2,718 matches
-
ca și bărbatul? „N-am vrea să se creadă că aprobăm violența sângeroasă și revolverizările. Dar dacă legiuitorul, bazat desigur pe minuțioase cercetări și introspecțiuni de domeniul psihologiei, a găsit necesar să acorde o scuză soțului înșelat ce reacționează violent, aplaudăm că - deși târziu - a recunoscut că și femeia este o ființă cu nervi, cu întunecări și cu sensibilitate. 2) Este cunoscut că vechiul cod pedepsea avortul voluntar, considerându-l drept o crimă, judecată deci de Curtea cu Juri. În inflexibilitatea
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
imperativul de crudă realitate a necesității educării și promovării individului, infuzând forțe noi, amplificând vitalitatea instituțiunii familiei, prin ocrotirea femeii. Această necesitate de apărare socială devenise o problemă ce interesa însăși existența națiunii. ș...ț Trebuie să recunoaștem și să aplaudăm efortul rodnic al noii chirurgii sociale pentru ocrotirea statului în general și a femeii și familiei, cărora până azi, din lipsă de ocrotire, le-a fost greu de a se integra în ritmul idealurilor și activităților creatoare și de răspundere
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
spre realismul socialist”, Petru Dumitriu 84, pledând pentru larga mobilizare în vederea întrupării „literaturii lui 1954”, expunând priorități, propunând reconsiderări, dar numai ale realismului, deci „sfertul de veac” dinainte de 1944, pomenind și de Tudor Arghezi, uitând că și el l-a aplaudat pe Sorin Toma: „Munca scriitoricească, și îndeobște aceea legată de creația literară (cum e munca editorului, a redactorului de revistă, a istoricului literaturii) - are o anumită asemănare cu a plugarului. Plugarul asvârle sămânța în brazdele deschise, cu nobilul său gest
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Este, de pildă, cazul celor doi băieți ai lui Zbigniew Brzezinski: unul dintre ei este adjunctul lui Paul Wolfowitz la Pentagon, iar celălalt e unul dintre cei mai acerbi critici ai intervenției americane În Irak; este, deci, posibil. Cei care aplaudă Premiul Nobel pentru pace, care se știe că are În general o Înclinație left-off-center (spre stânga), știu că În 1996 acesta a fost luat de militantul civic din Timorul Orietal, Ramos Horta. Articolul său a apărut În revista The Age
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
primit și-un Booker Prize -, dar e foarte cunoscută. Vladimir Tismăneanu: Mi se spune de către prieteni de-ai mei din zona literară că ar fi și foarte talentată, dar e irelevant. La fel Îl putem discuta pe Saramago, care Îl aplaudă pe Fidel Castro. Recent a Început să fie un pic mai moderat. Astăzi, În The New York Times este un articol despre disidenții din Cuba semnat de Vladimir Rocha, unul dintre cei mai cunoscuți disidenți, care spune că În momentele acestea până și
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
să fie Eugen Mihăescu. Vladimir Tismăneanu: E un dat public, nu există nici un fel de problemă: a intrat În Partidul România Mare. Voi fi ultima persoană din lume care să Îi interzică acest lucru, nici nu am acest drept. Dimpotrivă, aplaud dreptul lui Mihăescu de a intra În orice partid dorește. Mircea Mihăieș: Și În toate deodată! Vladimir Tismăneanu: Chiar și În toate deodată, dacă vrea! E dreptul său individual și voi lupta până la sfârșitul zilelor mele pentru dreptul lui de
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
xenofobia este problema centrală a acestui partid, și până nu se angajează Într-o despărțire totală de acest tip de discurs și de anumite atitudini toxice pentru viața politică și culturală românească, eu nu sunt dintre cei care pot să aplaud cosmetizarea Partidului România Mare, fiindcă tot vorbim de cosmetizări. Repet, sunt lucruri care pe mine mă deranjează: se observă și se face foarte mult caz de mai mult sau mai puțin imaginarele derapaje ale unor intelectuali de vârf ai României
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
singura alternativă la suportarea morții prin teroarea istoriei rămâne fuga. Dacă da, ai unde să fugi? Experiența lui Alexandru Șerban dovedește că nu. Fugind din temniță, el nimerește într-o piață în care, fără nici o constrângere, o masă de oameni aplaudă și aclamă atât de aidoma dresaților dintre care a fugit, încât personajul crede, la început, că aude tot ropotele și glasurile din „sertar”. Astfel realizează evadatul că întreaga țară devenise o școală de corecție, că lumea întreagă chiar este o
