1,512 matches
-
despre "omul rătăcit". Sursa dublă: Și ți-a vorbit și despre noi, ăștia, care ne-am rătăcit unul în viața celuilalt? Trimisul lui Dumnezeu: Nu-i vina lui Dumnezeu că ați căzut pradă rătăcirii..., că v-ați lăsat ademeniți de amăgiri..., că v-ați pierdut pe voi înșivă... Sursa dublă: Păi de aia sîntem aici..., să ne găsim... Trimisul lui Dumnezeu: (surprinzător de violent) Ați ajuns aici pentru că nu credeți în nimic... Nu credeți în Dumnezeu... și de aia nu credeți
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
se amînă sine die, dar pregătirile făcute seamănă izbitor cu cele de Înmormîntare (se știe de altfel ambiguitatea simbolică a albului, culoarea doliului odinioară). Nelly, suferind de osteoporoză, are un accident care o țintuiește la pat și-i distruge toate amăgirile bovarice care-i motivau existența. Iar În finalul romanului, Sandor Îi cere lui Renée să-l omoare, ea refuză și este obligată să-l părăsească, reabandonîndu-se dureros ei Înseși. Renée este un caz, o „invenție” asemeni celor cu care, În
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
poate ascunde ceva. Literatura enunțiativă semnalează neîntrerupt pulsiunea de dincoace de cuvinte, invers față de romantism care făcea mereu recurs la transcendență. În ambele cazuri, Însă, accesul, dincoace sau dincolo, e arătat, dar amînat. Rămîne să descoperiți dumneavoastră tensiunea acestei eterne amăgiri. Jean Rouaud Firav, timid, mic de statură (așa cum mi-l amintesc dintr-o ediție a decedatei emisiuni Bouillon de culture a lui Bernard Pivot), Jean Rouaud este un reprezentant de marcă al romanului poetic francez. Trebuie spus că romanul poetic
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
asemenea rupere de ceilalți nu mai este astăzi cu putință. Nu te mai poți ascunde nici între cei patru pereți ai odăii, nici în vreo sihăstrie îndepărtată. Pretutindeni și în veci „vom fi doi”, chiar dacă celălalt nu e decât o amăgire, o umbră care se strecoară în viața ta și ți-o supraveghează... În orice societate totalitară, câteva fraze au devenit refrene curente: „Fiindcă suntem întotdeauna doi și fiindcă nici unul nu are încredere în celălalt, ce bine-ar fi să fiu
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
asupra travestirii ca sursă de ambiguitate, de confuzie și de incertitudine. Oare ce-mi văd ochii? El să fie? Ce vrea să spună travestindu-se astfel? Dincolo de motivațiile strategice, travestirea „bruiază” identitatea persoanei, îi modifică aspectul, generând astfel situații favorabile amăgirilor și înșelătoriilor de tot felul, prin urmare favorabile unei excelente supravegheri. Ca să supraveghezi în liniște, trebuie să devii „altcineva” - moment premergător al strategiei spionului! -, dar cu ce preț! La Shakespeare, cât și la Marivaux, scenariul prevăzut inițial se complică pe
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
noastre (1673-1937), 1, ediția cit., p. 52). Moartea sentimentului de iubire cheamă, de asemenea, în imaginație, scene funebre, cum e aceasta din poemul în proză „Inimă moartă” de Al. Macedonski: „Amorul era întins de-a lungul coșciugului dezamăgirilor născute din amăgiri. Egoismul, chiar el, nu mai avea flori pe ramurile sale uscate, atît este de adevărat că acela care nu mai simte, nu mai iubește pe nimeni, și că acela care nu mai iubește pe nimeni, nu se mai iubește nici
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
că ar fi coborît, barem o dată, prin piețe (ca autorul Cuvintelor potrivite ori ca G. Călinescu) sau ar fi mers cu coșul pînă la prăvălia cu alimente din colț. Bacovia e un scriitor care, parcă, a trăit cu aer. în „Amăgire”, Bacovia citează această frază dintr-o scrisoare primită: „Iubit poet, cu multă greutate aflîndu-vă adresa, vă scriu ca un necunoscut admirator, care vă roagă să petreceți Anul Nou la dînsul, în satul C... prin gara M... unde vă așteaptă o
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
prin gara M... unde vă așteaptă o trăsură”. Cele două inițiale par să corespundă unor denumiri reale. Editorii nu le-au explicat în note. Ca să afli satul, trebuie mai întîi să știi adresa poetului, apoi în funcție de aceasta să stabilești gara. „Amăgire” a fost publicată prima dată în martie 1916, cînd Bacovia avea încă domiciliul în Bacău. După „Mersul trenurilor” din acea epocă, localitățile susceptibile de a fi M... sînt Maria (Domnița Maria), situată la km 300 de București, cu 2 km
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a combinațiilor stridente de teme dintre cele mai variate: "estetici transcendentare și definitive/ peste traficul rutier/ (sinistru să mai auzi și motoare în patru timpi)/ sertare pierdute volume rescrise prost/ lumea ca întâmplare iubitele necesare// nopțile și daimonii.../ proiecte pentru amăgirea stelei/ nevoia de a fi postmodern/ (se pune la nesperata glorie)// după moartea așteptată a tatălui/ zi fără zi poet mai trist ca simboliștii/ încă bun pentru alcoolicii anonimi// amenințând cu detașare/ lovitura marelui poem" (din Moira). Sau: "acum la
