12,606 matches
-
să fluiere de ziceai că mână oile la strungă. Și din tufișurile din spatele colibei, abia se mișca o iapă căreia i se puteau număra oasele de slabă ce era. În urma ei, zburdând și nechezând veneau șase mânji, din care unul alb ca neaua, dar slăbuț iar celălalt negru ca pana corbului și rotofei, ceilalți erau tărcați. Toți șapte au venit la bătrânul crai și când au ajuns în fața acestuia s-au aliniat frumos, au nechezat odată toți, apoi s-au ridicat
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a mângâiat greabănul, apoi și-a făcut avânt încălecând-o. Iapa s-a ridicat în două picioare pentru a-și verifica stăpâna a nechezat prelung, apoi și-a luat zborul către nori. Craiul s-a uitat la mânji și, cel alb a nechezat, atunci l-a încălecat, urcând deasupra norilor, iar ceilalți înaintea lor făceau năzdrăvănii printre nori. Au călătorit timp îndelung, peste ape, munți și văi, ajungând în satul unde trăiau fetele fără bărbați. Craiul le-a explicat motivele vizitei
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
sau un loc comun? Absolut deloc, dacă se citește modul cum declarația expune în concret acest principiu de umanitate: fiecare ființă umană trebuie să fie tratată uman, și nu inuman sau chiar cu bestialitate, indiferent dacă este bărbat sau femeie, alb sau de altă culoare a pielii, tânăr sau bătrân, bogat sau sărac. Binecunoscuții reprezentanți ai inumanului precum Stalin, Hitler, Mao și Pol Pot nu trebuie reprezentați în cuvinte și imagini. Considerată din acest punct de vedere, "umanitatea" ca "artă" sau
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de grupul nostru pentru Secretarul general al Națiunilor Unite. Care este deci baza pentru o etică mondială, pe care oamenii pot să o împartășească din perspectiva marilor religii și tradiții etice? Înainte de toate principiul umanității: Fiecare om bărbat sau femeie, alb sau de culoare, bogat sau sărac, tânăr sau bătrân trebuie să fie tratat uman". Lucru exprimat mult mai clar în "regula de aur" a reciprocității": Ceea ce nu vrei ca să ți se facă, nu face nici tu altora". Aceste principii sunt
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
că aici vin numai liber cugetătorii și ateii cari nu au niciun fel de Dumnezeu. Spre cinstea lor însă, aceste gogorițe, nu au fost scrise de mireni (civili), ci de unii preoți, cari după interes și necesitate fac negru din alb și alb din negru. Vreți o dovadă din zilele noastre? Iat-o: Sinodul bisericii noastre, ortodoxă română, a schimbat stilul vechi pe stilul nou. Nimic de zis, din punctul de vedere științific și al unor cerințe sociale, dar foarte multe
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
vin numai liber cugetătorii și ateii cari nu au niciun fel de Dumnezeu. Spre cinstea lor însă, aceste gogorițe, nu au fost scrise de mireni (civili), ci de unii preoți, cari după interes și necesitate fac negru din alb și alb din negru. Vreți o dovadă din zilele noastre? Iat-o: Sinodul bisericii noastre, ortodoxă română, a schimbat stilul vechi pe stilul nou. Nimic de zis, din punctul de vedere științific și al unor cerințe sociale, dar foarte multe de zis
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
luat-o drept stafie. Nou-venitul făcu câțiva pași, și felinarul de pe masă Îi lumină chipul, adâncind niște scofâlceli În obrajii rași și supți, peste care o pereche de ochi Încununați de niște sprâncene groase străluceau febril. Purta rasa neagră cu alb a dominicanilor și nu era mascat, ci cu fața descoperită: o față slabă, ascetică, căreia ochii strălucitori Îi dădeau o expresie de o fermitate fanatică. Părea să aibă În jur de cincizeci și ceva de ani. Părul cenușiu Îi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mi s-au povestit astea! Tata voia ca eu să am înțelegere pentru bunicul. El nu a priceput niciodată cât de profund și total ne înțelegeam noi în mod spontan. Pot vedea întreaga scenă foarte clar, ca o xilogravură în alb și negru: Bunicul se află în mijlocul imaginii. Dintre cele trei personaje, el stă în prim-plan, strălucind de lumina reflectată în cristalele de gheață, iar contururile par să i se topească. Tata stă oblic în spatele lui și îi pipăie capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
