9,447 matches
-
și aprigi ca focul : Artenie-Andrei-Vadim-Vasili-Artenie-Vadim, voi pe care v-a ucis un alt fluviu decât Nistrul vostru. Și tu, Iuliană, femeie în floarea vârstei, mamă a trei feciori pe care nu i-ai putut vedea la anii bărbăției. Și lacrimi amare pentru voi, Ulitia, Ana și Olga dispărute fără urmă în taigaua siberiană. Și pentru ce ai ajuns tu, Vasili, care i-ai fost ca un frate Minodorei. Pentru ce v-a dus din Brodocul vostru și nu v-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cei vii. Următorul telefon este la Dorina, pe care o găsește cufundată în documentarea pentru teza pe care trebuie să o susțină peste câteva luni. Scurta lor convorbire telefonică e punctată de lungi tăceri. După ce pune receptorul în furcă, gânduri amare o copleșesc pe Dorina: "Mamă ! Draga mea, iartă-mă ! În ultimul timp, mai exact de când fericirea mea alături de Alex mi-a fost suficientă, m-am comportat de parcă aș fi uitate de tine. Constat târziu, prea târziu și cu prea multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
bariere. Și Crivățul bătea dinspre Siberii... Și în scurtă vreme a spulberat Hora și Doina, a pălit Codrul și Malanca și ne-a lăsat numai cu Dorul. Iar Dumnezeu însingurat, din bolți înalte de mândră Catedrală, a slobozit o lacrimă amară. Și de atunci Pantocratorul de la Catedrală a devenit cunoscut românilor pelerini ca icoana care a plâns într-o zi din miez de vară de la una mie nouă sute patruzeci. * * * Fără frică de vremelnicii stăpâni și de urlete de câini, cu iubire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
într-o îmbrățișare părintească și l-a sărutat pe botul rece ca de gheață. Te-au omorât până la urmă vrăjmașii purtători de pizmă, băietanul lui tata cel fălos și credincios. În aceeași poziție, a vărsat mai multe rânduri de lacrimi amare, apoi i-a închis ochii după care s-a ridicat și s-a adresat celor din preajmă: Și de-amu, luați-i și duceți-i pe amândoi la țintirimul dobitoacelor! Pentru Roibu voi tocmi o vorbă-două de adio... Sârma Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Escu președinte! Că domn' Escu nu ne minte! * * * Familia Delenilor, stabilită de o vreme în Andaluzia, s-a hotărât să se întoarcă definitiv acasă la Vorona natală de la apa Siretului, unde se produce cunoscuta marcă a apei de foc. Că amara străinătate le-a dat peste cap toate planurile ce și le-au făcut acești oameni la plecarea din țară. Tarifele contractelor de 800 € / lună pentru fiecare dintre ei le-au fost diminuate la doar 600 €. Și mâncarea costă, și dormitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
moartă la Stațiune și să fim atenți dacă propteaua mai intervine și de data asta! A mai adăugat primul. Amanții Cine a spus că dragostea pe furiș este cea mai dulce povară a omului, dar cu consecințe dintre cele mai amare, acela n-a greșIt prea mult. Dulce pentru că se termină în mare grabă, așa cum, de altfel, a și început... Că iubita-amanta trebuie să înlăture cât ai clipi orice urmă cauzatoare de suspiciune, să dea, după caz, cu flit ori cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
se încălzească la flacără de bălegar, că a doua zi nu-l mai vezi printre merinari. Aicea lemnu-i la putere și dacă nu-l ai, dârdâi o iarnă întreagă cu vântul șuierând în pod și în tinda casei. Vai și amar de românul cu mulți copii care vara-s bogăție și iarna curată sărăcie la casa omului. Noroc că se mai descurcă și singuri că altminteri ar trebui să-mi iau lumea în cap, fără șagă! Lasă, mă Tăloi! Stai acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de vreo doi-trei anișori aleargă cu șurubelul gol prin curte și întreabă la nesfârșit: Mama! Dar teatea al meu când vine acas' la mine? Când vor înflori cireșii, dragul mamei Vasilaș, răspundea Măriuța-mama ce scotea la iveală câte o lacrimă amară în coada ochilor căprui. Da? Mama, da? Da, băiatul mamei! Așa! Pe când vor înflori cireșii!.. Drumul Omului Fără îndoială că orice trăitor pe acest pământ își are drumul lui: de o zi, de o săptămână, de o lună, de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
