17,219 matches
-
îmi anunță vestea acestei morți,/ un alt poet mă întâlnește pe culoarul redacției și-mi spune:/ Ce zici, a murit..., n-am ce să zic, moartea poeților/ nu e pe zise; poetul în viață îmi precizează - în timp/ ce curiere aleargă cu șpalturi și telexuri ale unor reviste/ de cinema și autoturism - Ťștiți, m-am gândit la dumnea-/ voastră...ť, de ce s-a gândit la mine, de ce s-a gândit la mine/ când un poet necunoscut a murit, eu nu sunt
Delfinii personali by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7728_a_9053]
-
le-au luat locul. Peste zvârcolirile vieții, vine vremea nepăsătoare, ștergând toate urmele. Suferințele, patimile, năzuințele, mari sau mici, se pierd într-o taină dureros de necuprinsă.../ Herdelenii tac toți trei. Numai gândurile lor, ațâțate de speranța împodobitoare a sufletelor, aleargă neîncetat înainte. Copitele cailor bocănesc aspru pe drumul bătătorit și roțile trăsurii uruie mereu, monoton-monoton ca însuși mersul vremii./ Drumul trece prin Jidovița, pe podul de lemn, acoperit, de peste Someș, și pe urmă se pierde pe șoseaua cea mare și
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
patimile, năzuințele " mari și mici, se pierd într-o taină dureros de necuprinsă, ca niște tremurători plăpînde într-un uragan uriaș" Și, mai departe, imaginea familiei: "Herdelenii tac toți trei. Numai gîndurile lor, ațîțate de speranța împodobitoare a tuturor sufletelor, aleargă neîncetat înainte.Copitele cailor bocănesc aspru pe drumul bătătorit și roțile trăsurii uruie mereu, monoton ca însuși mersul vremii. Drumul trece prin Jidovița,pe podul de lemn, acoperit, de peste Someș, și se pierde în șoseaua cea mare și fără început
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
Nu vanitatea, nici măcar leacul de frică. Doar o anume sinceritate mărginașă, de capăt la care tensiunea agățării de ceea ce a fost, de ceea ce încă este viață, e perfect egalată de setea desprinderii. "Cît de apropiată îmi e bătrîna nebună care alerga să prindă timpul, care vroia să apuce o bucată de timp!" Un ad litteram trist, avînd profunzimile rizibile, dar nu mai puțin de luat în seamă, al minților cu reazămul dărîmat. Ale celor care preferă să nu mai lupte, rușinîndu-i
Zodii și planete by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7746_a_9071]
-
unde își surprinde postura de îndrăgostit naiv fără nici un fel de indulgență: "...eu făcîndu-mi loc pintre dame cam călărește (cavalierement), călcînd pe bătăturile moșnegilor carii mă da la toți dracii, cotind uniforme în dreapta și în stînga cu zicerea pardon, am alergat la celălalt capăt a galeriei, unde zărisem o capelă roză împănășată ca o pasere de paradis. Stăpîna acelei capele era fanalul care mă lumina, magnetul ce mă trăgea". Sau în Pentru ce țiganii nu sunt români, unde, spre disperarea autorului
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
ducă într-o zonă inedită a performanței, mai departe, cu alte cuvinte, emoțional, prin tehnica desăvîrșită a interpretării, din punctul meu de vedere, m-a atins. Un tînăr proletar, să spunem, cu cămașa albă cu mînecile suflecate, merge la sală, aleargă pe bandă, ca și băieții de cartier, se îndrăgostește, iubește, urcă și coboară treptele unui bloc. Sus, jos, sus, jos, afară, înăuntru, zi, noapte. De peste tot, Bach. Înălțător. Ca acele sentimente pure, adevărate. Născute la bloc sau aiurea. Născute, nu
Vă place Bach? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9615_a_10940]
-
același timp, o anume rigiditate a corpului și a spiritului. Pe de o parte, noile haine sînt cheia mobilității moderne: "șalvarii încurca slobozenia mișcărei, calpacile și șlicile îngreuia capul, de aceia rămăsărăm în urma civilizației; am trîntit tot la pămînt, să alergăm mai iute"; pe de alta, ele nu mai permit totala elasticitate fizică și morală: "straiul de astăzi, prins în curăle, supiele, gîtul dezgrumat de legături, împiedică îndoiturile de șăle și de cap: de voie, de nevoie, oamenii sînt siliți a
Analogii vestimentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9635_a_10960]
-
a pornit în unul din județele "roșii" ale țării. Las deoparte prezența mai degrabă anemică a participanților, membri de partid care se simt orfani într-o Românie fără oligarhi. Nu cunosc, desigur, agenda acestei stranii campanii (în care politicienii nu aleargă după voturi, ci pentru a-și convinge adepții să voteze "contra", ori chiar - de-a dreptul șocant - să nu voteze deloc!) Dar sunt sigur că în următoarele săptămâni Geoană va sări, precum țânțarul atras de umiditatea nesănătoasă a mlaștinii, mai
