KorAP: Find »[drukola/base=apelantă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...58 59 60 ...67 >

1,667 matches

Corola-website/Law/254107_a_255436

De altfel toată motivarea realizată de Completul arbitral cu privire la comisionul de colectare se bazează pe o prognoză prezentată de UPFR. Fiind un document care emană de la UPFR, aceștia puteau sa treacă orice sume, și orice cheltuieli, fără o justificare reală. Apelanta a arătat că a prezentat în întâmpinarea depusă la dosarul arbitral calculul cheltuielilor reale realizate de UPFR pe această sursă de colectare în 2010, rezultând un cost real în procent de 2,5%, precum și calculul cheltuielilor prognozate de UPFR pe

DECIZIE nr. 92 din 17 iulie 2013 privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei civile nr. 106 A din 3 iulie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze de proprietate intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale. In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/254107_a_255436]
negocierii, cu dispozițiile legale incidente și cu solicitările părților, în măsura în care acestea din urmă sunt formulate în limitele obiectului și ale dispozițiilor legale incidente. Cât privește cel de-al cincilea motiv de apel, Curtea constată că acesta este nefondat. Astfel, deși apelanta ADPFR invocă lipsa de corectitudine a probelor administrate de UPFR, nu propune alte probe prin care să demonstreze existența unei alte situații de fapt decât cea care rezultă din probele administrate de UPFR. Probele prezentate de UPFR se întemeiază pe

DECIZIE nr. 92 din 17 iulie 2013 privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei civile nr. 106 A din 3 iulie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze de proprietate intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale. In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/254107_a_255436]
nr. 104/2005 , care nu făcea distincție între fonograme de comerț și fonograme publicate în scop comercial. În măsura în care televiziunile au inclus în playlisturile comunicate UPFR și altceva decât fonograme, acest aspect oricum nu ar fi de natură să aducă prejudicii apelantei ADPFR, întrucât acestea nu vor putea fi identificate ca fonograme în niciunul dintre repertoriile organismelor de gestiune colectivă a drepturilor corespunzătoare radiodifuzării de fonograme, astfel că sumele aferente vor reveni ambelor organisme de gestiune, în proporția cuvenită fiecăruia, proporție determinată

DECIZIE nr. 92 din 17 iulie 2013 privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei civile nr. 106 A din 3 iulie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze de proprietate intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale. In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/254107_a_255436]
identificate ca fonograme în niciunul dintre repertoriile organismelor de gestiune colectivă a drepturilor corespunzătoare radiodifuzării de fonograme, astfel că sumele aferente vor reveni ambelor organisme de gestiune, în proporția cuvenită fiecăruia, proporție determinată pe baza criteriului utilizării reale a repertoriului. Apelanta ADPFR nu a probat susținerile potrivit cărora nu ar fi posibil ca anumite posturi să emită un anumit număr de secunde fonograme din repertoriul UPFR. Este irelevant dacă anumite posturi au sau nu monitorizată audiența de către Asociația Română pentru Măsurarea

DECIZIE nr. 92 din 17 iulie 2013 privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei civile nr. 106 A din 3 iulie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze de proprietate intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale. In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/254107_a_255436]
relevante, întrucât aceste sume depind nu doar de ponderea utilizării fonogramelor, ci și de veniturile realizate de utilizatori, potrivit formulelor de calcul cuprinse în metodologia publicată prin Decizia ORDA nr. 104/2005 . Prin urmare, nu există niciun fundament pentru cererea apelantei ADPFR ca din calcul remunerației procentuale să fie excluse anumite televiziuni. Nici al șaselea motiv de apel nu este fondat. Astfel, contrar susținerilor apelantei, în hotărârea arbitrală au fost menționate criteriile care au stat la baza calculării cotelor procentuale ce

