1,886 matches
-
galbene de borangic, tulpane înflorate, și cu arginți în coadele groase și lungi... În ochii lor lipsește sfiala, înfruntă totul cu îndrăzneală, cu viclenie. Cu ochii lor mari și focoși, te zăpăcesc, te vând și te cumpără cu o repeziciune amețitoare, că abia îi poți urmări cu ochiul și cu mintea. Sunt lunecoși... că-i pierzi printre degete. Țigăncile, cercetându-i cu ochi ager pe cei mai „slabi de înger“ îi iau în primire: „gâcim în palmă...! ..gâcim în ghioc!... gâcim
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
îngăduit, stăpâna Regatului Luminii și, pe loc, se făcu nevăzută. Starostele își făcu cruce și se îndreptă spre miazănoapte, uitându-se, cu grijă, la mușchiul verde al bătrânilor copaci. Nu făcu nici douăzeci de pași și, deodată, auzi un mormăit amețitor: Ce cauți, stârpitură, pe pământurile regatului meu? Îndurare, slăvite Uriaș! rosti, încetișor, omul speriat. Și avea de ce să fie așa, pentru că, în fața lui, se proptise o namilă de om, cu trupul ca de urs, care agita un topor de câteva
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
fiu cu nervii atât de surescitați și, totuși, să mă simt fericit. De obicei, fericirea se așterne în noi ca o pace. În sudul Mexicului, am trăit-o ca pe o febră. Presupun că lumina tare, brutală, virulentă, dar și amețitoare, din altă lume, aș zice, căci n-am mai întîlnit-o nicăieri, acționa asupra mea ca un excitant puternic, ca un drog necunoscut. Săpătorii de fântâni din Yucatan nu se opresc până ce nu dau de apă. Și pentru mine apa căpătase
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
dar în fiecare seară creștea tulburarea și magia acelei săli luminate stins de câteva becuri cu lumină albastră, roșie și verde-smarald, ca și de un glob cu oglinjoare care fugărea pe pereți sute de dreptunghiuri galben-difuze, vidul ăla întunecat și amețitor care amesteca înăuntrul cu înafara, pentru că, una după alta, se formau perechile. Rock-ul dezlănțuit lăsa tot 64 mai mult locul blues-urilor în care, strânși în brațe, ei aspirând parfumul din părul fetelor, ele lăsîndu-se în voia reprezentărilor languros-imbecil-copilărești
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
viforul să șteargă imediat orice urmă a ei. Stăteam în zăpadă, în paltonaș, cu mâna în mâna tatălui meu, și un tramvai străvechi se apropia încet, clătinîndu-se pe drumul lui singuratic, luptîndu-se cu zăpada. Tatăl meu era o statuie ninsă, amețitor de înalță. M-am așezat pe o bancă. în seara aceea avea să se termine infernul de la Budila. Chiar de a doua zi, singurătatea mea, altădată atât de temută, dar acum ciudat de ispititoare, avea să redevină completă. Voi fi
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
noapte ceea ce Theo avea să picteze a doua zi și despre visul meu prevestitor nu i-am spus nimic de teama, mi s-a întors și inima la locul ei statornicit de anatomia trupului meu, o luase razna prin lumea amețitoare a lucrurilor scăpate de sub controlul sever al, Theo încruntat la Pantocrator, Pantocratorul încruntat la Theo, fiecare în felul lui nemulțumit unul de celălalt, doar eu fericit că de data asta e adevărat, Pantocratorul a rămas pe boltă, Și mâine din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu acuratețe exact la intrarea ei. Nimic nu depășea prima intrare. Pentru că momentele lor de sex erau atât de scurte, deveniseră un pic violente; îi plăcea să se bage până la capăt din prima, forțând acea zonă semirezistentă, provocând un extaz amețitor. Iar, dacă o putea face pe Clodagh să geamă cu un fel de plăcere-durere, asta îl provoca și mai mult. Dar, de data aceasta, intrarea lui perfectă a fost obstrucționată la jumătate, deoarece Clodagh se încordase, se ridicase pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
negru făcut vâlvoi și Încrețit de ploaie. Isobel deschise gura parcă pentru a spune ceva și apoi o Închise. Ploaia se izbea de partea de sus a cortului, aparatul foto păcănea și scâncea În timp ce, blițul se declanșa cu o frecvență amețitoare, generatoarele mormăiau. Cu toate astea, liniștea era asurzitoare. Medicul de serviciu fu cel care rupse vraja: — La naiba! Stătea Într-un picior, scuturându-l pe celălalt, În care se putea vedea un pantof plin cu apă. Isobel adoptă atitudinea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
insistent al ceasului Îl smulse pe Logan din pat și Îl aruncă În ghearele unei mahmureli Îngrozitoare. Se trânti pe marginea patului, ținându-și capul Între mâini, simțindu-l pulsând și umflându-se. Stomacul bolborosea și fremăta Într-un ritm amețitor. Urma să vomite. Icni și ieși cu pas nesigur pe ușa dormitorului În hol, Îndreptându-se spre baie. De ce a trebuit să bea așa de mult? Pastilele spuneau destul de clar că nu trebuie luate cu alcool... După ce intră În baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
