17,527 matches
-
Sterian a fost căsătorit cu o franțuzoaică în 1900 și au avut doi copii, un băiat și o fată. Între anii 1925-1927 a pictat biserica „Sfinții împărați”din Bacău, împreună cu fiul său, care s-ar putea să fie acum (1970), arhitect la Iași, ne spune cronicarul Toader Boca. Daniel Justet (1810-1900) Profesorul Daniel Justet, italian de origine, este legat de familia proprietarilor Sterian, atât prin faptul că a fost profesorul lui Jorj Sterian, cât și prin faptul că a sprijinit toate
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
toate fazele de lucru, de la transportul lemnului, cioplitul, tăiatul și toate muncile necalificate. Construcția localului școlii s-a făcut pe locul unde proprietarul semăna cânepa, dar Sterian ia dat în altă parte, despăgubindu-l. Planul a fost întocmit de Jorj Sterian, arhitect, fiul lui Petre Sterian și a început să fie pusă la lucru în 1886. Iată cum își amintește Toader Gh. Miron Boca începutul construcției școlii și contribuția lui Gh. Sterian: „în timpul construcției, l-am văzut pe Gh. Sterian cum cioplea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
grecesc - continuă să separe China de Europa. Așadar Veneția, cetate foarte modestă în comparație cu aceste vaste imperii, devine centrul lumii negustorilor. Venețienii fixează prețurile principalelor mărfuri, manipulează cursul monedei lor, acumulează profituri, fixează canoane estetice, arhitecturale, picturale și muzicale. Scriitori, filosofi, arhitecți - cărora Palladio le va fi maestru ceva mai târziu - vin să scrie și să teoretizeze aici, înainte de a-și răspândi ideile de-a lungul și de-a latul Europei. Catolic fiind, orașul se distanțează totuși de Roma și nu lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
-lea, principalele orașe americane sunt luminate și devin mai sigure; începând din 1906, statul federal inițiază crearea unei rețele electrice naționale. Apoi, motorul electric face posibilă instalarea ascensoarelor - așadar a construirii zgârie-norilor -, favorizând astfel urbanismul pe verticală și consacrarea marelui arhitect Frack Lloyd Wright. Așadar motorul electric contribuie indirect la intensificarea migrației rurale și la reducerea numărului de membri ai familiilor, creând o piață a mașinilor, permițând apoi înlocuirea în apartamentele devenite mai mici a unei părți a treburilor casnice îcurățenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
duce să trăiască, pentru anumite perioade sau definitiv, în țări cu climă mai blândă și cu un cost al vieții mai puțin ridicat, mai ales în Africa de Nord. Pentru acești nou-veniți se vor construi orașe întregi, ce vor atrage spitale, medici, arhitecți și avocați, care se vor deplasa aici alături de clienții lor. Această stare de fapt va dura atâta vreme cât populațiile autohtone îi vor accepta pe noii rezidenți. în concluzie, peste 25 de ani, aproximativ 50 de milioane de oamenii vor lua anual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
contribui la echilibrarea hiperimperiului. Stăpânii hiperimperiului: hipernomazii Stăpânii hiperimperiului vor fi vedetele „circurilor” și ale „companiilor teatrale”; deținători ai capitalului „întreprinderilor-circuri” și ai unui element activ nomad, strategi financiari sau ai întreprinderilor, patroni ai companiilor de asigurări și de divertisment, arhitecți ai programelor de calculator, creatori, juriști, bancheri, autori, designeri, artiști, producători de obiecte nomade - pe toți îi voi numi aici hipernomazi. Vor fi câteva zeci de milioane, atât femei, cât și bărbați, mulți dintre ei angajați ai propriilor întreprinderi, circulând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
pentru a lupta mai eficient împotriva economiei-pirat. Mai întâi publice, apoi private, aceste instanțe vor completa, apoi vor înlocui acțiunea serviciilor de ordine, folosindu-se de mercenari. Numeroase alte corpuri profesionale îcontabili, avocați, angajați în domeniul publicității, informaticieni, medici, farmaciști, arhitecți, profesori și ingineri), impulsionate de companiile de asigurări, vor stabili și ele propriile norme. Vor crea organizații specializate, finanțate dintr-un fel de impozite, pentru a-și supraveghea membrii și a evita scandalurile. Pentru aceasta, vor recurge la toate tehnologiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
în slujba democrației, să creeze infrastructuri urbane, produse împotriva obezității sau destinate celor săraci. Așadar noile tehnologii vor face posibilă o nouă abundență a apei și energiei într-un mediu protejat și într-o climă care-și va regăsi echilibrul; arhitecții și urbaniștii vor inventa orașe în funcție de necesitățile omului; artiștii îi vor face pe oameni conștienți de faptul că frumusețea lumii merită să fie protejată și dezvoltată. Sistemul bancar va fi dominat de microcredit; întreprinderile relaționale economice îadică având profitul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
