5,517 matches
-
RCT este specific atât pentru antigen, cât și pentru molecula CMH. De aceea se înregistrează diferențe structurale semnificative ale RCT de la o clonă la alta: fiecare clonă va avea RCT cu markeri idiotipici care determină specificitatea AMC. Moleculele receptoare de antigen ale limfocitelor T sunt heterodimeri alcătuiți dintr-o glico-proteină de 80-90 kD, care, în condiții reducătoare, disociază în două peptide de 40 și respectiv 43 kD. Molecula întreagă constă dintr-o pereche de lanțuri polipeptidice, similare ca dimensiune, legate prin
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
și participă la formarea situsului de combinare al RCT. Situsul de combinare al RCT este alcătuit din regiunile hipervariabile sau regiunile determinante de complementaritate (RDC), trei ale catenei alfa și patru ale catenei beta, și formează situsul de legare a antigenului. Majoritatea limfocitelor au RCT-2 cu specificitate antigenică alfa-beta. Ulterior, s-a identificat RCT-1, alcătuit din catenele gamma-delta:- RCT-2 este heterodimerul format din polipeptidele α și β, legate prin punți S-S. El este prezent pe suprafața a circa 90% dintre
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
o altă specificitate antigenică, identificată prin intermediul anticorpilor monoclonali. RCT-1 se găsește pe suprafața a 0,5-15% dintre limfocitele T circulante umane, dar este mai frecvent pe limfocitele intraepiteliale ale mucoasei intestinale. Limfocitele T γ/δ exprimă markerul CD3 și recunosc antigenul printr-un mecanism asemănător cu acela al limfocitelor T α/β, adică recunosc epitopii asociați cu moleculele clasice CMH I și II, dar frecvent par să interacționeze cu molecule CMH neclasice, iar specificitatea interacțiunii lor cu epitopii antigenici este limitată
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
acela al limfocitelor T α/β, adică recunosc epitopii asociați cu moleculele clasice CMH I și II, dar frecvent par să interacționeze cu molecule CMH neclasice, iar specificitatea interacțiunii lor cu epitopii antigenici este limitată. Aceste limfocite pot să recunoască antigene neconvenționale, ca de exemplu, proteinele de șoc termic și antigenele nepeptidice (glucidice). În general, limfocitele cu RCT-1 (γ/δ) sunt negative pentru markerii CD4 și CD8, deși unele exprimă nivele scăzute ale unuia dintre acești markeri. Unele studii sugerează că
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
cu moleculele clasice CMH I și II, dar frecvent par să interacționeze cu molecule CMH neclasice, iar specificitatea interacțiunii lor cu epitopii antigenici este limitată. Aceste limfocite pot să recunoască antigene neconvenționale, ca de exemplu, proteinele de șoc termic și antigenele nepeptidice (glucidice). În general, limfocitele cu RCT-1 (γ/δ) sunt negative pentru markerii CD4 și CD8, deși unele exprimă nivele scăzute ale unuia dintre acești markeri. Unele studii sugerează că aceste celule contribuie la răspunsul inițial al gazdei, la diferiți
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
ficat și splină. Unele își dobândesc competența imunitară chiar în măduva osoasă. La mamifere, ficatul și splina îndeplinesc funcțiile bursei de la păsări. Alte limfocite migrează în timus. Acesta este circuitul primar al limfocitelor, în care se produce diferențierea independentă de antigen, în cursul căreia limfocitele devin imunocompetente. Această etapă se desfășoară în organele limfoide primare (timus, bursa lui Fabricius și echivalenții acesteia de la mamifere). În cursul acestei etape, limfocitele dobândesc receptori specifici de antigen (fig. 1.15, 1.16). A doua
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
în care se produce diferențierea independentă de antigen, în cursul căreia limfocitele devin imunocompetente. Această etapă se desfășoară în organele limfoide primare (timus, bursa lui Fabricius și echivalenții acesteia de la mamifere). În cursul acestei etape, limfocitele dobândesc receptori specifici de antigen (fig. 1.15, 1.16). A doua fază a diferențierii limfocitelor este dependentă de antigen și se produce în circuitul secundar. Limfocitele imunocompetente trec în circuitul sanguin și de aici migrează în țesuturile limfoide secundare, de unde, pe cale limfatică, se reîntorc
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
etapă se desfășoară în organele limfoide primare (timus, bursa lui Fabricius și echivalenții acesteia de la mamifere). În cursul acestei etape, limfocitele dobândesc receptori specifici de antigen (fig. 1.15, 1.16). A doua fază a diferențierii limfocitelor este dependentă de antigen și se produce în circuitul secundar. Limfocitele imunocompetente trec în circuitul sanguin și de aici migrează în țesuturile limfoide secundare, de unde, pe cale limfatică, se reîntorc în sânge. În circuitul secundar, limfocitele au șansa întâlnirii cu antigenul specific receptorului lor, după
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