O altă viață distrusă. Stuart MacBride a frecat bude prin străinătate, a fost dat afară de la facultate, și-a deschis propria firmă de design grafic, a lucrat pentru niște oameni de marketing dați dracului, s-a lăsat atras În lumea amețitoare a internetului, a dezvoltat aplicații serioase pentru industria petrolului, a băut hectolitri de vin și a creat rețeta perfectă de supă de ciuperci. Locuiește, chiar pe stânga În spatele părții din spate, În nord-estul Scoției cu soția sa Fiona și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
coroana de raze a statuii vii se distingea din ce în ce mai impunătoare, gigantică, ținând o carte și o făclie aprinsă îndreptată spre cer, ca o zeiță ce împrăștia în jur o lumină prietenoasă, entuziastă și încrezătoare. Se înălța din ce în ce mai mult, în ritm amețitor, încât atunci când am pus piciorul pe mal, aproape dacă se mai zărea figura ei de raze undeva în înalt, la creștetul capetelor oamenilor ajungând abia faldurile ce-i acopereau sandalele... însă ea aștepta acolo, răbdătoare, întâmpinând călătorii cu bunăvoință nemărginită
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
mine și am privit dincolo de golul în care se învârteau, într-o spirală interminabilă, culori, ramuri de copaci înfloriți, raze de soare, frunze răzlețe, sclipiri aurii, valuri de apă limpede, zăpadă spulberată înspre nori și ace de ceas. Era ceva amețitor și impresionant, acea priveliște rotitoare... însă, fără să-mi dau seama, pâlnia se apropia de locul în care mă aflam, întinzându-și din ce în ce mai mult marginile care înghițeau spațiul. În partea cealaltă, dincolo de filtru, am zărit deodată imaginea fantomatică a Libertății
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
reușit decât să mă mânjesc mai mult. Până la urmă m-am șters cu mâneca, în timp ce ea râdea, sărind peste valuri și sclipind ca o imagine ce se îndepărta într-un vârtej de spumă, agitând valurile, ca un miraj instabil și amețitor. De ce râzi? am strigat după ea, tocmai când era să dispară. Și unde te grăbești? Știam că nici o sirenă nu rămânea la vedere prea mult, vreodată, în acea lagună... însă aș fi vrut să încerc imposibilul, să o mai țin
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
diverse aspecte, unele în albastru, altele în roz, altele în violet sau alte culori... și într-o secundă, întreg arborele părea o adevărată desfășurare de sclipiri și dansuri de culori care se schimbau de la o ramură la alta în ritm amețitor, ca și cum crengile ar fi preferat să ia alte nuanțe, înnoindu-se mereu, de la un moment la altul... arborele infinit devenise asemenea unui râu, un fluviu imens colorat în milioane de raze diverse, ce alergau spre înălțimi, împletindu-se și rotindu
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
fără să înțeleagă nimic. Era insuportabil să le privească în timpul strălucitoarelor sacrificii ale cultelor imperiale. Când era mic, mama sa îi acoperea fața cu mantia ei, pentru că voma. Animalele simțeau mirosul violenței. „Violența miroase“, spunea Germanicus. Mirosul acru, insuportabil și amețitor al unei legiuni când, sub comanda centurionilor, înainta în fața dușmanului, în bătaia soarelui, fără zgomot, numai zornăitul înspăimântător al armurilor, bătaia armelor pe scuturi. Mirosul oribil, persistent al prizonierilor germani înlănțuiți, zăcând unii peste alții pe jos, care te priveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de parcă zilele fericite de odinioară s-ar fi întors. Își spuse: „Dacă voi putea, într-o zi voi împodobi templul lui Isis asemenea celor ale vechilor phar-haoui, în amintirea acestei nopți“. Călătoria lentă și tristă se transformă într-o procesiune amețitoare printre două șiruri de oameni: tovarășii de arme ai tânărului general mort, poporul care ovaționase în el antiaristocraticul, veteranii care evocau memoria învingătorului lui Arminius, populares și bătrânii republicani care se temeau de consolidarea puterii imperiale, vechii dușmani ai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
