2,292 matches
-
comis este în același timp o evadare din contingent în lumea Strămoșilor, și deci un alt traseu inițiatic. Adeseori asociată cu asceții, pentru care revelațiile sacrului sunt favorizate de formele ciudate ale pietrei, roca ține de timpul fără durată al arhetipurilor. Din nou femininul este cel care asigură eroului accesul în sacru; între fata sălbatică și Iovan există „elemente de legătură prin prezența acelor componente htoniene” de natură ofidiană. În basme, Ileana Cosânzeana este instanța superioară ce transformă trupul în piatră
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
două straturi diferite de civilizație: aceea a vânătorilor și aceea a societăților de păstori și agricultori”. Cerbul ține evident de îndeletnicirea virilă a vânătorii, iar prezența lui în bestiarul inițierii feminine este redusă. Bourul cu fecioara în coarne reprezintă un arhetip universal, un exemplu în acest sens fiind răpirea Europei de către Zeus tauromorf. Limba veche dezvăluie însă sursa acestei coincidențe simbolice prin semnificația dublă a cuvântului bou, ce desemna atât animalul domestic, cât și cerbul. Atunci când cadrul nu este de sfârșit
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
la întrebarea zmeilor, „fata e în pământ”, repetat de 10 ori, atât de părinți, cât și de preot și de săteni. Coeziunea femeie- glie conține decodarea pentru răspunsul fix, feminitatea se dospește în consonanță cu ritmurile vegetale și telurice, după arhetipul Demetrei. Însă moartea Florei nu este cea care duce în lumea fără umbră, fiindcă locul cerut de înmormântare este la marginea țintirimului. Zmeii nu o găsesc acolo, deși morții răspund și ei la întrebările lor. Laterala extremă a cimitirelor este
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și scăpam de spurcatele astea de vrăji”. Ca instrument al fenomenalului ața nu suportă contactul cu sacrul și se distruge sub puterea acestuia. Greșeala ține de îndrăzneala încercării de a prinde ființa divină prin acte omenești destinate profanului. Contactul cu arhetipul necesită purificare, evoluție și consacrare, pentru a putea valorifica energiile accesate, însă tânăra se află într-un moment anterior inițierii prin deplasare spațială. Căutarea și refa¬cerea cuplului uman-divin întorc istoria lumii la punctul zero și redau univer¬sului gloria
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și chinuitor. Ca și blestemarea lui Mistricean, hybris-ul înfăptuit de mamă asigură integrarea copilului ei în sacru, într-o manieră brutală și aparent inexplicabilă, deci singurul mod în care tânărul poate fi scos din mediul familial. Ajuns în lumea arhetipurilor pe drumul arboricol, feciorul din basmul Nucu d’e aur tânjește după mama sa și vrea să concilieze principii antagonice: statutul său de fiu cu cel de inițiat, fenomenalul cu sacrul, umanul cu divinul. Prevenit de soția zână că mama
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o nouă identitate prin intrarea în armura întunecată și transcende spațiile cu emblema călătorului penitent. Fiecare din elementele feroase cerute aduce un plus simbolic, stratificând nivelurile de pătrundere în mit. Dacă opincile vizează contactul cu drumul și pătrunderea în spațiul arhetipurilor, hainele conferă drumeagului o nouă identitate ce forțează domi¬nanta umană să se retragă și să se dedice principiului pur. Cercurile peste pântecul în care a început concepția miraculoasă reprimă maternitatea până în momentul definitivării statutului consacrant și astfel pruncul dobândește
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
apare într-o variantă a baladei Iovan Iorgovan, culeasă în Alexandrovăț, Timoc, cu întreaga desfășurare de simboluri, precum jertfa fecioarei și somnul eroului înainte de confruntare. Balada și basmul împart un teren artistic fertil pentru continuitatea modalității narative, călătorul spre lumea arhetipurilor fiind regăsit în ambele specii. Călătoria reprezintă alegoria inițierii, căci ea cuprinde toate datele simbolice ale acesteia: ieșirea din familial, probele drumului, întâlnirile revela¬torii, lupta cu monstrul și revenirea în Cosmos, cu sensul etimologic al acestui cuvânt. Baladele prezintă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
alesul fiind judecat pe acest calapod familial. Iată cum, finalitatea maritală a inițierii comandă funcțiile inițiatice și hotărăște estomparea tiparelor parentale, pentru a permite eliberarea neofiților pe două planuri: o dată pentru a se distanța de contingent și a avea revelația arhetipurilor, a doua oară pentru a forma ei înșiși un cuplu, curând transformat în modele parentale pentru pruncii lor. Revenind la funcția de maestru inițiator a împăratului, tată a trei fete, experiența acumulată în depășirea ritualului îi conferă puterea să testeze
