2,667 matches
-
influență. Acesta se pare că este Statul meu de drept, pentru care am luptat cu sacrificii imense. Noi, chiar dacă se zice că am ieșit din comunism, am nimerit Într-o anarhie morbida - mafiotocrația. Organele de urmărire penală refuză sistematic să ancheteze cauzele morții fiului meu, deși am indicat ministerului Justiției numele asasinilor, timpul și locul faptei. Mă simt ,,lucrat” pentru cartea ,,Omul interzis”, presărată cu caricaturi oportuniste, care parazitează rațiunile statului de drept și fertilizează reziduul heteroclit În principiile Reformei. Operațiunea
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
știe pe unde și adus fără viață În spital, de unde a și fost ridicat. La o lună după Înmormântarea fiului, Al. Tăcu este chemat la Securitate, ofițerul cu nume de Împrumut Îi adresează condoleanțe - vai, ce bun creștin - apoi este anchetat, jignit, bătut la tălpi. ,, Știm noi cine sunteți voi, ăștia”... Cu siguranta, știa totul. Al. Tăcu da cărțile pe față. Scrie la ,,Europa liberă”, semnează, alături de alții, foarte puțini ieșeni, o scrisoare Împotriva lui Ceaușescu. Faptele se cunosc. Familia Tăcu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Am fost alături de dumnealui, acceptând să particip la acțiunea de stradă. Aproape Întreaga luna decembrie 1989 nu l-am mai Întâlnit - casă fiindu-i supravegheată de securiști, orice acces la domiciliul său era interzis. Știu că a fost arestat și anchetat până la revoluție”. Un alt cetățean, Dumitru Rășcanu scria: ,,...A fost privat de libertate, după aceea suspectat și supravegheat permanent de către organele represive ale PCR. Bănuiesc că moartea fiului său, acum câțiva ani, s-a produs tot ca urmare a atitudinii
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Mi-a spus ulterior colonelul Boțârlan că, pe data de 4 noiembrie 1986, fiul meu, Împreună cu colegul și cel mai bun prieten al său, Iulian Mircea Celmare, au fost ridicați de un Aro al miliției de pe strada Sulfinei. Au fost anchetați timp de trei ore În sediul Securității Statului, actualul sediu al Serviciului Pașapoarte. În timpul interogatoriului, o persoană a intrat și i-a oferit lui Malin un pahar cu apă. Bănuiesc că acela este momentul În care fiul meu a fost
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Împotriva comunismului mi-a păstrat sufletul tânăr, căci venea din suferințele pe care le-au Îndurat mama mea, asasinata la vârsta de 46 de ani conform unei circulare NKVD; tatăl meu a fost otrăvit cu arsenic, după ce a fost arestat, anchetat și bătut de vreo l2 ori, iar surori ale tatei și unchi sau veri au făcut Închisoare. Dar despre acestea toate scriu Într-o carte care va apărea cât de curând”. „S-a nimerit să mă Îndrăgostesc de fiica unui
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
sărute steagul rusesc, soldatul Tăcu face un pas În fața: „Refuz public să depun jurământul militar sub drapel sovietic”. În câteva clipe, soldatul Tăcu este dezarmat și dus În beciurile Închisorii Marmezon. Sentința Timp de 29 de zile Alexandru Tăcu este anchetat și bătut. „Mă obișnuisem cu regimul pumnului și cu foamea. Știam când trebuie să-mi primesc lecția de bolșevism”, povestește Alexandru Tăcu. În a 30-a zi, Alexandru Tăcu nu Își mai primește porția de bătaie. Urmează un interogatoriu de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Mărturia lui Alexandru Tăcu” din ,,O enciclopedie a crimei și terorii” de ing. dr. Cezar Zugravu, apărută la Editură Tipo-Moldova Iași, 2005: ,,M-am născut la 9.07.1931 În comuna Burdusaci, jud. Bacău. Am fost de mai multe ori anchetat pe când eram elev În clasa a VI-a la Colegiul „Codreanu” din Bârlad, prima dată În toamna anului 1948, deoarece fusesem denunțat că am cântat În școala „Trăiască Regele”, „Pe-al nostru steag”, „Imnul Eroilor” și alte cântece considerate subversive
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
fost pe loc arestat de către cap. Chirculescu, loc. maj. Purdilă și de ofițerul politic Soare. De față mai erau locot. maj. Duda și lt. col. Andronic. În ziua de 17 ianuarie 1952, am fost transportat la Garnizoana București, unde am fost anchetat și bătut pentru a-i denunță pe presupușii sfătuitori ai mei la acte de insubordonare și de uneltire Împotriva statului de „democrație populară”. Nu am avut ce să declar. În ziua de 24 februarie 1952, am fost Încarcerat la Jilava
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
