1,474 matches
-
Dumnezeu. Acest mod de a pune problema se verifică și la anumiți autori (Gabriel Vasquez) posteriori lui Toma de Aquino, care urmează același plan al operei sale, Summa Theologiae. Gabriel Vasquez, unul din cei mai importanți studioși ai operelor doctorului angelic, consideră legea naturală ca pe o „participare la legea eternă” și legea naturală „nu este altceva decât natura însăși”. Al treilea moment: conceptul de lege naturală îl regăsim într-o viziune restrictivă în cadrul sistemului ockamist care concepea rațiunea ca pe
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
în evidență și preferat, în același timp? 2. Viziunea tomistă despre natură Toma de Aquino vorbește despre natură în sens dublu: generic, cu referire la înclinațiile comune animalelor și specific, referindu-se la om ca ființă rațională. După concepția doctorului angelic, principiile raționale ale lucrurilor sunt imutabile, în cazul nostru este imutabil „ceea ce pentru noi este natural, deoarece aparține aceleiași noțiuni de om” (de exemplu, omul este un animal). În schimb sunt mutabile „lucrurile care urmează natura” (de exemplu dispozițiile, acțiunile
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
tuturor valorilor, și este necesară - ca premisă - pentru orice ființă”. Rațiunea este cea care, observând aceste înclinații, descoperă bunurile care trebuie urmate și deduce preceptele pe baza cărora se ajunge la acele scopuri. Acesta este și motivul pentru care doctorul angelic preferă să vorbească de lex rationis în loc de lex naturae. Inspirându-se din gândirea lui Augustin, susține că „legea naturală este imprimată în inimile oamenilor”, asigurând prin aceasta că principiile legii naturale sunt universale. Una din problemele care ar putea să
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
iubirii în situația unei slujiri responsabile față de Dumnezeu. 2. Apocalipsul între violență și nonviolență 2.1 Efectele unei interpretări reductive a Apocalipsului Cartea Apocalipsului uimește cititorul prin imaginile sale îndrăznețe și complicate până la neverosimil, tulburările cosmice cele mai ciudate, ființele angelice și demonice în formele cele mai variate și impresionante, într-o bătălie fără oprire. La acestea se adaugă intuiții teologice splendide, liturghii cerești, îndemnuri cu un ritm persistent, descrise cu o fantezie fără limite, aproape să provoace un sens de
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
urmare, deosebirea esențială între autorii estici și cei vestici era aceea că occidentalii se străduiau din răsputeri să exprime absolut tot, pe când autorii estici știau că, dacă e să comunice, nu o pot face decât atenuând, învăluind textul în utopie angelică. Iată un motiv real pentru care nu poate fi iertată Doris Lessing, intelectual fin și scriitoare de mare intensitate, de către un scriitor ale cărui vorbe erau sistematic furate în numele utopiei de care ea s-a îndrăgostit. Comparând o operă din
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fizic. De la bun început e cât se poate de predictibil că băiețelul va fi vindecat la un moment dat, lucru care se întâmplă către sfârșitul volumului, când cei doi au în jur de douăzeci de ani. Răsar peste tot propozițiuni angelice, care presară poezie peste această narațiune reticentă, rătăcită în labirintul pe care vrem să-l considerăm roman: Știam că, dacă mă întind pe jos ori mă lipesc de un pom, o să mă pătrundă pur și simplu rotirea lumii. Tim e
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cețoase. Nume străvechi, Sumer, Azteca, Elada, Roma, Scitia Minor, Tauria sau Pind, se îngemănează cu personaje mitologice, precum Dzadzara, Cadara, Babani, Caracus, cu toponime ca Valea Rece, Apa Bună, Climări etc., figurând o geografie edenică și un teritoriu al amintirilor. Angelic și rafinat, poetul construiește un imperiu heraldic de siluete, dominat de figurile emblematice ale Eroului, Strămoșului și Bărbatului. Transformat nu de puține ori în incantație și delir divinatoriu, într-o savant-obscură haină sacerdotală a verbului, versul inițiază în misterele unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
Între cel de divinități autentice ( În unele cazuri este vorba despre divinități ale unui așa-zis „păgânism” prezoroastrian sau de zeități de origine, cel puțin parțial, străină, cum este cazul zeiței An³hit³xe "Ana>hita>") și cel de figuri și puteri angelice. Lumea supraomenească a zoroastrismului este subîmpărțită simetric Între entități pozitive și negative, conform viziunii sale dualiste originale (cf. „Religiile Iranului antic și Zoroastrului”, subcapitolul 2.6): entităților divine sau angelice le corespund entități demonice (da¶va; În limba pahlavi, d
