1,758 matches
-
o ,,capcană" pe care o presimțise deja și era decisăƒ săƒ nu dispere. La această se mai adaugă relativă ei libertate, faptul că avea suficienți bani la ea, douăƒ carduri ,,consistente" și o profesiune pe care și-o dorise cu ardoare și care-i făcea plăcere (chiar dacăƒ uneori se plângea în gândul ei). Pe masura ce ochii aceia înaintau în noapte, Lăură devenea mai stăpâna pe ea, anticipând un final fericit. I se părea absurd s-o aștepte lucrurile rele, măi ales
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
te-am văzut, îmi dau seama cât de mult am greșit, îmi întoarce spatele și începe să amestece culorile, o pânză uriașă îl așteaptă pe șevalet, iar el se apropie, apoi se depărtează de ea concentrat, schimbă pensulele plin de ardoare, în timp ce eu mă afund în fotoliu, rușinea mă părăsește încet-încet, asemenea unei amintiri urâte care își pierde dintr-odată importanța, îmi privesc coapsele albe, aproape transparente, obosite, le zâmbesc iertător, plină de generozitate față de timpul care se scurge, față de anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Dan Teodorovici Despre Guvernul Năstase sțau putut spune multe lucruri, mai puțin unul: că ar fi fost rizibil. Deși nuți lipseau inamicii politici, deși poveștile despre corupție (spun povești pentru că în stadiul acesta au rămas, din păcate) se țeseau cu ardoare în jurul lui, Guvernul Năstase șița „rezolvat“ problemele în tăcere, indiferent la acea minusculă parte din presă care nu era dependentă de publicitate de la stat, indiferent la opoziția politică ce îl înfiera cu orice prilej. Nici măcar ieșirea din scenă, cu urmările
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
acestei cartoline (după cum vezi, nu am găsit cartolină, ci o banală jumătate de foaie A4 pliată, Poșta Română nu mai vinde așa ceva...). Aș fi vrut să scriu ceva frumos, încurajator sau, la polul opus, să fiu cioranian, să critic cu ardoare pentru a mă elibera și, într-o viziune utopică, să-i ajutăm și pe alții să se elibereze, în viziunea optimistă în care aceste biete rânduri vor vedea vreodată lumina tiparului. Mă simt nevoit să o iau etern de la început
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
toată setea lui de senzualitate pe care Dora nu știuse să o potolească în lungii lor ani de conviețuire care părea fericită. Era un ipocrit ! De fapt, în adâncurile lui, își dorise întotdeuna ca Dora să răspundă cu mai multă ardoare chemărilor lui de dragoste. Era oare prea pudică sau prea cerebrală, prea lucidă ? Sau poate el era vinovatul ? Poate nu știuse să trezească cu adevărat femeia din ea ? Femeia fără nume îl încercuise dintr-o dată într-un cerc fierbin-te în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a căzut sec, într-o seară : În zorii zilei de mâine trebuie să plecăm. Frontul avansează", mi-a spus el fără nici un alt comentariu. Am trăit cu adevărat o pagină din romanul " Ultima noapte de dragoste, prima noapte de război". Ardoarea îmbrățișărilor a fost totală. Patima sărutărilor copleșitoare, deși de undeva, dinspre Nord-Est, se auzea deja șuieratul obuzelor de artilerie. Ultimele cuvinte ce mi le-a spus, înainte de a încăleca, un fel de testament tandru al iubirii noastre, a fost : Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
lui Ovidiu când îl vedea afișând același aer plictisit al tatălui său deși ea știa bine că picurase într-însul ceva din încrâncenarea ei, ceva din marele ei interes pentru tot ce era în jur, ființă sau lucru, îi picurase ardoare, forță și echilibru. De ce nu-și dădea la iveală toate aceste calități, de ce se complăcea să zacă sub masca aia sictirită ce se așternea pe fața lui ca o grimasă? Pentru că ea nu avea voie să creadă că toată existența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
calendarul de pe perete. (Viespea a decedat abia luni, 23 august - trei zile mai târziu decât În realitate. ) Pulsul Începu să-mi bată din nou. Când În sfârșit m-am trezit În fața ușii la care visasem cu acel amestec amețitor de ardoare și iritare, mi-a numărat bătăile inimii, așteptând să nu mai sune ca niște bile de biliard ciocnite una de alta, apoi am bătut. Acum nu mai aveam cale de Întoarcere. Eu și sexul meu devenisem una. — Anton? Femeia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fotografie, În funcție de unghiul mesei la care stăteau și de locul În care vroiau să se piardă În ziua aceea. Apoi aținteau o privire Încețoșată asupra fotografiei alese, luându-și Încetul cu Încetul zborul spre acel tărâm Îndepărtat, dorindu-și cu ardoare să se afle altundeva, oriunde, dar nu acolo. În ziua următoare puteau călători În alt loc. Oricât de departe te-ar fi purtat fotografiile, un lucru era sigur: nici una nu avea nici o legătură cu Milan Kundera. Când fusese deschisă cafeneaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