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
denigratoare, a izbutit să înșele până acum lumea. A reușit fiindcă aceasta se voia oarecum înșelată. Vulgus vult decipi... E un lucru pe care strategii puterii l-au simțit mai totdeauna. Ceea ce uneori n-au putut ști era limita permisă amăgirii. Cronica, XXV, 44 (2 noiembrie 1990), p. 1, 5 STRATEGIA ECHILIBRULUI Un politolog atrăgea de curând atenția asupra componentei oculte, de tip masonic, a răsturnării produse în România la finele anului trecut 1. În alți termeni, tema a mai fost
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
al adevărului, duce la Empirismul englez și are drept rezultat final scepticismul lui Hume. Nu numai gîndirea metafizică, care încearcă să scruteze supranaturalul, ci și gîndirea logică, recunoscută de Descartes ca unică sursă a certitudinii, nu ar fi decît o amăgire. Astfel, de exemplu, noaptea urmează zilei, dar ziua nu este cauza nopții. Cauza este dispariția soarelui. Care este atunci cauza mișcărilor aștrilor? Înainte de Newton, singurul răspuns posibil era referirea la un Dumnezeu, eliminat însă de cugetare. Se pune deci din
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
pe care Domnul Iisus îl va nimic cu suflarea gurii sale, și-l va prăpădi cu arătarea venirii sale. Arătarea lui se va face prin puterea Sa-tanei, cu tot felul de minuni, de semne și puteri miraculoase, și cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sînt pe Calea pierzării, pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mîntuiți. Din această pricină Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună, pentru ca toți cei ce n-au crezut adevărul ci
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
la 2,8 le dă mozaicilor drept credincioși pă-rul din ochi pentru a vedea ce cete de lotri se învîrt în jurul lor să le fure marile adevăruri: ,,Luați seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia și cu o amăgire deșar- tă, după datina oamenilor, după învățăturile începătoare ale lumii și nu după Cristos.” Aceste ,,filozofii” și ,,învățături începătoare” dacă erau așa cum le-a scris magistrul nu puteau fi spaima unor iubiți și apărați de Iahwe de sub talpa iadului. Se
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
mozaic toate Neamurile. În Epistola lui Pavel către coloseni la 2,8 își previne prozeliții să nu lase urechea bleagă la ceva ziceri străine cu tîlc sau caimac: ,,Luați aminte ca nimeni să nu vă fure cu filozofia, și cu amăgire deșartă după datina oamenilor, după învățătu- rile începătoare ale lumii.” Deh, zic și eu ca omul neștiutoriu, dacă învățăturile erau începătoare de ce să se teamă iluminații ivriți? Pentru că își știa cinul pus pe rele apucături, îi trage iarăși de urechi
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
adevărului”. E ceea ce și-a propus, de altfel, cu mijloace personale, și T.-A. însăși, în romanele sale. Caracteristice sunt propensiunea spre introspecție, autoanaliza, interesul pentru adolescență, pentru psihologia ei difuză, personajul principal fiind mai ales fata puberă, cu febrele amăgirilor și dezamăgirilor (Caruselul, Vară vrăjmașă), varietatea caracterelor (ipocriți, profitori, invidioși, bârfitori, snobi, mediocri, servili, impostori, parveniți, cinici, egoiști), de unde și tenta subliniat critică, specifică romanului de moravuri, tendința spre caricatură, ironia și tonul caustic (ca în Caruselul), tehnica modernă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290286_a_291615]
-
desprinsă de lumea comună a aparențelor și iluziilor. O lume despre care Russell spunea că este încântătoare pentru cei ce iubesc perfecțiunea mai mult decât viața. Prin însăși natura obiectului său de studiu, cercetătorul este pus aici la adăpost de amăgirea soluțiilor aparente. În contrast cu gânditorul care se îndeletnicește cu speculații asupra cauzelor ultime ale existenței, el se confruntă cu dificultatea problemelor autentice și va cunoaște cât de mare este prețul care trebuie plătit pentru a realiza cel mai mic progres. Tocmai
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
acest lucru, noi trebuie să acceptăm ca fiind adevărat faptul că oricine cere, primește și că celui ce bate, i se va deschide. În rezumat, totul se petrece ca un dialog între Dumnezeu și om. Efectele rugăciunii nu sunt o amăgire. Oricât am vrea, nu putem reduce sentimentul sfințeniei la spaima pe care omul o încearcă în fața pericolelor naturale și-n fața tainelor universului. Rugăciunea trebuie, însă, considerată un leac, un remediu împotriva fricii de suferință, de boală și de moarte