în jos, din dreapta, și, direct proporțional, în partea stângă erau descoperite noi orizonturi. Cantitatea de ispită rămânea mereu aceeași, dacă nu cumva chiar sporea. Sărut mâna, doamna A, îi ziceam eu, în doi peri, Lizei. Liz se hlizea, mă provoca amar cu gropițele ei din obraji și trecea mai departe, ca și cum n-ar fi atins-o nimic din vorbele mele. Ești țicnit, zicea Nineta, dacă tu ai nume ciudat, ai botezat-o și pe fiica mea tot aiurit? Lizei îi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
un om?... Târziu, când ruptura devenise aproape inevitabilă, ți-am sugerat, glumind, să desfaci plicul cu iarba fiarelor, cu planta aceea magică despre care spuneai că face și desface, rupe lanțuri, sfărâmă lacăte și gratii, întreține flacăra speranței... Ai zâmbit amar. Dar eu știam că tu fuseseși fermecat de darul acela insolit al ciudatului tău unchi, Grătărel, că aveai încredere în puterile magice ale minunii din acel plic. N-ai deschis plicul. Atunci am înțeles că nu mai era nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mine... Suzana, lângă școală, cu ochii pe cuplul dat în urmărire: "Z, acesta-i individul?"... Îhî... Aprob de parcă insul ar fi cel puțin Don Juan... Te mai întreb încă o dată, acesta-i omul pentru care-mi mănânci paralele de-atâta amar de vreme?... Îhî... Z, dar ăsta-i un puțoi, un schelet care abia face față vânticelului de primăvară, o umbră cu ochelari. E papagalul clasei, un nevinovat îndrăgostit de vrăbii, protectorul gâzelor, neînțărcatul mamei, naivul, papă-lapte al școlii... Îhî... Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de nea Colindând peste o mare de sânge, Zâmbind părăsit de viață Și totuși pentru noi viață respiră, Felul în carte stelele cad una peste una Se trag la vale, curg într-un șirag, Diafan se învârt în mișcări diafane, amare, Iar luna zâmbește albă pe cerul albastru-ntunecat Și transmite o bucurie de foarte mult măcar. Izvorul se plimbă, curge lin, intim, infinit la vale, Toate acestea au fost ale mele, Pe toate le-am simțit, Dar acum cunosc această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
îmi spunea povești când eram mică, cu zâne, prințese și conți. Nu e ușor să crești fără mamă. Te doare tot timpul sufletul, fără să știi de ce. Simți o lipsă , un gol, dor arzător te macină. Îți dau lacrimile, plângi amar, o strigi, însă mama nu e nicăieri. Nu-ți vine să crezi că nu mai există, o cauți disperat peste tot, însă e adevărat, mama nu-i nicăieri. Pur și simplu nu ai de unde să o iei. Și atunci îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cu gânduri pașnice să-mi iau rămas bun de la tine, bucuroasă că plecam în Germania și tu mi-ai spulberat buna dispoziție. În loc să pornesc pe noul meu drum, cu elanul susținut de iubirea noastră am pornit dezamăgită, cu un gust amar de viață. Îți dai seama cât de mult m-ai rănit? — Mă vei putea ierta vreodată? Te-am iertat de mult, fiindcă altfel n-aș fi acceptat să fiu cu tine aici, acum, dar de uitat n-am uitat. — Ce
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
îmbărbăta puțin. Tocmai de aceea, el continua să privească acel 18 Rareș Tiron chip, fiindcă, dacă oglinda ar fi fost om, privirea din ochii lui nar fi fost deloc alta! Pe toate acestea le constata acum Anton cu o uimire amară și își dădea seama că, de bine, de rău, el era singurul vinovat, și dobitoc ar fi fost să se mai miște cumva din loc, pentru tot restul nopții. Astfel, făcându-și de bunăvoie penitența meritată, se ghemui strâns lângă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
smintit, dar se afla într-unul dintre acele momente de maximă luciditate, în care, de vrei, de nu vrei, un anumit ceva, căruia omul nu i-a găsit denumire încă, îți sădește în suflet, fără voie, o melancolie grea și amară, care, în cazul multora, dă ființă unor adevărate anomalii de comportament. Ei bine, omul acesta ciudat reuși să stârnească în mine o curiozitate de nestăvilit și, îmboldit fiind de aversa care tocmai încetase și care lăsase loc unei liniști adânci
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
care, de-a lungul timpului, mai toți scriitorii au amintit - ca și cel de față, de altfel - și care vor mai aminti încă, până când această îndeletnicire nobilă va dispărea în neguri de nimeni bănuite. Îngândurarea plină de jale și de amar a acelui necunoscut, lăsat în puterea lamentațiilor și care nu va mai privi, poate, niciodată cu nădejde în viitor, nu a fost așternută aici din vreun capriciu literar al meu, ci numai și numai pentru că știu că o astfel de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
