1,733,188 matches
-
7 ani redactor de cultură la un cotidian cunoscut din România. în acest răstimp a scris trei romane. Din 2000 a plecat, se pare definitiv, în Canada și s-a stabilit la Montreal. A reușit, în mai puțin de doi ani, să se reinventeze ca scriitor canadian de limbă franceză și în mai anul acesta i-a apărut la o foarte cunoscută editură prima carte, traducerea în franceză a romanului Țara brînzei. Cu succes, din cît am văzut pe Internet și
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
răstimp a scris trei romane. Din 2000 a plecat, se pare definitiv, în Canada și s-a stabilit la Montreal. A reușit, în mai puțin de doi ani, să se reinventeze ca scriitor canadian de limbă franceză și în mai anul acesta i-a apărut la o foarte cunoscută editură prima carte, traducerea în franceză a romanului Țara brînzei. Cu succes, din cît am văzut pe Internet și cu promisiunea de a continua, pentru că acum ea se pregătește pentru publicarea celorlalte
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
derulat prea repede, din care ne rămîn întipărite pe retină imagini tăiate dur, colțuros și grăbit. În fine, a treia carte coboară în prezent, în actualitate și, mai ales, în biografie. Eu, Luca și Chinezul este un roman al României anilor '95-'96, plin de nume abia alterate. O femeie tînără încă, cu un soț cvasi-inexistent, așa cum apărea și în primul roman, lucrează într-o redacție a unui cotidian cu un tiraj uriaș. Cotodianul se numește străveziu Știrea zilei, directorul e
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
un medic trimis de Partidul Comunist Chinez pentru o perioadă determinată în România. Povestea acestei redacții e un adevărat film documentar despre România postdecembristă și un extraordinar prilej de meditație în fața schimbărilor incredibile care s-au produs în numai cîțiva ani. Personajul e redactor de cultură, la fel și colegul Luca și împreună trăiesc umilințe de necrezut. Știrile despre cărți sau teatru nu-și găsesc decît cu greu locul printre atrocități inventate și crime reale, servite constant de reporterii de teren
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
Ion Iliescu - scormonirea dosarelor privind evenimentele din decembrie și mineriadele - nu mai interesează astăzi decât câțiva marginali obsedați de principii etice. Iar în 2004 nu va mai interesa chiar pe nimeni. Cu totul altfel stau lucrurile cu Năstase. Aproape doi ani de guvernare discreționară au arătat, în toată nuditatea lor hidoasă, paralizanta incapacitate a premierului de a guverna țara. Corupția a atins cote inimaginabile, producția se zbate între dezastru și catastrofă, justiția și poliția sunt plăgi vii pe trupul infectat al
Șiștarul cu lapte al dictaturii sau Ceaușescu al XI-lea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14840_a_16165]
-
iubire mistică, în care amanții nici nu mai observă că totul în jurul lor a fost pustiit și că flăcările dezastrului îi vor înghiți din clipă în clipă. Elucubrația ieșită din gura premierului nu e chiar atât de surprinzătoare. încă de anul trecut am emis ipoteza că neocomuniștii nu se vor da în lături chiar de la o lovitură de stat, numai să păstreze puterea. Anticipam chiar (martoră mi-e colecția României literare!) lansarea propunerii ca Ion Iliescu să preia șefia statului pentru
Șiștarul cu lapte al dictaturii sau Ceaușescu al XI-lea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14840_a_16165]
-
mai mult sau mai puțin grosolane, ale guvernanților stă unul și același personaj: ministrul informațiilor, Vasile Dâncu. Fost șef al uneia dintre cele mai active instituții specializate în sondaje, dl. Dâncu e responsabil pentru multe din malversațiunile produse în ultimii ani în societatea românească. Prin "Metro-Media Transilvania", ca și prin alte așa-zise institute de sondare a opiniei publice, s-a indus și se poate induce absolut orice. Și asta - culmea nerușinării! - pe banii cetățeanului ce urmează a fi dus de
Șiștarul cu lapte al dictaturii sau Ceaușescu al XI-lea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14840_a_16165]
-
de sondare a opiniei publice, s-a indus și se poate induce absolut orice. Și asta - culmea nerușinării! - pe banii cetățeanului ce urmează a fi dus de nas. Să facem un mic test: cercetați sondajele de opinie din ultimii doi ani și vă asigur că veți ajunge la concluzii cât se poate de interesante. Veți observa contradicții uluitoare între ceea ce crede românul despre corupție și felul inept în care același român se repede să-i voteze pe cei mai corupți dintre
Șiștarul cu lapte al dictaturii sau Ceaușescu al XI-lea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14840_a_16165]
-