12 coloneli intră în linie] Când aceste scrisori au fost cunoscute, în cercurile ofițerești s-a ridicat un strigăt de indignare. șeful guvernului, pus în curent cu denunțările făcute, numește o comisiune compusă din generalii Cernat, Berendeiu și Budișteanu ca să ancheteze cazul, dar opinia publică și opinia ofițerimii nu e mulțumită. În seara de 28 ianuarie, 12 coloneli se întrunesc și încheie un proces-verbal prin care se leagă să nu dezarmeze până ce, în această gravă cestiune, nu se va face lumină
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
La început, ancheta a fost condusă copilărește. Pentru ca ștefan Venescu să poată recunoaște pe asasini, agenții poliției au pornit prin oraș, au ridicat de prin curți pe toți rândașii ungureni și, în șiruri lungi, îi aduceau la poliție, unde magistrații anchetau. Bineînțeles, Venescu n-a recunoscut pe nici unul. Mai târziu tocmai, sau a doua zi, un funcționar polițienesc a observat că Venescu, care era reținut la poliție ca informator, fiindcă era bănuit, avea mare grije de pălăria sa: de câte ori era trecut
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Costică Rădulescu a fost bătut măr. Eu am fost arestat peste câteva ore în cafeneaua Regal, sub hotelul Regal. Doi agenți de poliție m-au condus în cabinetul directorului de poliție, pe atunci Alecu Lahovary. Procurorul Anghel Solacolu m-a anchetat. Am fost întrebat câți bani am asupra, mea. Am arătat că am 60 de lei. Alecu Lahovary observă: — Ciudat, și la ăilalți doi s-a găsit aceeași sumă. Eram bănuiți că am primit bani de la Clubul conservator. Lahovary știa bine
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
Comerțului Exterior. Această delegație a venit cu misiunea ca, în loc de cereale, să cumpere din Argentina, lînă și quebracho (un extras dintr-un arbore foarte tare întrebuințat la tăbăcitul pieilor). Aceasta însemna că populația din România nu mai murea de foame? Ancheta recent publicată a unei comisii a Crucii Roșii internaționale anunța că în România oamenii mîncau coajă de pe copaci. În loc de grîu și porumb deci, cum reușisem să închei convenția cu guvernul Argentinei, se cerea lînă și quebracho. În loc de hrană pentru populația
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
văd cu Gabriela Negreanu, în sfîrșit! Am un dar pentru Luca (Pițu n. red.)! Gîndul meu cel bun pentru el! Mi s-a spus că are probleme de un anumit fel (perioadă în care grupul "Dialog" "Opinia studențească" a fost anchetat de Securitate n. red.), dar sper că prietenii mei vorbeau prostii. Salutări domnului Rusu, cu prețuire și dragoste! Gînd bun și pentru domnul Parascan! Sper că tu ești BINE și că Iolanda e cum m-am obișnuit s-o știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
scris, mai ales că știam că voi veni în primele zile din octombrie. Nu trebuie să-ți faci alte gînduri în acest sens. E drept, îmi mai amintesc uneori contrariat cît de nebun și păcătos ai fost într-o zi (anchetat de Securitate, dorind să se sinucidă în fîntîna casei lui Aurel Dumitrașcu, scriind epistole din ce în ce mai rar, izolîndu-se de lumea literară n. red.), dar nu-s o țață pentru a putea trece peste tot ce ne leagă de atîția ani. Deci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Petrică Măzăreanu au încercat să evadeze, însă doar primul dintre ei a reușit. Deținuții din închisoare au fost scoși în curte și bătuți, iar moș Dumitrache a fost dat afară fiindcă lovea cu milă. Măzăreanu a fost bătut de director, anchetat la Ploiești, ținut la carceră timp de șapte zile, după care s-a întors în cameră și le-a povestit colegilor tentativa de evadare. Regimul de bătăi a durat însă doar o lună de zile, până pe 6 decembrie 1950, când
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
între toate secțiile, cu o ușiță mică, permițând izolarea lor perfectă. Cei din jurul lui Pătrășcanu au fost izolați unii de alții, apoi toți cinci au fost mutați în camera 6-corecție. Presiunile au continuat și în săptămânile următoare, când au fost anchetați în mai multe rânduri, inclusiv noaptea, la una dintre întâlniri participând și Nemeș, care l-a trimis la izolare pe Soroiu și l-a lovit pe Aristotel Popescu, amenințându-l: Lasă că ai să spui tu tot!'. Presiunile accentuate și
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
deja stabilit, cel puțin în linii mari. Cu toate că cei cinci au fost izolați la camera 6-corecție, ei au reușit să comunice cu cei din fosta celulă, dar și cu alți deținuți de la secția muncă silnică, transmițându-le că au fost anchetați din cauza unei note informative date de Țurcanu, prevenindu-i să fie atenți. Soroiu a fost bătut pentru aceasta de către directorul Dumitrescu, iar pe 6 august 1949 au fost mutați într-o altă secție a penitenciarului, cunoscută ca SSI. În zilele
