1,931 matches
-
o singură ilustrație la început: titlul gravat în care artistul a concentrat, într-o singură filă și prin imagine, ideile importante ale cărții; ilustrația personalizează atunci cartea și sîntem departe de ramele de la începutul secolului al XVI-lea. Preferința pentru alegorie se manifestă și în culegerile de embleme care se publică din timpul Renașterii și care au devenit un gen literar prin Alciat (a cărui lucrare a fost adesea editată din 1531). Aceste cărți realizează uniunea imaginii cu un text epigramatic
Istoria cărții by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
-o și-au aruncat-o în cer, unde a rămas țintuită: aceasta era Luna. Dumnezeu a poruncit ca, până la sfârșitul veacurilor, Soarele s-o urmărească fără s-o prindă vreodată. Cel mai adesea, Soarele nu este desemnat decât sub vălul alegoriei: este un prinț, un erou, în alte părți Apollo sau Siegfried, aici Făt-Frumos. Nașterea lui este supranaturală. Un împărat bătrân era trist pentru că nu avea fii, căci vecinul lui, vechi dușman, tocmai lăsase puterea unor fii voinici. Iar bătrânul împărat
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
vătășei care cereau de la părinți „iertăciune“ și binecuvântarea mirilor, iar după un întreg ritual, mirele își smulgea femeia din brațele rudelor „ca romanii pre sabince“, o trecea peste pragul ușii și „zbura cu dânsa în cămara amorului“. Dar toate aceste „alegorii“, „idilii practice“ au fost distruse de „coasa civilizației“. Chiar și în satele de la munte a apărut un nou chip de a face curte, și anume: „o fată căreia i-au plăcut un flăcău din vreun sat, îi dă voie să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
formă camuflată a altor conținuturi, rămase suspendate în subconștient datorită cenzurii. Această conștientizare se produce în trei feluri: 1. cînd sensul nu este pătruns în întregime și simbolul își păstrează vitalitatea și atracția; 2. cînd este decriptat exhaustiv și devine alegorie; 3. cînd este totalmente neînțeles și se transformă în halucinații, psihoză, nevroză. Simbolul are propensiunea de a forma "lanțuri" mereu proaspete în ce privește momentele importante ale detenției, avînd trei funcții: reprezentare, mediere și unificare. Principalele coordonate ale gîndirii simbolice sînt: 1
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
ore. Prima etapă a analizei - descrie - constă în integrarea poeziei în volumul Pîrgă (1921), volum care marchează afirmarea originalității stilului lui V. Voiculescu, prin spiritualizarea imaginii și înnoirea expresiei. Scenele și motivele biblice nu mai sunt simple elemente decorative, ci alegorii ale neliniștilor omului în aspirația lui către Dumnezeu. A doua etapă - aplică - are drept scop interpretarea semnificației titlului și identificarea surselor de inspirație, și trimite spre religie și pictură. Titlul poeziei reprezintă locul rugăciunii lui Iisus, înainte de a fi trădat
Interdisciplinaritatea şi gândirea critică. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mariana Chiriac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1336]
-
Singuratatea Inorogului - aceasta este sintagma care i se potrivește perfect celui care a fost un mare Prinț al spiritului, Dimitrie Cantemir, și care ne-a fost inspirată de însuși regimul personajului excepțional care domină spiritual lumea acestui roman conceput ca alegorie animalieră. Dar singular este Cantemir în literatura română și prin recursul la alegoria cu masca zoomorfă, la “obrăzarul alegoric” care, în loc să acopere, scoate la iveală caracterul personajelor - “dezvălind le acoperim și acoperindu-le le dezvălim” - recunoaște “nevinovat”, dar ironic autorul
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
fost un mare Prinț al spiritului, Dimitrie Cantemir, și care ne-a fost inspirată de însuși regimul personajului excepțional care domină spiritual lumea acestui roman conceput ca alegorie animalieră. Dar singular este Cantemir în literatura română și prin recursul la alegoria cu masca zoomorfă, la “obrăzarul alegoric” care, în loc să acopere, scoate la iveală caracterul personajelor - “dezvălind le acoperim și acoperindu-le le dezvălim” - recunoaște “nevinovat”, dar ironic autorul, care scrie în acest fel un roman de intrigă politică ce acuză o
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
scoate la iveală caracterul personajelor - “dezvălind le acoperim și acoperindu-le le dezvălim” - recunoaște “nevinovat”, dar ironic autorul, care scrie în acest fel un roman de intrigă politică ce acuză o întreagă lume coruptă din preajma lui 1700. Pur capriciu “ritoricesc”, alegoria îi permite autorului jocul cu aparențele și cu ambiguitățile, îi justifică excesul deformant, îi motivează limbajul cel mai excentric și facilitează fantezia cea mai debordantă, în stare de metamorfozele cele mai neașteptate, de hibridările cele mai ciudate, de ironiile cele
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