fi tentați să credem. Ci pentru că o astfel de propunere n-ar avea, pur și simplu, cum să treacă prin parlament. Oricât s-ar opinti pesedeii, oricât de autoritar îi controlează pe U.D.M.R.-iști (marea dezămăgire politică din ultimii ani!) și pe P.U.R.-iști, ei n-au cum să obțină necesarele două treimi din numărul parlamentarilor. Nu-i văd pe liberali, cu Stolojan cu tot, să participe la un astfel de act de banditism politic, iar despre sprijinul
Șiștarul cu lapte al dictaturii sau Ceaușescu al XI-lea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14840_a_16165]
-
și poezie, așa cum probează biografiile și creațiile multora dintre modernii americani? Că poezia este, până la urmă, o commodity? Gabriel Stănescu scrie în engleză o artă poetica autodistructivă, blazata și lucida: "People write nowadays/ (According to Montale, poetry is technically speaking/ An art within anyone"s capability range)/ A kind of self employment/ with no comments no employees/ And no customers/ A useless activity / overlooked by everybody/ A business relationship." Veți mai putea citi o poezie simplă și nu neapărat exotică din
Poezia mondială de azi by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14843_a_16168]
-
Olga Zaicik În ajunul Crăciunului, la 23 decembrie 2001, a dispărut , cunoscut și recunoscut printre teatrologi și nu numai - în special - pentru două cărți: Shakespeare, contemporanul nostru și Zeul mâncat (în ediția americană și în cea engleză din anii 1973 și 1974 purtând titlul The Eating of the gods, în cea franceză Manger les Dieux). În prefața ediției poloneze din 1986 a acestei din urmă cărți, Jan Kott explică în felul următor interesul lui pentru tragedia greacă: "Despre tragedia
Jan Kott by Olga Zaicik () [Corola-journal/Journalistic/14834_a_16159]
-
luni de acum încolo. Am fost declarat drept papă al pederastiei, toți scriu despre "Kotteria" care a cuprins teatrele iar un critic de la "Financial Times" a scris că am distrus teatrul englez și tradiția shakespeareană pentru cel puțin douăzeci de ani..." Afirmații confirmând o vigoare morală de invidiat și o mereu proaspătă viziune regizorală neinhibată de nici un fel de prejudecăți. Interesante pentru cunoașterea ultimei perioade din viața lui Jan Kott, mai exact a ultimelor zile sunt mărturiile criticului literar Jadwiga Jaworowska
Jan Kott by Olga Zaicik () [Corola-journal/Journalistic/14834_a_16159]
-
Viorica Bucur Stuart Little 2 - S.U.A., 2002. Au trecut doi ani de când soții Little (Geena Davies și Hugh Laurie), de teamă ca micuțul George (Jonathan Lipnicki) să nu fie "singur la părinți", au făcut o adopție mai puțin obișnuită și s-au întors de la orfelinat cu un șoricel alb - Stuart (voce
Armăsari, păsări, șoricei by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/14856_a_16181]
-
acel moment, pentru Stuart aventura reîncepe... Desigur, mulți dintre dumneavoastră vă mai amintiți (căci e un film ce nu se uită ușor) de încântătorul Stuart Little-Șoricelul familiei, film ce a constituit pentru spectatorii de pretutindeni una dintre revelațiile cinematografice ale anului 2000, drept pentru care a acumulat peste 3oo milioane $ încasări, obținând și o nominalizare la Oscarul pentru cele mai bune efecte vizuale. Intrucât Douglas Wick și Lucy Fisher, aflați la prima lor colaborare ca producători, au dorit "un film cu
Armăsari, păsări, șoricei by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/14856_a_16181]
-
eliminat toate toxinele ce-l înăbușă, pasiunile extraliterare ce-l agită și-l deviază în atitudini absurde, e neîndoios, totuși, că tînărul critic se îndreaptă spre obiectivitate și spre conștiință profesională". Cei doi, Lovinescu și Cioculescu cel de 70 de ani, sînt necruțători cu tînărul critic Cioculescu. Toxinele, spiritul polemic mult prea dezvoltat, agitația, răutatea, verva ironică sînt destule motive pentru ca doi "bătrîni" să-i zîmbească ironic și nervos, în același timp, unui tînăr. Nu e cazul să spunem, ca la
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
conștiințe politice sînt mult mai repezi decît acelea ale conștiinței estetice, pentru că indivizii, în cadrul unei culturi încăpătoare, se orientează mai ușor în direcția acțiunii decît în aceea a speculației sau a creației. Despre o doctrină literară, la scriitorii noștri din jurul anului 1830, nu poate fi vorba. Le lipsea acel spirit de grupare în cenacle, unde se frămîntă manifestele artistice, precum și tradiția literară, care asigură continuitatea sau stîrnește reacțiunile înnoitoare. De altă parte, prestigiul romantismului francez se echilibra, în cadrul generației respective, cu
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
Nicolae Manolescu Radu Petrescu (31 august 1927-1 februarie 1982) ar fi împlinit 75 de ani. Debutat editorial foarte tîrziu (la 43 de ani), dispărut prea devreme (la nici 55 de ani), a lăsat totuși o operă importantă, printre cele dintîi din literatura postbelică. Încă un necunoscut, în 1970, cînd publica romanul Matei Iliescu, Radu Petrescu