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zeiței An³hit³xe "Ana>hita>") și cel de figuri și puteri angelice. Lumea supraomenească a zoroastrismului este subîmpărțită simetric Între entități pozitive și negative, conform viziunii sale dualiste originale (cf. „Religiile Iranului antic și Zoroastrului”, subcapitolul 2.6): entităților divine sau angelice le corespund entități demonice (da¶va; În limba pahlavi, d¶w), masculine sau feminine, acestea din urmă fiind numite druj. Dualismul zoroastrian Împarte Întreaga lume spirituală zoroastriană În două părți opuse, până Într-acolo Încât și limbajul poate fi divin
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
legăturii cu răspândirea doctrinelor astrale și astrologice - religiei misterice, care la sfârșitul secolului I d.Hr., s-a afirmat În Imperiul Roman (Cumont, 1913; Vermaseren, 1959; Turcan, 1981; Beck, 1984). Deosebit de importante În panteonul zoroastrian sunt și alte entități divine sau angelice, cum ar fi Verethraghnaxe "Verethraghna", yazataxe "yazata" victoriei (În limba pahlavi, Wahr³mxe "Wahra>m", În persană, Bahr³mxe "Bahra>m"); Da¶n³, yazata (feminină) a Religiei (Însă numele Înseamnă propriu-zis „viziune”, iar conceptul pe care Îl exprimă se apropie de „conștiință
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1863 pictează unul din tablourile celebre, Beata Beatrix, unde operează o identificare simbolică a defunctei soții cu iubita lui Dante. O comparație cu tabloul din 1859 rămas neterminat, Dantis Amor, este elocventă. Tabloul îl înfățișează pe Dante ca o apariție angelică, purtând aripi, într-un veșmânt lung cu aspect sacerdotal, la care contribuie și postúra acestuia, o figură prinsă între prezența emblematică, solară, în medalion a lui Crist și cea lunară a iubitei, Beatrice, alcătuind astfel un echilibru ideal, un cosmos
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
identități sexuale, devin captive unei fragilități care le proiectează într-un orizont de incertitudine. Faptul echivalează cu încercarea de a proiecta un rol prestigios, un model prin care feminitatea este dezarmată de arsenalul sexualității sale pentru a îmbrăca un veșmânt angelic. Această direcție nu elimină complet virtualitățile punitive ale sexualității și păstrează adesea ambiguitatea fondatoare a feminității în ecuația esteticii decadente, însă răspunde unei sensibilități simboliste descărcate de negativismul propriu temelor și reprezentării decadente. Rodolphe Rapetti descoperă această "misoginie fascinată" vehiculată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
visului și a unor teme prin excelență decadente, precum cea a lui Oedip și a Sfinxului. Prezența florii indică aici într-un plan simbolic cu corolarul implicațiilor psihanalitice caracterul litigios al prezenței feminine, atracția răului fiind dublată de imaginea lilială, angelică a femeii al cărui veșmânt o închide ca într-o armură inexpugnabilă. În Un înger (1889), imaginea androgină a îngerului este speculată și la nivelul "vestimentației". Dacă partea de sus a corpului este îmbrăcată într-o platoșă, în schimb, partea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
influența lui William Blake, romantic târziu cu certe note decadente, spre exemplu, Vârtej de îndrăgostiți (1824-1827), ilustrație la Infernul lui Dante. Fiecare dintre personajele feminine din tabloul lui Burne-Jones posedă un instrument muzical, vioară, trompetă, flaut etc. sugerând o orchestră angelică, tavanul spart lasă să se vadă o pereche de porumbei și, în plus, nu există o mare varietate fiziognomică, nicidecum una vestimentară, astfel că toate aceste personaje împărtășesc o condiție surorală. Spre deosebire de Blake, unde corpurile par să-și detașeze volumul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
schintei? Vreo stea mai cade iară? Vreun Împărat mai moare? Or e - să nu mai fie! - vreo pacoste de zmei? Strofa În Întregime sugerează o lume trăind sub imperiul supranaturalului care se așază Între două stări posibile, binele și răul, angelicul și demonicul. Cele două surate pun făptura Zburătorului sub semnul maleficului, pentru că puterea lui de metamorfozare nu e spre binele celui care intră sub incidența lui. El poate fi ,,zmeu”, „Împelițatul”, „balaur de lumină”, dar și „ca brad un flăcăiandru
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
nu vii tu? Vină!”, Luceafărul se smulge din „sfera” lui, spre a se Întrupa pentru prima oară din cer și mare, asemenea lui Neptun (după concepția lui Platon), ca un „tânăr voievod”, „un mort frumos cu ochii vi?. În ipostaza angelică, Luceafărul are o frumusețe clădită pe motive romantice: „păr de aur moale", „umerele goale", „umbra feței străvezii.” În contrast cu paloarea feței, sunt ochii; ei ilustrează prin scânteiere viața interioară. Strălucirea lor este interpretată de fată ca semn al morții: „Lucești fără de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
