4,800 matches
-
orice depășire”. Și Agathon lasă loc ambiguității când își încheie intervenția: „ăsta-i, Phaidros, cuvântul meu. Asta-i închinarea pe care o fac zeului. Am dat o dreaptă măsură fanteziei și seriozității, pe cât mi-a stat în putere”. Și pentru ca ambiguitatea să nu se disipe cumva, când Agathon își termină discursul, toți aplaudă zgomotos! Primele cinci discursuri prezintă punctul de vedere al retoricii și întrecerea consta, în realitate, în a vedea cine aduce elogiul cel mai frumos lui Eros. Socrate știe
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
această ordine a raționamentului putem admite că „adevărul” mitului poate fi de același rang și uneori de rang mai înalt decât adevărul istoriei. Tocmai de aceea Ideile lui Platon au căpătat „instinctul” perenității. Ispita „ieșirii de sub vremuri” expune Dialogurile la ambiguitate structurală. Un Platon sola scriptura e de neconceput. Prezumtivele „rigori” ar conduce la un autodafé lipsit de splendori compensative și frenezii stimabile. Atunci când vrem să-l surprindem pe Platon în condiția sa de „contemporan” cu prezentul psihanalitic al vieții politice
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
termenul diamerizo. Dover propune ipoteza conform căreia versul 706 din Păsările lui Aristofan, prin termenul folosit - diamerizein, ar denumi copulația intercrurală (crus, uris = „picior”, „coapsă”). Sigur este, și aici Vlastos e de acord cu Dover, că versul 1024 trimite fără ambiguitate la copulația intercrurală, tipul obișnuit de copulație. Problema este: poate evita băiatul acel stigmat care, la greci, marchează membrul pasiv al cuplului? Dover crede că da și argumentează (fără să convingă pe Vlastos) că în cadrul nomos-ului „contactul orgasmic rămâne exclusiv
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Adams (1974/1986) și von Oech (1983) au indicat, mai recent, că oamenii își construiesc adesea un set de credințe false care se răsfrâng negativ asupra performanței creative. Unii consideră, de pildă, că există un singur răspuns valid și că ambiguitatea trebuie evitată cu orice preț. Oamenii pot deveni însă creativi identificând și înlăturând, astfel, de blocaje mentale. Von Oech (1986) sugerează, de asemenea, că, pentru a ne cultiva productivitatea creativă, e necesar să adoptăm diverse roluri, precum cel de explorator
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
în Anglia din perspectivă științifică. Indiferent dacă era conștient de aceasta, în intenția lui de a proteja societatea de repercusiuni sociale neașteptate, Galton pășea pe urmele lui Adam Smith și Malthus. Eugenia a reprezentat programul prin care Galton a minimizat ambiguitatea selecției naturale cu potențial perturbator în mod special pentru Marea Britanie. Aceste două preocupări de cercetare au condus la cea mai evidentă contribuție a lui Galton la studiul creativității: selecția și prezentarea familiilor cu performanțe excepționale drept modele de ereditate aptitudinală
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
traduc prin conștiința creativității proprii, originalitate, spirit de independență, asumarea riscurilor, energie individuală, curiozitate, simț al umorului, atracție față de complexitate și noutate, simț artistic, flexibilitate, acuitate perceptivă și tendința izolării de ceilalți. Deseori se semnalează că atitudinea de toleranță față de ambiguitate reprezintă una dintre caracteristicile indivizilor creativi (Dacey, 1989; MacKinnon, 1978; Sternberg, 1988a). Spre exemplu, indivizii cărora li se administrează Scala artistică Barron-Welsh (Barron-Welsh Art Scale - Welsh și Barron, 1963) își exprimă preferințele fie pentru desene complexe și asimetrice, fie simple
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Cercetările evidențiază că indivizii creativi preferă deseori imagini complexe. Multe alte scale de măsurare au fost elaborate în scopul evaluării sensibilității estetice (vezi trecerea în revistă realizată de Frois și Eysenck, 1995) sau - mai general - a atitudinii de toleranță a ambiguității (Kirton, 1981). Pentru a descoperi conexiunea dintre anumite experiențe și creația productivă, pe lângă trăsăturile de personalitate, s-a recurs la analiza experienței de viață anterioare a persoanei creative. În consecință, atunci când cercetătorii intenționează să colecteze informații referitoare la activitățile și