clasă de liceu, am izbutit să intru, în taină, în cîteva din asemenea depozite de cărți valoroase și să pot citi unele din ele. De fapt, în acei ani de apogeu a oprimării comuniste, noi, cei ce ne doream cu ardoare un destin literar, eram conștienți de faptul că deveneam astfel pasibili de închisoare. Am aflat mai tîrziu că unele mari personalități ale noastre precum Noica, Dinu Pillat, Steinhardt sau Alecu Paleologu au fost condamnate la ani grei de temniță pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Martinescu, Nicolae Crevedia și mulți alți intelectuali de prestigiu. Numit la Facultatea de Teologie din Chișinău, Nichifor Crainic Îi Încredințează tânărului Vasile Țepordei misiunea de primul gazetar român din Basarabia, misiune pe care tânărul teolog o Îmbrățișează cu convingere și ardoare. În paginile “Calendarului” tânărul gazetar se dedică cu toată energia, cutezanța, sinceritatea și dragostea față de populația Basarabiei. Tematica prioritară a reportajelor era dezvăluirea operei malefice a politicienilor, profitorilor și afaceriștilor, a inamicilor neamului românesc. Era animat de sentimenul patriotic, ferm
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
național. Pă când faima mea creștea, mandea am auzit cum clopoțea strident chemarea telurică și nu l-am negat. Niște luni mai Încolo, Editura Molly Glus mi-a publicat broșura dă conciliere Cheile neoiordanismului, rodu cercetării și a unei zeloase ardori revizioniste. Fără să disprețui respectu care Îl merită figura lu Urquiza, m-am cufundat În apele la iordanism, unde făcea d-acu bras José Hernández, care și-a pus pretenarii dă familie să-i spună Gaucho Martín Fierro. — Îmi aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
patroni, orice ar face. Statul român însă nu e condus de Federație sau Ligă. Statul român, umblă vorba, ar avea legi, ar fi un stat care luptă împotriva corupției și a ilegalităților de orice fel. Luptând însă cu prea multă ardoare pe alte fronturi probabil, cele în care e vorba de termopane sau de tablouri, același stat român îngăduie formarea, în interiorul lui, a unui alt stat, Republica Fotbalistică România, în care nu mai există legi, în care banii circulă în pungi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
cred asta? — Te-ar surprinde să afli cât de multe. De pildă femeia de-aseară. Habar nu au că dorința de-a avea un copil poate pune în întregime stăpânire pe viața unei femei. Nici nu-ți închipui cu câtă ardoare își doresc unele femei copii. Devine o nevoie sfâșietoare, iar negarea ei provoacă o durere și o suferință de neînchipuit. Se simt efectiv incomplete. În vocea lui răsuna o indignare înverșunată. — Fiind o femeie de carieră necăsătorită, probabil că ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cumva suntem noi cei care am inventat veceul și voi doar niște imitatori cu zel?" (Pentru necunoscători, precizarea se impune: toaleta japoneză clasică presupune așezarea pe vine, așa cum este obiceiul și astăzi în Turcia, de exemplu). Am fost combătută cu ardoare: "Poate că voi l-ați inventat, dar nu e deloc logic ce spui tu, să te așezi doar pe jumătatea din față a colacului, nu e deloc comod. Nu-i mai plăcut să stai cu fundul bine proptit, ca pe
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
altă nepotrivire a destinului. Ulterior a intrat pe făgașul normalității, absolvind Facultatea de Litere (Engleză-franceză) a Universității “Al. I. Cuza” din Iași, armonizându-și astfel personalitatea cu studiile. A dobândit cu greu statutul social intelectual spre care năzuise cu atâta ardoare și care îi acaparase la un moment dat toate energiile interioare. Alexandru Poamă a avut, între altele, o pasiune devoratoare: radioul. Cu toate că și-a cristalizat o carieră didactică la Vaslui și a obținut pe acest tărâm rezultate excelente, la care
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
era îmbrăcată simplu: un pulovăr alb și un sarafan bleumarin, transformat dintr-o rochie mai veche, dar n-ar fi admis asta nici în ruptul capului. Și le-a scos simplu, fără sclifoseli și i s-a dăruit cu o ardoare timidă, care nu era decât mândrie. Câteva nopți a dormit la el și îl privea intens cu ochi mari și negri, dându-și mereu pe spate pletele și mai negre, dar fără să-i spună ce gândea cu adevărat, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