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cruțați de fecioară roluri în ceremonialul nupțial: mire, mireasă, pocânzău. Deși tendința de interpretare ar duce spre un imaginar limitat de reprezentările reale, în fapt, gesturile și instituțiile tradiționale refac modelul sacru, revelat în mit. Funcțiile rituale respectă, așadar, un arhetip și integrează omul în planul amplu, al ființei cosmice. Fauna este o sursă nelimitată a cunoașterii, de aceea „în ritul inițierii era inclusă înzestrarea tânărului cu o putere fermecată sau magică asupra animalelor”. În același mod, dobândirea obiectelor magice este
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cal cu mai multe inimi pentru a scăpa de urmărirea fatală a zmeului, alteori calul eroului are opt picioare, ca metaforă a rapidității deplasării, sau 14 spline. Numărul aripilor sale variază până la 24 și imaginea calului înaripat, ce amintește de arhetipul lui Pegas, circumscrie perechea în plan uranian. Aura lui solară, specifică întemeietorului, anulează prin simpla apariție maleficul: „Când trecu prin prăpastie ca să iasă pe tărâmul ăllalt, nu mai văzu nici balauri, nici vro jiganie, că toate s-ascunseseră de lumina
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
funcție de receptacul vital, asemenea oaselor și craniului, și este capabilă să provoace viața în formă multiplicată, superioară. Bourul deține, așadar, secretul vieții și este capabil să învie prin răsuflarea lui comunicantă de energie interioară. Basmul din colecția D. Stăncescu reface arhetipul lui Osiris, înviat de răsuflarea zeițelor Isis și Neftis: „i-a pus bucățică lângă bucățică, tot după învățul bivolilor, și după aia au suflat bivolii asupra lui, unul dintr-o parte și altul dintr-alta, de a înviat Minea cum
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
imaginarului arhaic și a modalităților de expresie. Totul unitar rezultat la nivel literar, lingvistic, geografic și temporal (dacă ne gândim la distanțele dintre momen¬tele în care au fost culese textele) arată indubitabil că inițierea tinerilor înainte de căsătorie constituie un arhetip viu și bine definit în cultura tradițională autohtonă, în ciuda dispariției de mai bine de un mileniu a ritualurilor propriu-zise din spațiul european. În loc de încheiere Operele folclorice analizate conțin numeroase elemente prezente în mitologia universală, datorită capacității cuvântului artistic de a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în timpul procesului de trecere. Textele folclorice românești abundă în folosirea epitetului dalb, ce caracterizează cel mai frecvent fața neofitului, ca ipostaziere a spiritului său. Practicile istorice explică natura luminoasă, pură cromatic, a eroilor care au trecut într-o lume a arhetipurilor și spectrelor mitice. Proba vitejească a saltului peste groapă, analizată în balada Arian cel Mic, se regăsește la tribul african Pangwe: „Groapa simbolizează pântecul divinității culturale și novicii pășesc peste ea, arătând astfel noua lor naștere”. Datele istorice inventariate și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lui Schumann este o manifestare expresivă și o formă de comunicare care reflectă experiența compozitorului și care explorează modalități ale comunicării muzicale cum ar fi metamorfozele tematice, implicațiile formei și genului sau aluziile intertextuale. Pentru Newcomb cultura este purtătoarea unor arhetipuri narative: și care favorizează înțelegerea și interpretarea liturghiilor, picturilor, filmelor și întâmplărilor din existența umană. Considerând importanța relației dintre aceste modele mentale, așa cum apar în muzică, și modelele care favorizează înțelegerea evenimentelor din viața reală și din narațiunile reprezentate verbal
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
repetitive, ascund uneori profeții extrem de interesante și chiar vitale, alteori, Învățăminte prețioase pe care nu le poți afla niciunde, la nici o școală din lume. (Din vise, Jung, se știe, și-a ridicat Întreaga arhitectură a inconștientului colectiv și a descoperit arhetipul, forme ale unei alte Înțelegeri a istoriei umane și a reflexelor ei de fund, iraționale!Ă Visul, visele cuiva sunt Într-o asemenea măsură interesante, credem noi, prin aceea că Îi aduc oricăruia aproape - Îl obligă, aproape -, dacă are o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Pe de altă parte, eu am convingerea, și am mai spus lucrul ăsta, că o foarte bună secțiune, poate chiar cea mai mare parte a literaturii române din secolele XIX și XX are în subtextul ei, dacă examinezi atent, anumite arhetipuri și paradigme religioase. Dar ele trebuie căutate răbdător, trebuie să sapi în adânc, pentru că sunt îngropate sub diferite alte straturi. Exemplul cel mai improbabil dintre toate este Caragiale. Către sfârșitul vieții, către 1906, cred, Caragiale a scris un articol fulminant
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
micile lașități, micile oportunisme sugiuc ale marginalilor remanenți). La capătul filmului, urmărirea obsesivă a Puștiului (Gheorghe Visu) de către doctorul Hristea (Victor Rebengiuc) depășește limitele unei îndreptățiri legale, devenind gest patologic de dependență a Călăului de Victima sa. Această mutare în arhetip este realizată cu o mare subtilitate, elucidându-se abia la nivelul moralei fabulei, ca efect al narațiunii asupra spectatorului, nicidecum prin efecte cinematografice. Tocmai de aceea, față de stridențele stilistice și conceptuale ale unor creații inegale, precum Concurs sau Pas în
