39,601 matches
-
2226 din 03 februarie 2017. Ai amurgit de mult bătrâne sat în doruri, Sub giulgiu vinețiu ascunzi uitate poduri. Eu am rămas acolo, eu am rămas aici... Să port povara grea a timpului de atunci. Copilăria, aur îmi curge-n amintiri, Sufletul palan ridică trecute iubiri Când împleteam vorbele scormonind în jar, După un cartof copt uitat pe acolo iar. Mirosea a iarbă crudă răcorită-n seară, Cu ugerul gemând de-a laptelui povară, La porțile închise mugea câte o vacă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
de dor, ... Citește mai mult Ai amurgit de mult bătrâne sat în doruri,Sub giulgiu vinețiu ascunzi uitate poduri.Eu am rămas acolo, eu am rămas aici...Să port povara grea a timpului de atunci.Copilăria, aur îmi curge-n amintiri,Sufletul palan ridică trecute iubiriCând împleteam vorbele scormonind în jar,După un cartof copt uitat pe acolo iar.Mirosea a iarbă crudă răcorită-n seară,Cu ugerul gemând de-a laptelui povară, La porțile închise mugea câte o vacă,Nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
iubireadin mine și din tine,înainte ca soarele eternitățiisă-mi scuture cuvintele împrăștiateîntr-un ochi de timp.Câte clipe nebune foșnescla frângere de drumcând trupulîși seamănă risipirea!Vânători ai luminiine întoarcem acasă...Arată-mi drumul, iubite,sufletul înnoptat de îndoielistrăluminează-l!... XXVIII. PĂTIMESC AMINTIRILE ȘI ARD, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr. 2119 din 19 octombrie 2016. iubite, te caut atât în necuprinsul meu încât lăcrimează așteptarea rostogolită prin corbi și castani; sunt tot mai sărace cuvintele ce mi-au rămas, am să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
necuprinsul meu încât lăcrimează așteptarea rostogolită prin corbi și castani; sunt tot mai sărace cuvintele ce mi-au rămas, am să le strâng să-mi fie pernă când noaptea greu se reazămă de pleoape și neagră-mi crește ziua. pătimesc amintirile și ard și tot mai adânc aud cum se sting păsările noastre albe. dar cui să-i mai spun și cine să audă în nopțile cu miros de lămâiță copila aceea cu ochi de chilimbar și râs de miozotis cum
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
te caut atât în necuprinsul meuîncât lăcrimează așteptarea rostogolităprin corbi și castani;sunt tot mai sărace cuvintele ce mi-au rămas,am să le strâng să-mi fie pernăcând noaptea greu se reazămă de pleoapeși neagră-mi crește ziua.pătimesc amintirile și ardși tot mai adânc aud cum se stingpăsările noastre albe.dar cui să-i mai spunși cine să audăîn nopțile cu miros de lămâițăcopila aceea cu ochi de chilimbarși râs de miozotiscum trece dureros de tăcută,oarbă și surdă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
Ediția nr. 2104 din 04 octombrie 2016. Ai revenit pasăre albă în trupul cu nervuri de toamnă ceasul bate a pământ înșir zilele corolă pe lujerul inimii ars de apus să mă regăsesc într-un mâine incert apatică trăire doar amintirile înfrunzesc în partea aceea nevăzută a lumii au încă în ochi candoarea primăverilor uitate zborul necoaptelor iubiri uitătura blândă a ciutei rănite de verde estompat în frunze arse chemarea ta pasare alba fluidă lumină curgea prin porți ce le-am
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
le-am crezut închise la capăt de toamnă cu umbre rispite ... Citește mai mult Ai revenit pasăre albăîn trupul cu nervuri de toamnăceasul bate a pământînșir zilelecorolă pe lujerul inimii ars de apussă mă regăsesc într-un mâine incertapatică trăiredoar amintirile înfrunzescîn partea aceeanevăzută a lumiiau încă în ochicandoarea primăverilor uitatezborul necoaptelor iubiriuitătura blândă a ciutei rănitede verde estompat în frunze arsechemarea ta pasare albafluidă luminăcurgea prin porți ce le-am crezut închisela capăt de toamnă cu umbre rispite... XXXII. ALEI
