1,588 matches
-
virtuozității lor” (idem., p. 339). Metafora critică a „teatrului de păpuși” apare și în comentariul despre Urmuz (Mențiuni critice IV, ed. cit., pp. 58-61). Nicolae Manolescu nu greșea apreciind observațiile lui Perpessicius drept „cele mai profunde din critica noastră interbelică” (Arca lui Noe, vol. III, cap. „Arghezi & Urmuz”). Titlul articolului - „Schițe fantastice” - spune, fără îndoială, ceva mai profund despre natura intimă a acestor texte decît critica raționalistă a epocii. Autorul lui „Emil Gayk” este văzut ca „unul dintre cei mai personali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
scrisese un articol amplu în primul număr din Ulise (15 mai 1932): „Glosse la poezia «Florilor de mucigai»”. Comparația între arghezienele Tablete din Țara de Kuty și Urmuz va face carieră mai tîrziu, în capitolul din volumul III al trilogiei Arca lui Noe de Nicolae Manolescu: „în afară de o anumită nuanță de umor din Tablete..., care aduc pe departe cu umorul de incongruitate al lui Urmuz, Jarry sau Ramòn Gòmez de la Serna, opera lui Arghezi nu prezintă nici un stigmat vizibil de modernitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Fobia zgomotului” (idem, 1938). Cele mai „concludente” exemple de „abstracționism” sînt identificate însă în teatrul călinescian, mai precis în Napoleon și Sfînta Elena și, respectiv, Despre mînie. Pe alte coordonate, observațiile despre „Sinuciderea” vor fi reluate, mai tîrziu, și în Arca lui Noe. Eseu asupra romanului românesc, I, Ed. Minerva, București, 1980), apreciindu-se că „Acest concis roman burlesc seamănă pînă la un punct cu „Pîlnia și Stamate” și cu celelalte ale lui Urmuz” (1998, p. 221). Prin această „psihanaliză” a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
exportului de literatură română, Mircea Martin notează, în trecere, faptul că „am avut în Urmuz un suprarealist (bineînțeles, ignorat) înainte de suprarealism” („Proiecte utopice”, în vol. Singura critică, Editura Cartea Românească, București, 1986, p. 55). Pe urmele lui Nicolae Balotă, în Arca lui Noe III (capitolul „Arghezi & Urmuz”), Nicolae Manolescu face o apropiere creditabilă între literatura urmuziană și plastica avangardistă, dadaistă sau suprarealistă: „aș lega hibrizii urmuzieni (zoomorfi și mecanomorfi) de întreaga plastică a epocii dadaiste sau suprarealiste. Ismail, Gayk și ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui Urmuz, o regresie a personajelor din sfera umană spre cea animală, vegetală sau anorganică, un proces de „dezumanizare” ilustrat prin lipsa de comunicabilitate. Observația va fi preluată și dezvoltată, după un deceniu și mai bine, de Nicolae Manolescu în Arca lui Noe. Matei Călinescu este, probabil, primul critic care face o apropiere între scrierile urmuziene și flaubertianul Bouvard et Pécuchet (alături de Cervantes, Swift și Caragiale), după cum e, probabil, primul critic român care schițează o analiză a receptării lui Urmuz. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Mincu își revendică paternitatea și precursoratul încadrării lui Urmuz în paradigma „textualizantă”: „Urmuz este un autor de Text. Această afirmație a noastră din Eseul despre textualizarea poetică, I (Ed. Cartea Românească, București, 1981) este preluată tacit de N. Manolescu în Arca lui Noe, III. Criticul mi-a telefonat, susținînd că ar fi spus-o primul. Aștept textul!” (p. 269). Dincolo de obsesia „precursoratului”/întîietății și a „paternității” opiniilor critice în privința „textualismului” urmuzian, disputa între cei doi este o „bătălie” pentru conceptul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se autointitula, obligatoriu, postmoderni!), sesizînd caracterul său marginal, excentric, excesiv-tehnicist și steril, bref — contraproductiv. La fel de contraproductivă s-a dovedit a fi însă și invocarea — cu argumente protocroniste! — a „textualismului” urmuzian, în plină bătălie cultural-politică între sincronism și protocronism... Analizele din Arca lui Noe despre „Arghezi & Urmuz” duc mai departe observațiile lui Nicolae Balotă, polemizînd cu prejudecățile criticii tradiționale de autoritate. Primii vizați sînt G. Călinescu și Tudor Vianu. Ideea „echivocurilor” lingvistice emisă de cel din urmă e negată prin introducerea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prefața volumului-restituire Un spectacol ratat al avangardistului rus interbelic Daniil Harms (Ed. Paidea, București, 1997), Dan Culcer stabilește o paralelă între Urmuz și Harms, văzînd în ei „autori de metaliteratură”. În 1983, odată cu apariția celui de-al treilea volum din Arca lui Noe, Urmuz e consacrat ca... romancier — întîiul nostru romancier de tip „corintic”. Ideea unui Urmuz-autor-de-romane fusese deja enunțată de către Mihai Zamfir în studiul despre Poemul românesc în proză (Ed. Cartea Românească, 1981, ed. a II-a, Editura Atlas, 2000