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
EVENIMENT, dar și actorul este produsul central al evenimentului - spectacolul. Dovada? Mergem la teatru să ne consumăm în direct emoțiile, să iubim, să urâm, să învingem sau să fim învinși odată cu actorii. Și indiferent de trăirile noastre la finalul spectacolului aplaudăm actorii. De aceea când moare câte un actor toți pierdem multe personaje, pe care nu le ia cu el, ele rămân pe scenă și în amintirile noastre. Dragi copii, am să vă fac o mare confidență: în urmă cu aproape
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
străinătate: Franța, Marsilia. Am renunțat la o lume a comediei, tragediei și dramei și am intrat brusc în lumea basmului, în lumea voastră copii. Cu Scufița Roșie, Alba-ca- Zăpada și multe altele. Am început să trăiesc în lumea basmului, văzând, aplaudând dar mai ales urcând pe scenă alături de actori. N-a fost ușor, dar astăzi, cred că m-am acomodat repede cu miracolul unic al basmului. Am interpretat multe roluri, peste...., dar dintre ele cele mai dragi au fost.... Astăzi, premiera
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
realiza împreună cu alte ,,personaje’’ scenele care vor urma). Raluca: Eu am venit și cu roboțelul. Cu Ana II. Da, Ana II, pentru că este a doua generație. Roboțelul este o fetiță simpatică. Va sosi la semafor...( apare Ana II ) Aplauze! (sala aplaudă). Ana II ( cu voce metalică specifică ): Salut ! Am vrut să vă fac o surpriză, dar Raluca, ca întotdeauna, vorbește și pentru alții. Voi faceți la fel ? sala : nu ! ) Ofițerul ( către sală): Cum vi se pare roboțelul ? Ana II: Ana II
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
Sărut mâna la toate bunicile din sală! Și vă declar solemn, în numele tuturor nepoților, că vă iubim și vă prețuim nespus de mult. Bunica este, poate, cel mai frumos dar al copilăriei. Să-l prețuim cum se cuvine, copii!... (sala aplaudă ). Un copil cuminte !? Cortină de lumină. Lumină. Lângă semafor Gigel (echipat pentru școală) cu mama lui. Semaforul pe roșu. Se aud frâne și uși de autobuz deschise. Gigel: Mamă, a sosit autobuzul pentru școală! (se desprinde de mama lui, care
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
Astăzi m-am convins cât de tristă poate fi o tinichea ca mine - cum spun în glumă Raluca și Gigel - că nu am și eu o mamă. Dar am în schimb mulți prieteni, și mai ales pe voi, copii!... (sala aplaudă). Rugă pentru mama (un text care va fi repetat cu sala). Doamne, Te rog, să asculți ruga mea de copil și să... Spectacolul care, prin natura lui, prin ,,specificitatea’’ mai mult decât specială, are în ,,economia’’ lui cca. 60-70% o
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
și... (Piki, în două picioare, îi întinde o lăbuță lui Gigel; dau mâna în semn de acord) Bravo Piki... Miki se alintă pe lângă Gigel, care o ia în brațe și o mângâie. Piki, în două picioare, face câteva piruete ,,artistice’’, aplaudat de Gigel. Coco se așează pe umărul lui Gigel. Coco: Cu-cu! Cu-cu! Gigel: Și cucu; trebuie întors arcul. Coco: Hoațele! Hoațele! Miki: Ce papagal nesuferit, numai el vorbește! Ce vrea să mai pârască... Gigel: Așa-i, și hoațele
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
Gigel: Doi... Coco: Doi... Gigel: Deci: șase, trei, doi... Coco: Șase, doi... Gigel: Ai obosit... Coco: Șase, trei, doi... Gigel: Bravo Coco! Ajunge azi. O să învățăm și o poezie... Coco: Poezie? Gigel: Da. Și mergem la serbarea copiilor. O să te aplaude. (către sală) Nu, copii?(către sală) Copii, vreți să vă spun cum l-am cunoscut eu pe Coco și l-am adus acasă? Vreți...? Eram într-un târg de păsări. Un tip fioros, cu mustață și o privire de pirat
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
să cântăm ! Cocoșul: Atenție la mine : doi, trei și ! Soarele se-nalță/ Norii nu mai sunt pe cer/ Dintr-o adiere/Pică-un strop stingher/Azi pădurea cântă/Păsările-n zbor/ În văzduh se- avântă/ Și cântă în cor...(toată lumea aplaudă ; se repetă; cântă și Raluca) Miki: Vai, Raluca, ce rockeriță ești! Parcă ești de la Operă, am văzut la televizor, în sat. Raluca: Miki, tu nu cânți niciodată? Miki: Eu?! Cânt mereu, dar nu în curte și cu...(începe să miaune
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
în văzduh? -E Peter Pan, mamă! Cel din poveste!Incredibil! Și a doua oară mi s-a pierdut vocea. -Asta era surpriza, exclama fericit tatăl fetiței. Peter Pan a fost văzut de toți vizitatorii dumbravei Sibiului, copiii se entuziasmau și aplaudau dezinvolți, iar adulții trăiau un fel de șoc și se întrebau neîncrezători, chiar există Peter Pan? El era voios și simpatic cum îl știm din povești, activ și inventiv. După ce a salutat lumea cu un zâmbet larg și cald, s-