Țânțăriada politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9673_a_10998]
-
de apariție în colecția "Raftul Denisei" de la Editura Humanitas. Nu vă supărați, cât e ceasul? Fata aceea frumoasă nu știa cât e ceasul, se grăbea, a spus: "Noroc", eu am zâmbit, ea a grăbit pasul, cu fusta înfoindu-se în timp ce alerga, uneori îmi aud oasele trosnind sub greutatea tuturor vieților pe care nu le trăiesc. În viața asta, stau pe un aeroport, încercând să mă explic fiului meu nenăscut, așa umplu pagini întregi, ultimul meu caiet, mă gândesc la o pâine
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
lua gândul de la Întâmplarea nemaiîntâlnită. Ce-a fost asta? Oare au plecat de tot, se mai Întorc? Din Întrebări și gânduri nu tocmai ușoare Îl trezi Vizanti care Înnebunise de tot; sărea pe două picioare, mârâia reținut și scheuna alarmat, alerga În cerc și prin tot ce putea el face Își anunța stăpânul. Victor a fost tentat să-l pedepsească dar, imediat a realizat că nu l-a mai văzut pe prietenul său În această stare de delir canin de când armăsarul
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Parlamentul se pune în ușa procurorilor. Dacă Curtea Constituțională desființează instituții peste noapte și fabrică scuturi politice antiprocurori. Dacă anticorupția s-a dus dracului cu totul. El, Gigi, de cine să se teamă? De doi amărâți de procurori care îl aleargă cu mașina ca să-i arunce pe bord o citație de doi lei? P.S. Dacă Becali va da în judecată DNA, așa cum a amenințat, și va obține despăgubiri pe motiv că i s-au dus naibii afacerile cu terenuri, dacă PNG
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
ofițerii, foști sau actuali, nu știi niciodată când sunt în misiune pentru tine și când te trădează. A pățit-o pe pielea lui și Năstase. Întrebați-l pe Priboi. Partea a II-a: Secretul rețelei Imaginați-vă un șobolan care aleargă încoace și încolo, pipăind cu mustățile capetele unei galerii subterane. Imaginați-vă sistemul judiciar din România sub forma unui tunel, cu ambele capete păzite cu strășnicie de o rețea de șobolani. Tot rețeaua a minat, preventiv, tunelul. Dar esențial este
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
un partid de tâmpiți“. Acestea sunt câteva din secretele rețelei, slăbiciunile sistemului, butoanele de manevră. Despre unele am mai aflat detalii în timp, altele ies la iveală grație stenogramelor cazului Voicu. Vă spun din nou: Imaginați-vă un șobolan care aleargă încoace și încolo, pipăind cu mustățile capetele unei galerii subterane. Imaginați-vă sistemul judiciar din România sub forma unui tunel, cu ambele capete păzite cu strășnicie de o rețea de șobolani. Vestea proastă e că infecția pare cvasigeneralizată, iar deratizarea
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
asupra presei gen Realitatea trebuie să devină mai explicite. Ne-am săturat de emisiuni unde moderatorul este permanent de partea acelorași invitați. Ne-am săturat de acest teatru de cabotini. Stafiile și eternii lui Vântu, Voiculescu și Patriciu Umbrele lor aleargă prin deșertul opoziției și întunecă zilnic sticla televizorului. Sunt morții vii ai politicii românești. Dacă nu îi vezi la Realitatea TV, îi găsești la Antena 3 și invers. Macabra lor animație arată impotența elitelor politice, incapacitatea lor de a furniza
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
se zbat sub același bec. Această joacă morbidă și cinică seamănă teribil cu pasiunea anatomistului german Gunther von Hagens, devenit celebru pentru colecția sa de cadavre conservate și expuse public în poziții care-i înfățișează în activități cotidiene: joacă șah, aleargă sau merg pe bicicletă. Hagens s-a decis în cele din urma să-și scoată la vânzare colecția de cadavre conservate, morții săi aparent vii, de pe urma cărora speră să câștige ceva bani. Adevărul e că televiziunile parcă vor să scoată
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
galerie de personaje absolut onorabile, având singura vină de a gândi autonom și critic. Ore în șir, Adrian Ursu și Oana Stancu ne demascau, seara, în direct, să vadă tot poporul cine sunt susținătorii dictatorului Băsescu, și eventual să-i alerge a doua zi pe străzi. A cârâit atunci ceva CTP împotriva Realității TV? Răcnea cineva că-s metode bolșevice, securiste, specifice dictaturii? Dar ce mai contează mijloacele, dacă SOV și CTP au un scop comun: alungarea dictatorului. Dacă CTP a
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
