25,430 matches
-
sufletul meu face escală, apoi se ridică în văzduh. Citește mai mult Între două lumi, o fâșieplină de furnici milostive,trec peste ea cu smereniacerului răsfrânt pe ogive.Și parcă tot mai des aș zbura,dar ce-i o pasăre arsă-n os? Oricât de aproape sunt norii,pământul cântă cel mai duios.Între două lumi, o imensăcatedrală de aer și duh,sufletul meu face escală,apoi se ridică în văzduh.... XXIII. ÎNSINGURARE, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2025
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
sobă, doar focul mi-e puternic și tăciunii îi sting amar în chip de vorbă. În vorbe mă ascund, ca într-o casă ce-mi găzduiește sufletul pribeag și pâinea lui cea dulce o așez pe masă, cât timp mai ard tăciunii, cât mai ard... Citește mai mult Cu anii, încep să fiu mai blândăși dau dogoare cum dă un lemn uscat în sobă,doar focul mi-e puternic și tăciuniiîi sting amar în chip de vorbă.În vorbe mă ascund
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
e puternic și tăciunii îi sting amar în chip de vorbă. În vorbe mă ascund, ca într-o casă ce-mi găzduiește sufletul pribeag și pâinea lui cea dulce o așez pe masă, cât timp mai ard tăciunii, cât mai ard... Citește mai mult Cu anii, încep să fiu mai blândăși dau dogoare cum dă un lemn uscat în sobă,doar focul mi-e puternic și tăciuniiîi sting amar în chip de vorbă.În vorbe mă ascund, ca într-o casăce-mi
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
un lemn uscat în sobă,doar focul mi-e puternic și tăciuniiîi sting amar în chip de vorbă.În vorbe mă ascund, ca într-o casăce-mi găzduiește sufletul pribeagși pâinea lui cea dulce o așez pe masă,cât timp mai ard tăciunii, cât mai ard...... XXVI. CÂND AI PLECAT, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2008 din 30 iunie 2016. În ziua aceea, oamenii erau umbre prelungi în apa de pe caldarâm. Eu însămi eram lacrimă dintr-un ochi de pe alt
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
sobă,doar focul mi-e puternic și tăciuniiîi sting amar în chip de vorbă.În vorbe mă ascund, ca într-o casăce-mi găzduiește sufletul pribeagși pâinea lui cea dulce o așez pe masă,cât timp mai ard tăciunii, cât mai ard...... XXVI. CÂND AI PLECAT, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2008 din 30 iunie 2016. În ziua aceea, oamenii erau umbre prelungi în apa de pe caldarâm. Eu însămi eram lacrimă dintr-un ochi de pe alt tărâm. Țipa singurătatea, o
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
Acasa > Literatura > Eseuri > ODĂ,PĂMÂNTULUI MEU! Autor: Ileana Vičič Stanca Publicat în: Ediția nr. 1877 din 20 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Odă,pământului meu ! Ai simțit tu,iubirea arzându-ți făptura? Tristețea primei deziluzii? O,ce noroc ,că n-ai simțit-o, și ce blestem ,pe cel ce-o simte! E ca un foc,cenu mai vrea să plece, e ca un jar aprins în carne; E durerea ,e
ODĂ,PĂMÂNTULUI MEU! de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381635_a_382964]
-
să te dărâme Precum copilul să se nască cu sufletul făcut fărâme. Femeie, ochii tăi frumoși, îi văd ades zâmbind cu dor Și par și triști, par și duioși, ca lacrima de căprior Ce plânge, harpă fără glas, durere vie arsă-n spuză, Sau, poate, ultimul popas ori doar pelin pe colț de buză. Femeie, înger păzitor, ai sufletul altar și templu Văzându-te mă înfior, căci îngerilor ești exemplu. Copile, să-nflorești frumos, căci rădăcina ți-e de soi Iar
FEMEIE, ÎNGER PĂZITOR de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381661_a_382990]
-
și cu un zâmbet trist Că va mai sta pe-acolo, cât și eu mai exist. Am străbătut apoi, la pas, Calea Lactee, Saturn mi-a pus inelul și-apoi, printr-o scânteie Ce a aprins în juru-i și-ncet a ars, mocnit, M-a învățat cu dorul și gustul de iubit. Și m-am tot dus încet și-ajuns-am la Pleiade, ... Citește mai mult CălătorAzi am plecat de-acas’, că vreau să dau o raităPrintre tristeți și doruri, ce rup, precum o haităDe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381673_a_383002]
-
cu jale și cu un zâmbet tristCă va mai sta pe-acolo, cât și eu mai exist.Am străbătut apoi, la pas, Calea Lactee,Saturn mi-a pus inelul și-apoi, printr-o scânteieCe a aprins în juru-i și-ncet a ars, mocnit,M-a învățat cu dorul și gustul de iubit. Și m-am tot dus încet și-ajuns-am la Pleiade,...
