2,765 matches
-
Toc125451281" Nero Anticrist: Victorin, Commodian și poziția critică a lui Lactanțiu PAGEREF Toc125451281 \h 195 HYPERLINK \l " Toc125451282" Nero rediuiuus PAGEREF Toc125451282 \h 195 HYPERLINK \l " Toc125451283" Legenda lui Nero rediuiuus PAGEREF Toc125451283 \h 195 HYPERLINK \l " Toc125451284" Comentariul la Apocalipsă al lui Victorin de Poetovio PAGEREF Toc125451284 \h 200 HYPERLINK \l " Toc125451285" Introducere PAGEREF Toc125451285 \h 200 HYPERLINK \l " Toc125451286" Comentariul la Apocalipsă PAGEREF Toc125451286 \h 201 HYPERLINK \l " Toc125451287" Secțiunea anticristologică PAGEREF Toc125451287 \h 203 HYPERLINK \l " Toc125451288" „Apocalipsa
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Apocalipsă al lui Victorin de Poetovio PAGEREF Toc125451284 \h 200 HYPERLINK \l " Toc125451285" Introducere PAGEREF Toc125451285 \h 200 HYPERLINK \l " Toc125451286" Comentariul la Apocalipsă PAGEREF Toc125451286 \h 201 HYPERLINK \l " Toc125451287" Secțiunea anticristologică PAGEREF Toc125451287 \h 203 HYPERLINK \l " Toc125451288" „Apocalipsa după Commodian” PAGEREF Toc125451288 \h 208 HYPERLINK \l " Toc125451289" Carmen apologeticum PAGEREF Toc125451289 \h 210 HYPERLINK \l " Toc125451290" Datele textului PAGEREF Toc125451290 \ h 211 HYPERLINK \l " Toc125451291" Comentariu PAGEREF Toc125451291 \h 213 HYPERLINK \l " Toc125451292" Instructiones 41 PAGEREF Toc125451292 \h
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
concluzii vor fi uneori reluate în prezenta lucrare. H. Gunkel publica în același an, 1895, la Göttingen, volumul intitulat Schöpfung und Chaos in Urzeit und Endzeit, cuprinzând o analiză comparativă a primului capitol din Geneză și a capitolului 12 din Apocalipsa lui Ioan, concluzionând că cele două fragmente revalorizează un foarte vechi mitem babilonian, și anume confruntarea dintre Marduk și Tiamat. Înaintea lui Bousset, el respinge lectura izolată a Apocalipsei, pledând pentru integrarea textului ioanic în contextul mai larg oferit de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
comparativă a primului capitol din Geneză și a capitolului 12 din Apocalipsa lui Ioan, concluzionând că cele două fragmente revalorizează un foarte vechi mitem babilonian, și anume confruntarea dintre Marduk și Tiamat. Înaintea lui Bousset, el respinge lectura izolată a Apocalipsei, pledând pentru integrarea textului ioanic în contextul mai larg oferit de diferitele tradiții orale. . Ibidem. . În legătură cu toate aceste critici, vezi Jenks, Origins..., pp. 17‑20. . I, col. 578‑581. . The Ascension of Isaia, Londra, 1917, pp. LI‑LXXIII, precum și monumentalul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
era cine să‑l scape de mânia lui” (8, 5‑7; var. ușor modificată). În același capitol, Antiochos Epiphanes este reprezentat printr‑un alt corn (8, 9 sq.). . M. Delcor, Le Livre..., p. 148. . Vezi mai departe secțiunea referitoare la Apocalipsă a prezentului studiu. . Pentru o abordare aprofundată a acestui capitol, cf. L. Bigot, „Daniel (les soixante‑dix semaines du prophète)”, Dictionnaire de théologie catholique, Paris, 1939, IV, 1, col. 75‑103; P. Grelot, „Soixante‑dix semaines d’années”, Biblica, 50
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
of the Revelation”, în J. Lambrecht (ed.), L’Apocalypse johannique et l’apocalypse dans le Nouveau Testament, Gembloux, 1980, pp. 77‑104; U. Vanni, La struttura dell’Apocalisse, ed. a II‑a, Brescia, 1980. Am tratat aceste probleme în volumul Apocalipsa lui Ioan și literatura apocaliptică iudeo‑creștină, București, 1998, prilej cu care am prezentat de asemenea o bibliografie recentă asupra subiectului. * Traducere după Biblia sau Sfânta Scriptură, ed. cit. Traducerea tuturor versetelor din Apocalipsă, din acest subcapitol, va urma ediția