degete. Sunt prea mari și puternice. Dacă ai un asemenea deget, atunci te sprijini doar în el. în mijlocul cititului el s-a sculat brusc, ațintindu-și privirea în tavan, ca și cum ar fi căutat niște semne acolo, pe scândurile vopsite în alb. S-a scuzat că niciodată nu reușea să apară când inginerul silvic era acasă. Poate ar trebui să fie suficient de curajos și de energic ca să vină când Mercedesul mare și negru e în fața casei, prin urmare inginerul este în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
singurul lucru înspăimântător era citirea stăruitoare și repetată care a premers întâmplării propriu-zise. După câteva săptămâni tata a putut spune în sfârșit: Acum am scris. Către autoritățile competente și către societatea de asigurare. Acum totul e complet clarificat. Negru pe alb. Nimic nu poate fi mai incontestabil decât relatarea pusă pe hârtie de însuși inginerul ocolului silvic. Pentru că eu am scris asta, nu mai pot exista îndoieli sau păreri împărțite în legătură cu ceea ce s-a întâmplat. Chiar și Pettersson din Hugnaden ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
o pernă, pe jos. În cameră era întuneric din cauza furtunii și pielea sa de culoarea cafelei cu lapte, părea și mai închisă la culoare. Câțiva stropi rămași pe gleznele sale fine străluceau în lumina focului, asemeni picăturilor de rouă, dimineața. Albul ochilor săi părea și mai alb, iar brățara de la gleznă îi dădea un aer de prințesă indiană. Bart o privea uluit, era atât de frumoasă că-i tăia respirația, dar se abținu să spună ceva. Nu dorea să strice nimic
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
s-a rupt pentru toată viața asta... Și durerea, oricât ai înțelege-o, de dispărut nu dispare, doar o înțelegi mai bine, însă ea e acolo, prezentă, și-ți dă nesiguranță, și-ți dă fiori... Viața mea a fost în alb și negru, pentru mine griul nu a existat, or se pare că e o culoare dominantă în lumea asta... Dar vreau eu să trăiesc în gri? Pot face asta cu adevărat? Unde am greșit oare? Un înțelept spunea: „Gândește-te
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Eram ținut într-un astfel de loc pentru a nu fi ucis din greșeală. Numai din greșeală. Fiindcă - prin consens - disputele dintre cele două cetăți au anumite reguli respectate de toată lumea, una referindu-se la Caligraful oficial, totdeauna îmbrăcat în alb, pentru a fi zărit de la distanță și protejat. Pe îmbrăcămintea sa, totdeauna imaculată, s-ar fi observat imediat - dacă ar fi fost rănit - și cea mai mică urmă de sânge, obligația combatanților fiind să-i dea acestuia, degrabă, toate îngrijirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Poate i se păruse. S-au întâlnit, față în față, pe la jumătatea lui decembrie. Donna Iulia iarăși nu a înțeles spusele Vânătorului. Acesta a zis ceva despre datorie și singurătate. Despre bărbați și femei, cam așa. Ea privea spre căciulă: albul prindea, orbitor, soarele. Nori dezlânați coborau umbre. Donna Iulia și-a apăsat ochii, o dureau. S-a trezit întrebând despre noaptea în care urmau să vină lupii. Era convinsă că vor năvăli pe întuneric. Vânătorul i-a spus că vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
locul. Vânătorul ieșea în marginea târgului și, folosindu-se de un ochean, ca marinarii, privea în zare ceasuri în șir, până îl dureau ochii. Terenul era denivelat, numai coline. Cu greu putea fi supravegheat un asemenea spațiu. Și de ales albul de alb. Vânătorul ținea armele în dreapta sa, rezemate de o tufă. Trebuia să deschidă focul la vreme: lupii rămași, stârniți de sânge, s-ar fi năpustit asupra celor căzuți, iar el ar fi avut răgazul să-și încarce puștile. Văzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
ieșea în marginea târgului și, folosindu-se de un ochean, ca marinarii, privea în zare ceasuri în șir, până îl dureau ochii. Terenul era denivelat, numai coline. Cu greu putea fi supravegheat un asemenea spațiu. Și de ales albul de alb. Vânătorul ținea armele în dreapta sa, rezemate de o tufă. Trebuia să deschidă focul la vreme: lupii rămași, stârniți de sânge, s-ar fi năpustit asupra celor căzuți, iar el ar fi avut răgazul să-și încarce puștile. Văzând cum stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
lume. A pornit într-acolo. Erau numai bărbați, unii purtau furci. Unul tot învârtea deasupra capului o pușcă. Donna Iulia îl știa, nu era sănătos, ar fi putut să împuște pe cineva. A vrut să se întoarcă, dar a zărit albul căciulii. Departe, dincolo de ultima casă. Ochi cenușii arăta cu mâna spre munte: nu se vedea nimic. Din când în când, privea prin lunetă; o dădea și altora. Era răgușit, Donna Iulia se apropiase, îl auzea bine. „Dintr-acolo vor coborî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
