1,723 matches
-
marchează declinul concepției care hrănea ritualul vedic și pregătește descoperirile realizate de autorii Upanișadelor. Ideea fundamentală este că, dând naștere lumii, prin "încălziri" și prin "emisii" repetate, Prăjăpati se consumă și sfârșește prin a se epuiza. Cei doi termeni-cheie - tapas (ardoare ascetică) și visrij (emisie împrăștiată) - pot avea conotații sexuale indirecte sau subînțelese, căci asceza și sexualitatea sunt strâns legate în gândirea religioasă indiană. Mitul și imaginile sale traduc cosmogonia în termeni biologici; datorită modului lor propriu de a fi, lumea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ÎQ zilele noastre. "încălzirea" ascetică își are un model, sau un omolog, în imaginile, simbolurile și miturile în relație cu căldura care "coace" recoltele și clocește ouăle, asigurând ieșirea puilor din găoace, în relație cu excitația sexuală, în special. Cu ardoarea orgasmului, și cu aprinderea focului prin frecarea a două bețișoare de lemn. Tapas-ul este "creator" pe mai multe planuri: cosmogonic, religios, metafizic. Prâjăpati, am văzut, creează lumea "încălzindu-se" prin tapas, și istovirea care a urmat e asimilabilă oboselii sexuale
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
îi evoca viciul. Traiul ca în romane e doar o scurtă paranteză în existența lui Sensitif, personajul lui Bacovia, a cărui viața în cuplu durează puțin. Dandysmul său e o manifestare de interior, izolată, intimă, menită să-i sublinieze patima, ardoarea și suferința. Face parte excusiv din jocurile de budoar. Scoase la rampă de autor, figurile celor doi îndrăgostiți anunță de fapt sfîrșitul „romanului” lor. Odată el terminat, „acest fel artistic” de a se purta încetează. Deși nu-l practică decît
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o prezență mai vie și mai vastă în epocă decât sunt dispuse cercurile academice să recunoască. Poate în felul acesta vom începe să înțelegem de ce Hapgood aducea în discuție cu atâta căldură, ceea ce el numea "scrierea vie", dorindu-și cu ardoare o apreciere mai profundă a acesteia. 1 Apariția jurnalismul literar narativ modern Mulți ani după aceea, când a aruncat o privire asupra începuturilor carierei sale de editor, de pe la 1890, Lincon Steffen îi dădea următorul sfat reporterului, scriitorului și editorului Abraham
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Pariziana a cucerit pe cineva, la fel ca Don Juan, plictisita, își abandonează victima sedusa. Aceasta este soarta amanților lui Michèle de Burne, ai lui Nana sau Sidonie Chèbe. Sfârșitul secolului desfășoară pe larg spectacolul fatalității feminine. Asocierea seducției, pasiunii, ardoarei și agresivității în exprimarea și impunerea dorințelor și impulsurilor distrugătoare definește arhetipul femeii fatale 54. Cruzimea femeii moderne pune sub semnul întrebării definirea tradițională a feminității, readucând bărbatul la starea de animal sau îndepărtându-l de funcții serioase, ruinând Familia
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
nouă rasă de femei agitate, cu nervi de isterice rezonabile, animate de mii de dorințe contradictorii care nici nu reușesc să devină dorințe, deziluzionate de tot fără să fi gustat din nimic, din cauza evenimentelor, epocii, românului modern și care, fără ardoare, fără elan, par să îmbine capriciile de copii alintați cu duritatea bătrânilor sceptici 142. Pariziana tipică la Maupassant este Michèle de Burne, "un type rare" [Maupassant, Notre cœur, p.74], mondenă cu privirea vioaie, de o grație artificială și amețitoare
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
un sentiment contradictoriu, ea nu este sursa de bucurie, speranța și finalitate. Cuvântul dragoste este înlocuit de Pariziana cu unul mai neutru: sentiment 299. Capabilă să insufle o pasiune distrugătoare, Pariziana însăși este marcată de incapacitatea de a iubi300. Prin ardoarea și suferința provocată, iubirea Parizienei este asemănătoare cu răstignirea pe cruce a bărbatului: "Elle l'avait cloué sur une croix; îl y saignait de tous șes membres, et elle le regardait agoniser sans comprendre să souffrance, contente même d'avoir
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
convingerea, în lupta contra mizeriei, a celui care "consideră durerea nu doar un rău necesar, ci la drept vorbind chiar un bun prețios" (Bougle, 1906, p. 260). Originea comună a oamenilor, destinul lor comun nu sunt de natură să întărească ardoarea reformatoare a celor al căror orizont este infinitul. De fapt, solidaritatea cere, în același timp, mai puțin și mai mult decât caritatea: Ea cere mai puțin, poate, de la individul izolat, dar mai mult de la cei organizați. Ea lasă mai puțin
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
