2,625 matches
-
necunoscute), într-un vârtej de senzații, gesturi și mai ales cuvinte care măcar să îi amortizeze, dacă nu să îi obnubileze cu totul gândul morții. Eremitul preocupat de abstracțiuni, sedus de intuiții filosofice și servit de concepte dintre cele mai nobile ("amantă intuiția mi-a fost/ și conceptul slugă devotată" Călătorie monotonă sub soare) se transformă, în poemele de dragoste, într-un subtil psalmist al uniunii desăvârșite dintre animus și anima cea dătătoare, etern, de viață: "de-atunci poeți cu lira și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mâna/ pe pana de scris/ și scrieți-vă numele/ la răscruce/ pentru recunoaștere/ în grădinile din piatră/ ale neuitării" (Favorul unui răsărit...). Ea va căpăta un contur mai pregnant în Mărul mușcat, unde va fi asociată dramei cunoașterii ("frunzele misterioasei amante/ din pădurile virgine ale cunoașterii/ se-ngălbenesc/ și cad sub formă de cuvinte" Parfumul căderii...) și în A douăsprezecea dimensiune, unde sunt asociate erosului și, în genere, comunicării cu alteritatea ("sub pomul vieții unde-am stat/ cuvintele nerostite/ culeg fructele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Maria salvează și răscumpără blestemul Evei. Conform acestui model, reluat de toate timpurile sub diferite aspecte, femeia devine ființă complexă, alegorie a Binelui și Râului, valorii și antivalorii, având în același timp cele două chipuri: al Mamei devotate și al Amantei perfide. "Între acești poli clar definiți se vor contura o serie de figuri ambigue, jalnice, detestabile, păcătoase, victime, cochete, slabe, angelice, demonice", constată Simone de Beauvoir [1998, I, p.225]. Arhetipurile feminine care obsedează imaginarul artistic și literar al secolului
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
inevitabil, ca în cazul lui Flaubert, Baudelaire sau Zola, antrenează, în toată Europa, incepand cu anul 1880, o generatie întreaga la demascarea ipocriziei. Prototipurile feminine, definite în Dictionnaire thématique du român de mœurs. 1850-1914 (2003) sunt: mama a familiei, înger, amantă pasionala, curtezana devoratoare, prostituată [v.Hamon, Viboud, p.246]. Dacă în prima jumătate a secolului al XIX-lea locul femeii este mai mult pe piedestal, cea de-a doua jumătate produce o imagine mai puțin poetica. Pariziana din jumătatea a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
romantice în ansamblu. Imaginea femeii în literatura și arta secolului al XIX-lea a suferit metamorfoze mari. Spre sfârșitul secolului aproape nu mai întâlnim imaginea Muzei, Madonei sau Îngerului. Ele se preschimba spre sfârșitul secolului în soție morocănoasa, mama castratoare, amantă sufocanta, femeie insolenta, femeie devoratoare. Românul premodern, de la cel antic până la cel realist, se caracterizează prin valorizarea femeii că muză sau madona, ființa care guverneaza destinele masculine. Această aureola a femeii va fi disputată de românul realist, care-i refuză
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Plăcerea este marea religie a Franței, iar femeia cea care o întruchipează. Michèle Sarde constată că stereotipul femeii franceze este: femeia-pisică, femeia-copil, femeia fatală, femeia care este fermecătoare, elegantă, experimentata, senzuala. Imaginea franțuzoaicei este cea de femeie seducătoare, amorala și amantă. În imaginarul francez și internațional, notează M. Sarde [p.28], curtezana este franceză, la fel cum mama este italiană, iar femeia-tractorist sovietică. Francezele întruchipează sexismul occidental în general, fantasme pe care inconștientul colectiv masculin ezita să le proiecteze asupra femeilor
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
et des femmes dans cette capitale, nommée par le petit peuple, le paradis des femmes, le purgatoire des hommes" [Mercier, 1828, vol.I, 21, p.40]. Femeia pariziana are, la rândul ei, trăsăturile orașului care a generat-o: "ba o amantă supusă, ba un monstru devorator, iar aparentă pe care el o ia depinde de perspectivă celuia care intră în contact cu el" [v.Buuren, p.74]. Pariziana, la fel ca Parisul, se oferă bărbaților destul de puternici, cum ar fi Eugène
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
contact cu el" [v.Buuren, p.74]. Pariziana, la fel ca Parisul, se oferă bărbaților destul de puternici, cum ar fi Eugène Rougon, Saccard sau Octave Mouret. Femeia pariziana are, la rândul ei, trăsăturile orașului care a generat-o: "ba o amantă supusă, ba un monstru devorator, iar aparentă pe care el o ia depinde de perspectivă celui care intră în contact cu el" [v.Buuren, p.74]. Pariziana, la fel ca Parisul, se oferă bărbaților destul de puternici, cum ar fi Eugène
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
