1,853 matches
-
semnificație cât și împrumuturi care nu se pot găsi în nici o altă parte a lumii romanofone. Datorită substratului vocabularului de origine posibil dacă, există și cuvinte fără echivalent în limbi romanice occidentale, dar pentru care există cuvinte înrudite în limba albaneză. Totuși, multe încercări de a romaniza româna în timpul secolului XIX au reușit în general să intre în limbajul comun, conferindu-i limbii forma sa actuală. Limba română își are originile în latină vulgară, o variantă vorbită a limbii romanilor. Toate
Vocabularul limbii române () [Corola-website/Science/314835_a_316164]
-
cuvinte de origine incertă care formează substratul romanic oriental. Se estimează că în româna există 80-300 de cuvinte autohtone. Probabil își au originile în limba dacică, tracică sau limba ilirică, aceasta părere fiind suportată de existența cuvintelor înrudite în limba albaneză ("abur" - cf. alb. "avull", "bunget" - cf. alb. "bunk"). Totuși, orice discuții de pe acest subiect sunt doar ipotetice, ca dacica, tracica și ilirica sunt foarte biet atestate. MASA VOCABULARULUI cuprinde restul cuvintelor (aproximativ 90% din totalul cuvintelor) și este compusă din
Vocabularul limbii române () [Corola-website/Science/314835_a_316164]
-
Numele de "Metohia" provine de la cuvântul grecesc μετόχια ("metókhia") însemnând "moșie monahala" - o referire la numărul mare de sate și așezări din regiune, care au fost deținute de mânăstirile ortodoxe ale Șerbiei și Muntelui Athos în timpul Evului Mediu. În limba albaneză zona se numește "Rrafshi i Dukagjinit" și înseamnă podișul lui Duke Gjin, numită după un faimos nobil albanez medieval. Numele sârb întreg "Kosovo și Metohia" a fost în uz oficial, până în 1974, cănd statutul constituțional al provinciei Kosovo a suferit
Metohia () [Corola-website/Science/314899_a_316228]
-
sate și așezări din regiune, care au fost deținute de mânăstirile ortodoxe ale Șerbiei și Muntelui Athos în timpul Evului Mediu. În limba albaneză zona se numește "Rrafshi i Dukagjinit" și înseamnă podișul lui Duke Gjin, numită după un faimos nobil albanez medieval. Numele sârb întreg "Kosovo și Metohia" a fost în uz oficial, până în 1974, cănd statutul constituțional al provinciei Kosovo a suferit schimbări majore prin noua constituție stabilită pentru Republică Socialistă Federală Iugoslavia. Constituția din 1974 a eliminat termenul "Metohia
Metohia () [Corola-website/Science/314899_a_316228]
-
100,000 de sârbi au fost obligați să părăsească provincia și să plece în țările vecine precum Albania, Macedonia, Muntenegru, Bosnia, și Serbia. Când Organizația Națiunilor Unite a preluat administrarea provinciei după sfârșitul războiului, cea mai mare parte a populației albaneze s-a întors. Cea mai mare parte din diaspora albanezilor din Kosovo locuiesc în Germania și în Elveția. Mulți-non albanezi - mai ales sârbi și romi - au fugit sau au fost expulzați, în cea mai mare parte din restul de Serbiei
Demografia provinciei Kosovo () [Corola-website/Science/314891_a_316220]
-
Bosnia, și Serbia. Când Organizația Națiunilor Unite a preluat administrarea provinciei după sfârșitul războiului, cea mai mare parte a populației albaneze s-a întors. Cea mai mare parte din diaspora albanezilor din Kosovo locuiesc în Germania și în Elveția. Mulți-non albanezi - mai ales sârbi și romi - au fugit sau au fost expulzați, în cea mai mare parte din restul de Serbiei după sfârșitul războiului, iar numărul refugiaților a crescut odată cu violențele dintre etnii. Numărul refugiaților înregistrați este de aproximativ 250,000
Demografia provinciei Kosovo () [Corola-website/Science/314891_a_316220]
-
