transliterat „orichalcum” ca „aurichalcum”, ceea ce însemna, literal, "cupru de aur". "Orichalcum" / "Aurichalcum" este cuvântul utilizat de romani pentru a denumi alama care conține aproximativ 80% cupru și 20% zinc. ul era un aliaj mult mai strălucitor decât bronzul obișnuit, dar era și mai ieftin. Monedele romane dupondius erau din oricalc și difereau de "ași", care erau din cupru și, în plus
Oricalc () [Corola-website/Science/318029_a_319358]
-
Afroditei (spre anul 630 î.Hr.), vorbindu-se de cerceii zeiței (IV,9). Cercei cu flori din orihalc și aur scump. » Autorii antici înșiși au ignorat despre ce era vorba. Mai târziu, cuvântul a fost aplicat, rând pe rând, cuprului pur, alamei (aliaj al cuprului cu zincul), și bronzului (aliaj al cuprului cu staniul). La latini, oricalcul desemna, de regulă, alama. În "Critias", Platon îl descrie ca fiind un metal folosit în mod curent de atlanți, locuitorii legendarei Atlantida: «Insula furniza cea
Oricalc () [Corola-website/Science/318029_a_319358]
-
scump. » Autorii antici înșiși au ignorat despre ce era vorba. Mai târziu, cuvântul a fost aplicat, rând pe rând, cuprului pur, alamei (aliaj al cuprului cu zincul), și bronzului (aliaj al cuprului cu staniul). La latini, oricalcul desemna, de regulă, alama. În "Critias", Platon îl descrie ca fiind un metal folosit în mod curent de atlanți, locuitorii legendarei Atlantida: «Insula furniza cea mai mare parte a lucrurilor necesare necesare vieții. Mai întâi, toate metalele, dure și maleabile, extrase din subsol, prin
Oricalc () [Corola-website/Science/318029_a_319358]
-
început, cel mai folosit tip de coif era modelul Montefortino, care a fost folosit cel puțin din secolul III î.H., dacă nu IV î.H. Acesta a fost folosit probabil până în secolul I d.H. Acesta avea cască făcută din alamă și în formă de cupolă. Alte tipuri de coifuri erau: -coiful de tip Coolus, acesta a fost folosit, în perioada secolelor III î.H.- I d.H. Acesta avea apărători pentru ceafă și pentru obraji și era întărit în față pentru
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
un cerc cu diametrul de 25 mm în al cărui centru se află simbolurile titlurilor onorifice în imagini stilizate în relief. Pe circumferință, sînt amplasate în relief inscripțiile titlurilor onorifice. Insignele se fixează cu un inel de o baretă de alamă emailată în culorile Drapelului de Stat al Republicii Moldova: albastru, galben, roșu. Stema de Stat a Republicii Moldova, poleită cu aur, este aplicată pe fîșia emailată galben. Pentru titlul onorific “Colectiv Artistic Emerit” nu este prevăzută insignă. Corespunderea distincțiilor de stat ale
Distincții de stat ale Republicii Moldova () [Corola-website/Science/319837_a_321166]
-
clasică) orchestra simfonică va cunoaște o evoluție considerabilă (HAYDN și MOZART) când dispar din orchestră instrumentele cu coarde ciupite (cu excepția harpei) și intră în orchestră clarinetul și timpanul. BEETHOVEN: La timpan se adaugă alte percuții: toba mare, triunghiul, talgerele. La alămuri se adaugă trombonul (Simf. 5, 6, 9). Alămurile sunt mai bine valorificate. Alte inovații: cornul englez, contrafagotul, flautul piccolo. În secolul XIX orchestra simfonică ajunge la dimensiuni gigantice. Hector BERLIOZ - un adevărat virtuoz al orchestrei - renovează orchestrația. În Requiem el
Orchestră () [Corola-website/Science/315499_a_316828]
-
HAYDN și MOZART) când dispar din orchestră instrumentele cu coarde ciupite (cu excepția harpei) și intră în orchestră clarinetul și timpanul. BEETHOVEN: La timpan se adaugă alte percuții: toba mare, triunghiul, talgerele. La alămuri se adaugă trombonul (Simf. 5, 6, 9). Alămurile sunt mai bine valorificate. Alte inovații: cornul englez, contrafagotul, flautul piccolo. În secolul XIX orchestra simfonică ajunge la dimensiuni gigantice. Hector BERLIOZ - un adevărat virtuoz al orchestrei - renovează orchestrația. În Requiem el folosește 16 tromboane și 18 contrabași; în general
Orchestră () [Corola-website/Science/315499_a_316828]
-
compune "Klangfarbenmelodie" (melodia timbrelor). Față de dirijor, instrumentele cu coarde se află poziționate chiar în fața acestuia, pe rînduri, de la stînga la dreapta. Urmează instrumentele de suflat, în spatele celor cu coarde și apoi, în spatele acestora cele de percuție. Instrumentele de suflat din alamă au o sonoritate foarte puternică, de asemenea cele de percuție. De aceea ele se folosesc în număr mai redus față de instrumentele de suflat din lemn și instrumentele cu coarde.
