2,449 matches
-
dar și diferențe) cu diversele școli de gîndire care abordează aceleași fenomene fizice și sociale. Primul curent, intrînd în relativă concurență cu teoria reprezentărilor sociale, este acela al cercetărilor asupra imaginarului. El se împarte în două ramuri, una de inspirație antropologică, esoterică 2 și jungiană, iar cealaltă freudo-lacaniană, fondată pe principii kantiene, critice și raționaliste. În Franța, în ultimii 40 de ani, două nume ies în evidență, reprezentînd maniera de gîndire antropo-istorică: Gilbert Durand și Michel Maffesoli. Acești doi sociologi au
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
cunoștințe și instituții îmi pare lipsită de obiect" (Moscovici, op. cit., p. 62). Se va vedea că dezbaterea pe această problematică se dorește în același timp cumpătată și polemică. Sub hainele științificității, lucrările centrate numai pe cogniție atenuează sau eludează valoarea antropologică a teoriei RS accentuîndu-i exclusiv controlul metodologic. Noțiunea de RS se dovedește a fi de o utilitate centrală. Într-adevăr, stimulii, externi în programele de studiu S-A-R, sînt reintroduși în memoria și acțiunea indivizilor și grupurilor, sub forma cunoștințelor împărtășite
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
2. Gen, statut, rol și concepție a grupului Împărțirea în categoriile feminin și masculin este desigur prezentă, prin definiție, în toate societățile umane. După cum sugerează Françoise Héritier (1996), aceasta este legată de una din formele elementare ale gîndirii, fie ea antropologică, literară, mitică, religioasă sau științifică. "Observarea diferenței dintre sexe este cea care se găsește la baza oricărei gîndiri, atît a celei tradiționale, cît și a celei științifice. Reflecția oamenilor, încă de la apariția gîndirii, s-a oprit asupra a ceea ce era
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
sau "profane" (Rivière). Aceste fenomene reapar cu ajutorul artelor, al cine-maului, al miturilor, al mișcărilor carismatice, al futurologiei, science-fiction-ului, al jocurilor, sporturilor, spectacolelor diverse, al mișcărilor mulțimilor, ceremoniilor, defilărilor și practicilor politice, precum și în timpul interacțiunilor corporale sau vestimentare. O întreagă abordare antropologică a cotidianului permite perceperea sistemelor simbolice într-o altă lumină. 19. Fațada unei reprezentări, în opinia lui Goffman "S-a folosit pînă aici termenul de "reprezentare" pentru a desemna totalitatea activității unui actor care se desfășoară într-un interval de
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
interacțiuni, de curtoazie, de prezentare a eului și a comunicării (E. Marc și D. Picard, L'interaction sociale, Paris, PUF, 1989; D. Picard, Du code au désir. Le corps dans la relation sociale, Paris, Dunod, 1983) sau abordările etnometodologice și antropologice rezultă direct sau indirect din cîmpurile de cercetare pe marginea reprezentărilor. O adevărată muncă de articulare conceptuală și metodologică îmbogățește aceste două zone de investigație într-un mod foarte fericit. De reținut * Luarea în considerație a relațiilor cu practicile sociale
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
degrabă cu modele construite pentru a explica relațiile sociale date. Prin aceasta, ideea de structură este utilă mai degrabă pentru conturarea unei metode de cercetare a societății în genere. Metoda structuralistă a lui Lévi-Strauss militează împotriva cercetării dinamicii istorice; teoria antropologică dezvoltată de acest autor caută să evidențieze structura unei societăți date și posibilele transformări ale acesteia, excluzând însă dezvoltarea continuă istorică. Pe de altă parte, teoriile funcționaliste (Émile Durkheim, Talcott Parsons, Robert K. Merton ș.a.) apelează și ele la conceptul
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
mari criterii de evaluare și analiză: cel etnic și cel geografic. Analiști și teoreticieni au încercat, astfel, să își elaboreze evaluările în special în funcție de criteriul etnico-antropologic ales, respectiv în funcție de criteriile politico-geografice. 4.1.1. Abordări etnocentrice și culturale a) Abordări antropologice Printre problemele ridicate de spațiile de interferență se numără, cu siguranță, cele antropologice. În condițiile în care unele grupuri minoritare ridică pretenții de autonomizare sau chiar de a fi tratate ca națiuni, care sunt trăsăturile distinctive ale acestor etnii? Sunt
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
teoreticieni au încercat, astfel, să își elaboreze evaluările în special în funcție de criteriul etnico-antropologic ales, respectiv în funcție de criteriile politico-geografice. 4.1.1. Abordări etnocentrice și culturale a) Abordări antropologice Printre problemele ridicate de spațiile de interferență se numără, cu siguranță, cele antropologice. În condițiile în care unele grupuri minoritare ridică pretenții de autonomizare sau chiar de a fi tratate ca națiuni, care sunt trăsăturile distinctive ale acestor etnii? Sunt oare ontologic esențiale aceste trăsături (ceea ce ar putea constitui un argument și pentru
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
