3,560 matches
-
pasiune, am fost profesor de istorie, am cunoscut teze istorice ale unor reputați istorici, dar sunt fericit și-ți mulțumesc pentru că mi-ai clarificat indubitabil locul unde a avut loc memorabila bătălie de la Posada, din noiembrie 1330, situând-o în arhaica „Țară a Loviștei”. Dacă din întregul volum m-aș fi ales doar cu această localizare convingătoare ar fi un motiv serios să-ți adresez mulțumirile mele, lăsând la o parte celelalte informații din atâtea domenii științifice pe care le-ai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Spațiului. Dar ca dintotdeauna, existaseră indivizi care își făcuseră un mod de viață cu astfel de ocupații interzise. Lui i se părea o slujbă nici mai bună nici mai rea decât altele. Și cine să țină cont de o lege arhaică? Oricum din câte știa el și din câte îi spuseseră Slujitorii, tutunul era aproape cu desăvârșire necunoscut cu câteva excepții minore: cele câteva planete, cu care făcea contrabandă, izolate unele de altele. Dacă mai punea la socoteală că doar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
De vrei să faci un prieten, mai întâi pune-l la încercare”. Să nu uiți că: „A fi mare nu-i mirare, a fi om e lucru mare”. Aceste povețe ortodoxe rostite de sfinția ta sunt cele care în mod arhaic s-au păstrat și transmis din generație în generație... Ele nu trebuie să lipsească din nici o familie: fie bogată, fie săracă. Nu degeaba se spune: „să ai cei șapte ani de acasă”. Mă bucur să aud aceste vorbe, fiindcă ele
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Scumpo, stai pe la Piața Bulibașa, nu? Odalisca nu se supără de glumă. Străvechiul trib a învățat-o să nu se supere niciodată, reginele nu pot fi ofensate. Ridică pletele negre din registru, oferă colegului de la recepția TRANZIT un zâmbet mic, arhaic. Buze roșii, claviatura email, perfectă, alb pur, de lapte. Mâna fină lunecă pe dunga din mijloc a halatului. Degete lungi, delicate, nasturele închis deschis. Un profil clasic, oase mici, fragile, ochii adânci, noapte fără capăt. Zveltă pasăre, dungă toridă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dimineața, pe lumină, dar cea a Christei era, ca totdeauna, trează, la pândă. Când a revenit de la baia de pe culoar, În timp ce el se scuza de dezordinea din cameră, Christa a pufnit În râs și i-a reamintit bolboroseala despre riturile arhaice din țara lui pe care le luase drept o cerere În căsătorie. Și, Înainte ca el să aibă timp să-și revină din surpriză, s-a cățărat, sprintenă, pe el, strângându-l cu brațele și picioarele Încolăcite În jurul lui, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
fizică și chimie... * Ce logoree l-a apucat! Reacțiile lui care o surprind, de fiecare dată, cum e, de pildă, duioșia Înțelegătoare față de părintele care l-a umilit și l-a stâlcit În bătaie! O minte strălucită Într-un comportament arhaic... Și, evident, mintea aceasta e acum doar la călătoria asta inutilă, la acelținut sălbatic unde ea nu a avut chef să-l acompanieze. Dar cel puțin vorbăria Îl va ține treaz, mai sunt aproape două ore până să intre În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ironic al Christei. — ...Stângaci, stângaci, dar perseverent! Pentru că lingurile lui, din geamantanul greu, cu care te-ai căptușit acolo, vor ajunge În bucătăria noastră! Și avea dreptate, bietul inginer de păduri, setul lui de bucătărie e muzeistic, un asemenea model arhaic Îl găsești doar la târgurile speciale! Ultima generație de meșteri folclorici, fără urmași!... De el râd oare, râzând de lumea arhaică din care a ieșit? Dar el nici nu a avut timp să aparținăacelei lumi primitive! Vocea enervată cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
În bucătăria noastră! Și avea dreptate, bietul inginer de păduri, setul lui de bucătărie e muzeistic, un asemenea model arhaic Îl găsești doar la târgurile speciale! Ultima generație de meșteri folclorici, fără urmași!... De el râd oare, râzând de lumea arhaică din care a ieșit? Dar el nici nu a avut timp să aparținăacelei lumi primitive! Vocea enervată cu care Îi răspunde Christei se datorează amintirilor neplăcute sau nemulțumirii față de felul În care, simte el, chiar dacă se face că nu observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ei sună strident pe această străduță unde este aproape la fel de liniște ca În parc, pentru că foarte rar trec mașini, publicul de la concert a plecat de mult, pe intrarea principală, ea i-ar reproșa, ca de obicei, că este convențional și arhaic. Iar Christa Întârzie să-i spună că iritarea ei e provocată de faptul că nu Își mai aduce aminte exact unde a parcat mașina; nervozitatea lui n-ar face decât s-o sporească pe a ei. Și, pe măsură ce nu Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să-i fi iubit pe amândoi frații. Este pur și simplu o femeie bârfitoare... Crezi că e neapărat perversiune să iubești doi frați? Mai ales că eu nu am spus că i-a iubit În același timp! Ce demodat, ce arhaic poți să fii! Demodat, nedemondat, arhaic, cum vrei, dar sunt aproape convins că toată această paradă de complicitate a memoriei avea un scop al ei. Servea la ceva... — Servea la ceva? La ce să servească? Privirea nedumerită a Christei, aruncată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
