1,929 matches
-
combinatoria ar fi terminată, rezultatul ar trebui să rămână secret și, În orice caz, universul Își va fi Încetat ciclul său, iar noi am străfulgera lipsiți de memorie În gloria marelui Metatron.” „Amin”, zicea Jacopo Belbo. Însă la aceste lucruri amețitoare Diotallevi Îl Împingea Încă de pe atunci, și ar fi trebuit să țin cont de asta. De câte ori nu-l văzusem pe Belbo, după orele de birou, Încercând programe care să-i permită să verifice calculele lui Diotallevi, pentru a-i arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
devin Încă o dată grotesc de vizibil. Nu m-am gîndit niciodată la asta, zise Kemp. În tot acest timp, pompa revenise la viață și Începuse să vibreze, să scîncească și să țăcăne, iar mirosul de benzină, abia simțit Înainte, deveni amețitor. Kay puse cartea jos și se uită la Mickey. Stătea destul de nonșalant, cu o mînă pe capota mașinii și cealaltă Încordată pe dispozitivul furtunului de benzină, și cu ochii țintiți pe cadranul pompei. Nu era frumoasă, dar aducea cu sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
tabela cu orele de sosire și plecare ale vagonului poștal sau ale expresului care merge spre provincie, după care transmite sacrele informațiile subalternilor săi care le receptează umili, decernându-le semnificații întreite, împătrite sau într-un alt ordin de mărime amețitoare, oricum, în multiplii mult mai mari decât cei pe care i-ar putea înțelege niște ființe inferioare. Și toate astea înseamnă doar o listă de oameni. Animalele - câini vagabonzi care umblă printre picioarele oamenilor, păsări cântătoare speriate, care vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe care o dețineau adepții, obținută numai după o pregătire esoterică îndelungată și disciplină spirituală severă, o cheie care-i oferea nemurirea și șansa de a se alătura iluștrilor Cagliostro, Abraham, Lao Tzu, Mesmer și Plato. Numele în sine erau amețitoare. Hilarion grecul. Frumosul Serapis și Koot Hoomi cu ochii albaștri. Boehme și Solomon. Confucius și Isus Sirianul. De-a lungul istoriei, bărbați și femei luptaseră pentru o mai bună înțelegere a lumii, pentru o înțelegere măcar efemeră a adâncurilor amețitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
amețitoare. Hilarion grecul. Frumosul Serapis și Koot Hoomi cu ochii albaștri. Boehme și Solomon. Confucius și Isus Sirianul. De-a lungul istoriei, bărbați și femei luptaseră pentru o mai bună înțelegere a lumii, pentru o înțelegere măcar efemeră a adâncurilor amețitoare, a sensurilor și ierarhiilor aflate dincolo de suprafața vieții. In epoca modernă, orientul și occidentul se întâlneau în Teosofie, o spiritualitate științifică în căutarea singurei înțelepciuni adevărate: cunoașterea legilor oculte care guvernau universul. Elspeth nu li se alătură, nu încă. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
semn de civilizație. Prelegerea profesorului Chapel, cu comparațiile sale lipsite de eforturi între obiceiurile Fotse și cele ale insularilor Trobriand, ale indienilor Hopi, Inuiților și triburilor Karen din Burma, reprezintă sfârșitul unei lungi călătorii, o ascensiune dificilă spre o platformă amețitoare, de unde este posibil în final să se supravegheze toată lumea și oamenii. Tot pământul se poate vedea. Totul și fiecare are locul său. Ce poate fi mai bine decât să stai să te uiți la aceste văi ale trecutului? Ce dovadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Parks Road. Și-a petrecut mare parte din timpul liber în anexele Pitt Rivers ale muzeului universității, un tezaur de artefacte, adunate de alți antropologi, arheologi și exploratori. Dulapurile de mahon sunt pline de roci detritice din cultura lumii, un amețitor dispozitiv de obiecte destinate tuturor folosințelor sociale. A umplut un caiet cu o singură listă lungă, sinuoasă, detaliind capsulele de semințe magice, instrumente chirurgicale, bețe chinezești de joc, tigve Naga cu coarne, un hăitaș, un pandantiv cu jad, o cască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sticlă albastră. Se gândește: sunt pe moarte. Trupul plin de praf îi este scăldat de sudoare. Răcoarea se insinuează ca o undă sinusoidală de răceală ce se propagă spre brațele și picioarele care-l dor, îndreptându-se într-un vârtej amețitor spre mijloc. Are halucinații. Acolo sus pe povârniș, un bătrân se agață de peretele stâncii; poartă cizme și pălărie roșie. Vederea lui Jonathan capătă intensitatea unei lupe și-l vede pe bărbat ghemuit ca un păianjen, coborând spre el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cărților care țin cititorul pe muchia fotoliului”. Se spune că „Nu poți păcăli pe toată lumea tot timpul” - perfect adevărat, afară doar dacă ești cumva maestrul povestitor Jeffery Deaver.” Janice Young, Yorkshire