DECIZIE nr. 92 din 17 iulie 2013 privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei civile nr. 106 A din 3 iulie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze de proprietate intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale. In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/254107_a_255436]
metodologia publicată prin Decizia ORDA nr. 104/2005 . Prin urmare, nu există niciun fundament pentru cererea apelantei ADPFR ca din calcul remunerației procentuale să fie excluse anumite televiziuni. Nici al șaselea motiv de apel nu este fondat. Astfel, contrar susținerilor apelantei, în hotărârea arbitrală au fost menționate criteriile care au stat la baza calculării cotelor procentuale ce revin părților, arătându-se că "în raport cu criteriile stabilite de Completul de arbitraj, acesta a apreciat că procentelor propuse de către UPFR prin cererea de arbitraj

DECIZIE nr. 92 din 17 iulie 2013 privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei civile nr. 106 A din 3 iulie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze de proprietate intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale. In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/254107_a_255436]
pot fi atribuite piesele neidentificate. Calculele făcute de ADPFR nu pot fi reținute, întrucât nu sunt exacte, ci cuprind erori de calcul. Cât privește al șaptelea motiv de apel, Curtea constată că este nefondat. Astfel, nu se poate reține susținerea apelantei în sensul că ar fi trebuit stabilit nu un comision fix, ci un comision maxim, iar UPFR ar fi trebuit să prezinte înainte de reținerea comisionului calculul cheltuielilor reale. O astfel de modalitate de stabilire a comisionului ar fi reprezentat o

DECIZIE nr. 92 din 17 iulie 2013 privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei civile nr. 106 A din 3 iulie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze de proprietate intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale. In: EUR-Lex (2013) [Corola-website/Law/254107_a_255436]
Corola-website/Law/254110_a_255439

MONITORUL OFICIAL nr. 510 din 13 august 2013 Dosar Nr. 9.859/2/2011 Curtea constituită din: Președinte - Melania Stanciu Judecător - Bianca Antoaneta Scrob Grefier - Mihaela Lăcătușu Pe rol se află judecarea cererilor de apel formulate de apelantele Asociația pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România și Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva hotărârii arbitrale din data de 3 octombrie 2011, emisă de Completul de arbitri din cadrul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, publicată în Monitorul Oficial

DECIZIE nr. 106 A din 3 iulie 2012 privind judecarea cererilor de apel formulate de apelantele Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România şi Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva hotărârii arbitrale din data de 3 octombrie 2011, emisă de Completul de arbitri din cadrul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/254110_a_255439]
raporturilor dintre cele două organisme cu privire la această sursă de colectare, iar cererea UPFR are un obiect mult diminuat și se referă doar la stabilirea unor criterii de repartizare a sumelor colectate din această sumă și a comisionului datorat colectorului unic. Apelanta a arătat că, deși procedura arbitrajului este strict reglementată de lege prin norme imperative prevăzute în art. 131 indice 2 din Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare, și în Codul de procedură civilă, Completul arbitral a reunit

DECIZIE nr. 106 A din 3 iulie 2012 privind judecarea cererilor de apel formulate de apelantele Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România şi Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva hotărârii arbitrale din data de 3 octombrie 2011, emisă de Completul de arbitri din cadrul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/254110_a_255439]
susținut că nu au motive de abținere, cu excepția doamnei Maria Voican, care a afirmat că a avut cauze în contradictoriu cu UPFR. Reprezentanții UPFR au susținut că nu au nimic împotrivă ca doamna Maria Voican să îndeplinească calitatea de arbitru. Apelanta a arătat că, ulterior arbitrajului, a aflat că doamna Maria Voican a apărat interesele S.C. TVR MEDIA - S.R.L., J40/4126/2003, în contradictoriu cu UCMR, cu prilejul încheierii Protocolului din 7 decembrie 2009 referitor la Metodologia privind remunerațiile reprezentând drepturi