pentru pictorul Olivier Bertin, care reușește să surprindă complexitatea acestui tip estetic și devine pictorul titular al Parizienelor 144. Dacă bărbatul are nenorocul să iubească cu adevărat o Pariziana, el suferă. Dacă protagonistul din Epingles râde de șiretlicurile celor două amante ale sale, cel din L'Epingle este cuprins de o pasiune disperată față de "une des filles leș plus cotées de Paris", care l-a torturat și ruinat. Dar dragostea pentru Pariziana este pentru el o boală incurabilă și, dacă își
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
este pentru el o boală incurabilă și, dacă își va reface situația, este pentru a se ruină din nou pe altarul Parizienei. Femeile pariziene ale lui Maupassant sunt mai puțin naive, mai putin sentimentale, mai aproape de bărbat, pentru care sunt amante și prietene. Maupassant "ne leș idéalise plus, mais îl leur accorde une certaine liberté, un droit à l'immoralité que leș hommes tendent habituellement à se réserver" [Marcoin, p.44]. Duroy va fi prins între două variante ale Parizienei, Madeleine
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Îl leș supposait en même temps rouées et niaises, hypocrites et dangereuses, futiles et encombrantes" [Maupassant, Fort comme la mort, p.46]. Pariziana din românele decadente este considerată, cum o face Sar Péladan, "le relatif de l'homme" (Curieuse!), buna amantă, dar departe de activitatea spirituală. Femeia este un compus binar (corp și sentiment) și nu ternar, cum este bărbatul, deoarece nu posedă spirit. Femeia și orașul sunt legate prin blestem. La Péladan, sexul este regele capitalei: marchiza din rafinatul cartier
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
foarte repede bani pentru a-și cumpăra articole de modă. Dujardin scrie poeme, calificate de M.-C.Bancquart drept "tragedii moderne" [p.355]: Antonia, La Fin d'Antonia, Le Chevalier du passé, care prezintă, într-o acțiune inexistentă, personaje simbol: Amantă, Amantul, Curtezana, Bunica, Cerșetoarea, Virgina, Paris, Regii Magi. Eroii și antieroii trăiesc într-un Paris care este o anti-epopee: agresiv și deschis întâmplărilor. Pariziana romanesca este o istorie variată la infinit pe o temă care ține de spiritul fracez "aussi
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
a se distra. Clorinde iubește puterea pentru putere, la fel ca Eugène Rougon, și face din politica profesia să. Ea se implică în lumea finanțelor, leagă prietenii cu diverse personalități, conchide tratate secrete, se amestecă în viață curților europene, devine amantă imperatorului 213. Și toate acestea doar pentru a-și simți influență. Plăcerea ei secretă este de a-l distruge pe influentul Rougon, care a neglijat-o și s-a căsătorit cu o femeie obișnuită. Este semnificativ că setea de putere
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
singură rolul. 2.1.4. Viața că spectacol în scenariul românesc Femeia se definește prin locul său în familie. Familia conturează diagramă forțelor dintre femeie și bărbat, adaptarea sau refuzul anumitor roluri: soții fidele sau nestatornice, mame bune sau rele, amante sau soții, fete seduse sau seducătoare, celibatare sau văduve etc. În tradiția occidentală se constată o fractură a cuplului și o confruntare între cele două poluri, masculin și feminin. Pe parcurs, structura duală se transformă într-o structură triangulara (amant
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
formează substanță românului. Dacă în românele din prima jumătate a secolului al XIX-lea predomina dragostea că sentiment, în jumătatea a doua a secolului dragostea este mai ales trupeasca. Câmpul de acțiune gravitează în jurul unui trio fundamental: Domnul, Doamna, Amantul/Amantă, cu toate combinațiile posibile. În tradiția literară franceză, dragostea ilegitima se impune sub două forme: una tragică (mitul lui Tristan și Isolda 217), în paralel cu o tradiție comică (dezvoltată în fabliaux-rile și lais-uri despre soții înșelați și soțiile leneșe
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de corp, a tot ce Zola numește "bestia umană", prin atenția intensă acordată raporturilor umane. Femeia franceză, si mai cu seamă cea pariziana, sfidează structura familială "clasică". Rolurile de mama, fiica, sora sunt minimalizate. Pe primul plan sunt rolurile de amantă și soție. Destinul familiei moderne se complică: aventurile, adulterul, separările și divorțul ritmează relațiile genurilor 218. Femeile de la sfârșitului secolului se adaptează bine la epoca. Ele nu mai pot fi păcălite. Pasiunea ia sfârșit, începe comedia de pasiune. Ele cunosc
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
care deschide perspective noi și nu comportă remușcări. Psihologia Parizienei se aseamănă cu cea a soțului, care nu are complexul infidelității, ci are impresia de a satisface un simplu capriciu al simțurilor și al imaginației, din care inima este absența. Amantă de profesie, Pariziana caută prin eros dobândirea unei dimensiuni sociale absențe 232. Cu toate că nu are, în cazul Parizienei, o experiență mutilanta și limitativa (cum este, de obicei, experiența altor femei), ea comportă riscul de banalizare, reduce partenerul extraconjugal la dimensiunile