Post „Răsturnările de situație se succed cu o viteză amețitoare și când totul pare să-și fi găsit într-un final rezolvarea, Deaver mai are ceva suprinzător pregătit în mânecă... Savurați!” Sunday Telegraph „...acțiunea îți taie pur și simplu respirația, explicațiile trucurilor din repertoriul magicianului sunt fascinante, iar relația dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și, ca prin minune, nimeri din prima cheia potrivită în yală. Ușa se deschise, trase cheia și intră repede în imobil. În aceeași secundă, trânti cu putere ușa în urma lui. Aceasta se încuie automat. Inima îi bătea într-un ritm amețitor. Gâfâia, simțind cum îi tremură picioarele de frică. Se odihni doar pentru câteva momente. Hoț? Vânător de homosexuali? Drogat? gândi el. Nici nu contează, la urma urmei. Nu îl las să scape așa ușor. Urcă în fugă scările până la apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
accelerate. Stau pe mal, gândindu-mă câte viețuitoare văzute sau nevăzute trăiesc în maiestuoasa baltă. Boarea serii coboară încet peste satul adormit. Razele lunii îmi bat drept în față, luminând cărările de trestii. Din baltă ies aburi albi și parfumul amețitor al florilor de tamarix de adoarme. În poeticele lunci cu flori liliachii, se plimbă doi îndrăgostiți, pe fundalul cântecului fermecător al privighetorilor. Lumina argintie izvorăște din razele lunii, reflectă steluțe albe în apa pe care înaintează agale o barcă. Printre
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
o adevărată grădină botanică. În mijlocul ei, gladiole roșii și galbene se înalță impunătoare cu frunzele ca niște săbii. Apoi crinii cei mai înalți și mai drepți cu floarea lor albă și încărcată de polen galben te îmbie cu mirosul lor amețitor. Trandafirii roșii ca sângele sunt cei mai mirositori și mai îmbătători dintre toate florile. Ei sunt mândria grădinii mele. O plasă de zorele mov se împletește printre toate aceste flori. Regina nopții, fermecătoare și ea, se întrece în miros cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
colier de perle se înșiră de-a lungul țărmului Mării Negre strălucind în luminile călduroase ale astrului ceresc, Soarele. Scăldate de licăririle amurgului, mângâiate de briza plăcută a mării în înflăcărarea asfințitului și a lacurilor cu apă purpurie, înmiresmate de parfumul amețitor și mov al florilor multicolore ce înșiră pretutindeni în urma lor adieri dulci mirositoare, aceste stațiuni sunt unice în felul lor. În profunzimi misterioase, cât mai multe steluțe albe acopereau încet bolta, iar rumeneala amurgului se stingea treptat, ducând cu ea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
până la nemărginire în apa umbrită de întunecimi ce se înfățișa solemnă, dominând pe tot acest întreg pământ, într-o stăpânire necunoscută. În liniștea adâncă a serii, se auzea doar plescăitul delicat al pescărușilor ce dădeau viață și lumină acestei atmosfere amețitoare, sărutând valul mov al mării. În noaptea neagră și rea, pe acest tărâm al veșniciei, predomină dragostea și bucuria vieții. Adina Ciomaga, clasa a VII-a C Răsărit în Deltă Sculată de ciripitul păsărilor victorioase, am ieșit din cort. Mi-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
asfințitului sau adierile amurgului nu înseamnă liniște și amorțeală. Aici, după ce undele de răcoare arată că marea înflăcărare a asfințitului se apropie de sfârșit, aeriene trenuri accelerate brăzdează cerul fără pată. Licăririle amurgului anunțau începutul unui concert, în timpul căruia parfumul amețitor al poeticelor lunci cu flori liliachii ademenea spre misterioasa baltă. Pelicanii și berzele înspumau cu albul lor ghiolurile bălții. Dar un cântec nemelodios străpunse profunzimile misterioase, cântecul lebedei, iar pe scările de văpaie ale lunii se intensifica ninsoarea de stele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
înoate. Pluteau ușor pe cărările nesfârșite de apă. Soarele se micșora din ce în ce mai mult, contopindu-se în depărtări cu apele. Rumeneala asfințitului se stingea încet, iar fiorul amurgului cuprindea împărăția apelor, dar și cea a uscatului, aducând cu el acel parfum amețitor al luncilor cu ciucurași liliachii de tamarix. Venea amurgul cu ușoare unde de răcoare. Adierile dulci mirositoare mângâiau frunzișul cenușiu, iar pe cer bâtlanii de diferite mărimi, egretele și lebedele dădeau ușor din aripi, străpungând liniștea cu strigătele lor și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
acest loc, cuprinzând întreaga natură. Lacul începe să aibă o apă purpurie, iar dacă te uiți în depărtare, el pare o mare înflăcărată a asfințitului. Misterioasa baltă se schimbă. Nenumărate vietăți din această împărăție a apelor întră într-o forfotă amețitoare. Unele păsări mici săgetau din când în când, brăzdând un val fin ca o părere, și producând totodată stropi aurii care se împrăștie peste tot. Sălciile bătrâne și pletoase se întristează pentru că se lasă seara, iar frunzișul pădurii devine cenușiu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