imperiale, vechii dușmani ai lui Tiberius și ai Liviei, toți strigau într-un glas că ucigașul era Calpurnius Piso și că în spatele lui se afla împăratul. Gajus se cufundă parcă în ireal, ceea ce-i ușura durerea. Sosirea la Roma fu amețitoare și, într-un fel, triumfală. Ca și cum Tiberius nu s-ar fi aflat în Domus Tiberiana, ca și cum spionii și pretorienii n-ar fi fost răspândiți prin oraș, o mulțime mult mai mare decât cea care îl aclamase pe Germanicus viu ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aceeași clipă. Iar zeii se vor bucura privind. Herodes căzu o clipă pe gânduri, apoi spuse: Putem s-o facem. O s-o facem. Cu ușile închise, printre cântece, dansuri, libații, în aerul greu de parfumuri, la capătul unei exaltări colective amețitoare, prinții prizonieri, răsuflând greu din pricina violenței ritului, abandonară fetele pe perne, se ridicară și, adunându-se, le adresară zeilor, prin vechea formulă rostită de glasul lui Rhoemetalkes, rugăciunea care îi obliga să se supună: — Gajus Caesar Augustus imperator. Dacă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în viitor. Gajus se îndepărtă cu zâmbetul pe buze. Ajunse pe insula Capri într-o după-amiază senină de la sfârșitul lunii octombrie. „Ultimele zile înainte ca vremea să se strice“, prezisese în timpul călătoriei gubernator-ul rapidei biremis. Prima senzație, neașteptată, fu parfumul amețitor, incomparabil al aerului. Pe chei îl întâmpină, cu o impecabilă rigoare militară, un tribunus, un ofițer de rang înalt, urmat de escorta somptuoasă a gărzilor imperiale, Augustinienii. Îl invită să urce pe cal, îl observă de-a lungul urcușului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îndrăgitului mannulus pe care îl lăsase pe malul fluviului Rhenus. — Haide... Incitatus. Repetă, aplecându-se lângă urechea calului: — Incitatus! Calul răspunse imediat, încordându-și ritmic mușchii puternici. Odată cu pavajul străzii care aluneca pe sub copitele calului, dispărea și trecutul. Senzația era amețitoare. De o parte și de alta a străzii, lumea se oprea și saluta. Pe promontoriul aflat în mijlocul golfului se afla, singură pe o stâncă, la capătul unui urcuș în serpentine, vila - una dintre nenumăratele locuințe imperiale - de unde se spunea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
imediat la numele - Incitatus, „cel dezlănțuit“, „cel iute“ - acelui mannulus pe care trebuise să-l abandoneze pe malurile fluviului Rhenus pe când era copil. Calul acesta era puternic, cu plămâni buni, liniștit și mândru, dar se putea lansa într-un galop amețitor. Broderiile de aur străluceau pe mătasea mantiei Împăratului. Drumul urca pe coline. Comandantul escortei povesti: — Se spune că în vila Quintililor, acolo, e ascunsă o statuie a reginei din Aegyptus. Era cu desăvârșire goală, dar regală, și avea diadema pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Încercarea supranaturală a creierului de a declanșa acele energii de rezervă care să-mi vină În ajutor, acea precizie În acțiune a mecanismului intermolecular de autoapărare În acest moment când proiecții tridimensionale Îmi turbionau vederea vizionară, Înșurubând-o În vârtejul amețitor al apei, al sălciilor de pe mal Înspăimântător de concrete, al brațelor Înfigându-se adânc În materia vâscoasă, alunecoasă, grea, ce mă trăgea În jos, să-mi acopere mișcarea, corpul, vederea interioară. Ah, nu mai pot să respir, mă sufoc, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mea. Duceți-vă dracului, oameni nebuni și orbi... Vă voi pedepsi eu odată pe toți, și pe tine, Dinu. Ți-aduci aminte de seara În care sufletul meu, abia stăpânit de voință, urla de deznădejde, pe când, În vârtejul unui vals amețitor, o pereche se strângea tare Îmbătată de simțuri, ți-aduci aminte cum mi-ai călcat mândria În picioare, ți-aduci aminte ce aer de superioritate ți-ai dat când aveai papillon la gât? Și tu Îți vei primi răsplata, om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
energie În acest mod de a fi, că nu găseam o satisfacție mai mare decât aceea de a mă reflecta În ochii Marinei, de a Întârzia În striurile mov ale pupilelor ei, deschise lăuntric, absorbindu-mă ca Într-un abis amețitor. Ce curioasă mi se părea situația, dar cât de bucuros eram În același timp că eu pot să stau așa fără nici un motiv și să mă cufund În fântânile ochilor ei. Tocmai acea totală gratuitate a faptului, acea lipsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
octombrie 1961 (luni) Duminică se deschide patinoarul. În mine se zbate pe de o parte o bucurie imensă, care ar vrea să evadeze și să strige, pe de altă parte o tendință de frânare a acestei porniri nebune. Gheața... Nebunia amețitoare a gheții... De câte ori nu i-am visat luciul acela care mă Îmbată... Și acum, duminică... Nu-mi vine să cred, mă depășește puterea clipei. Oare ce voi face? Voi plânge? Cred că da, Înstrăinarea gheții este cea mai mare durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]