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
părea hotărât să urmeze În totalitate exemplul celui de-al Treilea Reich și care și-a făcut publice simpatiile, prin acceptarea unei poziții oficiale În guvernul fascist, aflat pentru scurt timp la conducerea României. Afilierile politice se defineau cu mare ambiguitate În continuumul dintre extrema dreaptă și centru și de aceea este dificil să localizăm fiecare individ Într-o poziție foarte clară. Cu toate acestea, putem observa că eugeniștii români erau reținuți În a pleda agresiv pentru măsuri eugenice restrictive precum
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Perspectiva eugenistă avea similitudini și cu principiile și susținerile fascismului italian și cele ale suporterilor celui de-al Treilea Reich. Eugeniștii români nu susțineau Însă violența ca instrument legitim al statului și nici rasismul ca principiu fundamental. Având În vedere ambiguitățile intrinsece În viziunea biopolitică a statului eugenic, nu este surprinzător că diferiți adepți ai ideilor eugeniste și-au Însușit și au folosit În mod diferit argumentele acestora, pentru a susține afilieri politice extrem de eterogene, de la simpatia pentru Partidul Național-Țărănesc până la
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
o politică a excluderii. Decidenții au Încercat să construiască un sentiment identitar și comunitar prin distanțarea anumitor grupuri ale populației de „ceilalți” definiți În termeni de diferențe biologice ereditare și nu au fost dispuși să exploreze potențialul pozitiv conținut de ambiguitatea acestor clivaje, așa cum eugeniștii au Încercat adesea. Deși este important să facem această distincție Între intențiile eugeniștilor și reinterpretarea lor de către decidenții din regimul din timpul războiului, nu putem Însă nega influența eugeniei asupra retoricii și programelor radicalilor de dreapta
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
valoare dominantă. Egalitarismul este atât de adânc ancorat în spirite, încât, de fiecare dată, egalitatea este presupusă a fi justă, în timp ce inegalitatea trebuie să fie justificată. Aspirațiile către galitate foarte larg răspândite se bazează pe trei principii, care, în chiar ambiguitatea lor, sunt parțial contradictorii. Primul este cel al meritului: el vizează egalitatea în privința acordării salariilor și pretinde o retribuție adecvată meritului dovedit. Al doilea este principiul distribuirii: el implică satisfacerea rezonabilă a nevoilor considerate ca fiind acceptabile într-o anumită
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
în opoziție cu teoria socială a lui Marx” (Bottomore, 1964, p. 18). Realitatea relațiilor dintre sociologia elitelor și cea a claselor sociale este totuși mai complexă, chiar în măsura în care noțiunea de clasă ieșită din tradiția inițiată de Marx este plină de ambiguități. În scrierile lui Marx, termenul clasă desemnează atât minoritățile privilegiate (nobilime, burghezie), cât și masele dominate: muncitorii și țăranii (Aron, 1960, pp. 279-280). Apoi, găsim la Marx schița unei teorii a claselor de factură universală, cea conținută în formula abruptă
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
poziții instituționale eminente (Senatul, Camera Deputaților, Curtea de Conturi, Consiliul de Stat, Institutul etc.) sunt considerate ca „indispensabile”, iar dacă personalitatea omite din neglijență să răspundă la întrebările chestionarului, editorul redactează el însuși în notița respectivă (ibidem). Observăm, așadar, întreaga ambiguitate a acestui proces de selecție. Selecția din Who’s Who presupune o „judecată socială preexistentă”, dar Who’s Who se situează în același timp în amonte și în aval. El este utilizatorul datelor, însă el este și sursa de informație