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
date of Revelation”, în New Testament Studies, 30, 1993, pp. 587‑605. . Încă din 1984, într‑o serie de studii grupate în volumul Crisis and Catharsis: the Power of the Apocalypse, A.Y. Collins a contestat teza tradițională potrivit căreia Apocalipsa ar fi fost redactată în timpul sau imediat după o perioadă de aspre persecuții, sub Domițian. Cercetătoarea de origine americană susține că Apocalipsa ar fi expresia unei crize profunde, resimțită de o comunitate creștină din Asia Mică, care rămâne totuși fără
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
volumul Crisis and Catharsis: the Power of the Apocalypse, A.Y. Collins a contestat teza tradițională potrivit căreia Apocalipsa ar fi fost redactată în timpul sau imediat după o perioadă de aspre persecuții, sub Domițian. Cercetătoarea de origine americană susține că Apocalipsa ar fi expresia unei crize profunde, resimțită de o comunitate creștină din Asia Mică, care rămâne totuși fără obiect precis. Recent, L.L. Thomson a reluat subiectul, aducând argumente suplimentare (The Book of Revelation. Apocalypse and Empire, New York, Oxford, 1990). Campania
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
păstreze „mecanismul” imperial în stare bună de funcționare, luând măsuri ferme împotriva tuturor celor care ar fi încercat să o pună în pericol. În plus, Thomson arată că nici una dintre mărturiile epocii nu este în concordanță cu viziunea „isterică” a Apocalipsei (p. 174). Cu toate acestea, Thomson este departe de a nega, așa cum îi reproșează Peerbolte, existența unei campanii de persecuții de anvergura celei sugerate de textul Apocalipsei. El se arată surprins doar de singularitatea acestei mărturii. Peerbolte are dreptate, fără
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
că nici una dintre mărturiile epocii nu este în concordanță cu viziunea „isterică” a Apocalipsei (p. 174). Cu toate acestea, Thomson este departe de a nega, așa cum îi reproșează Peerbolte, existența unei campanii de persecuții de anvergura celei sugerate de textul Apocalipsei. El se arată surprins doar de singularitatea acestei mărturii. Peerbolte are dreptate, fără îndoială, să afirme la rândul său: „Această carte este mai mult decât o simplă descriere a unui status quo, este o veritabilă replică dată persecuțiilor și un
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
la cer a lui Moise 10, 1; Cartea Jubileelor 23, 29. Pentru alte informații, vezi „Introducerea” lucrării de față. . L. Peerbolte, Antecedents..., pp. 142‑169; P. Prigent, Apocalypse..., pp. 307‑330. . În concepția lui Peerbolte, cele trei personaje malefice ale Apocalipsei fac trimitere la duhurile lui Beliar, menționate de Testamentele celor doisprezece patriarhi, de care am vorbit în subcapitolul dedicat epistolelor lui Ioan. . 1 Enoh 10, 4. . Referitor la acest subiect, vezi dosarul prezentat de P. Prigent, Apocalypse..., pp. 323‑325
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Antiquité classique 19, Vendoeuvres‑Geneva, 1972, îndeosebi paginile 101‑175; S. R. F. Price, Rituals and Power. The Roman Imperial Cult in Asia Minor, Cambridge, 1984. . „Fără îndoială, putem considera că această practică le era cunoscută creștinilor, fapt atestat de Apocalipsa lui Ioan (13,16), atunci când aceasta vorbește de obiceiul, transmis de papiri, de a pune un semn pe contractele sau pe celelalte documente de acest fel. Aceste semne aveau numele și anii domniei împăraților și se numeau Π∀Δς(:∀ ϑ