repetatei chemări descântec: „Cobori in jos, luceafăr blând, Alunecând pe-o rază...”, cea de-a doua Întrupare a Luceafărului are o altă origine, cea din soare și noapte: „Iar ceru-ncepe a roti În locul unde piere". În antiteză cu imaginea angelică a primei Întrupări, aceasta se circumscrisă demonicului, după cum o percepe fata: „O, ești frumos, cum numa-n vis Un demon se arată”. Imaginea se Înscrie tot În canoanele romantismului: părul negru, „marmoreele brațe", „ochii mari și minunați”. Pentru a doua
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
a adânci, cum s-a mai spus, perspectiva frumuseții absolute a fetei de Împărat. Sugestiile au putut veni din lirica populară, dar Eminescu, prin aceste versuri, plasează dintr-o dată pe fata de Împărat În lumea cosmică și, deopotrivă, În lumea angelicului. Comparația cu luna justifică o Înclinare a fetei spre visare, iar cea cu „fecioara”, În lumea ideală. Comparația aceasta Îl timite pe receptor și la erotica populară, unde mirele este comparat cu soarele, iar mireasa cu luna. În strofa a
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
sugestie metaforică. Marea este o metaforă cu sensuri multiple. Adâncul misterios al mării este un permanent izvor al visului romantic. 5. Aspirațiile luceafărului către lumea pământeană se concretizează prin cele două metamorfozări. Într-o primă ipostază, Luceafărul apare În chip „angelic” iar „toiagul Încununat cu trestii”, este tridentul purtat de zeul mărilor, Neptun. Marea e locul unde Luceafărul ar vrea s-o ducă pe fata de Împărat: „Colo-n palate de mărgean Te-oi duce veacuri multe Și toată lumea-n ocean
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Andronache Tuzluc, Domnul Caragea, Chir Costea Chiorul. Ei constituie ceea din perspectivă romantică, s-ar numi acea parte a antitezei, demonismul. La celălat pol se află Gheorghe, Banul C, Maria și domnul Grigore Ghica (personaje evident idilizate, portretistic), ori elementul angelic. Un singur personaj din galeria negativă, nu are corespondent la polul pozitiv, negustorul si cămătarul Chir Costea Chiorul, iar faptul este ușor de Înțeles. În sondarea procesului social al parvenirii, scriitorul Își Îndreaptă atenția, În primul rând, asupra personajelor negative
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Veveriță (mai curând absent), spătarul Spancioc, Stroici; se adaugă doamna Ruxanda și mitropolitul Teofan, dar mai ales personajul colectiv. Scriitorul Își creionează personajele În antiteză. Doamna Ruxanda și vornicul Moțoc sunt personaje clasice dar sunt opuse prin caracter, protagoniștii reprezentând angelicul și demonicul, trăsăturile lor Îi definesc. Moțoc este tipul boierului trădător, Înrăit, doamna Ruxanda e În totală discordanță cu lumea În care a fost aruncată de destin. Lăpușneanul e romantic pentru că Întrunește trăsături contradictorii, excepționale În condiții excepționale, exemplar rar
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Păsări-Lați-Lungilă. Împăratul Roș se dă Învins: „Din partea mea poți s-o iei deacum... ți-o dau cu toată inima.” Dacă până În acest moment, fata Împăratului Roș se dovedise un personaj demonic, din momentul acesta ea devine o Ileana Cosânzeana, făptură angelică, chiar dacă mai Încearcă o „eliberare” cu ajutorul unei turturici, trimisă ca să aducă, În Întrecere cu calul lui HarapAlb, „trei smicele de măr dulce și apă vie și apă moartă de unde se bat munții În capete”. Dacă ar fi câștigat Întrecerea turturica
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Moș Costache nu există decât În imaginația creatorului și a receptorului. Oricare creator canonic de literatură epică a avut și are o asemenea percepție asupra universului antropologic, a cronotopului. Există și o percepție a lumii romanului din perspectiva antitezei negative angelic - demonic, deși În literatura veacului al XIX-lea, demonicul romantic este privit dintr-un unghi cu totul nou, anticlasic, mai mult, romanticii l-au „reabilitat” și i-au descoperit virtuți nobile, a devenit sursă de naștere a geniului neînțeles. Scriitorul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
sursă de naștere a geniului neînțeles. Scriitorul clasic Îl așază Însă acolo unde Îi este locul, ori G. Călinescu nu face excepție. Este reperabilă starea absolut naturală, că nu este posibilă o Împăcare dintre mătușa Aglae și Otilia. Dacă personajul angelic e gata să ierte păcatul, cel demonic este exclusivit și singura salvare nu este decât suprimarea adversarului. Opoziția Otilia - Aglae este tratată de autor cu un deosebit talent. Când cele două personaje se află În același cadru, să-i zicem
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]