fi tratate ca națiuni, care sunt trăsăturile distinctive ale acestor etnii? Sunt oare ontologic esențiale aceste trăsături (ceea ce ar putea constitui un argument și pentru crearea, de exemplu, a unor state naționale) sau sunt ele non-esențiale, dobândite cultural? Multiplele teorii antropologice care răspund la întrebări de acest tip pot fi grupate în două curente principale: primordialism și modernism. Potrivit orientării "primordialiste", ca opusă celei "moderniste", există un primat (transcendent) al esenței națiunii asupra caracterului dobândit (adică învățat sau, pentru unii autori
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
Din perspectiva mea, esențiale sunt însă în principal consecințele empirice care pot fi derivate de aici. Sunt oare unele etnii pe cale să se constituie în națiuni? Sau sunt unele națiuni pe cale să se destrame? În acest context, este relevantă teoria antropologică a lui Ernest Gellner (1983/1994; 1997/2001), potrivit căreia datele istorice, subsumabile unui număr de trei "ideal-tipuri" (cel de vânătoare, cel agrar și cel industrial), arată că există unele condiții necesare pentru formarea națiunii și pentru centralizarea statală. Condiția
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
Noi și Icoana (I): 31+1 de iconologii pentru învățarea icoanei, Fundația Anastasia, București, 2010. Dumitru, Luiza Maria, Sacrul monstruos: mitologiemitistoriefolclor românesc, Editura Paideia, București, 2007. Durand, Gilbert, Aventurile imaginii: Imaginația simbolică. Imaginarul, Editura Nemira, București, 1999. Durand, Gilbert, Structurile antropologice ale imaginarului, Editura Univers Enciclopedic, București, 1998. Durkheim, Émile, Formele elementare ale vieții religioase, Editura Polirom, Iași, 1995. Eco, Umberto, Istoria frumuseții, Enciclopedia Rao, București, 2005. Eco, Umberto, Istoria urâtului, Enciclopedia Rao, București, 2007. Eliade, Mircea, Sacrul și profanul, Editura
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
autoarei! În altă ordine de idei, particularitatea județului Vaslui și trăinicia unei vieți normale au determinat și aici, ca de altfel în tot spațiul românesc, o emulație de valori materiale, spirituale și cultural-artistice, concretizate atât prin multitudinea de mărturii arheologice, antropologice, istorice, etnografice și folclorice, cât și prin ctitorirea unor monumente istorice de o frumusețe simplă, dar care probează capacitatea creatoare a oamenilor din acest spațiu și specificitatea cu care el s-a remarcat în cultura românească și universală. De la renumitele
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
viol. Argumentul rezistă, cu excepția unui singur aspect. Niditch înlocuiește "viol" cu "aruncarea femeilor în căsătorii forțate". În alt context, acest lucru este descris ca "furtul soțiilor". În multe culturi acest fenomen este acceptabil și obișnuit, și este cunoscut în studile antropologice și istorice. Sînt de acord cu Niditch că "viol" este un termen obscur, care nu acoperă evenimentul din punct de vedere cultural. Nu are rost să acuzi cultura biblică, trei mii de ani post-factum, de violarea drepturilor omului, și să
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
locală, ori de profesie, însă autorul aplică toate aceste lucruri într-un context construit pe baza conceptului de persoană întîlnit în literatura ocidentală, persoana a treia narativă pe care o întîlnim în narațiunile etnografice. O analiză naratologică subtilă aplicată materialului antropologic poate merge și mai departe, tocmai pentru că ea pune temporal în paranteză ambele capete ale realității incluse, realitatea evenimentelor "de acolo" și realitatea raportorului etnocentric; pe durata unei analize anterioare, naratologul presupune că narațiunea este structural autosuficientă și, în acest
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
în paranteză ambele capete ale realității incluse, realitatea evenimentelor "de acolo" și realitatea raportorului etnocentric; pe durata unei analize anterioare, naratologul presupune că narațiunea este structural autosuficientă și, în acest caz, fictivă. Am experimentat utilitatea unei asemenea integrări a nerăbdării antropologice pentru înțelegerea cu adevărat a alterității și a disciplinei naratologice aplicate analizei textuale la Biblia evreiască, în particular la Cartea judecătorilor, care pune un număr de probleme profunde de alteritate. Am fost cu adevărat șocată că trei concepte legate de
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
nu pare a fi ceea ce indică numele, Iefta, presupusul fiu al unei prostituate, știind cine îi este tată, fapt ce contrazice chiar ideea de prostituție (Cartea judecătorilor 11 și 19). Prima mea reacție la aceste probleme a fost, să spunem, "antropologică". Exact ca și Geertz, care a ajuns să fie extrem de suspicios cu privire la conceptul de subiect individual, ce stă la baza culturii apusene, și eu am devenit suspicioasă cu privire la concurența dintre aceste trei concepte ce indică statutul femeii în cultura antică
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