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
plănuise cu ceilalți să procedeze astfel, iar colegii săi așteptau cu urechea la ușă să audă ce se întâmplă, pentru a putea reacționa. A doua zi, toți cei implicați au dat declarații la Biroul de Inspecții, în timp ce Dimitrov a fost anchetat de Securitate. Mai târziu, el a fost izolat într-o cameră, iar Șleam a plecat din închisoare. Pe 7 sau 8 mai 1951, Pătrășcanu și Andreev au fost anchetați de Securitate, iar Pătrășcanu, bulversat de evenimente, i-a mărturisit unui
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
au dat declarații la Biroul de Inspecții, în timp ce Dimitrov a fost anchetat de Securitate. Mai târziu, el a fost izolat într-o cameră, iar Șleam a plecat din închisoare. Pe 7 sau 8 mai 1951, Pătrășcanu și Andreev au fost anchetați de Securitate, iar Pătrășcanu, bulversat de evenimente, i-a mărturisit unui coleg de acțiune că nu credea că Șleam avea aprobarea să aplice bătăile. În zilele următoare au continuat măsurile de înăsprire a regimului, deținuții fiind avertizați că vociferările vor
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
politic Șleam s-a întors și i-a comunicat lui Pătrășcanu că acțiunea va continua, cerându-i să discute iar cu Dimitrov. Totuși, peste câteva zile, Șleam avea să lipsească iarăși din sanatoriu, iar în aceeași perioadă Constandache a fost anchetat de Securitate cu privire la informațiile date în fața 'comitetului'. O altă veste care a avut darul de a frâna avântul agresorilor a fost aceea că colonelul Sepeanu ar fi fost arestat, informație care le-a parvenit printr-un deținut sosit de la Jilava
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Speriat că ar putea fi încă o dată bătut, Pătrășcanu a cerut să fie scos să lucreze la zidurile exterioare care se înălțau în spatele sanatoriului și a stat departe de ceilalți deținuți timp de trei luni. Între timp, a mai fost anchetat în jurul lui 15 octombrie 1951, când i-a mărturisit lui Șleam că îi repugnă total metoda violentă și că multe nopți s-a frământat la gândul tuturor lucrurilor pe care le-a făcut la Pitești, pe care nu și le
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
deși a fost transportat împreună cu Țurcanu și Popa la Jilava pentru anchete, s-a întors la Gherla și le-a povestit lui Zbranca, Bogos, Juberian și Mărtinuș (cu toții rămași în închisoare) că Țurcanu i-a avertizat că, probabil, vor fi anchetați pentru acțiunea lor și că nu trebuie să implice administrația, moment în care Popa a reacționat: 'dacă este vorba să fim trași la răspundere, apoi eu am să spun totul'. După ridicarea unei părți a agresorilor pentru cercetări, acțiunea a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
nu s-ar explica absența din lot a lui Dragoș Hoinic, ca să dăm doar un exemplu. Pe același principiu, dacă s-ar fi dorit dispariția celor care cunoșteau detalii despre începuturile acțiunii, este greu de înțeles de ce nu au fost anchetați ori reținuți în lot Alexandru Mărtinuș, Constantin Bogos ori Ion Negură. Singura explicație valabilă ar fi că procesul și-a propus să înlăture deținuții atât dintr-o categorie, cât și din cealaltă, precum și pe alți câțiva după criterii mai greu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
moarte (pedeapsă comutată ulterior în muncă silnică pe viață), iar ceilalți au luat pedepse de 25 de ani de muncă silnică. Despre anchetele pentru acest proces a vorbit și Traian Popescu, unul dintre martorii implicați în proces. Popescu a fost anchetat la Ministerul de Interne și la Văcărești câteva luni de zile, din ianuarie 1955, încercând să i se inculce ideea că acțiunea de la Pitești și Gherla a fost o încercare de fortificare a Mișcării Legionare. Abia după ce a fost confruntat
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Liceul 'Aurel Vlaicu'. Reușise să scape de valul masiv de arestări din mai 1948 stând ascuns pe la diverse cunoștințe, întrucât fusese avertizat asupra evenimentelor. A fost închis o scurtă perioadă la Securitate, apoi la Ministerul de Interne și a fost anchetat pe Calea Rahovei, unde a ajuns în noiembrie 1948. A colaborat cu anchetatorul, care obținuse deja toate informațiile despre el de la colegii săi arestați înaintea sa, astfel că nu a fost torturat. A fost încarcerat la Văcărești de la terminarea anchetei (pe la
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]