frații. Este pur și simplu o femeie bârfitoare... Crezi că e neapărat perversiune să iubești doi frați? Mai ales că eu nu am spus că i-a iubit În același timp! Ce demodat, ce arhaic poți să fii! Demodat, nedemondat, arhaic, cum vrei, dar sunt aproape convins că toată această paradă de complicitate a memoriei avea un scop al ei. Servea la ceva... — Servea la ceva? La ce să servească? Privirea nedumerită a Christei, aruncată pieziș și pe urmă reîntoarsă cuminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
alocându-i-se o rație zilnică de pietricele și o praștie făcută chiar de ea din bețe și bucăți din tuburile interne pe care le recuperase de la cauciucurile vechi. Oriunde priveai, cineva alerga printre copaci, implicat parcă într-un exercițiu arhaic de mânuire a armelor, lansând proiectile. Numai că, în momentul acela, maimuțele doar se scuturau, constatând că, de fapt, nu erau dureroase, în timp ce adepții sufereau mai multe leziuni, dat fiind că pietrele zburau înapoi și-i loveau în față în loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
am Înțeles pe urmă, Belbo Încerca să-l arunce pe colonel Între fălcile editurii Manuzio. L-am târât pe Diotallevi la Pilade, unde eu am băut un Campari, iar el un digestiv de plante. I se părea, zise el, călugăresc, arhaic și aproape templier. L-am Întrebat ce credea el despre colonel. „Pe la edituri”, răspunse el, „se adună toți insipizii de pe lume. Dar pentru că În insipizii de pe lume fulgeră Înțelepciunea Celui Preaînalt, omul cu cap se uită la insipid cu umilință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
trimit În ținuturile cele mai Îndepărtate ca să Învețe toate misterele, să cunoască felul cum iau naștere și cum se degradează ierburile, virtuțile plantelor și ale animalelor, nu acelea din istoria naturală, ci acelea din știința ocultă, Îngropată În adâncul tradițiilor arhaice și Îndepărtate. Iar Ciprian se consacră la Delphi lui Apolo și dramaturgiei șarpelui, cunoaște misterele lui Mithra, la cincisprezece ani, pe muntele Olimp, sub Îndrumarea a cincisprezece hierofanți, asistă la riturile de evocare ale Prințului Acestei Lumi, pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
iar obeliscurile se Înalță În sus ca arborii, În timp ce statul pe orizontală și noaptea sunt somn și deci moarte, iar toți adoră menhire, piramide, coloane și nimeni nu adoră balcoane și balustrade. Ai auzit vreodată vorbindu-se de vreun cult arhaic al rampei sacre? Vezi? Și asta pentru că nici corpul nu-ți permite, dacă adori o piatră verticală, chiar dacă sunteți mulți, o vedeți toți, dacă Însă adori un lucru orizontal Îl văd numai cei din primul rând, iar ceilalți Împing zicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
se etalau lumânări de stearină, flori imortele și coroane funerare simple; nici cu tovărășia restului caselor, la fel sau poate chiar și mai puchinite, și mai răpănoase; și nici cu vecinătatea adormită, dar apăsătoare, a marilor porți de fier ale arhaicului Cimitir "Eternitatea", neliniștitoare și înnegurate, precum aripile nălucitoare menite să-i petreacă pe cei duși, dincolo de unda Styxului. Numele buticului indezirabil era (ha, ha, ha!) "La Hortensia ". Obișnuiții locului, îl re-botezaseră, însă, infinit mai realiști, " La Mizerabilii "! Aceasta, bineînțeles, fără
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ce se întind, oblic, din Satu Mare pînă la Giurgiu. „Pe această eterogenitate spațială se vor desena probabil clivajele viitorului”, conchid autorii. În final, o concluzie : „Două aspecte majore însoțesc «reîntoarcerea la țară». Pe de o parte, noile peisaje agrare sînt arhaice, necesită enorm de multă muncă și împiedică realizarea unei agriculturi productive. Pe de altă parte, întoarcerea la agricultură mărește presiunea agrară. (Mai departe, această creștere a) numărului de activi din agricultură pe unitatea de suprafață agricolă înseamnă, de fapt, o
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