dezmeticească - iar când au făcut-o, mintea lor s-a dus la cutremur -, că asupra localității a năvălit, venind dinspre miazănoapte, o haită de lupi albi. Câteva zeci. Poate o sută; mai mulți; cine să mai aleagă și să numere albul pe alb? Mai bântuiseră, cândva, niște sălbăticiuni asemănătoare prin părțile acelea, se apropiaseră și de târg, dar, până la urmă, părăsiseră locul, pierzându-se într-un alt viscol. Într-o urbe nu prea îndepărtată, venise cândva un vânător de lupi albi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
când au făcut-o, mintea lor s-a dus la cutremur -, că asupra localității a năvălit, venind dinspre miazănoapte, o haită de lupi albi. Câteva zeci. Poate o sută; mai mulți; cine să mai aleagă și să numere albul pe alb? Mai bântuiseră, cândva, niște sălbăticiuni asemănătoare prin părțile acelea, se apropiaseră și de târg, dar, până la urmă, părăsiseră locul, pierzându-se într-un alt viscol. Într-o urbe nu prea îndepărtată, venise cândva un vânător de lupi albi, cunoscător ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
și zărești un picior prelung, de dansatoare suedeză. Sybille, dacă nu e coborâtă din soare, atunci precis s-a născut în Scandinavia! E blondă, blondă, și are ochii albaștri; Femeia cu părul roșu are ochii întunecați: noaptea nu zărești decât albul lor; Femeia solară poate fi privită în ochi chiar și atunci când în odaie este cea mai adâncă beznă: o să-ți pierzi mințile! În vremea asta, Femeia cu părul roșu se freacă de tine, îți atinge brațul gol, îți trece unghiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
nu se poate înșela - Sybille ți se va înfățișa cu adevărat; are de multă vreme locul ei în casă. Urmele lăsate în fotoliu o dovedesc. Și rochia albastră; ai venit cu ea pe braț; te privea toată lumea. Un bărbat în alb, purtând la piept o rochie albastră! (Cu vârsta, simțul ridicolului se atenuează.) Femeia cu părul roșu nu ți-a zis nimic. Ea nu te ceartă niciodată, inventezi femei discrete. Extraordinare. Viața ta se bazează pe imaginație, de aceea nu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Covrig Roxana „Magnatul media Dan Diaconescu conduce un Rolls Royce alb, arată ca un vânzător de mașini epuizat în jacheta sa violet strălucitoare, promite să creeze mii de locuri de muncă și a ajuns un jucător-cheie în alegerile parlamentare aprig contestate”, așa își începe cunoscuta agenție de presă Associated Press analiza
Cum este caracterizat Diaconescu de către Associated Press by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/80585_a_81910]
-
Ion SÂNTION Presentiment și iată-mă acum ajuns la cea mai înflorită vârstă, când albul florii m-a pătruns și tremură petala tristă. Se apropie un sfârșit de veac, așa cum poți sfârși o carte, mai mult șoptesc și mai mult tac, dar rima nu-i cuvântul "moarte". E cineva în locul meu? E doar schimbarea unui
Poezie by Ion SÂNTION () [Corola-journal/Journalistic/8061_a_9386]
-
ciclurile, simetriile lor. Lumea era bine alcătuită, astfel că durerea urma după fericire, iar după fericire venea durerea, tot astfel cum ziua venea după noapte, iar căldura primăverii și a verii urma după frigul ăsta albastru-verzui de sub viaduct și după albul de pe acoperișuri și după liniște. Iar dacă Dumnezeu făcuse toate astea, așa cum zicea poemul lui John, atunci și Dumnezeu era frumos, cum frumoși erau și copacii ăștia desfrunziți și bunica și Mama și trupul Katiei dezbrăcându-se în fiecare noapte
Sora Katiei by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8059_a_9384]
-
atât de adevărate, atât de unice, încât au copleșit publicul la Festivalul de la Cannes. Spectatorii au rămas cu viziunea unei enigme. Dintr-o dată, iată iarna. Un fel de liniște se așterne peste sat. Zăpada îngheață inimile și învăluie câmpurile în alb. Tragedia lovește cu viteza unui ștergător de parbriz murdar de noroi. Poate că este Dumnezeu acela care câștigă, poate că El nu are nevoie de oameni ai bisericii. Acolo se respiră un aer diferit, mai pur. Se atinge un adevăr
Le Figaro: "După dealuri, un film al dracului de bun" by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80736_a_82061]