1,618 matches
-
nu o ascultase. Soarele se afla la zenit, fluxul la punctul cel mai scăzut, iar portughezul Gamboa, Joăo Bautista de Gamboa y Costa, dormita În ascunzătoarea lui, la umbră, lăsînd să treacă acele atît de greu de Îndurat ceasuri de arșiță din miezul zilei. Dar deodată deschise ochii, ca și cum un al șaselea simț l-ar fi pus În gardă sau ca și cum ar fi fost asaltat de un presentiment subit. Întinse mîna pînă cînd simți prezența liniștitoare a mînerului securii și rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care-l dorea era să vadă că funia de la pupa rămînea În urma lor, ceea ce Îi arăta că mai cîștigase un metru din cei o mie de kilometri care-l despărțeau de țintă. - N-o să ajungem niciodată, comentă Niña Carmen În arșița toridă a amiezii, la sfîrșitul primei săptămîni. În fiecare clipă am impresia că Insula Hood va apărea din nou În spatele tău. Nu Înaintăm. - Ba Înaintăm, o contrazise Oberlus, convins. Înaintăm Încet spre est, deși curentul ne deviază spre sud. - Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dosul mînei pe fruntea ei - am uitat tot. - Însă eu am auzit tot - zise el - Rămâi cu bine, fata mea; în curând ne vom vedea iar. El încalecă pe un cal și dispăru în pustiuri, 21* 323 {EminescuOpVI 324} În arșița cea dogoritoare a zilei... văzu aproape de pădure un țânțar svîrcolindu-se în nisipul cel fierbinte. - Făt-Frumos - zise țânțarul - ia-mă de mă du până-n pădure, că ți-oi prinde și eu bine. Sunt împăratul țânțarilor. Făt-Frumos îl duse până în pădurea, prin
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
acolo culcîndu-se pe pietre reci, cu capul pe un bolovan de cremene, plânse într-o scaldă de aur, așezată lângă ea, lacrimi curate ca diamantul. În grădina cu multe straturi, neudată și necăutată de nimeni, născură din pietriș sterp, din arșița zilei și din secăciunea nopții flori cu frunze galbene și c-o coloare stinsă și turbure ca turburii ochi ai morților, florile durerii. Ochii împărătesei Ilenei, orbiți de plâns nu mai vedeau nimica, decât i se părea numai că-n
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
zâmbi cu subînțeles soției. Această discuție a avut influență și asupra celorlalți călători. Ei au devenit mai veseli și mai vioi. Nașterea unui copil bine dispune și pe cei mai posomorâți telurici. În vagon căldura se instalase. Era aproape aceeași arșiță ca înainte de furtună. Picuri de transpirație curgeau de pe frunțile tuturor. Din acest motiv, locurile cele mai râvnite erau cele de pe coridor, de lângă ferestrele deschise, însă în preajma lor se lăfăiau bărbații-fumători. Ceilalți erau mai dezavantajați. Nemișcați pe locurile lor, suportau cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și iadul are să se înspăimânte de mine, îi prea mare... Il simt în mine, ca pe o vietate spurcată...“ gândurile o măcinau și lacrimile îi brăzdau obrazul. Anton înțelese, doar, că în sufletul ei se întâmplă ceva dincolo de priceperea lui. Arșița din ea o mistuia... Începu să bâiguie, să aiureze, strigând mereu ceva nedeslușit... Durerile și zbaterile din sufletul ei nu mai conteneau. Furtuna de afară se porni din nou, parcă, mai înverșunată, plesnind în geamuri și-n pereți. Dintr-o dată
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
i se clatină mintea. Un val de furie, devastatoare, se năpusti și împotriva lui, a neputinței lui... „ O, Doamne, cât de nevolnic sânt!“ Se lăsă în genunchi la marginea patului, iar palma aspră i-a atins ușor obrazul dogorit de arșiță, care acum era neted și rece. Se cutremură, și își șterse pleoapele, din care se prelinse câteva lacrimi pe obraji, apoi, vorbi parca și-ar fi continuat un gând... „ O, Doamne, cât sânt de nevolnic și neputincios!“... Durerea de pe fața
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
le‟i văzut, tatai... pi zâni, așa, cum ti văd eu pi mata!? Pădurarul tresări, avu o ezitare pentru o clipă, apoi, ca să n-o dezamăgească, își luă inima în dinți și-i spuse privind-o în ochișorii înroșiți de arșiță: - Da, da, Frăsânica... așa, cum mă vezi și tu pe Anuca, fata pădurarului mine!... Fetița, cu obrajii în văpăi și buzele arse de arșiță, schiță doar un zâmbet... cu o umbră de îndoială... Pădurarul simți un junghi în inimă, și