DECIZIE nr. 106 A din 3 iulie 2012 privind judecarea cererilor de apel formulate de apelantele Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România şi Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva hotărârii arbitrale din data de 3 octombrie 2011, emisă de Completul de arbitri din cadrul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/254110_a_255439]
operelor muzicale utilizate în cadrul operelor audiovizuale, altele decât videoclipurile muzicale, concertele și înregistrările audiovizuale conținând biografii ale unor artiști interpreți sau trupe de muzică, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 24 decembrie 2009. A învederat apelanta că S.C. TVR Media - S.R.L. București este membru activ al UPFR, așa încât doamna Voican a apărat interesele membrilor UPFR și nicidecum nu a acționat împotriva acestora. Doamna Maria Voican a îndeplinit pentru o lungă perioadă de timp calitatea de consilier

DECIZIE nr. 106 A din 3 iulie 2012 privind judecarea cererilor de apel formulate de apelantele Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România şi Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva hotărârii arbitrale din data de 3 octombrie 2011, emisă de Completul de arbitri din cadrul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/254110_a_255439]
antipiraterie etc., în diferite localități din țară. În acest context, între doamna Maria Voican și doamna Andreea Stratulă (pe atunci Sârbu), avocat al UPFR, s-a dezvoltat o relație de amiciție și colaborare, având în vedere și scopul comun urmărit. Apelanta a arătat că doamna Voican nu a respectat dispozițiile art. 351 indice 1 din Codul de procedură civilă, știind că există cauze care să afecteze prezumția de imparțialitate a dumneaei. Mai mult, a susținut că a avut cauze împotriva UPFR

DECIZIE nr. 106 A din 3 iulie 2012 privind judecarea cererilor de apel formulate de apelantele Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România şi Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva hotărârii arbitrale din data de 3 octombrie 2011, emisă de Completul de arbitri din cadrul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/254110_a_255439]
în condițiile în care aceasta a apărat interesele membrilor UPFR. În al treilea motiv de apel, ADPFR a susținut că temeiul legal invocat de Completul de arbitraj pentru judecarea cererilor de arbitraj nu este incident situației deduse judecății. A arătat apelanta că prezentul arbitraj vizează sumele colectate conform Metodologiei privind remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora de către organisme de radiodifuziune și de televiziune, prin gestiune colectivă

DECIZIE nr. 106 A din 3 iulie 2012 privind judecarea cererilor de apel formulate de apelantele Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România şi Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva hotărârii arbitrale din data de 3 octombrie 2011, emisă de Completul de arbitri din cadrul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/254110_a_255439]
prevederile art. 133 alin. (5) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare, întrucât acest articol nu este incident în cazul gestiunii colective obligatorii, ci în cazul celei facultative. În opinia apelantei Completul arbitral a lărgit sau restrâns limitele învestirii în mod arbitrar. Astfel, dacă este avut în vedere temeiul legal invocat de Completul arbitral, respectiv art. 133 alin. (5), acesta prevede că inițierea procedurii de arbitraj se face (în cazul gestiunii

DECIZIE nr. 106 A din 3 iulie 2012 privind judecarea cererilor de apel formulate de apelantele Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România şi Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva hotărârii arbitrale din data de 3 octombrie 2011, emisă de Completul de arbitri din cadrul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/254110_a_255439]
între criteriile repartizării [(prevăzute la litera a)] și comisionul de colectare [(prevăzut la litera c)]. Cu toate acestea, prin hotărârea arbitrală, Completul arbitral s-a pronunțat atât asupra criteriilor privind repartizarea, cât și asupra comisionului de colectare datorat. A arătat apelanta că, în realitate, limitele învestirii sunt stabilite de prevederile art. 131 indice 2 din Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare, completate de prevederile Codului de procedură civilă privind procedura arbitrală. Astfel, conform art. 131 indice 1 alin

DECIZIE nr. 106 A din 3 iulie 2012 privind judecarea cererilor de apel formulate de apelantele Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România şi Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva hotărârii arbitrale din data de 3 octombrie 2011, emisă de Completul de arbitri din cadrul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/254110_a_255439]
etc. Atât ADPFR, cât și UPFR au depus la dosarul arbitral proiecte ale protocoalelor de repartizare a remunerațiilor și de stabilire a comisionului datorat colectorului unic. ADPFR a transmis UPFR acest proiect de protocol încă din faza negocierilor. A apreciat apelanta că nepronunțarea Completului arbitral asupra protocoalelor depuse de părți echivalează cu o dezinvestire. Pe de altă parte, stabilirea unor cote procentuale și a unui comision, fără a fixa cadrul în care se realizează repartizarea, lasă loc arbitrariului din partea organismului colector