Orchestră () [Corola-website/Science/315499_a_316828]
-
destinație publică, primul orologiu cu destinație publică din oraș. Primarul Winiarski al orașului Suceava a făcut o comandă fabricantului de ceasuri Wilhelm Stiehl din Viena pentru confecționarea "unui orologiu de turn, de cea mai mare clasă, cu mecanismul roților de alamă" și a trimis antecalculația cheltuielilor la 10 octombrie 1836. S-a plătit la 5 iunie 1837, prin casa de comerț Mathias & Beck, suma de 100 de florini, fabricantul angajându-se să termine lucrarea cel mai târziu până la 15 iulie 1837
Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava () [Corola-website/Science/316633_a_317962]
-
era doar o adaptare practică a puștii cu cremene rotitoare a lui Collier, patentată deja în Anglia. Meritul său constă îndeosebi în utilizarea pieselor interșanjabile, invenția sa pretându-se astfel la producția de masă. Odată cu inventarea cartușelor cu înveliș de alamă s-a creat posibilitatea încărcării acestora în butoiașul revolverului prin spatele acestuia, deci mult mai rapid (la primele revolvere încărcarea se făcea prin partea anterioară a butoiașului). Ideea de a perfora complet locașele pentru cartușe din butoiașul revolverului, permițând astfel
Revolver () [Corola-website/Science/315064_a_316393]
-
schimba forma și dimensiunea după cum dorește, crescând până la cer sau devenind mic cât un vierme de mătase, și poate chiar să se facă nevăzut! Glasul lui se aseamănă cu clinchetul unor clopoței sau cu sunetul scos de niște tigăi de alamă. Hrana lui favorită sunt rândunelele prăjite. Dragonul Imperial Chinezesc are cinci gheare la fiecare picior, dragonul obișniut are patru gheare, iar Dragonul Japonez are trei. De obicei acest dragon vânează - sau se joacă - cu o minge de lumină care variază
Dragonul asiatic () [Corola-website/Science/315097_a_316426]
-
chimică a oxigenului aflat în sistem. În plus este nevoie setarea valorii pH într-un domeniu ușor alcalin. Mai departe este foarte avantajos utilizarea în sistem a unei ape cu conținut de săruri redusă. Componente de cupru (cupru, aramă, bronz, alamă) Aceste materiale au o bună rezistență față de ape ușor alcaline și sărace în oxigen. Se crede că, în general, coroziunea este un proces care poate avea loc numai în cazul când metalul are contact cu apă și oxigen. O parte
Coroziune () [Corola-website/Science/318713_a_320042]
-
foarte mici (un vid foarte înaintat), iar condensatul obținut este foarte pur, fără aer. Ele sunt formate dintr-o manta și un fascicul tubular format din țevi cu diametrul de 17-24 mm și grosimea peretelui de 0,5-1 mm, din alamă sau titan, fixate prin mandrinare în două plăci tubulare. Drept mediu de răcire, care circulă prin interiorul țevilor, se folosește în general apa și foarte rar aerul. Aburul condensează pe suprafața exterioară a țevilor. Pentru a evita scurgerea condensatului în
Schimbător de căldură () [Corola-website/Science/318707_a_320036]
-
cu ajutorul mașinilor electrostatice, dar nu exista nicio metodă de stocare a acesteia. Van Musschenbroek și discipolul său, Andreas Cunaeus, au rezolvat problema cu ajutorul unui recipient de sticlă umplut cu apă în care era scufundat capătul inferior al unei bare de alamă. Recipientul era căptușit, atât la interior cât și la exterior cu câte o foiță metalică subțire. Rezultatul descoperirii a fost comunicat fizicianului francez René Réaumur în ianuarie 1746. Jean-Antoine Nollet a denumit invenția butelie de Leyda. La scurt timp, este
Pieter van Musschenbroek () [Corola-website/Science/320708_a_322037]
-
a unui făraș de o măturică; aeroplanul în mers era realizat cu ajutorul unui ventilator pornit a cărui elice lovea un cartonaș; tunetul era realizat cu ajutorul unei plăci de zinc tremurată prelung; trăsnetul era realizat prin plesnirea a 2 tipsii de alamă; zgomotele păsărilor și animalelor erau imitate de oameni. Această etapă s-a încheiat odată cu achiziționarea din străinătate a unor discuri cu zgomote și, ulterior, în momentul în care Radiodifuziunea a dispus (din 1935), de aparate de înregistrat pe discuri. Din
Teatrul Național Radiofonic () [Corola-website/Science/320916_a_322245]