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
neg, pentru că suntem cu toții copiii părinților noștri.) Eram gata să-i acceptăm pe negri. N-aveam prejudecăți față de ei. Voiam să-i includem În societatea noastră dacă ar fi reușit să se poarte normal! Susținând Marea Societate a lui Johnson, aplaudând la Domnului profesor, cu dragoste, vecinii și rudele noastre și-au exprimat cât se poate de clar credința bine intenționată că negrii erau capabili să fie exact ca albii... Dar atunci asta ce era? se Întrebau ei, urmărind imaginile de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ceva mai palpabil. Își aduce aminte de ce spunea regele. O plimbare! Arată cu degetul în direcția noii preotese și-i șușotește: — Am să vă duc pe amândouă să vedeți pomul. O trage speriată de mâini în jos. Neroada vrea să aplaude! Lucrurile reintră în normal. Se liniștește și ea. Fetele vor fi cu siguranță impresionate. Copacul în sine, fără nici un dubiu, este chiar mai vârstnic decât templul, de vreme ce de la dumbravă și-a luat lăcașul numele. Oare câți ani o avea? Vreo
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
răni, onorabile, pentru libertate le am primit! Râde și ea cu poftă. Își șterge discret genele umede și ascultă mai departe. — Ochiul ăsta care-mi lipsește, pentru voi l-am pierdut... De ce nu se ridică publicul în picioare să-l aplaude? Cum de nu observă nimeni ușurința cu care navighează de la simplu la încărcat și de la serios la vesel? Toate tonalitățile le stăpânește cu un talent egal. Se binedispune. Starea de disconfort care a cuprins-o de la incidentul scabros din grădină
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
indignarea. Ce stau așa, ca niște surdomuți? Poate că elocința plictisește uneori, când e prea multă, deși e o lucrare desăvârșită, dar cum de nu deschide nici unul gura, nu mișcă o mână, nu se ridică în picioare? Dacă nu ca să aplaude, măcar de prea multă ședere. Simte o smucitură ușoară. Agrippina o trage de poale. — Te interesează ce spun? întreabă. Tăgăduiește din cap. Ce altceva poate să facă? Trebuie să-și tragă scaunul spre ea ca să o audă ce-i spune
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
privește în jur cu teamă. — Așa sunt romanii, filozofează batjocoritor instructorul. Ridică măna spre trapa de deasupra și rostește cu glasul vibrând de ironie: — Uite-i pe învingătorii Pământului și cuceritorii Universului cum stau suspendați într-o mașinărie șubredă și aplaudă frenetic pericolul pe care-l înfruntă. — Nu poate fi chiar atât de periculos, murmură tânărul. Se vede însă că e îngrijorat de-a binelea. Cu un aer fals nepăsător, Rufus îl liniștește: Dacă ești temerar, n-ai de ce să te
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
De...e ce? bâiguie adolescentul, intimidat. — Păi, cum își permite el să povestească ce fac „fericiții“ în Olimp, când nu e în stare să vadă nici întâmplările de pe pământ? Băiatul tace, mofluz. Doar Livilla izbucnește veselă în râs și-și aplaudă zgomotos tatăl. Mulțumit, acesta se întoarce din prag și se adresează grămăticului peste umăr: — Nu văd de ce copiii mei își pierd vremea discutând dacă Ulise a fost aruncat de valuri între Italia și Sicilia sau pe alte tărâmuri necunoscute nouă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
slăvindu-te pe tine... lustruindu-se pe el Sub a numelui tău umbră. Iată tot ce te așteaptă. Ba să vezi... posteritatea este încă și mai dreaptă. Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire? Ei vor aplauda de sigur biografia subțire Care s-o-ncerca s-arate că n-ai fost vr-un lucru mare, C-ai fost om cum sunt și dânșii... Măgulit e fiecare Că n-ai fost mai mult ca dânsul. Și prostatecele nări Și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mâneci lunge și pe capete scufie, Ne fac legi și ne pun biruri, ne vorbesc filosofie. Patrioții! Virtuoșii, ctitori de așezăminte, Unde spumegă desfrâul în mișcări și în cuvinte, Cu evlavie de vulpe, ca în strane, șed pe locuri Și aplaudă frenetic schime, cântece și jocuri... Și apoi în Sfatul țării se adun-să se admire Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subțire; Toate mutrele acestea sunt pretinse de Roman, Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian! Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]