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Dan, Literatura scrisă de evrei ca joc între experiența de viață și spațiul estetic de distincție, Ed. Liternet, 2003 Manolescu, Nicolae, G. Călinescu și teatrul „abstracționist”, Teme I, Ed. Cartea Românească, București, 1971, pp. 41-48 Manolescu, Nicolae, „Arghezi & Urmuz”, în Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc interbelic III, Editura Minerva, Colecția „Momente și sinteze”, București, 1983, ed. a II-a revăzută și adăugită, Editura Gramar, București, 1998 Manolescu, Nicolae, Teme 4, Editura Cartea Românească, București, 1983 Manolescu, Nicolae, Despre poezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai mari, pentru a se echilibra bugetul. S-o credeți voi, votanților! Doar nu sunt așa de fraieri, să și bage singuri impozite și taxe suplimentare. Pentru asta există pensionarii. Șo, pe ei, cât mai respiră! Viitorul văzut din altă arcă Prin 1996, eram consilier în Consiliul Local al municipiului Vaslui și îmi amintesc foarte clar, de parcă s-ar fi întâmplat ieri, discuțiile avute la o ședință, despre niște obiective, care la acea dată erau perfect realizabile, dar care în timpurile
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
nu vreau să fugi, ba dimpotrivă, vreau s-adormi visând un zeu ce îți dezgroapă din coasta lumii ziua-n care beau neînceput adâncul tău de apă când mă cuprinde-n brațe printr-un geam deschis la cer de-o arcă pământească. mă caut tot prin suflet, știu că am un vânt schimbat în om să te iubească, primind un semn despărțitor de lumi refugiați cu prăbușiri de-apoi îndrăgostiții veșnici și postumi, în țara cerșetorilor de ploi. nu vreau să
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Participant:Festivalul Internațional de Poezie și Epigramă "Romeo și Julieta la Mizil" </biography> Predestinare candrie a lumii astrale Predestinare candrie a lumii astrale în vuiet de moarte născută din vidul de vremuri crezute uitate blestem ca o învăluială căzut pe arcă în plutire sub bolta cerească culoarea ei sânge soare în doliu suflet cenușă în lutul crăpat timpuri trecute în jur amintiri născute de azi trecut adus în prezent fulgi de zăpadă în negru vopsiți îi vreți să cadă liniștiți acoperă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
plutire sub bolta cerească culoarea ei sânge soare în doliu suflet cenușă în lutul crăpat timpuri trecute în jur amintiri născute de azi trecut adus în prezent fulgi de zăpadă în negru vopsiți îi vreți să cadă liniștiți acoperă o arcă ce trage să moară flăcări de ură ne ard viitorul durere și furt mizerie mentală voi mai știți de lumea astrală vise coșmaruri raiul visat în iad s-a schimbat ecoul nostru și el confiscat copil al timpului pierdut născut
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
în rândul sfinților în vise e posibil orice într-un milion de ani chiar și soarele se va stinge nu vor mai exista martori tăietori de lemne nici pescari doar nisip vorbitor și noi adăpostiți în mine cum noe în arca sa... fii demn spuneau vocile... trupul tău e o arcă de emoții chiar și atunci când nu te mai bucură nimic dacă te vei lovi de stânci cui îi pasă brâncuși cioplea piatra cu aerul moale al femeilor din bronz le-
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
milion de ani chiar și soarele se va stinge nu vor mai exista martori tăietori de lemne nici pescari doar nisip vorbitor și noi adăpostiți în mine cum noe în arca sa... fii demn spuneau vocile... trupul tău e o arcă de emoții chiar și atunci când nu te mai bucură nimic dacă te vei lovi de stânci cui îi pasă brâncuși cioplea piatra cu aerul moale al femeilor din bronz le-a trecut prin apă ți-a facut arcă apoi le-
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
e o arcă de emoții chiar și atunci când nu te mai bucură nimic dacă te vei lovi de stânci cui îi pasă brâncuși cioplea piatra cu aerul moale al femeilor din bronz le-a trecut prin apă ți-a facut arcă apoi le-a pus aripi mi-am pus aerul în palmă am aprins lumânări cu lumânările tale n-am știut niciodată ce dorință să-mi pun când fruntea ta s-a apropiat și patru ochi au devenit nici nisip nici
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