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
în care natura se regenerează anual odată cu divinitatea. Pentru babilonieni sau asirieni istoria nu avea nici început, nici sfârșit, totul era recurent și se rotea veșnic. Acest mit al eternei reîntoarceri, cum îl numește Eliade, la un act primar, un arhetip plasat undeva la originile cosmosului, în illud tempus, în eternitate, era imitat în mod repetat, la popoarele antice, de către monarh sau preot, pentru a regenera lumea în care trăiau. Marele Timp al marilor cicluri cosmice este însoțit de mitul vârstelor
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
XIX-lea odată cu triumful teoriilor evoluționiste. În filozofie mitul eternei reîntoarcei apare la Nietzsche, iar în filozofia istoriei îl întâlnim, la începutul secolului al XX-lea, la Toynbee și Spengler 21. În fața terorii moderne a istoriei, Eliade arată că orizontul arhetipurilor și al repetării nu poate fi depășit decât dacă se aderă la o filozofie a libertății care nu-l exclude pe Dumnezeu. Credința, în acest context, semnifică emanciparea absolută de orice lege naturală, și de aici cea mai deplină libertate
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
zile. Romanul Dimineață pierdută (1983) transformă un simplu ax familial în carusel de istorie colectivă, întregind în câteva figuri/destine evoluția României de-a lungul veacului XX, sub privirea necruțătoare, plină de sarcasm plebeu, a unui raisonneur cu valențe de arhetip etnopsihologic: Vica Delcă. Tocmai aici se află, întâi de toate, forța autoarei: în cuprinderea epocii în doar câteva personaje. Fără să fie nici pe departe ceea ce, tradițional, se numește „o frescă istorică”, Dimineață pierdută conține un eșantion convingător din esența
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]
-
grosolană. Nu aveau totdeauna la îndemână un ac de dimensiune potrivită, dacă mai exista vreo dimensiune potrivită, și, contribuind la asta și lipsurile de război, se găseau tot mai puține ace. În consecință, nu se mai respectă deloc conformitatea cu arhetipul și asta cu atât mai mult cu cât doamna Dunin continua să accepte, prudentă, dar ca lovită de orbire, nu importă ce copie. Și în zilele noastre, când falsurile au devenit tot mai false, cine ar putea ști ce dimensiune
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ochi de foc,/ Cu părul negru-n coade, cu fața zâmbitoare/ Își pleacă ochii timizi; poetul a stat pe loc69 înmărmurit. Eminescu a fost așa de marcat de această experiență originară și originală, încât de aici încolo acesta va fi arhetipul pe care își va clădi dominanta majoră a poeziei sale. Existența de mai târziu a poetului n-a putut adăuga, în acest sens, nimic substanțial 70. Mihai a descoperit că nu era singur, iar odată cu această descoperire valențele sufletești i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
n-am ce-i face, fiecare om își are pe ale sale9. Ipoteștii înseamnă pentru Eminescu, înainte de toate, pământ sacru și rădăcini, rădăcini care dau viață și care o întrețin. În viziunea eminesciană, satul Ipotești s-a transformat repede în arhetip. Idealizat și despovărat de greutățile cotidiene, de fragilitatea gospodăriei particulare, el arată vigoare colectivă, liniște seculară și este egal în reproducerea adevăratelor valori umane, còpii atente ale învățămintelor divine pe care Eminescu le împărtășește ca fiu natural al locurilor pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
se construiește dincolo de limbaj; realitatea operei este o realitate revelatorie. Astfel, insula lui Euthanasius din Cezara preia și adâncește în misterul cosmosului insula din lacul încărcat cu flori de nufăr din codrii Ipoteștilor, după cum iubita de la Ipotești se constituie în arhetip al femeii din poezia erotică eminesciană. Crescând odată cu timpul, opera lui Eminescu reînvestește cu noi sensuri însuși spațiul-matrice al creatorului. S-a încercat să se demonstreze prin cercetarea totalizantă a istoriei acestor locuri destinul operei eminesciene care a modelat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
melancolie. O analiză a sentimentului naturii în cultura europeană, ediția a II-a, București, Editura Humanitas, 1992. * *** Poetică, estetică, sociologie (Studii de teoria literaturii și artei), Antologie, prefață și tabel bibliografic de Vladimir Piskunov, București, Editura Univers, 1979. * Pogorilovschi, Ion, Arhetipul expresiei lirice românești, București, Editura Cartea Românească, 1987. * Pop, Augustin Z.N., Contribuții documentare la biografia lui Mihai Eminescu, București, Editura Academiei Române, 1962. * Pop, Augustin Z.N., Noi contribuții documentare la biografia lui Mihai Eminescu, București, Editura Academiei Române, 1969. * Popa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]