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
UITAT..., de Gabriel Dragnea , publicat în Ediția nr. 1942 din 25 aprilie 2016. Deși luni de zile-au trecut Și nu am știut niciodată De ce trebuie să grăbesc pasul, Glasul să-l întemnițez într-o celulă de gând, Lăcrimând în amintirea ecoului ce se pierde în uitare, Aceeași zare se scutură zilnic de regrete Egrete se cuibăresc sub un cer tot mai mic Și-ntr-un plic, cuvinte ce nu-și doresc tăcerea. Deși luni de zile-au trecut De când, în
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
ecou de vers dezmorțit. Mi-am amintit ce înseamnă să oferi ... Citește mai mult Deși luni de zile-au trecutși nu am știut niciodatăDe ce trebuie să grăbesc pasul,Glasul să-l întemnițez într-o celulă de gând,Lăcrimând în amintirea ecoului ce se pierde în uitare,Aceeași zare se scutură zilnic de regreteEgrete se cuibăresc sub un cer tot mai micși-ntr-un plic, cuvinte ce nu-și doresc tăcerea.Deși luni de zile-au trecutDe când, în secret, am rupt logodna
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
mă nasc din nouîntr-un nou ecou de vers dezmorțit.Mi-am amintit ce înseamnă să oferi... III. BRAȚE NOI, de Gabriel Dragnea , publicat în Ediția nr. 1836 din 10 ianuarie 2016. Înmugurite, bătrâne Răscolesc de-a lungul anilor File cu amintiri, scrijelesc amăgiri, Tremură albite Ca-ntr-un dans al înfrigurărilor Cuibărite, neinvitate În trupurile care-au uitat Sentimentul și sensul căldurii. Înmugurite, bătrâne Se ridică și apoi coboară, Ramuri dansate de vânt Ca-ntr-o gimnastică fecundă a naturii. Sunt
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
care mai puteau cânta, Gazdă a celor care mai puteau visa, Gazdă a celor care mai puteau crea. Așa cum sunt ele, Înmugurite, bătrâne, Sper că și acum, dar și mâine ... Citește mai mult Înmugurite, bătrâneRăscolesc de-a lungul anilorFile cu amintiri, scrijelesc amăgiri,Tremură albiteCa-ntr-un dans al înfrigurărilorCuibărite, neinvitateîn trupurile care-au uitat Sentimentul și sensul căldurii.Înmugurite, bătrâneSe ridică și apoi coboară,Ramuri dansate de vântCa-ntr-o gimnastică fecundă a naturii.Sunt, poate, singureleCare mai pot cântări vina,Lumina s-o
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
pietrele să tacă... Pașii noștri călcau tot mai nehotărât Pe un pământ care tremura lăcrimând pe sub stânci De unde nimeni nu-și putea potoli setea. Ne ridicam brațele spre un cer fără nume Strigând numele celor nenăscuți. Și am deschis Cartea Amintirilor, A trăirilor ce și-au cunoscut trupurile, Gurile ce dezlegau tăcerile, plăcerile, Vorbele ce nășteau ecou peste generații, Ecoul lui VREAU, șoapta lui POT, Un tot s-a clădit peste ani și surpat de neliniști. Triști ne sunt ochii ce-
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
trupurile, Gurile ce dezlegau tăcerile, plăcerile, Vorbele ce nășteau ecou peste generații, Ecoul lui VREAU, șoapta lui POT, Un tot s-a clădit peste ani și surpat de neliniști. Triști ne sunt ochii ce-și caută dorul, Fiorul în Cartea Amintirilor. Da, atunci s-au hotărât pietrele să tacă... Da, atunci, cu toții ne-am pierdut aripile Când ne-am dorit să uităm zborul ... Citește mai mult Atunci s-au hotărât pietrele să tacă...Pașii noștri călcau tot mai nehotărâtPe un pământ
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
