7,050 matches
-
întinde hegemonia politică și ecleziastică în direcția Peninsulei Balcanice au provocat rezistența anticatolică pe care o constatăm în cultura medievală românească, pătrunsă de moștenirea religioasă a Bizanțului. Cadrul social și politic în care s-a dezvoltat această cultură nu prezintă analogii cu Occidentul decât dacă le căutăm cândva în ajunul Marii Schisme. Ritmul rapid în care Europa apuseană se desprinde de evul mediu o face să preceadă cu aproximativ trei-patru secole procesul de maturizare al societății și culturii românești. Dispariția șerbiei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
albă (1984) și Cămașa de mire (1985), cu tentă autobiografică, sunt destul de schematice și teziste, nereușind să compenseze, prin ușurința de a povesti, lipsa de autenticitate a dramelor, rezolvate neconvingător. Eseistul, în general informat și cu apetit teoretic, abordează în Analogia suverană (1975), Creație și implicare (1976), Caligrafii critice (1977), Teme și variațiuni (1979) chestiuni variate, de estetică, de teorie a poeziei, cu aplicații la literatura română și universală, dar practică și portretul literar, cronica, ambele nescutite pe alocuri de reflexe
LOTREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287851_a_289180]
-
aplicații la literatura română și universală, dar practică și portretul literar, cronica, ambele nescutite pe alocuri de reflexe și partizanate ideologizante. SCRIERI: Azimut, București, 1971; Lăcuste și aeroporturi, București, 1972; Aici, lângă Carpați, București, 1972; Aerul de sub fluturi, București, 1974; Analogia suverană, București, 1975; Creație și implicare, București, 1976; Punctul sensibil, București, 1976; Caligrafii critice, București, 1977; Acordul cu lumea, București, 1978; Elvira și locotenentul, București, 1978; Ochiul mierlei, Craiova, 1979; Teme și variațiuni, București, 1979; Introducere în opera lui Mircea
LOTREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287851_a_289180]
-
1976; Punctul sensibil, București, 1976; Caligrafii critice, București, 1977; Acordul cu lumea, București, 1978; Elvira și locotenentul, București, 1978; Ochiul mierlei, Craiova, 1979; Teme și variațiuni, București, 1979; Introducere în opera lui Mircea Eliade, București, 1980; Iluzia, București, 1981; Despre analogie și alte eseuri, București, 1982; Cârtița albă, București, 1984; Cămașa de mire, București, 1985. Repere bibliografice: Dan Laurențiu, „Azimut”, LCF, 1971, 10; Adrian Popescu, „Azimut”, TR, 1971, 12; Daniel Dimitriu, „Lăcuste și aeroporturi”, CL, 1972, 11; Nicolae Manolescu, „Aerul de sub
LOTREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287851_a_289180]
-
Manolescu, „Aerul de sub fluturi”, RL, 1974, 8; Daniel Dimitriu, Naturaliști, caligrafi și alții, CL, 1974, 6; Liviu Călin, Ion Lotreanu, LCF, 1974, 37; Eugen Dorcescu, „Aerul de sub fluturi”, O, 1974, 43; Mircea Iorgulescu, Ion Lotreanu, LCF, 1975, 24; Lucian Alexiu, „Analogia suverană”, O, 1975, 39; Barbu, O ist., 206-208; Firan, Macedonski-Arghezi, 255-257; Mincu, Poezie, 190-192; Piru, Poezia, II, 347-348; Petru Poantă, „Punctul sensibil”, ST, 1976, 6; Cristian Livescu, „Creație și implicare”, ST, 1977; 1; Ruja, Valori, 59-60; Dan Mutașcu, Elanul temperat
LOTREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287851_a_289180]
-
Lectură, passim; Cornea, Aproapele, 67-116; Manolescu, Istoria, I, 206-212; Eugen Simion, Un geniu al chibzuinței, RL, 1991, 26, 27; Negoițescu, Ist. lit., I, 43-45; Faifer, Semnele, 289-291; Zaciu, Clasici, 24-38; Al. Zub, În orizontul istoriei, București, 1994, 55-61, passim; Mănucă, Analogii, 46-52; Dicț. analitic, III, 74-75; Dicț. esențial, 441-444; Zamfirescu, Istorie, II, 46-49, 498-503. L.V.