DECIZIE nr. 106 A din 3 iulie 2012 privind judecarea cererilor de apel formulate de apelantele Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România şi Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva hotărârii arbitrale din data de 3 octombrie 2011, emisă de Completul de arbitri din cadrul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/254110_a_255439]
nu este real. UPFR a prezentat Completului arbitral niște tabele cu posturile de televiziune care raportează playlisturi, trecând secundele de difuzare pe organismele de gestiune colectivă și plățile realizate de aceste televiziuni, precum și niște tabele "prelucrate" de UPFR. A arătat apelanta că aceste tabele nu pot fi considerate probe de către Completul arbitral atât timp cât emană de la însăși partea interesată și reprezintă "prelucrări proprii". Apelanta a mai învederat că, în întâmpinarea formulată în timpul procedurii arbitrale, ADPFR a prezentat argumente de natură a demonstra

DECIZIE nr. 106 A din 3 iulie 2012 privind judecarea cererilor de apel formulate de apelantele Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România şi Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva hotărârii arbitrale din data de 3 octombrie 2011, emisă de Completul de arbitri din cadrul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/254110_a_255439]
organismele de gestiune colectivă și plățile realizate de aceste televiziuni, precum și niște tabele "prelucrate" de UPFR. A arătat apelanta că aceste tabele nu pot fi considerate probe de către Completul arbitral atât timp cât emană de la însăși partea interesată și reprezintă "prelucrări proprii". Apelanta a mai învederat că, în întâmpinarea formulată în timpul procedurii arbitrale, ADPFR a prezentat argumente de natură a demonstra lipsa de credibilitate a acestor "playlist-uri", însă Completul arbitral nu a prezentat niciun argument pentru care a înlăturat aceste afirmații. Toate playlisturile

DECIZIE nr. 106 A din 3 iulie 2012 privind judecarea cererilor de apel formulate de apelantele Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România şi Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva hotărârii arbitrale din data de 3 octombrie 2011, emisă de Completul de arbitri din cadrul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/254110_a_255439]
videograme și muzică special creată; - titularii de drepturi conexe producători de fonograme, titularii de drepturi conexe producători de videograme și titularii de drepturi conexe organisme de televiziune; - procentul de piese neidentificate este mai mare decât cel al pieselor identificate. Dezvoltând, apelanta a arătat că playlisturile cuprind atât fonograme de comerț, cât și fonograme publicate în scop comercial. Drepturile ce stau la baza prezentului arbitraj se referă numai la fonograme de comerț și derivă din art. 105 alin. (1) lit. f) din

DECIZIE nr. 106 A din 3 iulie 2012 privind judecarea cererilor de apel formulate de apelantele Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România şi Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva hotărârii arbitrale din data de 3 octombrie 2011, emisă de Completul de arbitri din cadrul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/254110_a_255439]
confuzie de termeni în condițiile în care se referă la "fonograme publicate în scop comercial" (de domeniul gestiunii facultative individuale sau colective), "prin gestiune colectivă obligatorie". Pentru a lămuri sensul termenilor prin interpretarea sistematică și prin analogie a prevederilor legale, apelanta a arătat că înțelege să utilizeze definițiile cuprinse în Decizia nr. 153 din 12 mai 2011 împotriva Hotărârii arbitrale din data de 22 septembrie 2010: "Sunt fonograme de comerț, în sensul art. 123 indice 1 alin. (1) lit. f) din