un episod urât s-a petrecut la București. I. Pavel intenționa să organizeze în capitala României un congres internațional dedicat aniversării semicentenarului insulinei, la care urmau să participe multe personalități ale diabetologiei internaționale, inclusiv Ian Murray, care își doreau cu ardoare să viziteze țara în care a trăit și a făcut istorie Paulescu. La intervenția brutală a unei „lichele intelectuale”, care nu-și găsise locul în noua sa specialitate, dar care avea un sprijin politic total, congresul a fost anulat. S-
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92260_a_92755]
-
se face cu o măsură comună, ci nu În legătură cu vicistitudinile istorice sau nutritive, nu poate fi autoritate. Activitatea critică este firește și impresie, dar nu arbitrarietate. Atât afirmi, cât explici. Numai o concepție Înaltă despre artă Îmi poate da mie ardoarea și statornicia ei.” Într-o cronică la romanul În discuție, din anul apariției lui, Pompiliu Constantinescu neagă influența vreunei teorii la modă atunci, dar nu precizează că autorul are propria lui teorie din volumul amintit mai sus: „D. Călinescu nu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
festivalului de la Sibiu. La acest festival a participat și Finlanda cu filmul documentar Miina! despre viața sculptoriței Miina Akkijyrkkä și lupta acesteia pentru suținerea unei rase bovine rare, prin intermediul unor statui realizate plecând de la carcasele unor mașini avariate. Aceasta, prin ardoarea sa, este văzută ca o persoană excepțională ce a întreprins numeroase acțiuni curajoase și care a stârnit mereu controverse. Lasse Naukkarinen, realizatorul documentarului, a urmărit viața acesteia și a filmat-o timp de câțiva ani. Filmul documentar Miina! începe cu
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
el. I-am răspuns râzând: Închipuiește-ți că nu al meu este cel care mă interesează cel mai mult astăzi. Am simțul istoriei. Apoi adăugă: Trăsăturile tale sunt atât de rafinate în comparație cu ale femeilor de aici! Mi-a mărturisit apoi, cu ardoare, pe un ton confidențial, că dacă voi mai avea un copil va trebui să mă gândesc mult la el, pentru ca astfel să-i semene oarecum. Credea că nu e imposibil, dat fiind că exemplul a fost citat în Biblie. Eu
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
diferențele de opinii, de nevoi și interese. Pentru fiecare profesor obiectul de studiu pe care îl predă este cel mai important, dar s-ar putea ca opțiunile unor elevi să nu se îndrepte către obiectul de studiu respectiv cu aceeași ardoare, iar profesorul trebuie să respecte acest lucru. Recomandarea cel mai des auzită este ca profesorul să-și lase problemele personale la ușa sălii de clasă; doar în aceste condiții își poate utiliza întreaga energie pentru a crea o atmosferă stimulativă
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
Putem formula, bineînțeles, contraste cum sînt următoarele, ca pe niște contradicții: Plin gol, gîndire profundă neghiobie. Dar contradicția este aici, în același timp, o opoziție reală și numai datorită acestei împrejurări devine fenomenul ridicol. Cînd Sancho Panza se agață cu ardoare de marginea unei gropi pe care și-o închipuie, în întuneric, drept marginea unei prăpăstii, situația poate fi formulată corect ca o contradicție, ca o "incongruență". Incontestabil, spaima grozavă a luio Sancho nu se potrivește cu situația. Dar nu absurditatea
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
care dispune viața sufletească; în ele se realizează cea mai intimă grupare a tuturor forțelor psihice într-o singură direcție. În momentul deciziei, concentrarea se poate amplifica pînă la extaz. Nici o mirare că după aceea nu mai înțelegem zelul, însuflețirea, ardoarea sau forța pe care le-am dovedit în astfel de clipe. Ne poate cuprinde amețeala cînd ne amintim de ceea ce, în momentul trăirii sau al înfăptuirii, nu ne-a produs defel amețeală. În clipa acțiunii, au fost prezente afecte ce
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
destui oameni cu pretenții de savanți care să o susțină, mai ales după ce Haeckel lansase teoria monerelor ca forme primitive de viață și pentru care profesorul Leon (elevul și discipolul lui Haeckel) dovedea un cult pe care-l profesa cu ardoare. Răspunsurile argumentate ale lui Paulescu, nu numai că demolează complet afirmațiile profesorului Leon, dar se constituie și într-o lecție de atitudine, onestitate, acuratețe și spirit critic, în limitele bunei cuviințe și decenței pe care omul de știință trebuie să
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