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Mesia: Targ. Num. 11, 29; vezi de asemenea Oracolele sibiline III, vv. 319‑322; 512‑513, care îi situează pe Gog și Magog în Etiopia extrem orientală, considerată de antici capătul lumii și adesea confundată cu India și Persia. . Autorului Apocalipsei îi sunt cunoscute două tradiții referitoare la confruntarea eshatologică (Armaghedon și Gog și Magog), pe care le îmbină într‑un scenariu inspirat, la rândul său, de Iez. 37-38. . L. Peerbolte, Antecedents..., pp. 159‑164; P. Prigent, Apocalypse..., pp. 374‑384
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
1; 49, 2; 110, 2; 121, 3; Irineu, Adu. haer., IV 33, 1; Hipolit, Com. Dn., IV 18, 6; IV 23, 3; Chiril al Ierusalimului, Cat. XV etc. . „Milenarismul lui Iustin pare mai mult tributar viziunii apocaliptice a iudeilor decât Apocalipsei lui Ioan”, scrie E. Pietrella, în C. Mazzucco‑E. Pietrella, „Il rapporto tra la concezione del millenio dei primi autori cristiani e l’Apocalisse di Giovanni”, Augustinianum, 18, 1978, p. 41. Raportul dintre milenarism și mitul Anticristului a fost studiat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
II‑lea, de mișcarea montanistă. Reacția decisivă împotriva milenarismului vine din partea alexandrinilor, care au „spiritualizat” concepția eshatologică creștină. Pentru micul său tratat despre Anticrist, este posibil ca Irineu să se fi inspirat din operele lui Meliton, Despre diavol și Despre Apocalipsa lui Ioan. În mod sigur, el a folosit „doctrinele” prezbiterilor din Asia Mică (Orbe, Teología..., p. 7). . Cf. Apoc. 13,2; 2Tes. 2,3.9. . <≅:≅Η trimite la 2Tes. 2,3.9; iniquus, impius și sine lege sunt termeni aproape
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Paris, 1904, și A. Luneau, L’histoire du salut chez les Pères de l’Église. La doctrine des âges du monde, Paris, 1964, îndeosebi pp. 81‑83. . În ceea ce privește originea credinței milenariste, sunt invocate de regulă capitolele 20 și 21 ale Apocalipsei. Capitolul 20 descrie scenariul următor: înlănțuirea diavolului pentru o perioadă de o mie de ani; învierea martirilor; domnia lor pe pământ împreună cu Isus, vreme de o mie de ani (este vorba de o „primă înviere”: „Fericiți și sfinți cei care
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
înconjoară cetatea este din jasp, iar cetatea însăși este din aur; noul Ierusalim este iluminat de slava lui Dumnezeu, fără să aibă nevoie de soare. O atare descriere nu suportă o exegeză literală. M. Simonetti face această remarcă: dacă întreaga Apocalipsă nu este decât simbol și alegorie, de ce ar face autorul o excepție în cazul împărăției de o mie de ani? De ce numai pasajul care se referă la domnia sfinților trebuie interpretat literal? În capitolele 20 și 21 nu există absolut
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
să ne facă să ne gândim la o concepție milenaristă. Cel mai semnificativ aspect, după părerea noastră, confirmând faptul că sensul prim al pasajului era alegoric, este absența imaginii templului din Ierusalimul ceresc. Dacă lucrurile sunt în felul acesta, autorul Apocalipsei „prin prezentarea sa sobră și simbolică a domniei milenare ar fi reacționat împotriva reprezentării realiste și materialiste a millenium‑ului” (M. Simonetti, „L’Apocalissi e l’origine del millennio”, în Vetera Christianorum, 26, 1989, p. 340). Cât despre Irineu, acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a domniei milenare ar fi reacționat împotriva reprezentării realiste și materialiste a millenium‑ului” (M. Simonetti, „L’Apocalissi e l’origine del millennio”, în Vetera Christianorum, 26, 1989, p. 340). Cât despre Irineu, acesta dă o interpretare tipic milenaristă capitolelor Apocalipsei, urmând îndeaproape modelul dascălului său, Iustin. . ©ϑ4 Π∴84∀ ♣ϑ0 ƒ< ∉ν2∀8:≅℘Η Φ≅Λ 〉Η ≡ ≡:ΞΔ∀. . A. Luneau, L’histoire du salut chez les Pères de l’Église; F. Cumont, „La fin du monde selon les mages occidentaux