au hotărât pietrele să tacă...Pașii noștri călcau tot mai nehotărâtPe un pământ care tremura lăcrimând pe sub stânciDe unde nimeni nu-și putea potoli setea.Ne ridicam brațele spre un cer fără numeStrigând numele celor nenăscuți.Și am deschis Cartea Amintirilor,A trăirilor ce și-au cunoscut trupurile,Gurile ce dezlegau tăcerile, plăcerile,Vorbele ce nășteau ecou peste generații,Ecoul lui VREAU, șoapta lui POT,Un tot s-a clădit peste ani și surpat de neliniști.Triști ne sunt ochii ce-
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
trupurile,Gurile ce dezlegau tăcerile, plăcerile,Vorbele ce nășteau ecou peste generații,Ecoul lui VREAU, șoapta lui POT,Un tot s-a clădit peste ani și surpat de neliniști.Triști ne sunt ochii ce-și caută dorul, Fiorul în Cartea Amintirilor. Da, atunci s-au hotărât pietrele să tacă...Da, atunci, cu toții ne-am pierdut aripileCând ne-am dorit să uităm zborul... VIII. LA GUARIGIONE DEGLI ANGELI (ÎNSĂNĂTOȘIREA ÎNGERILOR) DE ÎN TRADUCEREA POETEI ALEXANDRA FIRIȚĂ, de Gabriel Dragnea , publicat în Ediția
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
nr. 1042 din 07 noiembrie 2013. E-a doua oară când te naști timid sub pleoapele mele îngenuncheate în fața nopții tulburătoare și tristă, mută ca privirea zeilor, rănită de timp și nemurire. Abia acum simt cum îmi cuprinzi în taină amintirile cu toate brațele pe care ți le-am dăruit de ziua nenașterii tale din dor. Izvor de neliniști curge de la sânul tău hrănind suflete ce-și doresc să-ți simtă fiorul renașterii din mine. Cu tine mi-e teamă că
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
Wagner.Îngerii aud tremurând ... XXII. DOAR LACRIMI ÎN TĂCERE..., de Gabriel Dragnea , publicat în Ediția nr. 674 din 04 noiembrie 2012. un metru și un pic de lumină. Ochii lui cântau bucuria copilăriei. Mâinile îmbrățișau tinerețea mea pierdută, basmul devenit amintire. Zâmbetul lui alunga cel mai însingurat gând și făcea să se risipească orice urmă de pas pierdut. Și am plâns. El nu a înțeles nici măcar o clipă sensul acelor picături născute pe obraz, izvor într-un deșert uitat de ani
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
de praful zilelor și rugina anilor. Copilul meu. Toate răspunsurile s-au ascuns în spatele ... Citește mai mult Îl priveam și vedeam în fața meaun metru și un pic de lumină.Ochii lui cântaubucuria copilăriei. Mâinile îmbrățișau tinerețea mea pierdută,basmul devenit amintire.Zâmbetul lui alunga cel maiînsingurat gând și făceasă se risipească oriceurmă de pas pierdut.Și am plâns. El nu a înțelesnici măcar o clipă sensul acelorpicături născute pe obraz,izvor într-un deșert uitat de ani.Atingându-l m-a
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
dorințelor încătușate Ce îmblânzea noaptea răstignind Șoaptele celor mirați în Necunoscutul clipei de tăcere. Este singurul oraș care, încă Mai venerează stelele stropind Cu lacrimi urmele pașilor Copiilor născuți în rugăciune Sub neobosita veghe a bătrânilor Uitați și înfrigurați în amintiri, În trecut, în glasul putregăit de Tăcere, amorțit de cuvinte nerostite. Acesta este orașul în care am fost Călător, soț și amant, ... Citește mai mult Dintr-odată mulțimea s-a potolit.Strigătele lor se auzeau până înCetatea îngerilor aglomerată deConștiințele
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