destin. Până și alegerile recente au părut tot ca o înfruntare între două lumi, mai degrabă, decât între doi candidați. La capătul celor 20 de ani, ne bucurăm totuși de ceva: de libertate. Putem pleca oricând afară, putem rămâne. Putem alerga liberi astăzi, prin porțile larg deschise, după lumile noastre imaginare. E alegerea fiecăruia. Intrată în NATO și UE, în România se respiră mai suportabil. Pucioasa mineriadelor s-a stins de mult, iar morții întinși pe caldarâm acum 20 de ani
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
De ce? a întrebat Ion Cotman cel tăcut. Uite de ce. Intr-o zi, băiatul s-o trezit de dimineață, o pus de mâncare și primeneli într-o traistă, s-o îmbrăcat frumos și pe aici ți-i drumul...Mătușa Rarița o alergat după el plângând în hohote: „Unde te duci, băiatul mamei?” Atunci, nenea Jănel s-o întors către maică-sa și i-o zis: „Ti-am spus, mamă, unde plec. Caută-ți de treburile matale și lasă-mă pe mine să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
-i fi dat cineva tot aurul din lume lui nenea Jănel și nu ar fi fost atâta de bucuros cum era când o simțit în palmă hârtiuța ceea. O ieșit din spital ca glonțul din pușcă și o început să alerge pe ulițele târgului acela ca un nebun. O întrebat în dreapta și în stânga și până la urmă - gâfâind ca oile vara - o ajuns la poarta spitalului. Acolo o avut de furcă cu paznicul, pentru că nenea Jănel nu știa rusește prea bine, dar
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
îi altă poveste. Așa că, nu mi-ai spus nici o noutate, Mitruță. Indeamnă mai bine boulenii, că ne apucă amiaza pe drum. Mitruță, roșu precum o sfeclă - ca de fiecare dată când moș Dumitru îl șfichiuia din vorbe, ca acum - a alergat îndată la șirul carelor, îndemnând boii...Soarele era deja de două suliți pe cer, când șirul de care intra pe poarta magaziilor jupânului Aizic. După ce au descărcat povara, moș Dumitru l-a tras de mânecă pe Pâcu. Pâcule! Hai să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
vin proaspăt și răcoros. Pâcu, din colțul lui, privea la cei din jur, așteptând parcă să fie întrebat: „Da’ când începi povestea ceea?” Intre timp, și-a umplut luleaua cu tutun... Mitruță Ogaș, ca cel mai tânăr dintre cărăuși, a alergat să aducă un cărbune din cuptor. Mulțămesc, Mitruță - a răspuns Pâcu la gestul flăcăului. Ai noroc, Pâcule, că Mitruță îi băiat săritor, că altfel ședeai cu luleaua stinsă mult și bine - nu l-a iertat moș Dumitru. Da’ ce crezi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
urmele noastre.” M-am întors și ce să vezi? Vreo șapte jivine tropăiau în urma noastră, ridicând din când în când capul, să vadă ce facem. Si ce era de făcut? Când și-au dat seama și ceilalți că în urma noastră aleargă niște jivine au rămas ca stanele de piatră...Să mai mergem înainte? Ar putea să ne sară în spate, ferească sfântul! Să ne întoarcem? Dăm peste fiare! Am stat așa o bucată de vreme, holbându ne, noi la lupi și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
către ei... Dimpotrivă...Pe undeva, în față, îi aștepta un podeț care nu avea nici un fel de semn. Pe unde s-o iei când nu se vde nici în cer nici în pământ? Hliboceanu a luat o lopată și a alergat înainte, să dibuie podețul... L-am găsit! s-a auzit glasul lui plin de bucurie. Au trecut podețul cu mare băgare de seamă. Cu ultimele puteri, au intrat în târg...Când i-a văzut Aizic, s-a frecat la ochi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nu știți vorba ceea că nu aduce anul ce aduce ceasul? In loc să se potolească, vifornița ar putea să se întețească mai rău - a filozofat Pâcu... Moș Dumitru era meteorologul, grație cocoșului lui năzdrăvan, iar Mitruță Ogaș curierul. El alerga zilnic pe la toți cu veștile proaspete: „Nu plecăm nici mâine, că vifornița nu are de gând să se înmoaie deloc.” „De unde știi tu asta, măi Mitruță?” l-a întrebat Pâcu într-una din zile. „De la cocoșul lui moș Dumitru” - a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
aproape de fiecare dată - aceleași cuvinte, nepoftitul o lua la fugă, pentru că bunica pornea galop spre poartă cu măturoiul în mână. „Iar ai venit, zăludule? Cu tine să mă mărit? Stai că te altoiesc eu, lighioană!” Ieșea chiar pe portiță și alerga după năuc. Aista era prostul satului. Unde mai pui că erau și vecini. Moș Pâcule, eu te-am întrebat ce se întâmpla cu chiticii bunicului - a revenit Alecu Slobodă cu întrebarea. Stai să vezi. După ce bunica își descărca furia pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]