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Această acuzare dulce îl făcu pe Gavriel să creadă că visează deși acest lux nu îi era permis aici pentru că Îngerii bastarzi nu dormeau niciodată. Putea să „viseze cu ochii deschiși” dar nu se compară cu acea mică și prețioasă amăgire de real. Văzu că fiul său se ridică de pe pajiște și alergă către acea voce ce îl acuzase. Mamă! În sfărșit! Gavriel care numai ce se ridicase privi îmbrățișarea celor doi și ascultă schimbul de replici fără să îl audă
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
proză, recenzii și rubrica „Spicuiri critice”. Colaborează cu versuri G. Bacovia (Undeva, Poeme în proză), Radu Gyr, Dan Petrașincu, Constantin Nisipeanu, Gh. Șt. Cazacu, Aurel Marin, Al. Iacobescu, Dem. Bassarabeanu, Coca Farago, Agatha Grigorescu-Bacovia, G. Fonea, cu proză - G. Bacovia (Amăgire, Iarmaroc), N. Pora, Aurel Marin, cu eseuri - Eugen Herovanu (Ideea de patrie), Paul I. Papadopol (Grigorescu și Hasdeu), G. Murnu, Gr. Trancu-Iași. „Cronica literară” este susținută de Paul I. Papadopol, care polemizează cu G. Călinescu, cronicarul literar al „Adevărului literar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287820_a_289149]
-
desprinsă de lumea comună a aparențelor și iluziilor. O lume despre care Russell spunea că este încântătoare pentru cei ce iubesc perfecțiunea mai mult decât viața. Prin însăși natura obiectului său de studiu, cercetătorul este pus aici la adăpost de amăgirea soluțiilor aparente. În contrast cu gânditorul care se îndeletnicește cu speculații asupra cauzelor ultime ale existenței, el se confruntă cu dificultatea problemelor autentice și va cunoaște cât de mare este prețul care trebuie plătit pentru a realiza cel mai mic progres. Tocmai
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
pe scara omenirii de un rang înnăscut atît de mare încît pe lîngă dînsul mulți dintre principii reali sînt numai niște bieți comedianți și tragicomedia mizeriei, înjosirii și meschinătății omenești, al căror corelat în politic este răpirea prin putere și amăgirea prin cuvînt" (Un răspuns rusesc, "Timpul", 1 martie 1878). E un răspuns la care toată tagma politicienilor noștri care ocupă pe cît de efemer, pe atît de plini de sine ecranele diverselor posturi TV. ar putea lua aminte spre mai
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
celălalt capăt, ecoul violentei pofte de a nega mediocritatea și lipsa de sens a unei existențe trăită sub sufocantul clopot de sticlă al prea timpuriei ratări. Al treilea certc "Al treilea cer" Sinonimii Intim, intimitate, intimism: cuvinte misterioase, trăind În amăgirea, În aproximația și În iluzia propriei lor adâncimi. A proteja, a ascunde, a tăinui, a camufla. Sinonime ale unei aceleiași imprecizii semantice. A nu depăși superficiul Întâmplărilor, a nu fora În adâncimea lor. A nu agresa intimitatea. A nu coborî
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
la diagnostice opuse: unii vor numi zvon ceea ce alții vor numi adevăr" [Kapferer, 1993:37]. O artă care cultivă competența de a transmite prin diferite limbaje minciuni (și implicit zvonuri) în mod performant este retorica, "acel instrument al erorii și amăgirii", cum îl numea John Locke, care se predă în public și are o "reputație răsunătoare", denotînd că oamenilor le place să fie înșelați. * Urmărind canalele prin care minciuna se propagă, teoria comunicării ia în seamă o sumedenie de "zgomote" care
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
patriotism. (Anonim 1763:3) Chiar și John Locke (1894: 146-147), în timp ce dezaproba înșelătoria indusă de oratorie, observa că: Este evident cît de mult le place oamenilor să înșele și să fie înșelați, din moment ce retorica, acel uimitor instrument al erorii și amăgirii, are profesorii săi, este obiect care se predă în public și a avut întotdeauna o reputație răsunătoare; ... oamenilor le place să fie înșelați. Plăcerile aduse de înșelăciune sînt zugrăvite în cuvintele personajului lui Robert Browning (1981:839) Dl. Sludge, "medium
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
inevitabil ca pacienții să-și înșele psihiatrii și medicii, fie conștient sau inconștient, și deseori ei mint chiar cu bună știință. În mod surprinzător, Freud (1958) a scris destul de puțin despre minciuna ca atare, și totuși noțiunile de înșelătorie și amăgire, în special auto-amăgirea, sînt teme centrale în teoria și practica psihanalizei. Forrester definește psihanaliza ca fiind "știința mințitului", și susține că " Preocuparea centrală a psihanalizei freudiene este amăgirea" (Forrester 1989:156; 1990:119; cf. Eagle 1988; Ferenczi 1955:77-80; Forrester
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]