1,630 matches
-
gigantice de țiței. Apoi, deosebirile se țin lanț. În cărticică scrie altceva: nici pomeneală să plouă și mai cu seamă să plouă torențial, ca la potop. Nu, dimpotrivă. Orășelul Serenite este zugrăvit cum e luat în stăpânire de caniculă, de arșiță, de secetă. Nici strop de apă. Dunărea stă să sece, apa e atât de scăzută că au ieșit la iveală câte și mai câte obiecte, ascunse de zeci și de sute de ani în pântecul fluviului: chiar și un fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
când îi vedeam lungiți la umbra brazilor. Acum să-mi spui dumneata, că te pricepi să vindeci oameni ca mine, să tratezi de creier copiii de asfalt: oare mi s-a părut că și vacile se închinau sau era de la arșița din curtea bisericii?“. Funduri profund promoționale Am primit un mesaj telefonic ce m-a pus imediat la treabă. Port celularul undeva în preajma rinichiului stâng, spânzurat de o curea. Apelurile și mesajele, deși nu e dovedit științific, îmi trec întâi prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
sunt un moft. Mitică e de părere că ele fac bine la somn. Costică ar lăsa plecarea pentru la toamnă, fiindcă are o afacere la sfârșitul săptămânii. Mitică zice că nu, că doarme prost și că precis nu-i din cauza arșiței. „M-oi fi tras în piept în povestea aia cu exportul de berbecuți - îl ia peste picior Costică -, și acum îți pare rău. Te-ai înțeles cu turcu’ și l-ai furat pe frate-t’.“ „Vorbești prostii“, spune Mitică. „Simt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
lăsat cu gura căscată pe nutriționiști. Mai ales că, printre lacrimi, cu o jale acumulată de-a lungul întregii sale copilării, Gigel spunea: „Vreau parizer, ah, ce-aș mai pofti la vreo zece kile de parizer“. Berăria cu tineri După arșița de după-amiază, Calea Victoriei era pustie, doar din culoarul dintre două case boierești răzbătea o rumoare. Un ecou de la o nuntă sau un parastas, de la o ceartă sau de la un spectacol. Domnul Năsturel, un arhitect care, în ciuda celor șaptezeci de ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
care-l cunoșteau. Cu pantalonii mai era cum era, că-i cumpăra mai mari și-i purta suflecați pe dinăuntru. Problema era cu sacourile, că a cumpărat unul nou primăvara, vara nu l-a purtat, că a fost tot timpul arșiță, iar când să-l îmbrace toamna, nu-i mai venea. Toate astea însă n-au însemnat nimic, până ce a ajuns la 1,85 m, iar comisia medicală care l-a examinat i-a dat vestea cea proastă. Avea să crească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
atât de simplă: „Femeia vâră batista la loc în poșetă“. Într-o seară de vară, la cimitir, băiatul vecinilor mi-a zis: pentru sufletele morților, lumea nu-i mai mare ca o batistă. Ne trimiteau seara târziu la cimitir, când arșița zilei se domolise, puțin înainte să se facă întuneric beznă, pentru că florile de pe morminte trebuie stropite abia când se mai răcorește un pic. Îndărătul capelei cimitirului era iazul. Broaștele își înălțau orăcăitul până la cer. Când trăgeam stropitoarea prin iaz ca
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
posibil că de aceea mai târziu m-am jucat nu cu musca, ci cu vorbe decupate din ziar: tăcerea se plimbă poate prin cotorul unui măr cum doamnele își plimbă cățelul cum numele se plimbă prin ziare iar urmăritorii prin arșița verii flămândă de vânt și pământ pe partea întunecată a beregatei mi s-a așezat cândva o muscă sosită din bucătărie Tot astfel și pentru fiecare din familia mea,ceea ce numim atât de net istorie s-a dovedit a fi
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
al opulenței" "plăcinte ecologice", care într-un limbaj mai puțin academic poartă denumirea de balegi. Ei bine, această materie de dimensiuni, forme și structuri interne diferite constituia mobilul, ținta și scopul deplasării noastre pe întinderea lanului secerat de grâu. Sub arșița soarelui și în bătaia fierbinte a vântului din câmpia Bărăganului, substanța respectivă, amorfă și inconsistentă, trecea în stare solidă, se usca bine-bine, iar oamenii sărmani, ca noi, foloseau acest produs uscat drept combustibil la bucătărie, precum și la încălzirea camerei. Adică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de apă și se gândea imediat la familia lui ca să prindă putere ca și cum acest simplu contact mental ar fi fost suficient să declanșeze în complicatul organism uman o formidabilă energie atomo-nucleară. Lichidul ăsta răsuflat, incolor și inodor, opărit de puternica arșiță a zilei, era echivalentul apei vii din basmele noastre, apă capabilă să revitalizeze slăbiciunea corpului uman, ba la atingerea ei cel mort învia din nou la viață ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Sub arșița nemiloasă a soarelui și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