asemenea, conform surselor sârbe locuitorii gorani, care locuiesc în sudul provinciei sunt sistematic asupriți și le sunt negate drepturile minorității. Islamul 90% (1.800.000) (cei mai mulți Sunniți, cu o minoritate Shi'a) este religia cea mai predominată de majoritatea etnicilor albanezi, comunitățile bosniace, gorane și turcice, și unele comunități ale romilor, așcalilor și egiptenilor. Populația sârbă estimată între 100.000 - 150.000 de persoane au declarat aparține bisericii ortodoxe sârbe. Aproximativ 8% din populația albanezilor sunt creștini catolici. Comunitățile catolice se
Demografia provinciei Kosovo () [Corola-website/Science/314891_a_316220]
-
cea mai predominată de majoritatea etnicilor albanezi, comunitățile bosniace, gorane și turcice, și unele comunități ale romilor, așcalilor și egiptenilor. Populația sârbă estimată între 100.000 - 150.000 de persoane au declarat aparține bisericii ortodoxe sârbe. Aproximativ 8% din populația albanezilor sunt creștini catolici. Comunitățile catolice se găsesc în cea mai mare parte în orașe precum Prizren, Klina, Đakovica, Peć, Priștina și Vitina. Rezultatele recensământului din 2011:
Demografia provinciei Kosovo () [Corola-website/Science/314891_a_316220]
-
din R. S. Șerbia. Albanezii au cerut recunoaștere provinciei Kosovo că republica separată de Șerbia în cadrul federației (minoritatea extremă cerând un Kosovo independent), iar după moartea lui Iosif Broz Tito în 1980, cererile au fost reînnoite. În martie 1981 studenți albanezi au protestat, cerând independența provinciei. Ulterior, situația s-a escaladat rapid cu violente extreme în întreaga provincie, în 6 mari orașe din Kosovo, si a inclus peste 20000 albanezi disidenți. Autoritățile iugoslave au urmărit cu asprime și inclusiv tensiunile civile
Provincia Socialistă Autonomă Kosovo () [Corola-website/Science/314946_a_316275]
-
parte semnificativă a format o parte din Albania după Tratatul de la Londra din 1913, restul regiunii aparținea Șerbiei. Noile frontiere ale provinciei au fost delimitate cu scopul de a include o mare suprafață în Șerbia, unde a existat o majoritate albaneză absolută, si, astfel, a fost creată regiunea autonomă Kosovo și Metohia în 1946. Kosovo a devenit oficial o provincie autonomă în 1963, deși guvernul comunist central nu a permis întoarcerea multor refugiați. Provincia Autonomă Kosovo și Metohia a căpătat tot
Provincia Autonomă Kosovo și Metohia (1946-1974) () [Corola-website/Science/314970_a_316299]
-
Kosovska Mitrovica. A fost construit în 1989, făcând parte din municipiul Pristina. Numele sârb al orașului provine de la Miloš Obilić (), fiind considerat un erou sârb pentru Bătălia de la Kosovo Polje din (1389) și executat la ordinul lui Murad I. Numele albanez al orașului provine de la Skanderbeg, eroul național al albanezilor, domnind în perioada celei de-a doua Bătălii de la Kosovo Polje din (1448). Se presupune că Skanderbeg se alăturase coaliției ungare catolice, conduse de Iancu de Hunedoara, dar a fost întâmpinat
Obilić () [Corola-website/Science/314463_a_315792]
-
existenței a fost demolată de mai multe ori, de fiecare dată de albanezi extremiști. Până în 2010, biserica a fost reconstruită și renovată pentru a cincea oară. Biserica a fost vandalizată și distrusă complet în 1941, de către „Balli Kombëtar”, o formațiunea albaneză nazistă din Kosovo din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Ulterior, după prăbușirea Albaniei Fasciste, biserica a fost restaurată prin truda sârbilor din Podujevo. Reconstruirea a fost finalizată în 1971. Biserica a fost atacată încă odată după expulzarea cetățenilor
Biserica Sfântul Ilie din Podujevo () [Corola-website/Science/318452_a_319781]
-