dintre cele două discipline se face în mod diferit. Analiza naratologică a fabulei "trece pe primul plan". Proprietatea structurală descoperită conexiunea sistematică dintre statutul feminin și locul în care are loc căsătoria, moștenirea și proprietatea acoperă din nou un subiect antropologic. Însă fundalul rămâne o problemă de stabilire a cunoașterii și nu o metodă. Chestiunea metodologică e lăsată în suspensie față de realitatea cuprinsă în analiza structurală. Această suspensie, în mod paradoxal, este necesară pentru apariția unei viziuni mai puțin egocentrice cu privire la
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
calitate în fața corupției. Capitolul I Metamorfoza corupției A lua în serios corupția, fugind atât de viziunile minimale cât și de cele moraliste, înseamnă înainte de toate a lua în considerare semnificația sa esențială, adică acea semnificație ce o leagă de întregul antropologic și încă mai înainte de întregul ontologic. Cu alte cuvinte, este necesar să plecăm de la constatarea că oamenii au fost mereu inspirați de imaginația lor simbolică și intelectuală, la o confruntare cu realitatea din care sunt plăsmuiți. Pentru asta, ei trec
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
a experimentat cum acest ideal putea ușor deveni pradă corupției banului, puterii cu scop în sine, obiceiului și ambiției exagerate a oamenilor. Într-un oarecare sens, Platon este primul care ne-a învățat toată severitatea și toată greutatea corupției (ontologică, antropologică, morală) în istoria noastră umană. Tot după Platon, conștiința condiției corupției este direct proporțională cu dorința de căutare a libertății față de această corupție. Pentru el corupția nu este ultimul cuvânt inexorabil asupra experienței noastre pământești. Însă fără o conștiință acută
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
supuse regulilor publice de dreptate”. Introducerea abuzivă a logicii relaționale a darului în logica legală a contractului generează corupția. Am putea spune că ceea ce generează corupția este amestecul dintre privat și public. Iar experiența noastră confirmă din plin această interpretare antropologică. Pe de altă parte, Hénaff ne pune încă o întrebare: dacă pare a fi evident că în Europa de Sud și în lumea a treia se manifestă o prezență consistentă a corupției, e adevărat și faptul că în aceste țări
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
într-un dublu aspect: pe de o parte, deoarece acționează „sub acoperire”, trebuie să ținem cont și eventual să încercăm să verificăm când o colectivitate „percepe” prezența unei acțiuni corupte. Pe de altă parte, în special când percepția crește, motivațiile antropologice ne spun ceea ce este, deoarece sentimentele noastre morale se tem efectiv ca de un rău mortal, și pentru că ne temem să nu fim atrași de corupție. Mai mult decât alte forme malefice, ne simțim expuși în particular, probabil ne simțim
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
corupției, și pentru a putea individualiza mai bine cauzele, și de fiecare dată. Capitolul V Omul corupt La acest punct, noul aport al Papei Francisc asupra reflecției despre corupție pune în act toată fecunditatea sa, când el imprimă o curbă antropologică în cercetarea asupra structurii interne a corupției, captivând astfel atenția noastră și revitalizând sentimentele noastre morale, civile și religioase. El analizează desigur corupția dar se oprește mai ales asupra omului corupt. Până acum, de fapt, am folosit termenul „corupție” și
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
formării oamenilor corupți. 1. Autosuficiența Pe acest prim aspect sistemic (pe care el îl numește status, adică o condiție ce tinde să se stabilizeze), Papa Francisc îl pune în lumină și îl aprofundează, când afirmă că imanența traduce, în sens antropologic, caracterul stabilității corupției, întrucât „în cel corupt există o autosuficiență de bază”, un fel de a fi autosuficient ce îl conduce la auto-absolutizare. Cel corupt tinde să devină sistem și își creează sistemul său de viață din care este exclusă
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
centralitatea acestei considerații. 2. Comodificarea În al doilea rând, elementul pe care l-am observat ca stabilitate a relației dintre corupător și corupt face în așa fel încât corupția să manifeste unul din punctele sale cele mai înalte de degenerare antropologică: transformă persoana în marfă. De fapt „strada corupției” mută profund calitatea ființei umane: persoanele corupte „încetează să mai fie persoane și devin marfă... vânduți, precum regele Ahab care s-a vândut, iar cel corupt știe bine aceasta, doar că el
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
suntem uniți cu munca”. Munca, împreună cu efortul său, constituie spațiul datorită căruia persoana își realizează propria demnitate, pune în practică propriile capacități, dezvoltă propria ingeniozitate și creativitate, contribuie la binele comun. Că munca este izvor de demnitate este un element antropologic universal (factor esențial de umanizare și de autorealizare), pe care noi îl redescoperim tocmai în timpul acestei crize care îl distruge și îl reduce, în mod brutal, la o variabilă improbabilă a mecanismelor cinice ale capitalismului financiar. Dacă „demnitatea vine din
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]