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
capabili să le vadă” se suprapun deseori 9, iar existența lor fizicăeste din ce În ce mai des verificată de instrumente care măsoară electricitatea, cîmpurile electromagnetice sau alte forme de energie. Următoarea trecere În revistă a celor nouă sisteme este construită pe baza unei analogii pentru fiecare sistem În parte, cu scopul de a vă oferi o imagine mai concretă despre natura și funcționalitatea acestor sisteme invizibile. Meridianele: Întocmai cum arterele transportă sîngele, tot așa un meridian transportă energie. Fiind canalul enrgetic ale corpului, sistemul
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
oarecum exterioare unui individ sau altuia. În general, există câteva sinteze estetice pe care secolul XX crede că le poate da acestor două extreme, empatie și configuraționism, dar probabil că nici una dintre ele nu reușește. Nicolae Turcan: Mă gândesc la analogia Între cunoașterea de tip mistic și cunoașterea filosofică, conceptuală. Dacă cunoașterea este adecvată obiectului, În cazul de față obiectul estetic, ea Începe să capete prin pulverizare toate atributele pe care această „divinitate necunoscută” le capătă când e prezentată Într-o
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
gândi analogic sunt atât de adânci, Încât mie mi se pare că deocamdată, inclusiv În momentul de față, nu pot fi dislocate decât cu mare greutate. Astfel, e vizibil cum trecem prin trei tipuri mari de epoci: organiciste, În care analogia creează sinecdoca, creează părți care funcționează pentru Întreg, creează titluri care funcționează pentru conținut ș.a.m.d. Am traversat apoi o epocă ficționalistă, textualistă, În care analogia se mută din spațiul termenilor În spațiul rupturilor, afirmând că „ceea ce seamănă e
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
e vizibil cum trecem prin trei tipuri mari de epoci: organiciste, În care analogia creează sinecdoca, creează părți care funcționează pentru Întreg, creează titluri care funcționează pentru conținut ș.a.m.d. Am traversat apoi o epocă ficționalistă, textualistă, În care analogia se mută din spațiul termenilor În spațiul rupturilor, afirmând că „ceea ce seamănă e tocmai ceea ce se opune”, e tocmai ceea ce e contrar și disruptiv. Figura retorică predominantă În epocile textualiste, după cum spun și noii istoriști americani, e chiasmul. E vorba
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de azi, mie mi se pare că păstrăm gândirea analogică atunci când gândim lumea, dar o mutăm de la nivelul termenilor la nivelul funcțiilor. Relativismul mi se pare că a acționat În această direcție: a schimbat termenii cu funcțiile și a transferat analogia În omologie. Meditația mea pornește Întotdeauna dinspre discursul științific, al fizicii și al cosmologiei, iar partizanatul meu e că Încă aștept răspunsuri din această direcție. Ceea ce mi s-a părut fantastic este că În discursul cosmologiei Înseși intervine ficționalizarea. Modelul
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
există de acum Încolo trei lucruri: amprenta obiectului, felul În care ea este primită În subiect și efectul pe care Îl produce cuvântul ca sunet lingvistic. Acest efect produs de cuvânt este cu necesitate dominat În fiecare limbă de o analogie constantă; și cum, În fiecare națiune, o subiectivitate omogenă Își exercită acțiunea sa asupra limbii, În fiecare limbă există o viziune particulară asupra lumii 1. Pentru cititorul de-acum bine familiarizat cu răsturnarea kantiană (ba chiar cu fenomenologia), textul citat
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
istoria reală, recuperarea lucrurilor obiective din trecut nu mai au caracter de educare sistematică. De ce militez totuși, cu anumite rezerve, pentru termenul contra-educare? Dacă deconstruiești nuanța peiorativă a termenului educare, atunci chestiunea s-ar putea să prindă, fiindcă are corespondențe, analogii. De pildă, În teoria postcolonială se vorbește foarte mult de „contranarațiune”. Contranarațiunea presupune două lucruri: o alternativă retorică la centru, prin narațiuni marginale, și, pe de altă parte, oglindirea unicității centrale În narațiunile minoritare pulverizate. Prin analogie, ar putea fi