aceea că, în confruntarea cu dușmanul, acesta din urmă este considerat dinainte învins în baza forței destructive a satiricului. Condamnarea e definitivă și irevocabilă. - din conștiința faptului că victoria are loc numai în plan ideal, în planul material fiind imposibilă. Alegoria animalieră, în sine grotescă, este una dintre formele de convenționalizare sub care circulă satira atunci când împrejurările obiective nu-i permit să se manifeste ca atare. Lipsit de speranța ameliorării obiectului satirizat, artistului nu-i rămâne decât gestul de revoltă, de
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
singura armă de care dispune împotriva unei umanități aberante. Spirit anamorfotic fiind, Principele deformează cu un patos nemaiîntâlnit (decât, mai târziu, la Caragiale) evenimente și oameni pe care le descompune profanator pentru a le conferi apoi un sens generalizator (necesar alegoriei), prin recompunerea cu ajutorul nenumăratelor sentenții și cugetări. Cantemir se delectează deformând cu precădere în latura negativă a urâtului augumentat până la a deveni monstruos, rizibil sau/și înspăimântător. Grotescul implicat în deformarea aberantă este dublu: . Realul capătă la Cantemir fiorul fantasticului
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
de decor simultan și simbolic. Dat fiind subiectul religios al pieselor, actorii evoluau în mijlocul unui decor format la stânga dintr-o gură de monstru simbolizând infernul, iar la dreapta de un soi de templu sugerând fericirea paradisiacă. Se realiza astfel o alegorie vizuală ce prezenta, simultan, cei doi poli metafizici între care se situa existența omului. „Tipul decorului simultan - în care sunt vizibile, în același timp, toate locurile de desfășurare a acțiunii - avea să fie la modă până la începutul veacului al XVII
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
lumea, el face ca lucrurile să se întâmple așa cum se întâmplă. Lui Dumnezeu, Philon i-a atribuit forța și generozitatea creatoare. În interpretările sale, Philon a recurs la simbolurile biblice și a evitat cu grijă antropomorfizările. S-a folosit de alegorie pentru a descrie forțele naturii, care acționează însuflețite asemenea virtuților morale, de unde cu o coerență logică mai slabă se putea ajunge ușor la mistificarea fenomenelor. Transcendența era mediată prin idei, îngeri, arhangheli, descriși de Philon asemenea unor forțe abstracte ale
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
ajunge la asimilarea simbolică a realului și la ocultarea a ceea ce nu corespunde mesajului ideologic oficial: "Limba de lemn asigură reajustarea și reactualizarea permanentă a realității, fără de care ideologia și-ar pierde virulența și impactul asupra lumii"74. Predilecția pentru alegorie, prozopopee și metonimie răspunde aceleiași funcționalități. Limbaj political correctness vs. limbaj political incorrectness Raportat la funcțiile pe care le îndeplinește, limbajul politic înregistrează două forme specifice de manifestare: limbaj political correctness, respectiv political incorrectness. Limbajul corect din punct de vedere
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
termenului străin este condiția informației exacte și complete 123. Limbaj politic și mutații semantice Analiza semantică a limbajului politic relevă caracteristici precum: a) predilecția pentru termeni concreți, în detrimentul celor abstracți, generată de principiul accesibilității. Preferința pentru terminologia concretă favorizează utilizarea alegoriilor, facilitând procesul de decodare; b) utilizarea eufemismului, unul dintre instrumentele fundamentale la care recurge emitentul politic pentru eludarea aspectelor peiorative ale realității politice. Practică a manifestărilor discursive din toate timpurile, eufemismul este mijloc de protejare a sensibilității publicului receptor, dar
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
la contextul discursiv. Chiar dacă în cazul limbajului publicistic, ambiguitatea semantică este semnificativ mai redusă decât în cazul limbajului artistic, considerăm că ea nu poate fi ignorată în cazul limbajului publicistic eminescian, care relevă afinități substanțiale cu limbajul poetic. Ironia, metafora, alegoria sunt doar câteva dintre mecanismele discursive care dezvoltă polisemia limbajului publicistic eminescian, conferindu-i ambiguitate. Publicistica eminesciană obligă discursul jurnalistic al vremii să-și înnoiască tiparele, tot astfel cum poezia eminesciană marchează intrarea lirismului românesc pe noi coordonate. Odată cu Eminescu
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
primul nivel, poemul reminiscențelor unei iubiri. În realitate el concentreză tentativa unei izbăviri de zbucium. Zbuciumul mării simbolizează neliniștea primordială: „Era rupere barbară Dinăuntru în afară” „Marea respiră precum am dormi Calmă, puternică-n zori de zi.” Marina apare ca alegoria propriei biografii spirituale a lui Labiș, amintind de Cimitirul marin a lui Valéry. Sentimentul unei mari și nesatisfăcute nevoi de liniște apare și în Idila. În primele versuri liniștea apare ca un moment privilegiat între trecute și viitoare neliniști. „A
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