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o dezamăgească, își luă inima în dinți și-i spuse privind-o în ochișorii înroșiți de arșiță: - Da, da, Frăsânica... așa, cum mă vezi și tu pe Anuca, fata pădurarului mine!... Fetița, cu obrajii în văpăi și buzele arse de arșiță, schiță doar un zâmbet... cu o umbră de îndoială... Pădurarul simți un junghi în inimă, și‟i veni să plângă. Lina, nevastă-sa, care mesteca mămăligă în ciaun, pe plită, își șterse ochii de lacrimi cu dosul palmelor, știind cât
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
atâtea amărăciuni din viața ei. Sultan sforăi încet pe nările-i mici, să nu tulbure gândurile. Toamna purta nori albi pe sus, pe un cer frumos și senin, parcă spălat cu lacrimi decurând.. La horă Era de Sf. Maria Mare... Arșița nu mai contenea... Cerul neclintit, rămânea senin și limpede ca lacrima. Soarele nu atinsese cumpăna cerului, când tot satul se adunase în bătătură crâșmei lui Șmil. Voioșia era mare; toți se bucurau de sărbătoarea Maicii Domnului. Dar mai ales, ritmul
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
grade, iar coroanele palmierilor stăteau atât de neclintite, încât puteai crede că nu sunt reale, ci doar pictate pe cer. Cu gura deschisă, cu fețele acoperite de sudoare, vlăguiți și rupți ca niște păpuși fără viață, oamenii sforăiau, răpuși de arșiță, incapabili până și să sperie muștele ce ajungeau să li se așeze pe limbă, în căutarea unui strop de umezeală. Cineva visă scurt cu glas tare, aproape un soi de tânguire, și un caporal se trezi brusc, cu ochii măriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
altele în căutarea urmei animalului rănit sau a unei frumoase turme fugare. Se simțea bine acolo, singur în deșert, pentru că asta era viața care-i plăcea cu adevărat și, cu toate că uneori se gândea la familia lui și noaptea sau în arșița după-amiezei îi lipsea prezența Lailei, știa cu siguranță că se putea lipsi de cei dragi cât timp ar fi fost nevoie; timp necesar ca să ducă la bun sfârșit ceea ce își propusese: să se răzbune pentru jignirea ce i se adusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
căzuse niciodată nici o picătură de apă și nu supraviețuise nici o ființă, puteau să fi trecut foarte bine trei ani sau o sută. Era o mumie, și Gacel nu se pricepea prea bine la mumii. Simțea că începe să-l moleșească arșița și făcu cale întoarsă. Mulțumi în sinea lui că stătea la umbră și cercetă cu atenție chipul lui Abdul-el-Kebir, care gâfâia, aproape incapabil să respire normal. Tăie gâtul cămilei și îi dădu să bea sângele și restul de lichid din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
anii treceau fără ca vreun om să tulbure liniștea unei vieți monotone și simple. Zorii reci când Laila se ghemuia în brațele lui, căutând căldura trupului său; lungile dimineți cu lumină strălucitoare și neliniștea așteptării în căutarea vânatului; amiezile apăsătoare, cu arșiță sufocantă și dulce toropeală; amurgurile cu un cer roșu, când umbrele se prelungeau peste deșert ca și cum ar fi vrut să atingă marginea zării; și nopțile parfumate și dense, la lumina focului, repetând neobosit legende deja știute. Le era frică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
În ziua aceea am înțeles că nu mă voi mai despărți niciodată de vioară. Privirile lui Milică m-au încurajat mai mult decât toate premiile prietenilor și înjurăturile dușmanilor. Cel puțin o dată pe săptămână, timp de aproape un an pe arșiță, ploaie sau zăpadă am continuat dialogul cu Milică. Ni se spunea nebunii arcușului. Când mă apropiam cu vioara, lui Milică parcă-i era teamă că voi trece de el. Lua vioara și începea el primul. Mă așezam lângă copac și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
sufere are drept la mila prietenului, chiar dacă părăsește frica de Cel Atotputernic. 15. Frații mei s-au arătat înșelători ca un pîrîu, ca albia pîraielor care trec. 16. Un sloi le tulbură cursul; zăpada se îngrămădește pe ele; 17. vine arșiță vremii și seacă, vine căldura soarelui, și li se usucă albia. 18. Cete de călători se abat din drumul lor, se cufundă în pustie, și pier. 19. Cetele celor din Tema se uită țintă la ele, călătorii din Seba sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
apă de la izvorul care răsare printre rădăcinile astrale, aromate, strălucind de lumină, ale arborelui cosmic, întotdeauna înviorat și însuflețit? Ai simțit energia care aleargă ca un meteorit, ca aprinsa trecere a cometei?... Sau simpla însetare și apoi găsirea apei în arșița verii? Eu aș vrea să împart acestea cu tine... ca apropierea de a fi mai mult... dacă ai fi în starea de a le vedea, de a le simți, de a fi totuna cu ele, de a te însufleți, de
