3,081 matches
-
așteaptă răspuns. El citește unele versuri corecte, care respectă semnele exterioare ale limbajului poetic; aprobă constatările juste care se formulează; remarcă intenția nobilă a poetului de a vorbi despre munca și aspirațiile contemporanilor săi. Totuși, cititorul se întreabă adesea cu amărăciune și regret: dar unde este glasul poetului? De ce vorbește în șoaptă, atât de șoptit, încât nu-i poți distinge vocea. Unde sunt gândurile care-i frământă mintea, sentimentele ce-i răscolesc inima? Urmărind înșiruirea obositoare a unor adevăruri de mult
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cu timpul. După un zglobiu «Hei», menit să-i atragă cititorului atenția în mod brusc asupra poeziei în discuție, facem cunoștință cu eroul pe care versurile autoarei urmează să-l cânte, anume «maistrul meu Hurduc». De la început, poeta își exprimă amărăciunea, regretul profund că cititorul nu-l cunoaște pe maistrul Hurduc: «dacă l-ai cunoaște» etc. (...). Pe rând, așteptările cititorului sunt - ca să zicem așa - satisfăcute: «Zdravăn e!» ne comunică entuziastă autoarea despre eroul său (...). «Maistrul» cu vocea tunătoare vorbește rar, și
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
să se preocupe de integritatea artei. A nu permite strecurarea în literatură a unor lucrări slabe. A veghea cu exigență ridicată la valoarea socială și artistică a creațiilor literare a devenit o lege de onoare pentru critica noastră științifică. Cu amărăciune trebuie să constatăm însă că această admirabilă sarcină nu se bucură de prea mare cinste în rândurile criticilor noștri. Printre unii critici există încă prejudecata că nu e prestigiul lor de a milita contra unor lucrări slabe, scrise de mântuială
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
prin iulie; adică în preajma Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților (F.M.T.D.), eveniment de anvergură, cântat cu spor de lira poeților. Manifest - poezie publicată în pagina a doua a revistei clujene face notă discordantă în lirica avântat-sărbătorească din coloanele gazetelor, prin amărăciunea nedisimulată izvorâtă din alternanța trecut viitor, și între aceste perspective, în final, un adaos neconvingător, (o poantă!) aproape ironic, despre militantismul poetului la timpul prezent: Mulți flăcăi și de la noi, în zare, Înșelați, zac pe tărâm străin Ochiul rece-al
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
noastre proprii. Dar rău să n-aibă capăt nu e. Era un anotimp fierbinte Și noi ne-am smuls atunci din cuie De-a pururea ținea-vom minte. A doua poezie a lui Baconsky, Rutină, reprodusă în paginile anterioare, duce amărăciunea și blazarea și mai departe, conturând imaginea unui lirism epigonic, manierist, cu adrese mai generale dar și foarte exacte - dacă nu mă-nșel; căci să comparăm întregul context al poeziei, dar mai ales această strofă din poezia baconskyană: Noapte. Biata
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
aflate în război, unde am fi putut muri fără a cunoaște minutele de la sfârșitul luptelor, care veneau să ne redea nouă înșine. „Într-o zi, va trebui să putem spune adevărul...“ Acest cuvânt rostit cu un amestec de stăruință și amărăciune resemnată a fost cel care m-a înșelat. Mi-am închipuit un martor - eu însumi! confuz, incapabil să-și găsească cuvintele, descumpănit de enormitatea sarcinii. Să spunem adevărul despre epoca al cărei curs viața noastră îl adoptase, ici-colo, cu stângăcie
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
obiectiv, nici istoric, și mai ales nu eram moralist. Puteam doar să reiau istorisirea întreruptă atunci de beznă, de drumurile care ne așteptau, de noile războaie. Am început să vorbesc, căutând doar să păstrez tonul conversației noastre nocturne de odinioară, amărăciunea senină a cuvintelor în preajma morții. Cuvintele acelea pe care ți le adresam în tăcere au scos iarăși la iveală femeia cu păr alb și copilul - dar după zece ani de la noaptea când fugiseră. O seară de decembrie, un târg înecat
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
articolelor, emisiunilor, anchetelor. Se făceau că uită de prețul barilului, vorbeau despre dușmănii ancestrale, catastrofe umanitare, proces democratic îngrădit. — Ai să vezi, iar au să explice masacrul prin rivalitatea dintre triburile bantu și cele nilotice, spuneai, cu o nuanță de amărăciune pe care nu ți-o cunoșteam. — Păi credeam că toți sunt bantu în regiunea asta... — Vreun antropolog de serviciu o să găsească atâtea etnii cât e nevoie și li se va spune că s-au detestat dintotdeauna și că n-au
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
