2,164 matches
-
iar, pentru neerlandeză, de Hoekstra (1984) și Zaenen (1987)12. Kayne (2000: 107) observă că selecția auxiliarului este un fenomen prezent în unele limbi romanice și germanice. Selecția auxiliarului caracteriza stadiul mai vechi al unor limbi: spaniola veche a cunoscut alternanța auxiliarelor ser 'a fi' și haber 'a avea', dar, după o lungă perioadă de variație, a supraviețuit numai haber (Lamiroy 1999, Stolova 2006); în greacă există câteva relicve ale selecției auxiliarului (Alexiadou 2001: 193); în engleza actuală, auxiliarul have 'a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
unicul lor argument să apară nud, dar inergativele, nu: Caiem rochas da montana − inacuzativ 'Cad pietre din munte' *Trabalham crinças − inergativ 'Lucrează copii' *Lavam-se crinças na banheira − reflexiv ' Se spală copii în cadă'. Torrego (1989)31 analizează ca participând la alternanța inergativ/inacuzativ construcțiile de tipul: ?Trabajan pressos 'Lucrează prizonieri' En aquella fábrica trabajan pressos ' În această fabrică lucrează prizonieri' (subiect locativ). Mackenzie (2006: 77) respinge ipoteza lui Torrego, arătând că locativele preverbale nu au nimic special, iar subiectele nude apar
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în limbile acuzative − pasiv, nominalizări; antipasivul; prezența pasivului în limbile ergative și a antipasivului în limbile acuzative; istoricul interpretării verbelor inacuzative și teoriile diferite în care a fost cercetată această temă; inventarul și clasificarea verbelor ergative din limba română; descrierea alternanței cauzative și a analizelor care au fost propuse pentru acest fenomen; relația dintre ergative și reflexive, din punct de vedere semantic și sintactic; problema adjectivelor ergative; lista de limbi care au caracteristici ergative (deși unele dintre acestea au fost cuprinse
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
să găsesc explicații pentru unele dintre soluțiile adoptate anterior în lingvistica românească în legătură cu clasa de verbe care constituie obiectul cercetării: ca urmare a influenței teoriei localiste, verbele ergative au fost identificate fie cu ambii membri ai perechii care participă la alternanța cauzativă, fie cu perechea tranzitivă, iar abordările de tip sintactic ale inacuzativității au determinat interpretarea verbelor ergative ca fiind pasive. Diferite fenomene pe care le-am prezentat m-au determinat să fac unele opțiuni de interpretare (deși în bibliografie au
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
la formele nonactive. MARATHI Limbă indo-europeană vorbită în sud-vestul Indiei. 90 de milioane de vorbitori (a patra limbă din India și a cincisprezecea din lume). Vechime de 1 300 de ani. Ergativitatea are aceleași constrângeri ca în HINDI. Există o alternanță între marca de dativ (lâ) și cea ergativă (ne), considerată tradițional ca fiind variație liberă. Aceste mărci formează un continuum, ne extinzându-se la toate verbele intranzitive. Posesia inalienabilă se exprimă prin locativ. Dativul exprimă localizarea. Structura ergativă provine din
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
between Morphophonology and Morphosyntax: The Case of Romance Causatives", Linguistic Inquiry, 16, p. 247−289, apud Palmer (2007 [1994]: 143). 103 Nu am tratat această problemă în Capitolul 4, pentru că am considerat că, cel puțin pentru situația din limba română, alternanța cauzativă nu este un diagnostic de inacuzativitate, ci un fenomen care afectează în măsură diferită unii dintre membrii clasei (fără a fi legat de o anumită subclasă semantică). Adoptând soluția existenței inacuzativelor primare și a celor derivate, alternanța cauzativă nu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
limba română, alternanța cauzativă nu este un diagnostic de inacuzativitate, ci un fenomen care afectează în măsură diferită unii dintre membrii clasei (fără a fi legat de o anumită subclasă semantică). Adoptând soluția existenței inacuzativelor primare și a celor derivate, alternanța cauzativă nu poate fi considerată un test sintactic. 104 R. M. W. Dixon, "A Typology of Causatives: Form, Syntax, and Meaning", în: R. M. W. Dixon, A. Aikhenvald (eds.), Changing Valency: Case Studies in Transitivity, Cambridge, Cambridge University Press, p.