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
încet. Era trist, foarte trist. Cînd m-am trezit, perna era umedă și eu încă suspinam. Treacă noaptea. Fă cruciuliță, mă sfătuiește soția. Numai că și ea avea un mare surplus de lacrimi. Enigmaticul moș Pantalon După cîteva zile de arșiță ecuatorială, Dumnezeu s-a înduioșat și a trimis spre "păcătoșii români" o zi de răcoare, pentru a vedea diferența dintre iad și rai. Cum ziua aleasă de Cel de Sus era o duminică, mi-am instalat balansoarul în umbrar, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
simpatici. Cu tine mereu, cu tine mirifică, Îmbătătoare existență! Și voi mult prea sterilizați În etuvele voastre ireproșabile, respirînd În blocuri de sticlă cu izolare fonică, termică, olfactivă, cum veți mai putea detecta urletul meu de fiară În noaptea cutremurului, arșița acestui trup, mirosul subțiorilor mele? Dar poate greșesc. Există atîtea feluri de a iubi pe lume. Te poți Îndrăgosti de un punct necunoscut pe o hartă, de un nume exotic fără nici o semnificație, de lumina ciudată a unui bec fluorescent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fetițe fără sîni, cu cercei și brățări de tablă lîngă băieței Împiedicîndu-se În blugii fraților plecați la armată. Peste drum de betonieră se află bufetul Alba cu saloane speciale pentru nunți și botezuri. Vara cînd petrecerea atinge nivelul maxim și arșița dinăuntru Întrece arșița de afară, poporul ia cu asalt grădina improvizată - un loc viran năpădit de urzici, de rapiță și păpădie, uitat acolo Între blocuri ca tot omul să-și poată aminti din cînd În cînd de originea lui paradisiacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu cercei și brățări de tablă lîngă băieței Împiedicîndu-se În blugii fraților plecați la armată. Peste drum de betonieră se află bufetul Alba cu saloane speciale pentru nunți și botezuri. Vara cînd petrecerea atinge nivelul maxim și arșița dinăuntru Întrece arșița de afară, poporul ia cu asalt grădina improvizată - un loc viran năpădit de urzici, de rapiță și păpădie, uitat acolo Între blocuri ca tot omul să-și poată aminti din cînd În cînd de originea lui paradisiacă și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu vorbește țpentru că ei nici nu-și dau seama de utopie nici nu observă că balonul a ajuns la limita dilatării și că omul Însuși poate să crape ca hoitul acela care a așteptat În luna august pe o arșiță de 40° două zile la morgă era o sîmbătă și o duminică la mijloc și nici frigiderul nu funcționa pentru că se Întrerupsese curentul și cînd le-am spus că e un scriitor cunoscut și nu poate fi lăsat acolo să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
că de obicei prea puține dorințe de acest fel se realizează. Băiatul care voia s-ajungă bogat devine funcționar la bancă; cel care se visa explorator devine un funcționar colonial, plătit cu o leafă de mizerie ca să supravegheze, pe o arșiță cumplită, munca băștinașilor; iar băiatul ce se voia autor celebru sfîrșește prin a fi angajat În redacția unui ziar de trei parale... Scuză-mă, te rog! adăugă Digby. Nu prea mă simt În puteri. SÎnt ușor amețit. Trebuie să Încetez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ochii mari și uneori melancolici, care uneori parcă scapară scântei. Genele negre adumbresc o față ovală, pe care stau parcă pictați un nas mic ce freamătă și o gură care tace arareori. Buzele de un roșu intens, uneori uscate de arșița zilei, întregesc chipul unei viitoare adolescente care își caută drumul. Cum aș putea să îmi prezint personalitatea? Deși aș putea fi acuzată că exagerez, cred că fiecare își cunoaște cel mai bine firea. Ambițioasă și uneori arțăgoasă, cred cu tărie
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
M-am trezit brusc în camera mea și m-am gândit la visul acela straniu pe care l-am avut. Am alergat la mama și i-am povestit totul. File rupte Ilinca Pricop O zi toridă de vară. Fugim de arșița soarelui la umbra copacilor de pe aleile răcoroase din Parcul Copou. Acolo, împreună cu alți copii ne dăm cu rolele, cu skateboard-ul, iar cei mai mici aleargă după noi. La un moment dat, roțile rolelor s-au oprit agățate de niște
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]