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
în unele țări în curs de dezvoltare, faptul că cineva știe să citească poate fi considerat drept un criteriu de apartenență la elită, atât timp cât aceștia reprezintă mai puțin de 10% din populație (Svalastoga‚ 1969, p. 15). Elitele prin poziție În ciuda ambiguităților create prin interferențele excelenței cu preeminența, o abordare ispititoare din punct de vedere sociologic este cea care constă în a lua ca punct de plecare al analizei pozițiile dintr-o structură. În felul acesta, sunt puse în evidență elitele prin
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
se adopte în mod necesar teza lui Charles Wright Mills despre solidaritatea de facto a diferitelor elite (politice, economice sau militare), unite de participarea lor directă sau indirectă la puterea guvernamentală (1969). Folosirea pluralului este justificată în acest caz de ambiguitatea noțiunii de putere. Într-adevăr, putem - și trebuie - să distingem, împreună cu François Chazel, o putere relațională și una substanțialistă (Chazel, 1992, p. 199). Puterea de tip relațional se exercită mai întâi într-o situație de interacțiune ce introduce o asimetrie
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
și lumea afacerilor, tinde să creeze un „ansamblu etanș” (Birnbaum, 1978, p. 187), prezentând caracteristicile unui „spațiu conducător tehnocratic”, în sânul căruia misiunea specifică a „serviciului statului” se degradează puțin câte puțin într-o noțiune de interes general a cărei ambiguitate se pretează la interpretări diferite ale grupurilor aflate față în față (ibidem, pp. 84-87). Apoi, au fost formulate îndoieli asupra tipului de formație oferit în acest fel. El ar tinde să favorizeze pentru mințile strălucite aptitudinea de a rezolva „probleme
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
ca și în alte domenii, analizele sociologice au ca punct de plecare noțiuni de bun-simț și termeni din limbajul curent. Pareto se putea crede scutit de conotațiile normative din limbajul obișnuit, dar n-a putut niciodată scăpa cu totul de ambiguitățile conceptuale pe care acest limbaj le vehiculează: dubla definiție dată de el elitei dovedește acest lucru. Desigur, el obișnuia să spună că nu cuvintele sunt importante și că ele ar putea fi înlocuite la fel de bine cu litere ale alfabetului. Dar
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
Întîi: Dimensiuni ale existenței umane Dimensiunea intelectuală și afectivă: Cuvîntul, noțiunea, judecata, ideea, teoria - particularul, accidentalul.................................... 9 Spirit critic, obiectiv - apreciere și autoapreciere subiectivă ............................................... 12 Simbolurile și capacitatea de reprezentare, de explicare; proiectul ..................................... 16 Logică/coerență, certitudine, realism - ilogism, nerealism, ambiguitate ........................... 18 Dimensiunea imaginativă și creativă a psihicului - rigiditatea, rutina, stereotipul ............... 27 Conștiință, cunoaștere, conștientizare; niveluri ale conștiinței............................................. 29 Aparențe, iluzii, vise, resentimente, prejudecăți - simțul realității..................................... 34 Nebunia judecății (delirul) .................................................................................................... 37 Sens și semnificație (farmecul lumii Înțelesurilor) .............................................................. 39 Fascinația paradoxurilor......................................................................................................... 55
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
perpetuează la nesfârșit, să meditez asupra structurii minunate, a universului, pe care abia dacă o putem percepe, și să Încerc umil să Înțeleg măcar o parte infinitesimală a inteligenței care se manifestă În Natură”. Logică/ Coerență, certitudine, realism - ilogism nerealism, ambiguitate „După părerea mea, perfecțiunea mijloacelor și confuzia scopurilor pare să caracterizeze epoca noastră.” (A. Einstein) Constatarea lui Einstein pare să fie valabilă și pentru acest Început de nou mileniu, cînd oamenii abandonează calea „suferinței” (desigur, a celei morale) și se