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și 13 ani la femei, la o doză zilnică de 180 g alcool. Acționează și consumul excesiv de alimente bogate În grăsimi animale, care declanșează crizele brutale. Manifestările constau din dureri de epigastru, până la umăr, grețuri, vărsături, balonări, flatulență, diaree În alternanță cu constipație, anorexie față de grăsimi, transpirații reci, paloare, amețeli, anxietate, senzație de foame. Analizele de laborator Înregistrează un conținut ridicat de grăsimi În materiile fecale, Întrucât acestea nu sunt absorbite la nivelul intestinului subțire. Pe lângă aceste 2 tipuri de boală
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
importante de apă și săruri minerale, ca urmare a diareei și a vărsăturilor. Primele reacții constau din dureri abdominale progresive, mai ales periombilicale, datorate unor eroziuni superficiale și diaree explozivă care poate să dureze câteva zile sau câteva săptămâni. Urmează alternanța dintre diaree și constipație, senzație de arsuri intense la anus și o evoluție rapidă spre dureri de cap, astenie, inapetență, sete, limbă uscată ca semn de deshidratare, febră intensă, hipotermie și frisoane. Simptomele se complică cu greață, vărsături alimentare și
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
apariția unor zone Îngustate, care generează dureri abdominale după ingerarea de alimente, Însoțite de modificarea tranzitului, grețuri, reflux gastro- esofagian, eructații, distensie abdominală cu senzație de balonare și gaze, constipație sau diaree, scaune neregulate, cu urgențe matinale, postprandiale sau emoționale, alternanțe neregulate Între constipație și diaree, În funcție de absorbția sau eliminarea apei din mucoase. Fecalele devin urât mirositoare, amestecate cu mucus. Iritarea mucoasei este indicată de apariția unor mucozități frecvente În scaun, depistate la vârste diferite, atât la tineri cât
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
frecvent la persoanele care lucrează În industria și manipularea insecticidelor, În prelucrarea petrolului și În fabricarea aluminiului. Se prezintă sub formă de adenocarcinom, cu localizare În capul pancreasului. Ca simptome specifice apar: anorexie progresivă, grețuri, vărsături, meteorism abdominal, constipație În alternanță cu diaree, dureri epigastrice. Când boala invadează celulele secretoare de insulină de la baza pancreasului apare diabetul zaharat. Evoluția este foarte rapidă, ducând la icter obstructiv, cu dureri foarte intense, ascită, prurit tegumentar, tromboflebită, paliditate, slăbire generală rapidă, anemie extremă, metastaze
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
de putrefacție, astenie, stare subfebrilă, pierdere În greutate, anemie datorită pierderii masive de sânge de culoare Închisă. Cancerul colonului stâng (descendent) se manifestă prin dureri care se intensifică progresiv și cedează la masaj abdominal, blocarea tranzitului, balonări, gaze, constipație În alternanță cu o falsă diaree, senzație persistentă de defecație și sânge roșu În vasul de toaletă. Cancerul rectului Începe cu constipație și jenă la defecare, scaune moi, cu mucus, sânge și puroi. Defecarea este anevoioasă, supărătoare și cu senzație de evacuare
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
influența acestora asupra sistemului politic. La fel ca și în cazul analizelor cu privire la elitele politice, primele sale studii s-au concentrat asupra comportamentului electoral din cazul românesc, propunând noțiunea de "democrație mimată". Bazat pe sufragiul universal, pe pluralism politic și alternanță la guvernare, modelul democratic din România interbelică dezvăluia o serie de disfuncționalități structurale precum natura tradițională a dominației șefului statului sau faptul că formarea noului guvern preceda alegerile și determina rezultatul scrutinului 17. Noțiunea de "democrație mimată" a rămas o
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
aprobă sau dezaprobă maniera în care guvernul girează diferite chestiuni precum politica de locuințe, forța de muncă, educația, taxele, sănătatea, pensiile ș.a.m.d. Opiniile cu privire la aceste chestiuni fluctuează și sunt legate de preferințele partizane; acestea se pot schimba cu alternanța partidelor de la putere. O majoritate de cetățeni poate fi nemulțumită de maniera în care guvernul conduce țara și poate gândi că politicile guvernamentale nu sunt drepte față de toți cei vizați și să le considere ca fiind proaste. Astfel de opinii
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
prezent printre cele patru modalități de tranziție de la regimurile autoritare pe care le-au pus în evidență Terry Lynn Karl și Philippe Schmitter 14. Dintre celelalte trei modalități de tranziție descrise de cei doi autori, "pactele" elitelor ce desemnează o alternanță programată la putere ar putea sau nu modifica trăsăturile de bază ale unui regim. Unele pacte duc într-adevăr la acest rezultat, însă, așa cum susțin Burton și Higley, multe pacte nu au astfel de consecințe 15. Tranziția "impusă" pe care
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
În privința înlocuirii elitelor, nivelul ierarhic constituie o problemă: cu cât este mai înalt acest nivel, cu atât este mai amplă înlocuirea. În multe schimbări de regim, așa cum am notat mai devreme, întregul grup al liderilor de la vârf este înlocuit, în timp ce alternanța elitelor politice medii este mai redusă. O altă dificultate, de asemenea, menționată mai devreme, ține de sector: înlocuirea elitelor este aproape întotdeauna mai importantă la nivelul liderilor politici de la vârf decât la nivelul altor grupuri puternice de elite, precum înalții