un pic spre apus. Se aude un fâșâit de aripi. Oare de unde? Uitându-te în sus, găsești răspunsul: sunt convoaie de păsări călătoare, care pleacă spre necunoscut, parcă ar fi ceasul unor aeriene trenuri accelerate. Peste tot, domnește un parfum amețitor. Cerul este parcă acoperit de o pătură de culoare închisă, iar pe această pătură sunt luminile mici, licăririle amurgului. Luna, astrul serii, dă lumină în scări de văpaie și văpaia ei împrăștie lumina argintie peste tot: peste lacul nesfârșit, peste
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
își începuseră deja concertul nocturn și acum se chemau unele pe altele cu zgomote asurzitoare. Muzica lor, împreună cu cea a greierilor, era muzica lacului, a naturii. Ea era completată și de adierile dulci, misterioase ale vântului de seară. Un parfum amețitor ne umple sufletele de bucurie și de dorință de viață. Primele stele apărură pe cerul ce își închidea ca după o cortină lumina binefăcătoare a zilei. Tot acum își făcuseră simțită prezența și nedoriții țânțari însetați de sânge. Înaintam printre
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
prin ninsoarea de stele. Și gândul meu se înalță și poposește undeva, într-un lac fermecător. Se aude sfâșierea aspră a frunzișului cenușiu, un vuiet prelung, ca și cum aeriene trenuri accelerate ar sosi, rând pe rând, din sensuri diferite. Un parfum amețitor pătrunde prin toți porii și ochii sunt orbiți de o lumină argintie. Pașii pornesc nesiguri pe cărărui cu sclipiri diamantine. Tărâmul acesta pare minunat, cu ape purpurii, cu sălcii pletoase și poetice, lunci cu flori liliachii peste care picură steluțe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de toamnă cu adieri de arome, cu sclipiri ale strugurilor în bobițele cărora soarele și pământul și-au cuibărit dogorâtoarea dragoste a tuturor anotimpurilor. Nicăieri natura nu apare mai măreață ca în amfiteatrele înlănțuite, cățărate pe cele mai înclinate și amețitoare pante, cu totul neeconomice pentru alte culturi, cu excepția viței-de-vie. Podgoria Huși, consemnată în hrisoavele marilor domnitori, de la Ștefan cel Mare care avea cramă și vie domnească la Huși, și-a mărit faima în decursul vremurilor. Crama este cel mai vechi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
George Hamza, clasa a IV-a C Orașul meu Superb anotimp, toamna. Frunzele, după o frenetică plutire în cerul înmiresmat, se aștern la picioarele noastre, veștede, moarte. Picuri de ploaie bat în geam, poc! pic! Și-ți poartă privirile în amețitorul dans pe sticla aburită. Oamenii trec pe stradă grăbiți, umbrele colorate se ivesc de după colț. Simfonia stropilor de ploaie se împletește cu ritmul grăbit al pașilor pe trotuar, încântând auzul celui ce o cunoaște îndeaproape cu o muzică plină de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de tot ce este viu, ea seamănă cu o adevărată grădină botanică. În mijlocul ei, gladiole roșii, albe și galbene se înalță impunătoare, cu frunzele ca niște săbii. Apoi crinii foarte înalți și drepți cu floarea lor albă și mirosul lor amețitor, plin de polen galben. Trandafirii roșii ca sângele sunt mai îmbătători și mai mirositori decât toate florile. Ei sunt mândria grădinii mele. O plasă de zorele mov se împletește printre aceste flori. Regina nopții, fermecătoare și ea, se întrece cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
dânsul ca o apă lină, răcoritoare... Într-un târziu îi fulgeră prin minte că poate rușii îl vor disprețui că a dezertat, el, ofițer... Și chiar în clipa aceea un bubuit prelung, răgușit, spintecă văzduhul. Apostol înlemni, într-o așteptare amețitoare. Peste câteva secunde, care i se păruseră nesfârșite, izbucni un răbufnit mai greoi, ca și când s-ar fi desfundat pământul. Apoi îndată altele, furioase și din ce în ce mai grăbite. Un clopot năprasnic fierbea în întunericul brăzdat de dâre luminoase. "Ce-i asta? se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
odăii sale. Amurgul cenușiu bătea în geamurile împodobite cu mușcată. În tulburarea de lumină pereții parcă se îndoiau și lucrurile din casă tremurau foarte straniu. Bologa închise pleoapele și se prăvăli pe un scaun ca o grămadă de carne. Legănarea amețitoare îi bâjbâia în suflet, însoțită de un vâjâit chinuitor, încît se apucă cu mâinile de masă, simțind că altfel s-ar prăbuși. ― Don' locotenent, trăiți, v-am așteptat cu masa toată ziua, zise Petre de lângă sobă, crezând că stăpânul său
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]