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
de i. drept unul esențial pentru analizele la nivel particular și sistemic din cadrul societăților moderne. Interes public - Cosima Rughiniș 1 Probabil că puține concepte sunt simultan atât de frecvent folosite și atât de ne‑definite precum interesul public (i.p.). Ambiguitatea noțiunii are o utilitate importantă - și anume, permite flexibilitate în deliberare și în modificarea opțiunilor politice ale demnitarilor și ale electoratului. Lipsa unei definiții nu se datorează vreunei omisiuni, ci fluidității rețelelor de interese sociale. Încercările de a concretiza conceptul
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
în trecutul istoric, multe societăți nu sunt sau nu au fost democratice pentru că au definit explicit statul ca inițiator și cetățenii ca agenți în slujba acestuia. Această ipostază nu este integral de domeniul trecutului nici chiar în societățile democratice, deoarece ambiguitatea intrinsecă a conceptului de „interes public” face loc unei definiri duale a statului. Interesul public nu coincide integral cu interesul nici unui grup social particular; prin urmare, statul nu își poate asuma propriu-zis postura de agent în serviciul vreunei categorii sociale
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
Întreaga primă etapă a „războiului rece” se află sub influența Doctrinei Truman (1947), bazată pe politica de „îngrădire” a Uniunii Sovietice. Harry S. Truman, președinte al Statelor Unite între 1945 și 1953, a moștenit un context internațional extrem de tensionat, îndeosebi prin ambiguitățile pe care Conferința de pace de la Potsdam (1945) și ulterioarele întâlniri ale miniștrilor de externe nu le rezolvaseră. Dintre acestea, cele mai periculoase erau, desigur, soarta teritoriilor eliberate de armatele americane și sovietice, una înaintând dinspre vest, iar cealaltă dinspre
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Keohane și Martin, 1995, pp. 45-46). În loc de concluzii Programul de cercetare structural modificat, anticipat la mijlocul anilor ’80 de Robert Keohane, a apărut și a produs rezultate extrem de semnificative în teoria relațiilor internaționale. A persistat, în toți acești ani, o oarecare ambiguitate în ceea ce privește relația sa cu (neo)realismul. Spre exemplu, Keohane și Martin, explicând semnificația teoretică a dezbaterii privind instituțiile, sugerează că teoria instituționalistă subsumează, întru câtva, realismul: Căutând să specifice condițiile în care instituțiile pot avea impact și poate apărea cooperarea
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
interval istoric. Principalele argumente ale criticii Dată fiind natura complexului argumentativ ce constituie „teoria păcii democratice”, analiza critică acoperă numeroase dimensiuni. Fără a pretinde a epuiza întregul arsenal al criticii, principalele aspecte ale sale pot fi grupate în următoarele categorii: ambiguitatea conceptelor ce compun ecuația pacifismului democratic: „război”/ „inițierea războiului”; „democrație” sau, în ultimă instanță, „pace”; contestarea validității datelor empirice folosite în analiza statistică sau a concluziilor derivând din analiza statistică; logica pacifismului democratic: critica atât a argumentului instituțional, cât și
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
a porni sau nu un război. De asemenea, un alt factor care merită luat în considerare ar fi disonanța cognitivă dintre viziunea liderilor politici asupra lumii și „realitatea” de pe teren, care i-ar putea predispune pe ultimii, în încercarea reduce „ambiguitatea intolerabilă”, să recurgă la soluții implicând aplicarea violenței față de terți (Dougherty și Pfaltzgraff, 1971, pp. 224-230). La nivelul individual de analiză, percepții greșite sunt considerate cauze necesare care duc la declanșarea războiului. Aceasta se bazează pe supoziția că în cazul
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]