acela. Am văzut-o cu mai bine de o jumătate de secol În urmă, În prăvălia meșterului Andrea, turnătorul de clopote, unde deprindeam arta topitului. Eu și cu dânsul. - Care dânsul? - Guido Bigarelli. Magister summus. Magister figurae mortae. - Guido Bigarelli? Arhitectul lui Frederic al II-lea? Marele Bigarelli? - Oh, mare Într-adevăr... În plănuirea răului. Relicvariul acela... Știu eu cum l-a făcut... Bătrânul clătina din cap. Dante era perplex: poate că mintea acelui om se găsea la amurg, ori coborâse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
eu cum l-a făcut... Bătrânul clătina din cap. Dante era perplex: poate că mintea acelui om se găsea la amurg, ori coborâse deja În beznă. Dar numele acela, Guido Bigarelli, Îi răsuna În minte ca un clopot de alamă. Arhitectul Împăratului, mâna dreaptă a lui Frederic În toate visele sale cele mai perverse. Se povestea că Îi decorase capela secretă de la Palermo, după ce suabul se Întorsese de peste mare. Și el Îl cunoscuse, atunci când, pentru o scurtă perioadă, sculptorul lucrase pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
care Comuna Îl clădea pentru a stăvili mulțimea de construcții răsărite recent În jurul cetății vechi. Porțiunile de zid se Întrerupeau ici și colo fără o logică aparentă, ca și cum ar fi fost alcătuite În joacă de un uriaș capricios. Părea că arhitecții Își puseseră În minte să se ia la Întrecere cu vechii romani, semănând noi ruine pe Întinsul câmpiei. Ajunși dincolo de viitoarea poartă, din care se ridicase doar puțin mai mult decât fundamentul, urmară o scurtă porțiune pe strada bătută, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ori să Întindă firele de plumb. Apoi, el a fost omorât, iar eu nu știam ce să fac. Întrebați-l pe Rigo, el știe tot. Am sperat să mă caute cineva. Apoi... asta... - Rigo e mort. Asasinat, ca și bătrânul arhitect. Fața lui Fabio se schimonosi Într-o grimasă de groază. - Dar eu... eu nu știu nimic! Am fost Însărcinat, la Veneția, să vin la Florența și să trag la hanul Îngerului. Acolo, cineva urma să se folosească de munca mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
câteva clipe mai Înainte, Își reproșă priorul, poate că ar fi putut evita măcelul. Norocul părea să fi dispărut de pe cerul său, se gândi el cu amărăciune. Morții de pe corabia misterioasă, experți În mecanică. Și apoi Guido Bigarelli, sculptorul blestemat, arhitectul lui Frederic al II-lea. Și Rigo, tâmplarul. Iar acum Fabio, un matematician. Cineva ucidea oamenii legați Într-un fel misterios de un plan ale cărui hotare rămâneau de neînțeles. Într-acestea, auzi pași greoi ce urcau scările. Ieșind pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
despre care se credea că repeta Întocmai schema străvechiului Templu al lui Solomon. Iar Guido Bigarelli fusese cel care Îl proiectase. - Eu... eu l-am văzut, murmură iar bătrânul. - L-ai văzut pe Bigarelli scriind pe aceste hârtii? Ești sigur? - Arhitectul a Întocmit proiectul. Însă ideea Îi venise de la un altul. Un călugăr. - Un călugăr? Cine? Întrebă Dante. În loc de răspuns, bătrânul se aplecă din nou peste foi. Părea să caute ceva printre semnele șterse de vreme care evocau porți și ziduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
multă putere decât În preajma corpului său descompus, a zdrențelor rămase din veșmintele sale regale Închise În sarcofag? Poate că acesta era sensul profund al profeției lui Michael Scotus: „Sub flore morieris”. Îți vei sfârși zilele la Florența. Precum marele său arhitect. Omul care ar fi vrut să Îi ridice mormântul. Probabil, edificiul ars pe pământurile familiei Cavalcanti ar fi trebuit să reprezinte un cenotaf al Împăratului, un mare monument clădit În aparență pentru a celebra, iar În realitate pentru a ascunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