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
mod necesar omogene: acestea pot fi traversate de clivaje și pot conține grupuri de interese. Între cele două blocuri, există o minoritate cuprinsă între 10% și 20% care este mai mult sau mai puțin instabilă depinzând de configurația politică. O alternanță poate fi observată oriunde între majoritatea de dreapta și majoritatea de stânga. Multe studii empirice au arătat că valoarea marginală a electorilor volatili este aceea care determină cristalizarea unei majorități la dreapta sau la stânga. O astfel de divizare a voturilor
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
atras atenția lui Max Weber în 1919: "În Spania, până de curând, cele două mari partide se succedau la putere, într-o manieră convențional fixată, prin "alegeri" prefabricate, cu scopul de a asigura posturi aderenților lor"3. În ambele cazuri, alternanța la putere a partidelor funcționa într-un sistem de vot censitar. Sigur, alternanța la putere a partidelor este o caracteristică a sistemelor bipartite, în particular a sistemului britanic. Dar în Marea Britanie, pendulul este balansat de o fracțiune mică a corpului
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
două mari partide se succedau la putere, într-o manieră convențional fixată, prin "alegeri" prefabricate, cu scopul de a asigura posturi aderenților lor"3. În ambele cazuri, alternanța la putere a partidelor funcționa într-un sistem de vot censitar. Sigur, alternanța la putere a partidelor este o caracteristică a sistemelor bipartite, în particular a sistemului britanic. Dar în Marea Britanie, pendulul este balansat de o fracțiune mică a corpului electoral. Amplitudinea oscilației era de obicei sub 6-7%, câteodată chiar mai mică de
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
partidele românești erau foarte rigide, fără îndoială din cauza reprezentării proporționale (și aceasta denaturată de prima majoritară) care permitea distribuirea mandatelor parlamentare la nivel național și care întărea, în consecință, autoritatea comitetelor centrale ale partidelor. Rezultatul era docilitatea parlamentarilor față de lideri. Alternanța la putere a fost posibilă în România ca și în Anglia pentru că cele două partide principale nu se abăteau de la chestiunile esențiale: o economie liberă, rolul Bisericii și al armatei, neîncrederea în Uniunea Sovietică. Amândouă respectau cadrul constituțional și reprezentau
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
politic Cine balansa pendulul? În Anglia, o mică parte a alegătorilor cauza oscilația balanței înainte și înapoi, bineînțeles pentru că preferințele imensei majorități a alegătorilor erau stabile. Paradoxal, această mică fracțiune fluctuantă este mult mai puternică decât majoritatea cristalizată. În România, alternanța la putere era realizată de Coroană, care constituia centrul de greutate al regimului politic. Constituția românească adoptată în 1866 și modificată în 1923 era, în linii mari, o traducere a Constituției belgiene. Din cele 132 de articole ale sale, 60
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
În timp ce în Marea Britanie, activitatea politică servea la pregătirea următoarelor alegeri, în România partidele făceau tot ce puteau pentru a obține încrederea regelui, pentru că opțiunea sa echivala cu câștigarea majorității locurilor parlamentare. Ambele țări erau, așa cum am mai amintit, caracterizate prin alternanța la guvernare a două partide, dar în Marea Britanie mecanismul era acționat de fracțiunea mediană a corpului electoral, iar în România de rege. Ar fi fost posibil într-un fel să spunem că regele juca rolul unui arbitru, dar este evident
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
În perioada interbelică, centrul de greutate al sistemului politic britanic era la Westminster și Whitehall; în România, la Palatul Regal. Prăbușirea democrației fragile între doi coloși totalitari În 1937, când legislatura ajungea la sfârșitul termenului său normal, regele a întrerupt alternanța partidelor la putere și a oprit pendulul. El n-a chemat celălalt partid la putere potrivit obiceiului, ci a menținut Partidul Național Liberal la cârma guvernului. Dar acest partid, deși se afla la putere, nu a reușit, pentru prima oară
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
au condiționat viața politică în cordonul sanitar, din Finlanda până în Grecia. Din 1945, vocabularul s-a schimbat, multe din aceste țări fiind numite "sateliți". Într-un astfel de context internațional, democrația mimată apare, retrospectiv, ca cel mai mic rău. Jocul alternanței la putere, chiar dacă este în parte artificial, este preferabil monopolizării puterii de către un singur om sau un singur partid pentru o întreagă generație. Sistemul politic românesc a avut aparent, în aceste decenii, toate trăsăturile caracteristice unei democrații moderne și competitive
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
care cvasitotalitatea erau avocați, în medie 42% în Cameră și 26% în Senat (29% din Senat dacă acest procent se calculează fără a ține seama de senatorii de drept apolitici). Pentru Camerele reunite, ponderea lor era de 35,5%. În ciuda alternanței majorității parlamentare, proporția avocaților era întotdeauna importantă: Tabelul 16 Legislatura în procente 1922-26 1926-27 1927-28 1928-31 1931-32 1932-33 1934-37 Cameră 36 40 47 45 40 41 45 Senat 30 25 31 36 25 32 24 Desigur, în toate Parlamentele europene
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]