marginea unei pădurici, unde bărbatul tradițional să se poată retrage ca să mediteze. Am trecut apoi la alte capitole de viață cotidiană : — Bărbatul tradițional are televizor ? s-a interesat la un moment dat B. — Da, de ce nu ? Bărbatul tradițional nu este arhaic, este în pas cu lumea, doar că în felul său, a explicat F. pe înțelesul tuturor. Bărbatul tradițional citește și ziarul zilnic, se uită la meci și bea bere. Nu pot să beau bere, că am gastrită ! s-a văitat
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
paralel, la pești, reptile, păsări și mamifere, apoi la om. Pe lamele scufundate în alcool se prezenta evoluția unui embrion de la fazele abia vizibile cu ochiul liber: morulă, blastulă, gastrulă, până la diferențierea organelor, în evoluția lor, embrionii treceau prin faze arhaice, le apăreau branhii, caractere reptiliene, formațiuni atavice care mai târziu se resorbeau, o adevărată metempsihoză, o Karma, o roată nesfârșită a existențelor. Pe un perete era un mulaj secționat prezentând poziția copilului în uterul unei femei gravide. Mi-am amintit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vorba de o coincidență. O dată la o mie de ani cineva, apăsând clapele la întîmplare, putea reproduce o scară muzicală de zece sunete, dar acum era altceva. Plecă preocupat și în demisolul său își revăzu însemnările din conservator cu privire la muzica arhaică. De câteva ori reluă la saxofon (marea lui dramă era lipsa unei pianine, pe care oricum n-ar fi avut unde s-o pună) cele câteva fraze ale melodiei, care la acest instrument barbar și totuși rafinat sunau inedit, pătrunzător
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la "Floarea-soarelui" - melancolia ei, melancolia cântecelor ei. Nu știu de unde, nici de la cine le învățase, căci erau cântece vechi, mai de nimeni cunoscute. Dar nu era numai asta, numai faptul că știa cântece și balade atât de vetuste, și melodii arhaice: le crea din nou, le cânta așa cum trebuiau ele cântate ca să ne placă nouă, tinerii de pe-atunci, după război. - Păcat, vorbi absent Cladova fără să-l privească. Păcat că a renunțat la vioară. Mi-ar fi plăcut s-o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de "indivizi înrădăcinați". După Michel Maffesoli, proliferarea "comunităților postmoderne" (manifestă în celebrările exuberante, în emisiunile de telerealitate, în jocurile de roluri pe Internet, în spectacolele sportive, în scandalurile mediatice etc.) își află o explicație și o posibilă origine în rădăcinile arhaice, arhetipale ale umanului. Și atunci, forța deontologiei stă nu în imprecații moralizatoare, în tiradele justițiarilor morali și ale noilor inchizitori, ci "în a trăi prezentul în moduri de a fi cât se poate de vechi" și în umilința față de înțelepciunea
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Renaștere a unui canibalism originar care permite, prin ingerarea celuilalt (natural și social), a se hrăni din forța pe care o deține acesta. Există în acest proces de participare o schimbare importantă. Și, în multe privințe, o reîntoarcere la valori arhaice. Este ceea ce psihologia abisală, de inspirație jungiană, s-a angajat să scoată la lumină. Este ceea ce vedem de asemenea într-o anumită psihanaliză care pune accentul pe transgenerațional. Este de asemenea ceea ce o gândire a socialului redescoperă arătând importanța imaginarului
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
realului prin "luxul" propriu irealului. Oricât de șocant ar putea părea aceasta, fundamentele moralei universale: rațiunea, progresul, libertatea nu mai sunt ingredientele necesare în modurile de a fi contemporane. Rațiunea este relativizată prin imaginație, progresul este contrabalansat prin reîntoarcerea valorilor arhaice; cât despre libertate, aceasta nu face față sentimentului de apartenență, chiar de înfeudare, care pare să prevaleze în triburile postmoderne. Dusă la extrem, morala unui social complet aseptizat a evacuat, fără mare efort, partea de umbră care este, de asemenea
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
de a-fi-împreună pe parcursul modernității. În acest proces de implicare sau de "participare" mistică la ceilalți și la natură, fiecare, că vrea ori nu vrea, că o recunoaște sau nu, este gândit. El nu este decât "difuzorul" modurilor de a fi arhaice, sau chiar reapariția unei antice rădăcini al cărei lăstar este el, reînvierea unui phylum care îl depășește cu mult. Pentru a o spune cu formula poetică a lui Hubert Reeves, el nu este decât "o pulbere de stea". Persoana pluralistă
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]