2,942 matches
-
de sentimente legate de experiența suferinței: sentimentele sau senzațiile localizate la periferia organismului, manifestate prin durere, plăcere, încântare, mâncărime etc.; sentimentele vitale care aparțin organismului în întregime, și anume: dezgustul, prospețimea, senzația puternică sau slabă a vieții, calmul și tensiunea, angoasa, sentimentul de sănătate sau de boală etc.; sentimentele raportate imediat la Eu, la lumea prezentă; sentimentele spirituale, de tipul celor religioase și metafizice, care sunt „sentimente de salvare”, reprezentate prin: starea de beatitudine sau fericire, disperare, siguranța sufletească de sine
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
patru principii fundamentale, și anume: principiul motivației, principiul mediului, principiul substituției și principiul conflictului. După S. Freud și J. Masserman, dinamica adaptării personalității este legată de mecanismele de apărare ale Eului, în acest sens având un rol important următoarele procese: angoasa, supresiunea, represiunea, formarea reacțională, sublimarea, formarea unor idei bizare, refuzul morții. Când mecanismele de adaptare ale personalității eșuează, comportamentul ia o formă aberantă, de tip deviant sau chiar psihopatologic (J. Masserman, G. Abraham, C. Enăchescu și V. Dragomirescu). Noi am
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
situațiile de mai sus, tulburările afective antrenează o modificare profundă a stării de sănătate mintală a individului, cu un aspect polimorf: stări de neliniște intrapsihică pe care bolnavul nu le poate lega de o anumită cauză, crize anxioase, stări de angoasă, suferințe fizice sau somatice rău definite, apatie, dispoziție tristă, plâns, depresie, deznădejde, la care se asociază idei sumbre, pesimiste, izolarea de lume și dezgustul față de viață, fenomene ce pot merge până la refuzul alimentar sau chiar tentative de suicid. În cazul
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
manifesta; uneori impregnarea ideilor ateiste poate fi urmată de convingerea că omul este liber să facă orice, conform voinței sale, fără a răspunde de actele lui; în mod contrar, ideile legate de iad și pedeapsa viitoare pot genera la copii angoase, fobii, obsesii. 4. Copilul și familia Pentru copii, părinții reprezintă modelul. Relațiile dintre părinți și comportamentul acestora sunt imitate de copiii din familie. Atitudinea părinților față de copii vectorializează atitudinea copiilor față de părinți, precum și a copiilor între ei în cadrul fratriei. În
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Atenția este capricioasă, dispoziția afectivă bizară, cu tendințe impulsive, timidități, enervări subite, se irită, plâng sau râd nemotivat. Copiii prezintă acum o activitate dezordonată. La această vârstă ideile sunt tranșante, paradoxale sau lipsite de franchețe. Se manifestă o stare de angoasă, denumită „neliniștea adolescenței”. Toate tendințele ating o ordonare paroxistică și în primul rând sexualitatea. Mediul familial devine prea strâmt și prea fragil. Legile morale, sociale și religioase - prea constrictive. Sufletul plutește între ipocrizie și violență. Apar și modificări de ordin
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
o valoare emoțională crescută. Nereligiozitatea inoculată sistematic unor tineri poate fi o mare eroare de igienă mintală. Aceste erori pot duce la situații grave, deosebit de periculoase. În mod egal, excesul religios, povestirile dramatice despre iad, păcat, sacrificiu, pot duce la angoase, izolări, schimbări de gândire sau comportament etc. În raport cu cele arătate, igiena mintală își propune să vină cu o serie de derivative, care ajută la descărcarea pulsiunilor tinerilor aflați la pubertate, canalizându-le interesele și energia emoțional-afectivă, ordonându-le comportamentul după
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
din sfera sexuală; personalitatea, în acest caz, suferă o mutație (dilatare, mirare, autoadmirație, pudoare etc.); descoperirea Eului este o fază dramatică în evoluția personalității; adolescentul caută, se autoanalizează, încearcă să se găsească pe sine; apar ezitări și îndoieli, scrupule și angoase, apare sentimentul de pudoare; e) Depresia și plictiseala; adolescentul trăiește adesea dureros aceste schimbări ale persoanei sale; ele se pot manifesta prin stări de oboseală, tristețe, depresie; f) gustul și analiza sentimentului de a nu fi înțeles sunt specifice pubertății
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
plictiseala; adolescentul trăiește adesea dureros aceste schimbări ale persoanei sale; ele se pot manifesta prin stări de oboseală, tristețe, depresie; f) gustul și analiza sentimentului de a nu fi înțeles sunt specifice pubertății și adolescenței; autoanaliza dezvoltă interogații care generează angoasa, mult mai accentuată la fete decât la băieți; de aici și impresia că tânărul nu este înțeles de nimeni, de familie, de societate, starea de anxietate și izolare, de solitudine; g) Sentimentul de libertate; nevoia de libertate este specifică adolescenței
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