rareori (destul de frecvent astăzi) discordie, divorțialitate și violență. Dincolo de cadrul familial alterarea acestui instinct ia aspectul de mândrie exagerată, orgoliu și dorință impetuoasă de supremație, cu consecințe nefaste în relațiile interpersonale. La nivelul societății lărgite sau națiunii, pătimașul caută cu ardoare orice oportunitate pentru a accede în poziții dominatoare, raliinduse unor grupuri de interese, clanuri sau partide politice (vezi realitățile lumii politice de astăzi). Atunci când acestea din urmă ajung să fie conduse de oameni călăuziți de patima de dominație, rivalitatea competitivă
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
toate neamurile, și atunci va veni sfârșitul’’. „Mergeți în toată lumea - le-a zis Hristos după înviere - și vestiți evanghelia la toată făptura" ceea ce Apostolii au și făcut. Cel de al treilea element, unitatea, pe care Hristos o dorește cu deosebită ardoare nu înseamnă altceva decât că Biserica trebuie să fie una. Atât de mult a ținut Hristos la unitatea bisericii sale încât în sublima sa rugăciune către Tatăl invocă acest deziderat de cinci ori: „Părinte Sfinte, păzește întru numele Tău pe
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
o sută de kile de pătlăgele și o tonă de varză. Conform legii concurenței, ele se vor apuca imediat de aceeași treabă, fiindcă nu își permit să se lase mai prejos. Vor băga și mai mult, cu și mai multă ardoare, din dorința de a face mai bune. Apoi, când avem nevoie de produsul finit, soacra le aruncă pastila: „vai, fato, îmi vine să plâng de ciudă, mi s-au chifligit toate gogonelele, le-am aruncat“, sau „cum pui tu, fato
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
la Ipotești, lângă Botoșani, în 1849, a fost actor ambulant, apoi student la Berlin, a scris versuri la șaisprezece ani, a fost profesor, poet, șef de școală și a murit nebun în 1889. Acest moldovean 11 a avut pasiune, vervă, ardoare. Spre deosebire de Alecsandri, a disprețuit curentul popular și a găsit inspirație în filosofie, erudiție și pesimism. Ne duce cu gândul deopotrivă la Vigny, Leconte de Lisle și Baudelaire. Cele două influențe opuse ale lui Alecsandri și Eminescu naționalismul și umanitarismul, tradiția
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
că într-un castel cum se cade trebuie să fie întotdeauna o nălucă și alte drăcii de noapte". Și micuței prințese Mite îi plăceau acești strigoi dragi, îndeosebi bărbatul, un bărbat care, în fiecare noapte, lumina capela. Se ruga cu ardoare pentru el, dar nu prea înflăcărat, căci altfel bunul Dumnezeu ar fi chemat la el acel suflet rătăcitor și n-ar mai fi rămas nimeni care să lumineze capela noaptea, ceea ce era un spectacol atât de frumos: "Te rog, Doamne
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
patroni, orice ar face. Statul român însă nu e condus de Federație sau Ligă. Statul român, umblă vorba, ar avea legi, ar fi un stat care luptă împotriva corupției și a ilegalităților de orice fel. Luptând însă cu prea multă ardoare pe alte fronturi probabil, cele în care e vorba de termopane sau de tablouri, același stat român îngăduie formarea, în interiorul lui, a unui alt stat, Republica Fotbalistică România, în care nu mai există legi, în care banii circulă în pungi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
Dan Teodorovici Despre Guvernul Năstase sțau putut spune multe lucruri, mai puțin unul: că ar fi fost rizibil. Deși nuți lipseau inamicii politici, deși poveștile despre corupție (spun povești pentru că în stadiul acesta au rămas, din păcate) se țeseau cu ardoare în jurul lui, Guvernul Năstase șița „rezolvat“ problemele în tăcere, indiferent la acea minusculă parte din presă care nu era dependentă de publicitate de la stat, indiferent la opoziția politică ce îl înfiera cu orice prilej. Nici măcar ieșirea din scenă, cu urmările
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
tovarăș și n-a recurs niciodată la șiretlicuri. Chiar dacă a furat lighenele și făina, Alexandr Timofeevici rămânea, pentru cei care l-au cunoscut, un om drept. Și totuși, ce l-a determinat pe Alexandr Timofeevici să-l urmărească cu atâta ardoare pe Vasili Gavrilovici? Desigur, la început, fapta acestuia, murdară de altfel, în urma căreia Alexandr Timofeevici a rămas fără post, două posturi de fapt, ca să nu mai vorbim și de reputație. La început, ciuda l-a împins pe Alexandr Timofeevici, setea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
el, dar nu era ușor din motive lesne de înțeles: suflul îi ridicase deopotrivă pe amândoi, cu aceeași viteză. Sigur că veneau din direcții diferite, însă s-au ciocnit și acum se înălțau în același sens și amândoi doreau cu ardoare să ajungă cât mai sus, chiar mai sus decât sus. Apoi au intrat în vorbă convinși că vor călători cu mai multă plăcere: Mă iertați că am îndrăznit să mă sprijin de dumneavoastră... Nu cred că mâneca mea va rezista
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]