a șaptea,Ridicată din cenușa vechiuluiTurn al dorințelor încătușateCe îmblânzea noaptea răstignindșoaptele celor mirați înNecunoscutul clipei de tăcere.Este singurul oraș care, încăMai venerează stelele stropindCu lacrimi urmele pașilorCopiilor născuți în rugăciuneSub neobosita veghe a bătrânilor Uitați și înfrigurați în amintiri,În trecut, în glasul putregăit deTăcere, amorțit de cuvinte nerostite.Acesta este orașul în care am fostCălător, soț și amant, ... XXIV. CA ÎNTR-UN DANS AL IERTĂRII (A ȘASEA COLOANĂ), de Gabriel Dragnea , publicat în Ediția nr. 671 din 01
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
un dans al iertării.Încolțit de tulburare,amorțit, încătușat deteama necunoscutului împingeam bicicletaspre marginea orașului,hrănit cu suspin și rugăciune.Doar eu suntpe alei, printre clădiricăutând răspunsuri dincolo dezidurile condamnate la tăcere.Întorcându-mi privireaam început să tremurzâmbind. ... XXV. NOI, AMINTIRILE (COLOANA A CINCEA), de Gabriel Dragnea , publicat în Ediția nr. 668 din 29 octombrie 2012. Sub pietrele roase de timp, Rămășițe ale templelor Distruse de privirile Îngerilor decăzuți. A cincea coloană încă tremură Șubrezindu-și fundația În lacrimile oamenilor uitați
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
29 octombrie 2012. Sub pietrele roase de timp, Rămășițe ale templelor Distruse de privirile Îngerilor decăzuți. A cincea coloană încă tremură Șubrezindu-și fundația În lacrimile oamenilor uitați De dor și de pasul către Un mâine pierdut În ceața deznădejdii. Amintirile se renasc în șoaptă În memoria aproape mută A zidurilor amorțite De liniște și de mucegai. Dar se aud strigătele Neputinței sfâșiate de dorința De a trăi, dincolo de tăcere. Noi, amintirile, ucise cândva De uitare, așteptăm Lacrimile primăverii ascunse În
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
de pasul către Un mâine pierdut În ceața deznădejdii. Amintirile se renasc în șoaptă În memoria aproape mută A zidurilor amorțite De liniște și de mucegai. Dar se aud strigătele Neputinței sfâșiate de dorința De a trăi, dincolo de tăcere. Noi, amintirile, ucise cândva De uitare, așteptăm Lacrimile primăverii ascunse În conștiința muritorilor rutinați, Blazați și rătăciți în gări pustii, În trenuri fără destinație, În plicuri sigilate, netrimise. Noi, amintirile vrem glas și lumină Pentru a vesti nașterea Celei de-a ... Citește
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
aud strigătele Neputinței sfâșiate de dorința De a trăi, dincolo de tăcere. Noi, amintirile, ucise cândva De uitare, așteptăm Lacrimile primăverii ascunse În conștiința muritorilor rutinați, Blazați și rătăciți în gări pustii, În trenuri fără destinație, În plicuri sigilate, netrimise. Noi, amintirile vrem glas și lumină Pentru a vesti nașterea Celei de-a ... Citește mai mult Amintirile vorbesc în șoaptăSub pietrele roase de timp,Rămășițe ale templelorDistruse de privirile îngerilor decăzuți.A cincea coloană încă tremurășubrezindu-și fundațiaîn lacrimile oamenilor uitațiDe dor și
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
De uitare, așteptăm Lacrimile primăverii ascunse În conștiința muritorilor rutinați, Blazați și rătăciți în gări pustii, În trenuri fără destinație, În plicuri sigilate, netrimise. Noi, amintirile vrem glas și lumină Pentru a vesti nașterea Celei de-a ... Citește mai mult Amintirile vorbesc în șoaptăSub pietrele roase de timp,Rămășițe ale templelorDistruse de privirile îngerilor decăzuți.A cincea coloană încă tremurășubrezindu-și fundațiaîn lacrimile oamenilor uitațiDe dor și de pasul cătreUn mâine pierdutîn ceața deznădejdii.Amintirile se renasc în șoaptăîn memoria aproape mutăA
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]