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
256]; sau a-și da o întâlnire secretă: "Georges et Sidonie se rencontraient au théâtre" [Daudet, Fromont jeune et Risler aîné, p.116]. La teatru, Fréderic descoperă, în spatele măștilor purtate și de spectatori (lucru semnificativ!), ca domnnul Arnoux are o amantă 247. Bălul că spectacol Secvență balului joacă un rol important în economia românului, mai ales la Zola, unde bălul este metaforă Parisului-spectacol. Viziunea mitică a balului asociază ideea feminității unei atmosfere de sărbătoare strălucitoare și luxoase. În viața unei femei
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
prezintă destinul femeii la toate nivelele scării sociale, sub toate aspectele proprii timpului său. Bărbații cataloghează femeile, știind istoriile și scandalurile legate de fiecare 341. A. Krakovski constată [p.18] că la Zola soția este, în același timp, prietena și amantă, femeia căminului și însoțitoare. Eu-rile lui Michèle de Burne sunt ritmate de factori existențiali de diferită natură: "Nous sommes intuitives et illuminables, mais changeantes, impressionnables, modifiables par ce qui nous entoure. Și vous saviez combien je traverse d'états d
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
âme d'une excellente mère de famille, sans enfants, et d'autres où j'ai presque celle d'une cocotte... sans amants" [Maupassant, Notre cœur, p.73]. La Hélène Grandjean rolurile se confundă, provocând o dramă: "La mère et l'amante se confondaient, à ce moment délicieux; elle offrait son amour tout brûlant de șa reconnaissance" [Zola, Une page d'amour, p.188]. În epoca ascensiunilor fulgerătoare se produce o inversare de semne. O nouă sensibilitate combină tradițiile cele mai prestigioase
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
e drept, în public, dar acționase din culise, sprijinind carieră revoluționară a soțului ei, îi redactase discursurile, condusese, pentru el și prietenii lui, un salon politic", comentează Gisela Bock [p.71, subl.n.]. 199 Chiar atunci când favoritele nu mai sunt amantele regilor, ele rămân prietenele lor cu influență directă asupra afacerilor statului, cum ar fi, de exemplu, cazul Doamnei de Pompadour. Istoricii impută doamnei de Pompadour numirea la conducerea armatei a "generalilor de salon". Ea duce corespondență cu șefii militari, aprobă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
suită de alti amanți netitulari: "l'homme qui, donnant le plus, était l'amant officiel.... Îl se maintenait en payant, achetant très cher jusqu'aux sourires" [Zola, Nana, p.436]. Intermediară Vatnaz insistă că Arnoux să afle despre faptul ca amantă să îl înșeală cu Delmar: "Prenez-le! emmenez-le! faites qu'il leș surprenne!" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.193]. 234 "Un Divorce de P.Bourget, Leș Deux Vies de P. și V.Margueritte. Feydeau devine cunoscut datorită temei primei sale piese
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
leș lui rendît. Maintenant, cela devenait clair, elle le conquérait, elle discutait s'il valait encore la peine d'être séduit" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.93]. "Elle était pelotonnée, s'offrant, se faisait désirable, d'un air d'amante soumise qui veut être prise entièrement dans un embrassement" [ibidem, p.85]. Dezgolirea parțială face parte din această tactică: "Alors, elle reparut, plus nue, tendant la gorge... (...) Et n'était-ce pas le morceau de dentelle qui avait glissé?" [ibidem, p.
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
șu la rupe, / nunzio del giorno; oh dilettose e care / mentre ignote mi fur l'erinni e îl fâțo, / sembianze agli occhi miei; (vv. 1-6) Alla sua donna: (...) di qua dove son gli anni infausti e brevi, / questo d'ignoto amante inno ricevi. (vv. 54-55) Al conte Carlo Pepoli: (...) quando mi fia / ogni beltate o di natură o d'arte, / fatta inanime e muta; ogni alto senso, / ogni tenero affetto, ignoto e strano; / del mio solo conforto allor mendico, / altri studi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
fâțo odii sottrarre. Or se di pianto îl ciglio, / soggiunsi, e di pallor velato îl viso / per la tua dipartita, e se d'angoscia / porto gravido îl cor; dimmi: d'amore / favilla alcuna, o di pietà, giammai / verso îl misero amante îl cor t'assalse / mentre vivesti? (vv. 47-64) Consalvo: (...) conscia del suo poter, conscia che un guardo / suo lieto, un detto d'alcun dolce asperso, / ben mille volte ripetuto e mille / nel costante pensier, sostegno e cibo / esser solea dell
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]