-mi servesc mai mult decât servesc celorlalți oameni și prin care, deși curge sânge și sunt calde, mă țin zăvorât și izolat într-o cușcă necruțătoare, cu zăbrele din spatele cărora nu pot privi decât cu lacrimi nesfârșite și cu un amar mocnit. Trebuie să trec de stavila asta blestemată, care este cu totul demnă de disprețul meu. Știu și văd în această viață un singur scop extrem: părăsirea ei, și tind către el aproape cu bucurie și cu încredere, căci abia
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să pună aproape de tot stăpânire pe sufletul său, căci se simțea că se află parcă în fața unei stavile de netrecut, iar urcușul i se părea atât de greu, atât de sălbatic, încât privea biruirea lui doar ca pe o amăgire amară și cu neputință de îndurat. Răscrucea pe care o avea în fața lui era cum nu se poate mai clară: s-aleagă ori stima lumii și grozăvia din sufletul său, ori împlinirea lăuntrică și ocara lumii - nu știa. Alteori, dimpotrivă, își
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
din ce în ce mai tare, căci se consuma în el însuși întratât, atunci când se gândea la viitorul Mariei, cam pe cât se consumă o lumânare de ceară subțire, în apropierea sursei de căldură. Privea în împăienjănișul tot mai evident al ochilor ei și vedea amarul său chin, adunat tot în acele priviri candide încă, aidoma privirilor pe care le poți vedea la un sărman câine, bătut de niște forțe superioare alor sale; iar, pentru femeia aceasta, societatea, cu inerția și cu aberațiile ei, demonstrase prea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Acum, ei bine, propun cititorului să-și fixeze bine locul acesta la el în minte, căci, tocmai de aici, începe și povestirea de față. Îmi aduc aminte foarte clar și acum. Ghișeul acela drept este că îți lăsa un gust amar de tot și te îndemna, chiar din prima clipă, să-ți întorci repede privirea în cu totul altă parte. Arăta ca un soi de cameră foarte strâmtă și plină de colete, din care răzbătea întotdeauna un neplăcut miros încins și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
că aduce deloc a ghișeu de instituție publică, ci a magazie-n bună regulă. O magazie zăvorâtă și neschimbată veșnic, unde nu părea să răzbată vreodată vreo veste din lumea celor vii și în aerul căreia plutea o jale adâncă, amară și de nelecuit! Ei bine, exact în acest locaș, așezată pe un scaun tare și uzat, în fața unui birouaș îngust, foarte vechi și tare hodorogit, lucra în fiecare zi, de mai bine de douăzeci și cinci de ani, Adriana, angajată a Poștei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să își vadă de treabă la ghișeul ei, unde nu o întreba nimeni nimic și unde nu deranja pe nimeni, niciodată. Iar asta, de când se știa ea prezentă în câmpul muncii, făcuse întreaga zi, zi de zi, fără încetare, atâta amar de ani! Lucrul acesta nu poate face bine nimănui, este limpede. Astfel că, de la o vreme încoace, ceva parcă se schimbase-n ea. Femeia începu a simți, în sinea ei, ceva nedeslușit, ca o strângere de inimă. Avea în permanență
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mai îndrăzni să faci prostia de a spera, atunci când îți voi spune că nimeni dintre cei care s-au lăsat cumplit amăgiți de aceste fleacuri dulci, dar goale pe dinăuntru, n-a scăpat de stigmatul sângeros și mult-temut al deziluziei amare. Uită-te la mine, privește-mă în ochi! Eu însumi sunt cea mai puternică dovadă a spuselor mele! A fi ținut cu forța strâns în hățuri de către aceste nebune invenții ale minții omenești este, de bună seamă, cea mai vitregă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
am putut să dispun vreodată de mine nicio clipă! Munca aceasta, pe care o fac de peste douăzeci și cinci de ani, a făcut din mine o cârpă murdară, pe care eu însămi nu o mai suport! Acum, viața mea actuală-i mai amară decât fierea, iar asta-i doar o consecință logică a felului greșit, în care mi-am dus-o în trecut. Cât regret! În fine, cred, totuși, că doar de iubire aș fi avut nevoie, un lucru cu totul ascuns în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]