n-au crezut și au amărât Duhul Lui sfânt” kaˆ parèxunan tÕ pneàma tÕ ¤gion aÙtoà, 63,10). Nu există În Vechiul Testament un verset mai apropiat de logion-ul nostru decât acesta. Verbul paroxuneien descrie comportamentul rebel al israeliților, care provoacă amărăciunea lui Dumnezeu. Isaia 63,10 trimite la Ps. 105,22-23: L-au mâniat la apa răzvrătirii/iar Moise a fost pedepsit pentru ei,/fiindcă-i amărâseră duhul/și a grăit necugetat cu buzele lui (kaˆ parèrgisan aÙtÕn f' Ûdatoj ¢ntilog
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
venit în București când eu deja începusem școala... Din cele relatate de inculpată reiese răceala afectivă, indiferența cu care a fost tratată de mamă.) In: Poți să-mi spui ce simți în acest moment când... I: Durere, multă durere, nemulțumire, amărăciune... (Expresia feței, mimica, gestica, modificările vegetative, conținutul mesajelor inculpatei relevă multă durere, frustrare și nemulțumire vizavi de comportamentul mamei. Simptomele copilului sunt expresia climatului psihosocial în care se formează, se dezvoltă ca entitate biopsihosocială. O persoană care în perioada copilăriei
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
a schimbat, expresia de ură, de durere a inculpatei a dispărut, locul ei fiind luat de una de bucurie determinată de rememorarea unor amintiri plăcute.) I: Au fost cei mai frumoși ani din viața mea, o perioadă bună, frumoasă. În amărăciunea ei, în sărăcia ei a avut grijă de mine, cu ce-a dat Dumnezeu... (Inculpata vorbește frumos despre bunici, are amintiri plăcute în legătură cu această perioadă a copilăriei. Nevoia stringentă de dragoste, de apartenență, de siguranță îi declanșează inconștient inculpatei un
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
Cerna sau St. O. Iosif, cărora le premerge prin accentele umanitare, de înduioșare față de soarta celor umili. Sentimentalismul îi impregnează lirica, minoră în genere. Povestea rândunelului care, răpus de dor, își află odihna în moarte, dramele existenței umane pândite de amărăciune converg în imaginea unei lumi invadate de nefericire. C. nu fructifică implicațiile meditative uneori prezente. El arată preferință formulei de baladă sau de basm, amintind fie de M.Eminescu, fie de unii lirici germani (Heine, Lenau, din care a și
CARP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286122_a_287451]
-
actor autentic. A învățat limba română citind literatură, mai ales din Eminescu, Arghezi, Blaga, Ion Barbu, Bacovia, Voiculescu, pe care îi socotea printre cei mai de seamă lirici ai lumii. „De-am ști să ne facem reclamă - spunea adesea, cu amărăciune - ne-ar cunoaște toată lumea.” C. vine în țară târziu, abia în 1935, stabilindu-se în Dobrogea. Publică sporadic în revistele de literatură dintre cele două războaie mondiale. Debutează editorial în 1972, la insistențele prietenilor, cu poemele din Lampadoforie. Autorul făcea
CARATANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286102_a_287431]
-
nisipul sunt „bolnave, cenușii”, pe când ploaia este „posacă, rece, grea, neodihnită”; pavilionul unde orchestra cântă poartă aceeași amprentă a efemerului, a aparențelor în culori stridente sub care se ascunde adevărul adevărat - o jucărie stricată, marionete țepene, peste care se revarsă amărăciunea lumii: pavilionul în care cântă orchestra este din carton, tobele-s „înfundate”, viorile „plângăcioase”, trompetele-s „surde”; publicu-i „muced, cenușiu, resemnat” și chelnerii-s „murdari”,o sirenă urlă cu spaimă pe mare și parcă din ea izbucnește „întreaga tristețe a
CARAGIALE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286088_a_287417]
-
pe scenă. La Iași în 1839, la București în 1845 și la Craiova în 1850, el pune bazele unor trupe care vor dăinui. La mișcarea de la 1848 nu a luat parte și mulți s-au grăbit să-l osândească. Cu amărăciune, dar și cu vehemență, C. - și, solidari cu el, frații săi, Luca și Iorgu - se apără de acuze, demonstrând că a slujit fără preget, prin arta lui, cauza revoluției (Dreptatea popolului judece pe frații Caragiale). Un monolog satiric, Biciuirea cometului
CARAGIALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286092_a_287421]
-
pom era cusut, dar pe celălalt nu mai avea cine să-l coasă. Stând așa degeaba câteva zile, frumoasei fete cu părul ca spicul de grâu, i-a venit o idee salvatoare. Impresionată atât de culorile naturii, cât și de amărăciunea interioară, dorea dintr-odată să picteze, simțea în inima ei, că deși nimeni nu a învățat-o tehnica picturii, ar putea reuși să pună culorile sufletului pe pânză. A cumpărat din târg cele necesare și a așezat șevaletul în mijlocul câmpului
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