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
d’Alexandrie, Genèse, note, p. 311. . Ibidem, p. 113. . Cf. W. Horbury, „Messianism Among Jews and Christians in the Second Century”, în Augustinianum, 28, 1987, pp. 71‑88. . Despre Bar Kokhba ca anti‑mesia am vorbit deja în subcapitolul consacrat Apocalipsei lui Petru. Reluăm aici subiectul cu unele nuanțe și citând câteva elemente noi. Despre această revoltă, cf. lucrările lui M. Avi‑Yonah, The Jews under Roman and Byzantine Rule. A Political History of Palestine from the Bar Kochba War to
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Agr. 94‑110; Leg. 97‑101). Cf. referințele lui E. Norelli, Anticristo, pp. 194‑195, invocate de noi în capitolul despre Irineu. . Potrivit spuselor lui James, Lost Apocrypha, p. 90, apud Norelli, op. cit., p. 198, fragmentul ar face parte din Apocalipsa lui Ilie. Denis, mai prudent, îl consideră anonim. Norelli avansează o altă ipoteză, foarte plauzibilă, conform căreia acest testimonium ar fi fost alcătuit pe baza unor mici fragmente biblice, de exemplu, Ps. 49 (50),1; Ps. 106 (107),3. . Hom
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
scris în perioada domniei lui Gallian. Nu mai este vorba de o perioadă de persecuție, ci de o vreme de pocăință, mai exact - potrivit schemei adoptate de autorul nostru pentru derularea evenimentelor eshatologice -vremea în care cei doi martori ai Apocalipsei predică pocăința: un răgaz înaintea ultimei persecuții, a Anticristului. Cel Nelegiuit își pregătește deja oștirile, el lucrează deja în ascuns. [...] S‑ar putea crede că Victorin scrie comentariul său la Apocalipsă către 258‑260”. După cum vedem, este vorba de aceleași
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în el. . Ieronim este foarte apropiat de concepția lui Chiril (Comentariu la Daniel 7, 8). . Diferența între poziția lui Chiril și Ieronim - radicală, este adevărat, dar corectă din punct de vedere teologic - și cea a lui Pseudo‑Hipolit sau a Apocalipsei lui Daniel, eronată din punct de vedere teologic, este foarte dificil de precizat. Este vorba, de fapt, de o simplă nuanță, suficientă însă pentru a departaja cele două grupe de texte. . Cu toate acestea, nu putem nega faptul că, în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
într‑o oarecare măsură. . Practic, diavolul lucrează „prin sine însuși”, fără vreun intermediar uman. Chiril se ferește să ofere vreo informație „biografică”, oricât de nesemnificativă, asupra personajului său. . Din pricina curentului montanist, Bisericile din Asia Mică nu vedeau cu ochi buni Apocalipsa lui Ioan, a cărei paternitate era permanent controversată (îi fusese atribuită chiar și lui Cerint, adversarul lui Ioan). Am discutat deja despre metamorfozele acestei cărți în capitolul consacrat lui Irineu al Lyonului. Apocalipsa nu figurează în canonul acceptat de Eusebiu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Asia Mică nu vedeau cu ochi buni Apocalipsa lui Ioan, a cărei paternitate era permanent controversată (îi fusese atribuită chiar și lui Cerint, adversarul lui Ioan). Am discutat deja despre metamorfozele acestei cărți în capitolul consacrat lui Irineu al Lyonului. Apocalipsa nu figurează în canonul acceptat de Eusebiu, care se face ecoul hotărârilor sinodului de la Niceea. În H.E. III, 25, 1‑7, el vorbește de trei tipuri de texte: homologoumena (unanim acceptate), antilegoumena (controversate) și notha (necanonice). Canonul Noului Testament, prezentat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]