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
fiindcă are corespondențe, analogii. De pildă, În teoria postcolonială se vorbește foarte mult de „contranarațiune”. Contranarațiunea presupune două lucruri: o alternativă retorică la centru, prin narațiuni marginale, și, pe de altă parte, oglindirea unicității centrale În narațiunile minoritare pulverizate. Prin analogie, ar putea fi acceptat, astfel, și termenul contra-educare, fiindcă dispune de un impact generalizator, integrativ: are consistența unei umbrele conceptuale definitorii. În rest, mă Îndoiesc. „De-programare a creierului” este ofensator, fiindcă sugerează faptul că toți avem creierul programat - or
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
urmă... Trebuie să-l iei În accepția lui referitoare la deconstrucția unor mecanisme mentale inculcate ideologic prin reacții pavloviene. Ștefan Borbély: În momentul În care vrei să impui un termen, atunci aduci cu el Întreaga sa constelație și judeci toate analogiile posibile. Ruxandra Cesereanu: Nu vreau să impun termenul, deocamdată doar Îl propun și Îl discut cu voi aici. Și mă interesează, În mod firesc, toate nuanțele polemice posibile; dar aș dori, totuși, să nu fiu răstălmăcită și falsificată. În Încheiere
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
în comparație cu diferite curente ideologice sau filosofice opuse ori divergente (idealismul metafizic, anarhismul, nihilismul, poporanismul). De cele mai multe ori, articolele au un ton polemic, iar atitudinea e a unui propagandist care încearcă să expună cât mai accesibil, cu numeroase exemple concrete și analogii, chestiuni abstracte și complicate. În Neoiobăgia (1910) și Socialismul în țările înapoiate (1911), autorul aplică propria înțelegere a marxismului la analiza structurilor sociale autohtone, propunând câteva teze și concluzii astăzi în bună parte perimate, dar importante pentru istoria sociologiei românești
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
literare. Pentru el polemica însemna o confruntare pe terenul ideilor, uneori foarte tăioasă, care nu excludea, însă, respectul pentru persoana adversarului; dimpotrivă, preopinentul trebuia convins, convertit. Tonul e volubil, degajat și ironic, expunerea, adesea prolixă, plină de digresiuni, pilde și analogii. Pasiunea ideilor, vioiciunea argumentării, verva incitantă a polemistului dau articolelor efervescență intelectuală. Cele dintâi articole de critică literară propriu-zisă publicate de D.-G. au caracter polemic, respingând producții literare fără valoare, imagini falsificate ale realității, ca, de pildă, nuvela lui
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
1996) și cu Evanghelia după Ioan Metafora (1997), se poate vorbi despre o schimbare fundamentală a atitudinii lui D. față de poezie. Interesat în continuare de formă, el tinde acum să-și construiască unitar cărțile, să le gândească arhitectural. Prin simetrie, analogie, simboluri cu multe conotații (deseori ezoterice), în care aluziile și sensurile subtextuale joacă un rol esențial, autorul reușește, în sfârșit, să-și ofere un spațiu liric propriu, inconfundabil. Proteismul, multitudinea disponibilităților artistice se manifestă nu doar în varietatea domeniilor abordate
DUMITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286917_a_288246]
-
sforăria bizantino-fanariotă sunt reconstituite într-o strălucită panoramă ficțională a vieții de salon, de cafenea, de alcov și de cameră a deputaților din epocă. Finețea conversațiilor aluzive, inventate în spiritul istoriei, este probabil fără egal în romanul istoric românesc, iar analogiile cu situații reale și situații ficțional cunoscute operează permanent în mintea cititorului avizat. Iată-l pe Pantazi Ghica, primul nostru gidian: „Ești un burghez înrăit! - Ce-i rău în a fi burghez? - N-ai simțul gratuității și plăcerea autodistrugerii.” Înțelepciunea
DUMITRIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
și al „regimului personal”, al dictaturii unei persoane mediocre, care își alcătuiește un guvern din rude și oameni de casă, fără a reuși să domine situația, până când este ea însăși înlăturată de coaliția secretă a acelor îndepărtați de la puterea efectivă. Analogiile cu situația României sub dictatura lui Nicolae Ceaușescu sunt ușor de făcut, uneori previziunile unor situații și probleme strict contemporane sunt frapante. Dar „la noi trecutul se repetă des”. Tensiunea dintre duritatea rivalităților și rafinata aparență a vieții publice și
DUMITRIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
unui personaj. O trăsură care trece în noapte, o veveriță cățărându-se într-un copac deschid istoria spre atemporal și permanențe psihice. Prințul Ghica rămâne unul dintre cele mai bine scrise romane istorice din literatura română. Iar protagonistul prezintă numeroase analogii cu D., autoare și a unui jurnal (din care s-au publicat fragmente), înțesat de observații amare și ironice la adresa contemporanilor. Opțiunea declarată a Danei Dumitriu pentru ceea ce ea însăși a numit „realism psihologic” [...] plasează textele prozatoarei pe dimensiunile noii
DUMITRIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
FILEROT ȘI ANTUSA, carte populară. Este o prelucrare făcută de un autor necunoscut, probabil la sfârșitul secolului al XVIII-lea sau la începutul secolului al XIX-lea, după Erotocritul atribuit lui Vincenzo Cornaros. În versiunile românești sunt schimbate prin analogie numele personajelor principale (Erotocrit, „cel chinuit de Eros”, devine Filerot, „cel ce iubește pe Eros”, iar Aretusa, „cea cu virtute”, Antusa, „cea ca o floare înflorită”), dar eroii își păstrează statutul social. Acțiunea este mutată în vremea vechilor elini, la
FILEROT SI ANTUSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286990_a_288319]
-
strategic al istoriei (ceea ce științele sociale nu își pot propune). Citat și în acest volum, Sherman Kent, într-una dintre cele mai importante cărți despre analiza strategică desfășurată în serviciile de informații - Strategic Intelligence for American World Policy -, scria despre analogia dintre științele sociale și produsul anticipativ care ar trebui să reprezinte unul dintre demersurile fundamentale ale intelligence-ului:„Cercetarea este singurul proces care noi, cei din tradiția liberală suntem dispuși să admitem că e capabil să ne ofere adevărul sau o
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
desfășoară analiza. Acest fenomen poate fi denumit „proiectare a unei imagini simetrice”, care presupune că situațiile nefamiliare sunt interpretate pe baza celor familiare 66. În activitatea serviciilor de informații, aceasta înseamnă că acțiunile altui stat sunt evaluate sau anticipate prin analogie cu acțiunile pe care consideră analistul că le-ar lua el (sau țara sa) dacă s-ar afla într-o situație similară. De exemplu, faptul că serviciile israeliene de informații nu au anticipat atacul egipteano-sirian care a declanșat Războiul de
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
prințul luminat și generalul înțelept își înving dușmanii de fiecare dată, iar izbânzile lor le depășesc pe cele ale oamenilor de rând este previziunea. Ceea ce numim „previziune” nu este un dar al spiritelor sau al zeilor, nici nu rezultă prin analogie cu evenimente trecute ori în urma unor calcule. Ea poate fi obținută de la cei care cunosc situația inamicului (altfel spus, cei care au acces în tabăra inamicului)1. Spionajul este elementul principal al acestei viziuni asupra activității de informații. Dată fiind
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]