rol major în acest proces revine Eului individual, forței acestuia și capacității de adaptare plastică la sarcini și la situații. Eșecul și succesul reprezintă nu numai două situații, ci și două direcții de viață, două atitudini ale individului. Prima implică angoasă, nehotărâre, un Eu slab; cea de-a doua implică curaj, hotărâre, fermitate, un Eu puternic. Aceste aspecte se pot observa în schema de mai jos: curaj impuls creator realizări SUCCES recompensă sentiment de onoare hipertrofia Eului (realizare de sine, demnitate
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
soarta”. Față de aceste aspecte deosebit de importante legate de modificarea stării de sănătate mintală și echilibru psihic în raport cu perspectiva morții, E. Kübler-Ross propune o serie de măsuri cu caracter psihoterapeutic în vederea pregătirii bolnavilor în fața morții. Metoda urmărește, în primul rând, combaterea angoasei și a depresiei legate de ideea morții. Perspectiva morții este dată nu numai de bolile incurabile, dar și de faptul că fiecare individ este conștient că viața se are un sfârșit. Orice boală sau vârstă înaintată, chiar nepatologice, sunt amenințate
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
persoana prin „ceea ce a făcut în viață”. Boala incurabilă, ca și bătrânețea, reprezintă o criză existențială marcată de numeroase probleme: cauza și sensul bolii; întrebările: „de ce? și „de ce tocmai eu?”. În cazul acestei suferințe complexe (psihologică, biologică, socială și spirituală), angoasa și depresia scad pragul de toleranță a durerii fizice, accentuând durerea moral-spirituală. În asemenea condiții, se impune instituirea unor măsuri de psihoigienă, de natură profilactică, aplicate de o „echipă terapeutică” interdisciplinară (medici, psihologi, infirmiere, asistenți sociali, preoți). Rezultatele depind de
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
climat de încredere, care implică două reguli stricte: să nu fie niciodată mințit bolnavul; să nu i se spună niciodată că „nu se mai poate face nimic pentru el”, întrucât aceasta ar fi un act de abandon terapeutic generator de angoasă și disperare. Chiar dacă nu este posibilă vindecarea, se impune ca bolnavul să primească îngrijiri medicale de ordin paleativ. Se cuvine să precizăm că a-i ascunde individului perspectiva realității conduce la fenomene de regresie a acestuia, cu pierderea sau diminuarea
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
perspectiva realității conduce la fenomene de regresie a acestuia, cu pierderea sau diminuarea capacităților de adaptare la evoluția bolii. În mod egal, „a-i spune totul” este la fel de periculos, reprezentând un început de abandon din partea medicului și un factor de angoasă pentru bolnav, care se va simți părăsit. În acest sens trebuie ținut seama de studiile descrise de E. Kübler-Ross. Ceea ce este esențial este menținerea speranței, dar nu prin minciună sau tranchilizarea individului prin false asigurări. Un alt aspect de care
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
fizică. Ea are nevoie ca să simtă că este iubită și că i se oferă în continuare sprijin, că nu este abandonată. Apelul bolnavului la eutanasie este determinat de următorii factori: suferințe fizice majore; dureri insuportabile; depresii grave, melancoliforme; stări de angoasă; dorințe marcate de suicid; sentimentul de izolare; incomunicabilitatea; abandonarea și lipsa de securitate a persoanei; pierderea sentimentului vieții ca necesitate. Eutanasia pare a fi conformă cu sentimentele de libertate și de liberă opțiune ale persoanei. De fapt, ea este masca
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
etc.) obligă la un efort suplimentar de adaptare, de schimbare a vechilor stereotipii cu altele noi, la reprofesionalizare etc. Incertitudinea situației socio-profesionale și economice care decurge din cele de mai sus va duce la apariția unor stări de tensiune, neliniște, angoasă, care vor genera starea de „nevroză profesională”, de regulă cu caracter colectiv, manifestată prin acțiuni protestatare-revendicative. Aceste „conflicte de muncă”, dincolo de aspectele lor formale ca manifestări de tipul revendicării unor drepturi socio-economice, au în interiorul lor, din punct de vedere psihosocial
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
pot fi asimilați în totalitate și la fel de către toți membrii grupului social. Viața individului, ca și cea a grupelor social-umane, devine tot mai dominată de valorile civilizației materiale, tot mai formală. Omul modern este singur, sărac spiritual, neliniștit sufletește până la angoasă, lipsit de criterii valorice, trăind în izolare. El va deveni treptat o „personalitate nevrotică”, care fie se va retrage din fața schimbărilor sociale (izolare, însingurare, refugiu), fie va adopta atitudini și conduite protestatare, fie își va construi sub-grupe de refugiu. În
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
dominante calitativ”, care, prin repetiție propagandistică continuă și prin prezența lor din abundență, „închid” sau mai exact spus „acoperă/confiscă” viața indivizilor, a colectivităților umane. Din acest moment „cursa procurării” este dată de dorința de „a avea”, dar și de angoasa de „a nu ajunge în posesia obiectelor” valorizate prin reclamă. Trebuie luat în discuție și un alt aspect al mijloacelor de manipulare colectivă. Acesta este reprezentat prin „pseudoanonimatul” surselor sau, mai exact, prin transferul de la „grupul de interese” la „prestigiul