fețe, de obicei cea nezâmbăreață, cedează în favoarea celeilalte și atunci își poate vedea mai departe de drum. Se spune că ar data de dinainte de potop, căruia, ne minte legenda, nu i-a supraviețuit, pentru că a refuzat să se urce în arca lui Noe, și că era unicul exemplar din specia sa. Iormorogul se dovedește a fi o creatură deosebit de echilibrată, în parte din cauza celor patru picioare, dar și pentru că completitudinea sa androginică îl ține departe de orice tip de tulburări afective
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
se rotește în jurul soarelui în construcțiile teoretice ale științei, ci ca pe acel teren al oricărei experiențe la care fac referire în mod inevitabil idealizările științifice, ar trebui să reluăm maxima smintită a lui Husserl și să spunem odată cu el: "Arca originară Pământ nu se mișcă". Pe de altă parte, în calitate de idealități, determinările geometrice și matematice de care se folosesc științele naturii presupun operația subiectivă care le produce și fără de care nu ar fi: nu există în natură nici număr, nici
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Își putea permite să abandoneze o asemenea avere Într-un cufăr nepăzit. Aruncă repezit pe jos conținutul lăzii, căutând alte bijuterii. Amestecate În devălmășie printre prețioasele tunici de mătase și de in se aflau duzini de asemenea podoabe. Cufărul era arca unei comori. Îl răsturnă, vărsându-i pe dușumea Întregul conținut, care se Împrăștie de jur Împrejur, strălucind. În turnul acela se găsea comoara unei Împărății. O Împărăție... Antilia era cu adevărat urmașa marelui Frederic al II-lea. Așadar, pentru asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu greu ne-ncumetăm... Adonis părăsit-a, se pare, bătătura, Căsuța-n care atunci bunii creșteau nepoți Și totul se înnoia la cuminecătura Ce ne scotea din starea de blânzi, umili iloți ... Ineluctabila melancolie Indurescentă stare mă ține ancorată De arca ce plutește pe apă-nvolburată. O rece condamnare îmi este picurată în trup osos ; o bortă este adânc săpată. în genuine-mbrățișări pierd doruri compacte Și îi las privirii timp de irizări abstracte. Ecouri mă străbat, aceleași simțiri intacte ... Inexplicabilă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
spaniol al conacului, eu ședeam pe locul din dreapta, bucuros că Între mine și clădirea distrusă se aflau parbrizul mașinii și porțile de fier forjat. Arșița incendiului Încă mai părea să emane din carcasa măcinată, rămasă În vîrful dealului ca o arcă trecută prin foc de un Noe modern. Se vedeau grinzile acoperișului ieșind din partea de sus a zidurilor, scheletul dezgolit al unei corăbii a morții purtîndu-și deasupra catargele hornurilor. Tende pîrjolite atîrnau la ferestre ca niște vele sfîșiate, steaguri negre fluturîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ca el. De-asta nici nu-l las în manej, ci îl călăresc numai eu și îl țin în grajd separat. Și-o imaginase în fel și chip: cu cotețe și fermă, precum Godun, ori înconjurată de vietăți, ca pe arca lui Noe, dar nu proprietară de grajduri și cai, și nici atât de frumoasă. Atunci, seara, îi păruse obraznică, deși părul ei îl impresionase, fiindcă îi amintea de Ghazal, dar acum nu părul, ci pasul ușor săltat, în cizma înaltă și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ale noastre? Crezi oare că va fi mai tolerată Credința voastră decât a noastră? Crezi tu că focul rugului râvnește mai mult la un fiu al seminției lui Sem decât la un altul? În Granada ne aflăm ca într-o arcă, am plutit împreună și ne vom scufunda tot împreună. Mâine, pe drumul pribegiei...“ Simțind că mersese prea departe, s-a întrerupt și, pentru a-și mai îndulci efectul spuselor, m-a cuprins cu brațele ce-i fluturau în niște mâneci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
atât de mare, un labirint de tuneluri: cum Dumnezeu ar putea găsi ceva aici? Înțelesese de ce era supărat Uri pe tatăl său: de ce nu putuse fi mai explicit? Ghidul îi chema în față pentru a le arăta ceea ce le prezentase drept Arca lui Wilson. Arătă spre o mică deschizătură prin care puteau să privească din nou masivele pietre lunguiețe ale Zidului de Vest, ce nu erau diferite de cele pe care le văzuse afară. Nu zăreau mare lucru din cauza „zonei de rugăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mai vină, e un om tare singur, dă lecții de chitară și mandolină, e foarte strâmtorat cu banii. Ți-ar face plăcere? Mi-ar face, poate pentru prima dată în noua mea lume. MIERCURI 24 DECEMBRIE Ajunul Crăciunului 1 P arcă aș fi pedepsită. Curățenia de ieri a fost caun război, comandat de mama și de la care papaa dezertat în mod laș, n-a venit acasă decât seara, destul de îngândurat. Ne-a spus că l-a întâlnit pe Dan Crețu și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]