inodor, opărit de puternica arșiță a zilei, era echivalentul apei vii din basmele noastre, apă capabilă să revitalizeze slăbiciunea corpului uman, ba la atingerea ei cel mort învia din nou la viață ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Sub arșița nemiloasă a soarelui și în bătaia vântului și a curenților aerieni, turbionari și de care or mai fi fost, stăteau acolo răbdând cu încăpățânare și îndârjire condițiile deosebit de riscante ala unei călătorii pentru care nimeni nu i-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
se aflau o masă și taburete pentru gazdă și oaspeți. Fina, dăscăliță și ea, pensionară, a predat matematica pe care acum o folosește doar la număratul păsărilor, ouălor, firelor de răsad și al paharelor cu care soțul își potolește ocazional arșița interioară. Casa bătrânească în care fina mea s-a născut și a crescut a căpătat o înfățișare tinerească după ce proaspeții pensionari au părăsit orașul și s-au mutat în ea, coborând pe pământ, după exprimarea lor. Au investit o sumă
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
puțin trei aspecte care mi s-au părut deosebite: Unul dintre câini, un animăluț de talie mică, aflat în legătoare, deși are în dotare o cușcă sănătoasă, și-a săpat alături o gaură în pământ unde stă la răcoare pe timpul arșiței. Nu iese din vizuina lui decât atunci când îl răzbește foamea ori setea. La trecerea pe lângă stabilimentul păsărilor, întins pe o suprafață cam cât acorda ceapeul tinerelor familii pentru construcția caselor, curcile au început să glăsuiască agitate, pe limba lor. Fina
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
de teze, cu extemporale, cu manuale și culegeri, pornește pe jos spre casă. Vrea să simtă în plămâni aerul curat și rece, după orele petrecute în spațiul închis al claselor aglomerate, să-l savureze ca pe o băutură răcoritoare în arșița verii. Cu pași măsurați, cu umărul drept înclinat de greutatea din mână, merge spre casă pe drumul acoperit de zăpadă și gheață. De câțiva ani, de când tovarășa lui de viață a trecut la cele veșnice, acasă nu mai are cine
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
ne-am oprit într-o mică piață unde cei doi colegi ai mei au servit o bere de la o dugheană ce puțea a țuică, fiind și puțin cam mizerabilă. Era nevoie de un gât de bere pentru a le stinge arșița acumulată pe parcursul serii. Până la Timișoara totul a fost bine, aici liniile de cale ferată au început să se înnoade, blocându-ne orice ieșire spre partea Moldovei, de vină fiind inundațiile din zonă ce blocaseră traficul feroviar. Valentin Boța a avut
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
prin părul ei mătăsos, apoi se coborî ușor, mângâindu-i tot corpul, continuând s-o sărute. Jarul din ochișorii lui adânci și cu cel încins al ochilor ei se întâlniră și se topiră precum se topește roua unei dimineți în arșița soarelui, sau spuma unei mări în amurgul serii. Duse un deget ușor de pe buzele lui pe buzele ei, după ce îl sărută, apoi se aplecă aproape de tâmpla ei șoptindu-i la ureche : „Te iubesc! Te iubesc așa de mult... cum nu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
vântul. De câte ori nu erau întorși din drum când nu acceptau taxa care depășea valoarea mărfurilor avute. Atunci ei așteptau între vămi o altă tură de serviciu și-și puneau speranțele în norocul lor. De câte ori nu erau lăsați să aștepte în arșița soarelui făcând insolații, dormind uneori sub cerul liber, în ploi și vânt, fără nici un adăpost. Cu timpul, toate acestea asfințiseră, rămânând ca amintire în mintea fiecăruia. Într-un compartiment era un grup de tineri care se aflau într-o bună
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Du-te înapoi în vale la oile tale! Strânge acolo în coșul tău smochine și nu mai filozofa ce e rău, Ce e bine, că are cine și asta nu-i de tine! Stai acolo la Tecoa Să te pălească arșița și să te umezească roua! Lasă în pace ,,palatele bogate” Și ,,Casele de iarnă și de vară”! Nu mai striga că ,,se vor dărâma”, Ai grijă de cocioaba ta, Că nu te mai ține până-n primăvară! Și nu mai face