Jurnalul ca machetă a existenței by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14863_a_16188]
-
Nicolae Manolescu Radu Petrescu (31 august 1927-1 februarie 1982) ar fi împlinit 75 de ani. Debutat editorial foarte tîrziu (la 43 de ani), dispărut prea devreme (la nici 55 de ani), a lăsat totuși o operă importantă, printre cele dintîi din literatura postbelică. Încă un necunoscut, în 1970, cînd publica romanul Matei Iliescu, Radu Petrescu va începe să fie considerat de către critica optzecistă
Jurnalul ca machetă a existenței by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14863_a_16188]
-
Nicolae Manolescu Radu Petrescu (31 august 1927-1 februarie 1982) ar fi împlinit 75 de ani. Debutat editorial foarte tîrziu (la 43 de ani), dispărut prea devreme (la nici 55 de ani), a lăsat totuși o operă importantă, printre cele dintîi din literatura postbelică. Încă un necunoscut, în 1970, cînd publica romanul Matei Iliescu, Radu Petrescu va începe să fie considerat de către critica optzecistă, doar zece ani mai tîrziu, un mare scriitor
Jurnalul ca machetă a existenței by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14863_a_16188]
-
devreme (la nici 55 de ani), a lăsat totuși o operă importantă, printre cele dintîi din literatura postbelică. Încă un necunoscut, în 1970, cînd publica romanul Matei Iliescu, Radu Petrescu va începe să fie considerat de către critica optzecistă, doar zece ani mai tîrziu, un mare scriitor. E drept că deja M. R. Paraschivescu vorbea despre el, în pragul debutului, în aceiași termeni, dar intuițiile artiștilor nu sînt neapărat judecăți valabile. Matei Iliescu a fost o revelație (alături de Minciuna lui Mircea Cojocaru
Jurnalul ca machetă a existenței by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14863_a_16188]
-
anumite lucruri care pentru unii au însemnat o importantă miză, pentru cei de peste oarecare timp să devină dacă nu de neînțeles, oricum ceva derizoriu. Citatul pe care îl aduce domnul Manolescu în editorial este destul de dur, despre iluzia scriitorului din anii '60 -'80 care se credea un luptător și care după '89 s-a trezit a nu fi avut resurse reale pentru așa ceva. Nu pot aprecia cât de dreaptă este aprecierea la adresa mijloacelor 'tehnice' ale scriitorilor dar dacă mă refer la
Generații by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/14841_a_16166]
-
așa ceva. Nu pot aprecia cât de dreaptă este aprecierea la adresa mijloacelor 'tehnice' ale scriitorilor dar dacă mă refer la mesaj, parcă aș subscrie acestui demers "obraznic" al tinerilor. Pentru că la o evaluare sinceră și crudă consider că literatura română din anii de comunism nu a oferit suficient pentru a hrăni conștiința publică. Și asta s-a văzut limpede din primele zile de libertate, de la 28 ianuarie 1990, zile și zile de-a rândul, chiar până azi în anumite aspecte. Scriitorii trăiesc
Generații by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/14841_a_16166]
-
cred că tot scriitorii 'vechi' se fac vinovați. Pentru că după 1989 nu au oferit imaginea reală a lucrurilor. Au irosit șansa libertății de expresie. Și din păcate au afectat astfel și tinerii care deși au apărut în spațiul public în anii liberi, educația lor păstrează reziduuri culturale de dinainte de '89. Eu înțeleg destul de bine cât se putea face în comunism. Sunt însă neîmpăcat că 'după' nu s-a făcut gestul ce mi se pare atât de firesc din partea celor care au
Generații by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/14841_a_16166]
-
se pare atât de firesc din partea celor care au această responsabilitate, a celor care se consideră intelectuali și preocupați de adevăr și idee, de a reface tot ceea ce a fost maculat din 1947 încoace. Unde sunt cărțile care să evoce anii de teroare de la instalarea comunismului? Unde sunt cărțile care să vorbească despre forța de constrângere a sistemului? Despre cedare și compromis moral? Despre pervertirea societății, despre schimbarea profundă a lucrurilor și despre experimentul omului nou? De unde să știe tinerii de
Generații by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/14841_a_16166]
-
ca gen memorialistic sau documentar ca până acum, dar dezvoltat și ca ansamblu epic. Scriitorii cer, teoretic cu îndreptățire, recunoașterea meritului de a oferi imaginea unui loc, a unui timp... Din păcate ei nu ne-au spus mai nimic despre anii de comunism. Mulți acuză cerbicia cu care sunt păstrate arhivele fostei securități, dar martorii atâtor evenimente de ce nu își deschid propriile lor 'arhive'? Lipsesc cărțile care să ne zugrăvească tot acest coșmar al comunismului. Nu mai vorbesc de piese de
Generații by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/14841_a_16166]