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381673_a_383002]
-
matematica poveștii; Iubirea, chiar și ea-i un strugur roș’ pe buze, O sevă ce prin sine urmează să acuze, Zdrobită în candoarea acelei dăruiri Ce n-a avut puterea unicei mari iubiri Și sigura sunt astăzi că aș fi ars pe rug, Din timpul inchizitiei de n-ar fi fost să fug, Eretica din mine și azi se pierde- n clipe Tot așteptând sa- i crescă albastrele aripe, Sunt azi aici și caut lumina-n bol de aur ... Citește mai
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
absurde în matematica poveștii;Iubirea, chiar și ea-i un strugur roș’ pe buze,O sevă ce prin sine urmează să acuze,Zdrobită în candoarea acelei dăruiriCe n-a avut puterea unicei mari iubiriși sigura sunt astăzi că aș fi ars pe rug,Din timpul inchizitiei de n-ar fi fost să fug,Eretica din mine și azi se pierde- n clipeTot așteptând sa- i crescă albastrele aripe,Sunt azi aici și caut lumina-n bol de aur... VII. TROC DE
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
de aur... VII. TROC DE TĂCIUNE, de Silvana Andrada , publicat în Ediția nr. 2260 din 09 martie 2017. TROC DE TĂCIUNE Un răsărit pe un apus- Cine mi se încumetă? Ce va veni, pe ce s-a dus, Ce-i ars, pe ce mai fumegă; Iluzie pe un cert mister, Ce-am dat, pe ceea ce mai cer, Dau două aripi albe-n zbor Pentru o clipă de amor, Apa vernil cu valuri, Pentru trei calde șaluri În iarna depărtării, Să-i
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
Cu lanțul ferecat, greu atârnând la gât, Toți ochii negri de tăciune Pentru o clipă de înțelepciune, ... Citește mai mult TROC DE TĂCIUNEUn răsărit pe un apus-Cine mi se încumetă? Ce va veni, pe ce s-a dus,Ce-i ars, pe ce mai fumegă;Iluzie pe un cert mister,Ce-am dat, pe ceea ce mai cer,Dau două aripi albe-n zborPentru o clipă de amor,Apa vernil cu valuri,Pentru trei calde șaluriîn iarna depărtării,Să-i fie cald
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
tăcere izgonită, Ca un suflet se întinde din iubirea răstignită, Fulgerele unui cer, fără luna, fără stele, Se înnoadă ca o funie peste gândurile mele Și privesc în urma lumii, ca spre un convoi de care, Pline doar cu fânul verii, ars de gândurile tale; Vorbe nu mai sunt pe buze, depărtarea iți ia dreptul Să-mi șoptești taina în care, inima îmi sparge pieptul, Căci nu ești, n-ai fost să-mi fii într-o lume ca de ceară ... Citește mai
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
o tăcere izgonită,Ca un suflet se întinde din iubirea răstignită,Fulgerele unui cer, fără luna, fără stele,Se înnoadă ca o funie peste gândurile meleși privesc în urma lumii, ca spre un convoi de care,Pline doar cu fânul verii, ars de gândurile tale;Vorbe nu mai sunt pe buze, depărtarea iți ia dreptulSă-mi șoptești taina în care, inima îmi sparge pieptul,Căci nu ești, n-ai fost să-mi fii într-o lume ca de ceară... XI. DORINȚĂ, de
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
cu fulgii amintirilor în mijlocul orașului drag, pata de culoare a existenței mele. Știai că țurțurii de argint de la fereastra ta se topesc cu... suflul iubirii? Cad picături, lacrimi neșterse de dor în cupa galbenă a revederii noastre. VERNISAJ Lumânarea cunoașterii arde cu foc de dorință ... Citește mai mult ÎN MIJLOCUL ORAȘULUINinge peste minecu fulgii amintirilorîn mijlocul orașului drag,pata de culoarea existenței mele.Știai cățurțurii de argintde la fereastra tase topesc cu...suflul iubirii? Cad picături,lacrimi neșterse de dorîn cupa galbenăa
CRISTINA OPREA [Corola-blog/BlogPost/381583_a_382912]
-
un suflet reavăn acoperit de lacrimi a îmbătrânit vulturul de așteptarea unei prăzi negre o cioară uitată de timp cuibul în care puii strigă după mamă în aceea toamnă noi polenizam pământul prin frunzele-scrisori apoi rugam soarele să nu ne ardă din lipsa copacilor goi Referință Bibliografică: NOI POLENIZAM PĂMÂNTUL.. / Nicolae Nistor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2335, Anul VII, 23 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Nicolae Nistor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
NOI POLENIZAM PĂMÂNTUL.. de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381707_a_383036]
-