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
intuiții și incontrolabile implicări. Apoi a venit Moartea. Am plecat la Cluj, unde urma să fie înmormântată, gâtuit de emoția dizolvantă a ireparabilului, amețit de coincidențe, de nedrepte nedumeriri, de bâlbâiala confuză a refuzurilor de tot felul. Împunși de o arșiță nerușinată, ne-am adunat într-o capelă cocoțată discret pe culmea verde a unui deal: rude, prieteni, foarte puțini colegi, cunoștințe... Deși ascunsă, conform dorinței sale, în eleganța sumbră a unui sicriu translucid, ADA ne zâmbea luminos dintr-un portret
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
atât de minunate că viața aici e o binecuvântare. Nu sunt decât patru luni de iarnă și vara e așa de răcoroasă și sufla vânturi atât de blânde că oamenii pot merge toată ziua prin soare fără să sufere de arșiță. Există pășuni abundente unde se pot crește tot felul de animale și terenuri unde se pot cultiva toate plantele imaginabile; există arbori cu lemn foarte frumos, bun pentru construcții, pentru încălzire și pentru armătura minelor. Oriunde dorești să te așezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
-mi închei misiunea în Spania fără să fi trecut prin Valencia, Barcelona, Bilbao, Saragosa, Burgos... A urmat doar o vară fierbinte, cu călduri sufocante. În curtea din spatele ambasadei trona o piscină mare care, după program, ne-ar mai fi domolit arșița. M-am mirat că nu poate fi folosită și m-am interesat pe ici, pe colo de ce. Mi s-a spus că ar avea chipurile o fisură, pe unde se pierde apa, pe care însă meseriașii din ambasadă o puteau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Ea ne-a recitat poeme mistice În această limbă creată exclusiv pentru ritualuri și, ascultând-o, aveam impresia că auzim o Întreagă familie de sunete care nu corespundeau nici unei limbi recognoscibile. Am ajuns la Teheran la Începutul verii, pe o arșiță Îngrozitoare. Primirea cu mare pompă de către un general de armată al șahului ascundea ceva care s-a dovedit curând a fi o situație destul de Încordată. Eram găzduiți la Hotelul Sheraton, situat În afara orașului, perfect izolați, căci, profitând de pretextul că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
sute de ani. Viteza obligatorie fiind de 20 de kilometri la oră, de câte ori pătrundeam În mijlocul acestor comunități, o atmosferă grea, de neliniște, se transmitea chiar și prin geamurile care stăteau Închise pentru a permite aerului condiționat să ne apere de arșiță, dar și de fierbințeala religioasă, flagrantă afară. Ce păreau de departe a fi cârduri de păsări negre erau de fapt grupuri de femei acoperite cu voaluri Întunecate din creștet până-n tălpi, care ne priveau nemișcate, amenințătoare. De la copii la bătrâni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
se Încheia și anul meu de ucenicie pe lângă Brook. Pregătindu-mă pentru ultima noastră Întâlnire, pierdut prin labirinturile paradiziace ale grădinii persane, Îmi simțeam oboseala după un șir lung de supraeforturi. Toată perioada aceasta incredibilă În care lucraserăm În plină arșiță a deșertului, uneori chiar uitând să mâncăm și să bem apă, nu ar fi fost posibilă fără o rezervă de energie pe care nu știam că o posedam. O energie ce părea nelimitată, care m-a acompaniat În condițiile de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
le-au fost transmise din bătrâni, simbolizează prin cântec sau gestică diverse mișcări ale soarelui și ale lunii, ale stelelor și planetelor. Am petrecut seri unice În compania clovnilor cu masca topeng, care nouă ne aminteau de commedia italiană. În arșița zilei, dansatorii aduceau la viață pe foarte popularul Barong, spiritul bun care e În luptă continuă cu Rangda, monstrul care reprezintă moartea, cu o mască enormă, gheare și ochi ieșiți din orbite. Noaptea, În jurul cercurilor de făclii, zeci de dansatori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
dormi. Într-o carte despre Luxor am citit că acolo „se află Înțelepciunea lumii vechi, Închisă, gata să fie redescoperită“ - o bună figură de stil, mi-am spus, dar În după-amiaza următoare, după ce umblasem ca hipnotizat ore În șir În arșița zilei printre coloanele și pietrele acelui loc magic, am avut o experiență pe care mi-e imposibil s-o descriu, dar aveam senzația foarte concretă că Într-adevăr ceva viu se află acolo, că ceva trăiește Încă Între ruinele acelea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]