DECIZIE nr. 106 A din 3 iulie 2012 privind judecarea cererilor de apel formulate de apelantele Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România şi Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva hotărârii arbitrale din data de 3 octombrie 2011, emisă de Completul de arbitri din cadrul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/254110_a_255439]
mandat sau contract de reprezentare ori în baza legii, sau drepturile acestora nu sunt exercitate în alte modalități stabilite prin contract. Utilizarea fonogramelor pentru realizarea de spoturi publicitare de către un producător de spoturi nu face obiectul prezentei metodologii." A arătat apelanta că obiectul prezentului arbitraj îl constituie remunerația colectată de la organismele de televiziune pentru radiodifuzarea propriilor înregistrări, conform Metodologiei privind remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora

DECIZIE nr. 106 A din 3 iulie 2012 privind judecarea cererilor de apel formulate de apelantele Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România şi Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva hotărârii arbitrale din data de 3 octombrie 2011, emisă de Completul de arbitri din cadrul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/254110_a_255439]
de publicitate a produsului sau serviciului respectiv; - precum și fonogramele utilizate pentru realizarea de spoturi publicitare de către un producător de spoturi (agenții de publicitate). Această distincție trebuie realizată întrucât metodologia vizată se referă doar la fonogramele de comerț gestionate colectiv obligatoriu. Apelanta a mai arătat că playlisturile prezentate de UPFR cuprind și videograme, deși videogramele nu fac obiectul metodologiei privind remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora de către

DECIZIE nr. 106 A din 3 iulie 2012 privind judecarea cererilor de apel formulate de apelantele Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România şi Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva hotărârii arbitrale din data de 3 octombrie 2011, emisă de Completul de arbitri din cadrul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/254110_a_255439]
privind remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora de către organisme de radiodifuziune și de televiziune, prin gestiune colectivă obligatorie - Decizia ORDA nr. 104/2005 . A subliniat apelanta că posturile muzicale care difuzează muzică pop-rock folosesc preponderent videoclipuri/videograme care nu fac obiectul metodologiei puse în discuție cu prilejul prezentului protocol. În playlisturile prezentate de UPFR de la televiziunile de pop-rock sunt prezentate numai videograme și nicidecum fonograme de

DECIZIE nr. 106 A din 3 iulie 2012 privind judecarea cererilor de apel formulate de apelantele Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România şi Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva hotărârii arbitrale din data de 3 octombrie 2011, emisă de Completul de arbitri din cadrul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/254110_a_255439]
înseși organismele de televiziune pentru propriile emisiuni și servicii de programe (inclusiv muzica special creată pentru propriile emisiuni și programe, spectacole muzicale fixate de organismele de televiziune etc.); - producătorii de film și producătorii de spoturi publicitare pentru muzica special creată. Apelanta a mai arătat că playlisturile prezentate de UPFR cuprind și muzică special creată, deși, având în vedere dispozițiile art. 70 din Legea nr. 8/1996 , în cazul muzicii special create între producătorul de înregistrări audiovizuale (producătorii de film în cazul

DECIZIE nr. 106 A din 3 iulie 2012 privind judecarea cererilor de apel formulate de apelantele Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România şi Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva hotărârii arbitrale din data de 3 octombrie 2011, emisă de Completul de arbitri din cadrul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/254110_a_255439]
de artiștii interpreți. Asupra acestor fixări drepturile revin organismelor de televiziune. Chiar dacă unii dintre artiștii interpreți sunt sub contract cu producătorii de fonograme, aceștia sunt cei care dau acordul organismelor de televiziune pentru fixarea și difuzarea spectacolelor. A mai arătat apelanta că în motivarea Deciziei civile nr. 264A din 2 decembrie 2008 a Curții de Apel București privind litigiul dintre UPFR și UPFAR-ARGOA, UPFR admite că "înregistrarea de către o televiziune a unui concert cu o logistică proprie îi conferă doar dreptul

DECIZIE nr. 106 A din 3 iulie 2012 privind judecarea cererilor de apel formulate de apelantele Asociaţia pentru Drepturile Producătorilor de Fonograme din România şi Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva hotărârii arbitrale din data de 3 octombrie 2011, emisă de Completul de arbitri din cadrul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. In: EUR-Lex (2012) [Corola-website/Law/254110_a_255439]