limfocitelor este dependentă de antigen și se produce în circuitul secundar. Limfocitele imunocompetente trec în circuitul sanguin și de aici migrează în țesuturile limfoide secundare, de unde, pe cale limfatică, se reîntorc în sânge. În circuitul secundar, limfocitele au șansa întâlnirii cu antigenul specific receptorului lor, după care se activează, proliferează și se diferențiază spre stadiile de celule efectoare și celule cu memorie. 1.2.1.5. Maturarea limfocitelor T în timus Celulele pre-T se diferențiază în ficatul fetal și în măduva osoasă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
în cortexul extern, denumite celule doică (nurse -cells) au prelungiri membranare ce înconjură circa 50 de timocite, formând un complex multicelular. Celulele-doică furnizează „semnale educaționale” care orientează maturarea limfocitelor în două direcții:- dobândirea RCT și a capacității de a recunoaște antigenele exogene;- dobândirea toleranței față de self;RCT tinde să se aglomereze la locul de contact cu moleculele CMH. Interacțiunea dintre celulele stromale și timocite, mediată de moleculele CMH și RCT, permite celulelor să primească un semnal protector. Limfocitele care nu leagă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Din punct de vedere morfologic, celulele NK sunt mari și granulare și sunt desemnate LGL, de la large granular lymphocytes. Aceste celule au o citoplasmă mai bogată decât celelalte limfocite cu granulații azurofile. Celulele NK nu au nici unul dintre receptorii de antigen caracteristici limfocitelor T sau B și de aceea au fost denumite și celule „nule”. Celulele NK au markeri caracteristici limfocitelor T: au receptori de mică afinitate pentru Fc γ și pentru IL-2, formează rozete E, produc IL-2 și IFN γ
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
ADCC), față de celulele modificate antigenic. In vitro, limfocitele T din sânge, sub acțiunea stimulatoare a unor citochine (IL-2, IFN alfa) diferențiază o subpopulație de celule, care au fost denumite LAK (lymphokine activated killers). In vitro, prin adăugarea IL-2 și a antigenului tumoral, limfocitele T devin citotoxice față de celulele tumorale omoloage. 1.2.3. SISTEME CELULARE CU ROL ÎN REZISTENȚA ANTIINFECȚIOASĂ NESPECIFICĂ Rezistența antiinfecțioasă a organismului uman și animal este rezultatul acțiunii unor sisteme celulare cu acțiune nespecifică, independentă de caracterul nonself
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
mică decât Fc gama RI. Fc gama R III (CD16) are afinitate scăzută pentru IgG monomeră și se găsește pe macrofagele tisulare, neutrofile și celulele NK. Anticorpii citofili se dispun la suprafața celulei, prin intermediul receptorilor pentru Fc, iar ulterior leagă antigenul specific. Receptorii pentru Fc al IgE au o densitate semnificativă. Legarea încrucișată a receptorilor de Fc γ de către complexele imune care conțin mai mult de o moleculă de IgG stimulează activitatea macrofagului. Macrofagele alveolare au un număr mare de receptori
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
plasmatice a fost esențială pentru înțelegerea interacțiunii LPS-macrofag. Concluzia este că macrofagul leagă LPS nativ cu o eficiență foarte scăzută, dar leagă foarte eficient complexele LPS-proteine plasmatice, pe calea receptorilor specifici. Proteinele plasmatice care leagă LPS sunt anticorpii specifici față de antigenul somatic (O), complement, lipoproteinele cu densitate înaltă (HDL), albumina și LBP. LBP este produsă de hepatocite și are valori normale medii de 7 µg/ml, iar în faza acută, la om, de 220 µg/ml. Chiar dacă este un reactant de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
și alte specii de vertebrate, incluzând specia umană. La om, imunitatea înnăscută este bariera prin care gazda se apără și care acționează înaintea sistemului imunitar adaptativ. Deși sistemul imunitar adaptativ poate fi programat să recunoască un număr aproape infinit de antigene specifice, sistemul imunitar înnăscut poate recunoaște numai un număr limitat de determinanți comuni care se găsesc în agenții infecțioși. Cu toate acestea, sistemul imunitar înnăscut implică un repertoriu sofisticat de răspunsuri umorale și celulare, acționând atât la nivel local, cât
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
pentru expresia de suprafață celulară desemnat receptor de celulă B (BCR), constând dintr-o moleculă tetrameră imunoglobulinică asociată cu proteinele transmembranare Igα și Igβ (fig. 2.3). Acestea reprezintă componentele de semnalizare care declanșează căile intracelulare ca răspuns la legarea antigenului de anticorp. Activarea BCR este influențată și de interacțiuni cu alți receptori, spre a fi mediată interacțiunea celulelor B activate de antigen cu celulele T helper. Studiile cristalografice au permis descifrarea structurii imunoglobulinelor și elaborarea modelului de structură tetracatenară a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
și Igβ (fig. 2.3). Acestea reprezintă componentele de semnalizare care declanșează căile intracelulare ca răspuns la legarea antigenului de anticorp. Activarea BCR este influențată și de interacțiuni cu alți receptori, spre a fi mediată interacțiunea celulelor B activate de antigen cu celulele T helper. Studiile cristalografice au permis descifrarea structurii imunoglobulinelor și elaborarea modelului de structură tetracatenară a acestora, în forma literei „Y”. Prototipul moleculelor imunoglobulinice este cel al imunoglobulinei G - IgG - produsă de limfocitele B derivate (celule mature, plasmatice