de apele mării și suferința pământului îndestulat de cadavre neașteptatul secol DEDICAȚIE ai rămas același un fulg pe buzele mele în miez de vară o scânteie de viață aducatoare de sentimente întețite și virgine o lacrimă de bucurie pe obrazu-mi ars de soarele infernal un poem alb atât de alb ca o rochie de nuntă NOI SUNTEM O GALAXIE noi nu ne adunăm in cerc noi suntem o galaxie punctele noastre luminează virâtual, uneori nu mai pâlpâie. negăsindu-ne, cineva recaută
DIN POVESTIRILE LEVANEI (POEME) de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381698_a_383027]
-
o vină: erau evrei... Suntem vii Suntem copiii lor Cei care mai cântă Șalom Suntem unicul popor din lume care nu avem o bucurie întreagă, pentru că fiecare sărbătoare ne aduce aminte de cei uciși fără a lăsa urme de sânge- arzând ca niște torțe ...și n-a fost pe timpul Inchiziției ci, în secolul vitezei, al calculatoarelor, al Echilibrului Uman, atunci când le-au ars sufletele care se aud mereu, ca un murmur de glasuri chinuite- din ce în ce mai tare, din ce în ce mai tare! PACTUL EȘECULUI Gânduri
DIN POVESTIRILE LEVANEI (POEME) de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381698_a_383027]
-
o bucurie întreagă, pentru că fiecare sărbătoare ne aduce aminte de cei uciși fără a lăsa urme de sânge- arzând ca niște torțe ...și n-a fost pe timpul Inchiziției ci, în secolul vitezei, al calculatoarelor, al Echilibrului Uman, atunci când le-au ars sufletele care se aud mereu, ca un murmur de glasuri chinuite- din ce în ce mai tare, din ce în ce mai tare! PACTUL EȘECULUI Gânduri, Și cerul se răscoală aproape De prăpastie, Nimeni nu-și acceptă sfârșitul De smoală topită Și eu pe pragul disperării... Cu încetineală Încheind
DIN POVESTIRILE LEVANEI (POEME) de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381698_a_383027]
-
în Ediția nr. 2342 din 30 mai 2017. SUB CRUCEA VEACURILOR SECI Sub crucea veacurilor seci, zac băi căzute-n beznă și tânguie pământul în dor de aur cald aceeași rugăciune a șteampurilor mute, cu umbre neclintite ce sângele îmi ard. Bucata mea de pâine pe masă șade albă uscându-se în coaja mirosului de vânt căci buzele îmi crapă în crusta disperării de-a mai simți odată aroma de pământ. Să mai visez odată la legănarea adâncă ce-mi tremură
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
rugina îmi mănâncă sub pași cu dinții reci ... Citește mai mult SUB CRUCEA VEACURILOR SECISub crucea veacurilor seci, zac băi căzute-n beznăși tânguie pământul în dor de aur caldaceeași rugăciune a șteampurilor mute,cu umbre neclintite ce sângele îmi ard.Bucata mea de pâine pe masă șade albăuscându-se în coaja mirosului de vântcăci buzele îmi crapă în crusta disperăriide-a mai simți odată aroma de pământ.Să mai visez odată la legănarea adâncăce-mi tremură în oase acorduri fără cer,balans de
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
siguranță și fericire. Revenise la prezent. Acum nu mai simțea aceeași mulțumire și încântare. Bisericile din cartier se înmulțiseră în ultimii ani, iar comoditatea îi ducea la cea mai apropiată de casă. La noul așezământ, construit pe ruinele unor terase, arse „întâmplător”, sau falimentate intenționat, se adunaseră vecinii din blocurile apropiate. Un panou mare se înălțase în curtea bisericii. Cineva se străduia să găsească setările pentru transmisia video a slujbei, iar privirea credincioșilor era țintuită la ferestrele pe care le deschidea
ÎNVIEREA de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381728_a_383057]
-
ce face spune: - Un monument! Cineva, m-a întrebat - cum se usucă o lacrimă? Am zâmbit bucuros. În naivitatea mea am crezut că atât întrebarea, dar și omul sunt “chestiuni” de bune intenții! Însă omului nu numai că nu-i ardea de zâmbete avea o privire adâncă, parcă ar fi fost unul dintre cățărătorii de pe stânci privit de jos de tigrii nesătui. Altădată, răspunsul meu a inclus și, un fel de întrebare, adresată inimii. Doar a acelora care au iubit-o
DE CE ...BUCURII? de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381711_a_383040]
-
în zori, Când rândunica doarme în cuibu-i de la geam. Străbate depărtarea cu visele-i din ram Și-mi pune vară-n suflet, pe gând, cununi de flori. Ce taină poartă-n seva, de cântă peste ere, Când frații lui au ars de secole în vetre? Se poate ca sămânță s-a strecurat prin pietre Și lupta pentru soare i-a dat cumva ... Citește mai mult Se lasă seară peste dealul plânsși soarele-i zâmbește stejarului stingher.L-a biciuit tăcerea, sub
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]