olfactive, cât și auditive. Într-o parte era un bărbat pe nume Callas, cu un sforăit ca o sirenă de ceață În miniatură; În cealaltă era doctorul Philobosian, care plângea În somn. De când plecase din Smirna, doctorul fusese copleșit de amărăciune. Epuizat, cu burta suptă, stătea ghemuit În haină, vânăt În jurul orbitelor. Nu mânca mai nimic. Refuza să urce pe punte ca să respire aer curat. Iar În rarele ocazii când se ducea, amenința că se aruncă peste bord. În Atena, doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și Lina auziră amândouă bătaia În ușă. Se Întâlniră la ușa din față. Când deschiseră ușa, bărbatul se uită de la o burtă la alta. ― Am ajuns la timp, spuse el. Era doctorul Philobosian. Cu ochii limpezi, proaspăt bărbierit, vindecat de amărăciune. ― Am păstrat adresa voastră. Îl invitară Înăuntru și acesta Își depănă povestea. Într-adevăr, contractase boala de ochi favus pe Giulia. Dar brevetul de doctor Îl salvase de la reexpedierea În Grecia. America avea nevoie de medici. Doctorul Philobosian rămăsese o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
doctorul Philobosian a venit la cină În acea seară, Jimmy Zizmo a Început să se schimbe. Poate că era din cauza a ceea ce spusese doctorul despre sarcinile sincronizate. Șansa de unu la sută. Poate că doar această informație rătăcită era cauza amărăciunii crescânde a lui Zizmo, a privirilor suspicioase aruncate către soția lui gravidă. Poate că se Îndoia de posibilitatea ca un singur act sexual Într-o secetă de cinci luni să aibă ca rezultat o sarcină reușită. Oare Zizmo, În timp ce Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mișca. Desdemona se scufunda. Ea, care se temuse Întotdeauna de mașini, era Înghițită de bancheta din spate. Era sistemul de suspensii Air-Ride. Nu trebuia să-l pornești dacă nu mergeai cu cel puțin cincizeci de kilometri la oră. Distras de amărăciune, Milton avusese doar patruzeci. Sistemul hidraulic cedase. Partea din dreapta a mașinii se lăsase În jos și de atunci rămăsese la fel. (Și așase face că tatăl meu a Început să-și Înlocuiască mașina cu una nouă În fiecare an.) Șchiopătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să fiu eliberat condiționat. (Infracțiunea nu mi-a intrat În cazier, așa că nu mi-a influențat planurile ulterioare - de a lucra În Departamentul de Stat. Nu că pe atunci m-ar fi preocupat aceste detalii. Eram prea copleșit, doborât de amărăciune, și voiam să mă duc acasă.) Când am ieșit În zona publică a secției de poliție, fratele meu stătea singur pe o bancă de lemn. Se uită la mine fără nici o expresie, clipind din ochi. Ăsta era stilul Capitolului Unsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de dulci... Și de ce mă căutai? Speram să-ți vorbesc înainte de a se agrava lucrurile. De ce m-ai chemat aici, într-un amfiteatru? Trebuie să vină și ceilalți șefi de clasă. Eu nu sunt șef de clasă, Bozov, zise cu amărăciune și cu o măsură de nedumerire în voce. Nu. Nu ești. Înainte de a mă întrerupe, m-am repezit eu: Ești o prietenă de încredere. Cu tine pot vorbi mai tot ce e de vorbit. Te-am chemat ca să vorbim, înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
e un interogatoriu oficial. Bărbatul Înclină capul În semn de Încuviințare. — Vă numiți Louis Pélardeau și sunteți industriaș. Locuiți la Paris, pe bulevardul Suchet. — Exact. Presupun că sunteți căsătorit? — Da. — Aveți copii? Bărbatul avu o ezitare, apoi spuse, cu o amărăciune ciudată: — Nu. Ați venit aici la cură? — Da. — E prima dată când veniți la Vichy? — Mi s-a mai Întâmplat să trec prin oraș cu mașina. — Niciodată ca să vă Întâlniți cu o anumită persoană? — Nu. Lecoeur puse o țigară Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
el cu siguranță vreun confrate libert care să-i șoptească ceva. Se luminează la față. Un libert. Asta e. Întotdeauna există cel puțin unul amestecat în conflictele de interese dintre diferitele grupuscule patronate de femeile din familie. Oftează, plin de amărăciune. Femeile și liberții. Se sprijină și se ajută reciproc în lupta lor pentru influență, căci și unii, și alții sunt excluși din politică. Ele - din cauza sexului; ei - datorită sta tutului social inferior. Așa că se regăsesc și devin aliați în lumea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și os, atârnă cât un sac de nuci. — Genunchiul ăsta bolnav nu mă mai ține, șuieră el greoi. — Să-l chem pe Parthenicus? Gâfâie și ea cu gura întredeschisă. — Nu, te rog, o imploră cu voce scăzută Augustus. Clatină cu amărăciune din cap. — Mi-e rușine să mă vadă așa, neputincios. Ochii Liviei se umplu de lacrimi. Îl sărută duios pe frunte. Hai să mai încercăm o dată, șoptește. Ține-te cu o mână de marginea patului. Pe cealaltă i-o proptește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]