elegantă, pantofi cu tocul foarte înalt. La mâna stângă are legată pe încheietură o fundă albastră. În flashbackuri, nu are fundă. Ar trebui să se vadă că e femeie de afaceri, bogată. SOȚUL ANITA, fiica celor doi, 16 ani TÂNĂRUL ARHITECT Living minimalist mobilat, o scară interioară ce se sprijină, din construcție, pe o bară metalică. Interior extrem de modern. Emma e singură, are la ureche un hands free, vorbește cu cineva... EMMA - Sunt o femeie împlinită, draga mea (va rosti extem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ți-am explicat, sunt o femeie împlinită, bogată, am de toate, ca întotdeauna, eu am de toate... În momentul ăsta, mă pregătesc să plec la facultate, țin un curs, pe urmă la firmă și, de-acolo, pe șantier, că un arhitect, în România, face totul, de la proiect la mobilier... Pe unde Dumnezeu am pus cărțile alea? (Se miscă prin casă, le găsește.) Da, e bine, sunt bine... draga mea, îți povestesc, nu prea am ce, că totul e OK. (Râde iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nu o vede, ochii sunt cuprinși, treptat, de disperare și de lacrimi...), am o meserieeee!!!, lux, arhitectă, proiecte, case, poți căuta pe Internet, dă motor de căutare Emma Serban și-o să vezi construcțiile mele, casele, mai ales, proiectele de la Bienala Arhitecților, putem să ne urcăm într-o mașină și să colindăm orașul ăsta minunat ca să-ți arăt casele proiectate de mine, asta-mi ia tot timpul, dar merită, îți spun că merită... Deși mai am puțin și fac 40 de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
doar pentru mine... Și-a dispărut, a dispărut, nu m-a mai vrut... Timpul trecea, știi ce înseamnă să treacă timpul degeaba? Nu știi, atunci e bine. Nici nu-ți doresc să știi... Era la noi la firmă un tânăr arhitect de-o frumusețeee - înalt, șaten, ochi verzi... Elegant. Într-o zi, am simțit că se uită lung la mine, stătea la computer relaxat, ținea dreapta pe mouse, am ridicat capul și l-am privit întrebător, adică, ce-i? Nimic, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mea, n-au mai apărut niciodată cuplurile alea, făcând dragoste în livingul meu... (disperată) de fapt, nici nu mai iubesc așa de tare casa asta... (Își revine.) OK. Eram o femeie împlinită. Scena discuției dintre cei doi, Emma și tânărul arhitect, ori pe ecran, ori separat, în lumini separate, în dreapta scenei...) Sunt o femeie împlinită, Străine. O femeie împlinită, draga mea, e-o femeie terminată!, înțelegi, femeia asta împlinită, de care vorbești tu, nu mai are ce să-și dorească, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
m-am învinețit și Anita mea a sunat pe mobil, l-a chemat pe tată-său, să vină el să mă ajute... Nu se descurca singură... Scena discuției, fie pe ecran, fie în dreapta scenei.) Să vină ăla din biroul ei, arhitectul ăla cu plete. Că e cu ăla acuma. Nu mă deranjez eu nici măcar pentru ochii ei albaștri... Cineee? Păi ce-are mami cu el? (Bineînțeles că e albastră, un copil care înțelege și, pe măsură ce înțelege, cade nervos) Uite că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
în glasul ei, e sfârșită.) Am rămas fără cel mai drag om pe care mi-l dăduse Dumnezeu. Ai muțit?, vezi că ai muțit??? (Vorbește cu prietena de la telefon.) (Pe ecran, se derulează din nou imaginile detectivilor cu fata și arhitectul, cât timp va povesti de fata ei.) (Acum, ronțăie niște cornulețe încontinuu, a schimbat shoppingul cu mâncatul.) Vorbeam într-o zi, la firmă, cu o colegă, Nicoleta, arhitectă și ea. Scena discuției cu Nicoleta, fie pe ecran, fie în dreapta scenei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cerbi și mobilierul, din care răzbat câteodată sunetele ciudate ale noii ere, cu condiția să fie vorba despre radioul acela cât dulapul, foarte popular. Mobila se cumpără în rate. Fiecare locatar poate să‑și amenajeze singur propria poezie, de aceea arhitectul a lăsat pe pereți și pe tavan destul loc pentru tablouri și statui; depinde numai de oameni și de gradul lor de maturitate cum vor sa‑și plaseze poezia - sus, jos sau pe lateral. Hans intră și e întâmpinat numaidecât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mai plin de succes pentru mine decât al doilea. Un hol impresionant, având mai multă marmură decât altarul de la Pergamon, ducea la al doilea etaj, unde aveam un apartament cu camere ale căror tavane erau la fel de înalte ca la tramvaie. Arhitecții și constructorii germani nu s-au zgârcit niciodată. Cum picioarele mă dureau precum o iubire aflată la începuturi, am făcut o baie fierbinte. Am zăcut în cadă mult timp, uitându-mă în gol la fereastra din sticlă colorată care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Era încă principalul oraș comercial și manufacturier din sudul Germaniei, dar acum avea o nouă importanță, ca și capitală a național-socialismului. În fiecare an, Nürnbergul juca rolul de gazdă pentru marile demonstrații ale Partidului, care erau opera minții lui Speer, arhitectul lui Hitler. Așa cum se gândeau naziștii la toate, normal că nu era nevoie să mergi la Nürnberg ca să vezi unul dintre aceste evenimente supraorchestrate, astfel că, în septembrie, oamenii stăteau departe de cinematografe, alungați de teama de a fi nevoiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]