de-al Doilea Război Mondial. Ulterior, după prăbușirea Albaniei Fasciste, biserica a fost restaurată prin truda sârbilor din Podujevo. Reconstruirea a fost finalizată în 1971. Biserica a fost atacată încă odată după expulzarea cetățenilor sârbi din Podujevo din 1999. Extremiștii albanezi au incendiat-o, deteriorând iconostasul și inventarul bisericii. În 2003, UNMIK a trimis o cerere Episcopiei de la Raška și Prizren să evacueze inventarul bisericii, deoarece un atac ar fi de neoprit. Biserica a fost distrusă pe 18 martie 2004, în timpul
Biserica Sfântul Ilie din Podujevo () [Corola-website/Science/318452_a_319781]
-
KFOR au găsit și confiscat clopotul furat al Bisericii Sf. Ilie dintr-o familie de albanezi. Clopotul a fost ofranda din partea regelui Alexandru I Karađorđević pentru biserica din Podujevo în 1932, cu doi ani înainte de asasinarea acestuia la Marsilia. Reprezentanții albanezi au cerut clopotul de trei ori, susținând că acel clopot aparține municipiului Podujevo. Batalionul KFOR ceh au refuzat să-l predea spunând că aparține Bisericii Ortodoxe Sârbe iar locotenentul colonel Josef Kopecky împreună cu soldații cehi și slovaci au trimis clopotul
Biserica Sfântul Ilie din Podujevo () [Corola-website/Science/318452_a_319781]
-
ajutau la organizarea deportărilor spre lagărele de exterminare (Poliția evreiască de ghetou sau Ordnungsdienst). În aprilie 1943, Reichsführer-ul SS Heinrich Himmler a creat Divizia a 21-a Waffen Montană din SS Skanderbeg (prima albaneză), condusă de albanezi și voluntari kosovari albanezi. Din august 1944, divizia a participat la operațiuni împotriva partizanilor iugoslavi și sârbi locali. Disciplina în divizie era slabă și de la începutul anului 1945 a fost desființată. Emblema a diviziei a fost un vultur negru albanez. Batalionul al 373-lea
Colaborarea cu Puterile Axei în timpul celui de al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/320399_a_321728]
-
albanezi și voluntari kosovari albanezi. Din august 1944, divizia a participat la operațiuni împotriva partizanilor iugoslavi și sârbi locali. Disciplina în divizie era slabă și de la începutul anului 1945 a fost desființată. Emblema a diviziei a fost un vultur negru albanez. Batalionul al 373-lea Infanterie al Wehrmacht-ului, condus de belgieni valoni, a luat parte la acțiuni anti-gherilă în teritoriul ocupat al URSS din august 1941 - februarie 1942. În mai 1943, batalionul a fost transformat în a Brigada 5-a
Colaborarea cu Puterile Axei în timpul celui de al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/320399_a_321728]
-
(n. 31 iulie 1939, Eforie Sud, județul Constanța; d. 15 septembrie 2009, București) a fost un actor român de comedie. Tatăl său, Tudor Constantin, provenea din localitatea albaneză Korcea (de unde se trag și strămoșii lui Ion Caramitru, George Vraca și Victor Eftimiu) și a ajuns în România în anul 1910. Actorul își amintea că toate casele ce existau în fostul oraș Movilă (actualul Eforie Sud) purtau pecetea muncii
Nicu Constantin () [Corola-website/Science/315969_a_317298]
-
Piva, Râul Drina. Râul are izvorul la granița dintre Muntenegru și Albania în munții Žijev, la o altitudine de 2000 m, la ca. 30 km sud de Kolašin. De la Prošćenje până la Hum unde confluează cu Piva în apropiere de granița albaneză râul traversează un defileu care are o adâncime de 1.300 m, și o cădere medie de 3,6 m/km. Cheile Tara, au o lungime de ca. 78 km, care este mărginit de un perete stâncos, care atinge 1300
Râul Tara () [Corola-website/Science/318942_a_320271]
-
este un oraș în cantonul Primorje-Gorski kotar, Croația, având o populație de locuitori (2011). Conform recensământului din 2011, orașul avea locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau croați, existând și minorități de sârbi (%), albanezi (%), italieni (%) și bosniaci (%). Apartenența etnică nu este cunoscută în cazul a % din locuitori. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor (%) erau catolici, existând și minorități de persoane fără religie și atei (%), ortodocși (%), musulmani (%) și agnostici și sceptici Pentru % din locuitori