a semnificațiilor frumosului în ipostazele variate ale artei. Capitolul propedeutic despre arta ca reuniune de simboluri, prin conceptualizarea unor termeni ce țin de vocabularul simbolisticii religioase: simbol, analogie, anagogie desigur, s-ar putea adăuga mulți alți termeni: semn, icoană, idol, alegorie, imagine, mit etc -, valorifică întregul tezaur al tradiției Părinților Bisericii, punând un accent deosebit pe sublimarea profunzimii simbolice a artei religioase. Poate autorul ar fi trebuit aici să se aplece mai mult asupra definirii unei problematici noționale compozite, precum am
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Novalis (Al.A. Philippide - Stînci fulgerate), din "Vremea", 27 martie 1930, redevenirăm contemporanii lui Eminescu. Paginile barbiene sînt și o replică la nedreapta abordare a poeziei acestui Novalis moldav folosind un limbaj operațional matematic în argumentarea deosebirii dintre figurație și alegorie la Philippide: "Lovinescu, de exemplu, osîndise poezia lui Philippide tocmai pentru frumusețea ei cea mai rară; declarase alegorie și procedeu unul din riturile rapsodice pe care, în lipsă de alt termen și pentru a-1 opune alegoriei, îl voi numi
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și o replică la nedreapta abordare a poeziei acestui Novalis moldav folosind un limbaj operațional matematic în argumentarea deosebirii dintre figurație și alegorie la Philippide: "Lovinescu, de exemplu, osîndise poezia lui Philippide tocmai pentru frumusețea ei cea mai rară; declarase alegorie și procedeu unul din riturile rapsodice pe care, în lipsă de alt termen și pentru a-1 opune alegoriei, îl voi numi: figurare. Deosebirea dintre figurație și alegorie aș putea explica-o mai cu succes, domnului Lovinescu, prin viu grai
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
dintre figurație și alegorie la Philippide: "Lovinescu, de exemplu, osîndise poezia lui Philippide tocmai pentru frumusețea ei cea mai rară; declarase alegorie și procedeu unul din riturile rapsodice pe care, în lipsă de alt termen și pentru a-1 opune alegoriei, îl voi numi: figurare. Deosebirea dintre figurație și alegorie aș putea explica-o mai cu succes, domnului Lovinescu, prin viu grai. Știu că vorba mea scrisă e înzestrată pentru Domnia-Sa cu proprietăți de opacitate și căldură obscură. Odată, acest
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
osîndise poezia lui Philippide tocmai pentru frumusețea ei cea mai rară; declarase alegorie și procedeu unul din riturile rapsodice pe care, în lipsă de alt termen și pentru a-1 opune alegoriei, îl voi numi: figurare. Deosebirea dintre figurație și alegorie aș putea explica-o mai cu succes, domnului Lovinescu, prin viu grai. Știu că vorba mea scrisă e înzestrată pentru Domnia-Sa cu proprietăți de opacitate și căldură obscură. Odată, acest lucru întrista de moarte sufletul meu. Dar sînt silit
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de opacitate și căldură obscură. Odată, acest lucru întrista de moarte sufletul meu. Dar sînt silit și alerg astăzi la expedientul scrisului, exercițiile pedagogice orale, de altădată, fiindu-mi interzise (probabil, pînă la urmă). Ar fi deci între figurație și alegorie deosebirea cunoscută între operație și formulă. Operația: transformare, liberă permutare de chipuri în domeniul aceluiași grup. Formula, doar memoria consemnată a uneia singure din aceste operații. Figurația e mai abstractă decît intuiția simbolica și mai naivă ca alegoria. A o
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
figurație și alegorie deosebirea cunoscută între operație și formulă. Operația: transformare, liberă permutare de chipuri în domeniul aceluiași grup. Formula, doar memoria consemnată a uneia singure din aceste operații. Figurația e mai abstractă decît intuiția simbolica și mai naivă ca alegoria. A o confunda cu alegoria e o eroare sistematică, din acelea care altădată făceau pe domnul Lovinescu să ia poezia intelectualistă ca poezie parnasiană. Procedeul figurației (Pastel pustiu, Priveliște) așa de frecvent în Philippide, se acopere de precedentul indiscutabil al
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
între operație și formulă. Operația: transformare, liberă permutare de chipuri în domeniul aceluiași grup. Formula, doar memoria consemnată a uneia singure din aceste operații. Figurația e mai abstractă decît intuiția simbolica și mai naivă ca alegoria. A o confunda cu alegoria e o eroare sistematică, din acelea care altădată făceau pe domnul Lovinescu să ia poezia intelectualistă ca poezie parnasiană. Procedeul figurației (Pastel pustiu, Priveliște) așa de frecvent în Philippide, se acopere de precedentul indiscutabil al lui Novalis". Este emoționantă și
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
prerenașterii. Toma De Aquino îi era unul dintre dascălii preferați. T.S. Eliot îl consideră în eseul său, Dante, scris în 1929, "cel mai universal dintre poeții care au scris în limbi moderne". Poetul florentin apelează în marele său poem la alegorie, care înseamnă, cum subliniază și poetul Țării pustii, imagini vizuale clare. Citim în eseul amintit: "Imaginația lui Dante era o imaginație vizuală. O imaginație vizuală în alt sens decît aceea a unui pictor modern de naturi moarte; e vizuală în
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]