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
direct importante schimbări în planul stării de sănătate mintală, atât individuală, cât și colectivă. Aceste schimbări vor duce la o treptată depersonalizare, la slăbirea identității Eului, alienarea și însingurarea persoanei, incomunicare, închidere în sine, robotizarea gândirii, regresiune afectivă, depresie și angoasă sau apatie cu indiferentism și inactivitate. Pe acest „fond psihosocial” de disoluție a vechilor valori tradiționale morale, culturale, sociale și religioase, se va dezvolta o nouă formă de „patologie colectivă”: nevroze și psihoze colective, acte antisociale, delincvență și criminalitate, alcoolism
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
o stare de criză sufletească sau bolnavii mintal refuză să recunoască acest lucru, negând în felul acesta, în mod ocolit, inconștient, limita impusă de situație); b) refuză să accepte situația (din aceleași motive); c) apare o stare de tensiune, de angoasă, legată de resimțirea limitelor, care „închide” câmpul de acțiune al persoanei, limitându-i libertatea individuală; d) apar sentimentul de disperare și ideea de suicid, ca „soluție” a ieșirii din situație; e) atitudinea finală de resemnare, de renunțare la luptă și
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
pot face „experiența morții” decât o singură dată. Legat de moarte, ca situație-limită, se mai discută și următoarele aspecte: - situația morții aparente (R. Moody și E. Kübler-Ross); - angoasa, care însoțește orice idee sau act al morții, legată de perspectiva neantului; angoasa are două direcții de manifestare: angoasa de moarte și angoasa dată de dorința de a continua viața și după moarte; - refugiul în moarte, cum este cazul suicidului, constituie de fapt o formă „marcată” sau „ocolită” a refuzului lumii și al
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
singură dată. Legat de moarte, ca situație-limită, se mai discută și următoarele aspecte: - situația morții aparente (R. Moody și E. Kübler-Ross); - angoasa, care însoțește orice idee sau act al morții, legată de perspectiva neantului; angoasa are două direcții de manifestare: angoasa de moarte și angoasa dată de dorința de a continua viața și după moarte; - refugiul în moarte, cum este cazul suicidului, constituie de fapt o formă „marcată” sau „ocolită” a refuzului lumii și al vieții, legat de sau raportat la
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
moarte, ca situație-limită, se mai discută și următoarele aspecte: - situația morții aparente (R. Moody și E. Kübler-Ross); - angoasa, care însoțește orice idee sau act al morții, legată de perspectiva neantului; angoasa are două direcții de manifestare: angoasa de moarte și angoasa dată de dorința de a continua viața și după moarte; - refugiul în moarte, cum este cazul suicidului, constituie de fapt o formă „marcată” sau „ocolită” a refuzului lumii și al vieții, legat de sau raportat la o „situație-limită” inacceptabilă, față de
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
psihosomatice. Le vom prezenta sintetic în continuare. Constituția emotivă sau hiperemotivă reprezintă o sensibilitate particulară la emoții, ale căror manifestări - fiziologice și psihologice - sunt exagerate atât în intensitate, cât și ca durată. Ele se caracterizează și printr-o stare de angoasă aproape permanentă. Pe acest teren se pot dezvolta psihozele depresive anxioase sau ideile delirante (E. Dupré, H. Claude). Constituția psihastenică reprezintă o stare obișnuită de emoție, însoțită de incertitudine și idei fixe care invadează conștiința, a căror absurditate subiectul o
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
se impun din punct de vedere psihoigienic sunt următoarele: evitarea situațiilor de încordare emoțională; combaterea oboselii, a suprasolicitării sau surmenajului intelectual; evitarea situațiilor conflictuale, a eșecurilor; relațiile interpersonale pozitive, antrenante, cu evitarea situațiilor care ar putea duce la izolare și angoasă; activitățile distractive, antrenante, lecturile pozitive, care să dezvolte pofta de viață a indivizilor. În cazul apariției acestor tipuri de manifestări psihopatologice, se impune instituirea imediată a tratamentului de specialitate, psihoterapia, terapia de susținere și încurajare, dispensarizarea și controlul periodic medico-psihiatric
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
sănătate mintală a persoanei respective. Cauza se află în abuzul de investigații și controale medicale, de cele mai multe ori nejustificate, adesea susținute de medici și personalul de îngrijire medicală, dublate de o „educație medicală” defectuoasă, care în loc să explice „încarcă” individul cu angoase, creând o „frică de boală” adesea nejustificată, care generează „boli imaginare” ce vor ocupa treptat gândirea, emoțiile, preocupările individului respectiv. Se produce o veritabilă stare de nevroză indusă, pe care bolnavul o trăiește ca pe o realitate proprie. Măsurile de
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]