că-l adora. Cu mult mai târziu, când rămăseseră numai prieteni, avea curajul să-i spună că-l iubise, dar numai în contexte ce făceau din sentimentul ei o nevinovată iubire de prieten. Din singurătatea ei, doar privirea mai avea ardoare, în rest toate se tociseră, până și mândria, izbucnind uneori în accese de răutate împotrivă celor din jur. Andrei Vlădescu nu știuse să-mi spună de ce n-a iubit-o. Din același foc se întrupa chipul ușor fluu al Aurorei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vers pierdut și înconjurat de mireasma florilor care umpleau chicineta, aștepta un tânăr, același tânăr care uitase să mai bată din palme după ce terminase ea de cântat. Iar cele două nestemate negre o mistuiau acum, ca și atunci, cu aceeași ardoare. Și el urcă spre ea coborând sau coborî urcând. Era traseul celui mai hotărât bărbat. Era însuși Orfeu. Impresia o tulbură. Privea fascinată spre hainele lui. Mătăsuri, catifele, blănuri, falduri princiare, tonuri inimaginabil de subtile, moliciuni promițătoare de amețitoare desfătări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
murmurînd rugăciuni și cîntări. 16. Oh, fiți binecuvîntați, voi cei care ieșiți În Întîmpinarea Împăratului! - Nu, ăsta nu mai era vis; mai avea Încă În urechi glasul acela, deci nu atît chipul, ci glasul extaziat, Înfiorat de teamă ori de ardoare. „Oh, fiți binecuvîntați!“ Deodată, cum stătea nemișcat În car, văzu o barbă roșiatică și niște ochi albaștri ai unui tînăr care se aplecă deasupra lui de-a curmezișul, deci cu chipul răsturnat peste fața sa, care, Îndoit peste el, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și te-ai dus să-i bagi mințile în cap redactorului, am descris situația ca fiind periculoasă sau nasoală? Buzz se strâmbă. Era spre sfârșitul lui ’47, cotețele de cocoșit puicuțe erau pline ochi, iar Howard era nesătul și filma ardoarea cu care adolescentele îi proslăveau virilitatea - schemă menită să-i faciliteze o întâlnire cu Ava Gardner. Una din rolele cu pelicula respectivă a fost șutită de careva din departamentul de montaj de la RKO și a ajuns la Confidential - iar Buzz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
-o. După un moment, privi crispat de-a lungul gardului pe care se cățărase. Mai bine să se dea jos, să se întoarcă spre casă și să facă una dintre acele băi de soare după care corpul lui tânjea cu ardoare tot timpul. Un om care are astfel de gânduri nu pleacă. Nu încă. Pe când se răsucea precaut într-o poziție potrivită pentru a coborî, avioanele, care fuseseră adineaori niște puncte zgomotoase îndepărtate, trecură pe deasupra capului lui și șterseră copacii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
am fost întrucâtva mult mai fermecat de Pavel decât de cei doisprezece apostoli, de pildă decât de Petru cel iubit de Domnul. De ce? Pentru că acest sfânt are ca și mine o fire înverșunată, o dorință înverșunată de cucerire și o ardoare înverșunată. Și pentru că neajunsurile sale seamănă leit cu ale mele. Din pricina tăriei și înverșunării sale, Pavel a rănit mulți oameni începând cu Petru. Din pricina gândurilor sale neabătute n-a pregetat să se înfrunte cu cei doisprezece apostoli. Când mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
-l ducă spre performanțe nebănuite. Încă de pe băncile Colegiului Sf. Sava, a manifestat o pasiune pentru studiu demnă de invidiat. În 1883, ia drumul Parisului, 12 unde urmează Școala de Drumuri și Poduri pentru a deveni inginer, fapt dorit cu ardoare de tatăl său. Întors În țară În 1889, se angajează ca inginer specialist În construcția de căi ferate, aflându-se În subordinea lui Anghel Saligny. Așa ajunge să lucreze la calea ferată Iași Pașcani, locuind o vreme la Ruginoasa, În
GHEORGHE I. BRĂTIANU, PATRONUL ŞCOLII MELE by Aglaia C. Buduroi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1188_a_1874]
-
ai gândit, amice! Bine că te-ai convins, în fine, la vârsta matură, de inutilitatea socială a literaturii! Vrei să faci ceva mai serios și mai demn de un bărbat pentru patria ta? Te felicit... Intră în luptă cu toată ardoarea, cu toată încordarea de care ești capabil!... (...); nu aluneca să compari realul posibil cu idealul etic! nu uita că o generație este un derivat istoric, care a moștenit păcate și va lăsa păcate de moștenire! nu despera de îndreptarea relelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]