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
două catene L ale heterotetramerului sunt identice între ele, după cum și cele două catene H sunt, la rândul lor, identice. Cea mai abundentă clasă de imunoglobulină din sângele uman este IgG. În stadiile inițiale ale desfășurării răspunsului imun față de un antigen care nu a interferat anterior cu sistemul imunitar al organismului, rolul principal este jucat de IgM. Domeniile N-terminale ale catenelor L și H prezintă variabilitate remarcabilă în secvența lor de aminoacizi și contribuie la formarea situsului de legare a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
care nu a interferat anterior cu sistemul imunitar al organismului, rolul principal este jucat de IgM. Domeniile N-terminale ale catenelor L și H prezintă variabilitate remarcabilă în secvența lor de aminoacizi și contribuie la formarea situsului de legare a antigenului. Secvența de aminoacizi a regiunii constante a catenei ușoare - CL, precum și a regiunii constante a catenei grele CH, aparținând heterotetramerului imunoglobulinic prezintă constanță în secvența lor de aminoacizi. Variațiile care apar în regiunea constantă CH, ca urmare a unor mutații
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
ale sistemului imunitar (macrofage, celule K, celule B, mastocite), precum și a situsului de clivare hidrolitică a moleculei imunoglobulinice cu plasmină și tripsină, în urma căreia rezultă cele două fragmente desemnate Fab care corespunde regiunii N și deține funcția de legare a antigenului și Fc care corespunde regiunii C-terminale a catenei grele, fiind implicată în realizarea altor principale funcții biologice ale imunoglobulinelor (reacții citotrope). Regiunea balama permite celor două brațe ale catenelor tetramerului imunoglobulinic, rezultate prin poziționarea acesteia, să se deplaseze în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
realizarea altor principale funcții biologice ale imunoglobulinelor (reacții citotrope). Regiunea balama permite celor două brațe ale catenelor tetramerului imunoglobulinic, rezultate prin poziționarea acesteia, să se deplaseze în spațiu, ceea ce facilitează legarea fermă a ambelor brațe ale anticorpului la un același antigen (virus, de exemplu). Există și posibilitatea ca fiecare braț să se lege la câte un antigen specific. Această cross-lincare (legare încrucișată) a moleculelor imunoglobulinice în soluție, ajută la realizarea unei inactivări eficiente a agenților infecțioși, în timp optim. Regiunea „balama
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
catenelor tetramerului imunoglobulinic, rezultate prin poziționarea acesteia, să se deplaseze în spațiu, ceea ce facilitează legarea fermă a ambelor brațe ale anticorpului la un același antigen (virus, de exemplu). Există și posibilitatea ca fiecare braț să se lege la câte un antigen specific. Această cross-lincare (legare încrucișată) a moleculelor imunoglobulinice în soluție, ajută la realizarea unei inactivări eficiente a agenților infecțioși, în timp optim. Regiunea „balama” crește eficiența reacțiilor de legare la antigen și a reacțiilor de cross-lincare prin permiterea unei variații
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
ca fiecare braț să se lege la câte un antigen specific. Această cross-lincare (legare încrucișată) a moleculelor imunoglobulinice în soluție, ajută la realizarea unei inactivări eficiente a agenților infecțioși, în timp optim. Regiunea „balama” crește eficiența reacțiilor de legare la antigen și a reacțiilor de cross-lincare prin permiterea unei variații a distanței dintre cele două situsuri de legare a antigenului. În regiunile VL și VH ale heterotetramerului imunoglobulinic se diferențiază un domeniu special care constituie situsul de legare a antigenului. În
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
soluție, ajută la realizarea unei inactivări eficiente a agenților infecțioși, în timp optim. Regiunea „balama” crește eficiența reacțiilor de legare la antigen și a reacțiilor de cross-lincare prin permiterea unei variații a distanței dintre cele două situsuri de legare a antigenului. În regiunile VL și VH ale heterotetramerului imunoglobulinic se diferențiază un domeniu special care constituie situsul de legare a antigenului. În acest domeniu există trei sectoare în care secvența de aminoacizi este cea mai variabilă, din care cauză s-au
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
la antigen și a reacțiilor de cross-lincare prin permiterea unei variații a distanței dintre cele două situsuri de legare a antigenului. În regiunile VL și VH ale heterotetramerului imunoglobulinic se diferențiază un domeniu special care constituie situsul de legare a antigenului. În acest domeniu există trei sectoare în care secvența de aminoacizi este cea mai variabilă, din care cauză s-au numit sectoare hipervariabile. Acestea constituie regiuni determinatoare de complementaritate pentru desemnarea cărora se utilizează acronimul CDR (de la Complementarity Determining Regions
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]