Mali Lošinj () [Corola-website/Science/297249_a_298578]
-
este un oraș în cantonul Primorje-Gorski kotar, Croația, având o populație de locuitori (2011). Conform recensământului din 2011, orașul avea locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau croați, existând și minorități de sârbi (%) și albanezi (%). Apartenența etnică nu este cunoscută în cazul a % din locuitori. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor (%) erau catolici, existând și minorități de persoane fără religie și atei (%), ortodocși (%), musulmani (%) și agnostici și sceptici Pentru % din locuitori nu este cunoscută
Novi Vinodolski () [Corola-website/Science/297250_a_298579]
-
o neagă, până în zilele noastre. Conform teoriei rosleriene, Dacia a fost complet părăsită, conform afirmațiilor din Vopiscus sau Eutropius Împrumuturile sud-slave din limba română puteau fi luate doar în sud, deoarece în nord trăiau slavi ruteni (nordici). Existența unor cuvinte albaneze în limba română se explică prin conviețuirea românilor cu albanezii în sudul Dunării. Utilizarea limbii bulgare în biserica și stat, inexistentă influențelor migrațiilor în limba română, lipsa drepturilor politice pentru românii din Transilvania și asemănarea dintre dialectele daco-român și macedoromân
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
teritoriu. Toți dacii fiind uciși în bătăliile pentru Dacia, populația ulterioară anului 106 ar fi fost un amestec de coloniști veniți din tot Imperiul Roman, fără substrat local - de unde absența cuvintelor dace în limba română, cele socotite ca atare fiind albaneze. Aproape 200 de cuvinte românești sunt comune cu echivalente albaneze. Etimoanele „slave” din limba română provin preponderent din limbile slave meridionale, 1000 de la bulgari și 60 de la sârbocroați. Dintre graiurile limbii române, cele mai apropiate de limbile aromâniilor, meglenoromânilor și
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
ulterioară anului 106 ar fi fost un amestec de coloniști veniți din tot Imperiul Roman, fără substrat local - de unde absența cuvintelor dace în limba română, cele socotite ca atare fiind albaneze. Aproape 200 de cuvinte românești sunt comune cu echivalente albaneze. Etimoanele „slave” din limba română provin preponderent din limbile slave meridionale, 1000 de la bulgari și 60 de la sârbocroați. Dintre graiurile limbii române, cele mai apropiate de limbile aromâniilor, meglenoromânilor și istroromânilor de la sud de Dunăre, sunt cele vorbite în Banat
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
goți, apoi lombarzi), atestată de descoperirile făcute de arheologii sârbi. Nici limba latină din Italia nu a fost influențată de limbile germanice, deși, odată ajunși acolo, goții și lombarzii au stăpânit Italia timp de veacuri. Cuvintele românești comune cu echivalente albaneze pot fi explicate fie prin moștenirea în comun a unor resturi de lexic daco-moesic (de altfel, unele lexeme românești din substrat nici nu au echivalent în albaneză), fie prin migrația din nord-est spre sud-vest a „dacilor liberi” (mai anume Carpii
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
chipul unui leu. Locuitorii Moldovei numeau aceste monede lei. În 1867, după Unirea Principatelor Române, cu numele de „leu” a fost botezată moneda României, iar după căderea Uniunii Sovietice și bancnota Republicii Moldova a luat același nume. Leva bulgară și leka albaneză au exact aceeași etimologie. 1. Filigran umbrit, reprezentînd portretul lui Ștefan cel Mare orientat spre centru, vizibil la privirea în contralumină.<br> 2. Firul de siguranță metalizat încorporat între portretul lui Ștefan cel Mare și ghioșul central, vizibil la privirea
Leu moldovenesc () [Corola-website/Science/297371_a_298700]