1,564 matches
-
doi titani. Arta nu poate fi o ocupație prea serioasă atâta timp cât nu reușește nici să - și hrănească lucrătorii. Artiștii - acești profesioniști ai speranței. Scriitorii au nevoie de cititori. Pe vremuri și reciproca era valabilă. Poezia enciclopedică aduce a caltaboș. Principala armură a scriitorului este halatul. Pentru înțelegerea creațiilor geniale trebuie să pună mână de la mână mai multe generații. Frumusețea porțelanului depinde de „ răutatea ” focului. Cărțile mari provoacă adevărate entorse sufletești. Cititor ideal nu există. De altfel, nici dintre cei imperfecți nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Nu suntem atât de inumani încât să lăsăm viciile pe drumuri. Când comiți o răutate, crezi că armata e încărcată cu gloanțe oarbe. Unii nu - și pot orna relațiile cu semenii decât cu un sictir suveran. Cinismul poate fi o armură în fața răutății lumii. În fața mediocrului lingușitor nici un drum nu este închis. Critica autentică are irizări tandre. Negativismul înseamnă ură. Bârfă există peste tot. Cea de sorginte balcanică li se pare tuturor mai strălucitoare. De regulă, semenul te vrea subordonat, nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
textuale găsite în pasajul Arundel Way, în Sheffield. Imaginea a fost creată pe orizontală, pe două lespezi de la baza unei scări (vezi fotografiile și harta pasajului), folosind transferuri de litere. Structura pare să reprezinte o specie de pește preistoric cu armură, chiar dacă imaginea e incompletă, mari porțiuni din ea fiind distruse. A doua imagine este reconstituirea mea speculativă. Textul a fost reprodus în mărime naturală. Din pasaj n-a fost recuperat nici un alt text. [imaginea rămâne neschimbată, cu textul în engleză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lui Isamu de cele întâmplate și pentru a cere ajutor de la Tekisui și Shotai-Mu. În zorii zilei următoare, trei oameni sosiră la casa lui Isamu. Oamenii erau îmbrăcați în luptători Bushi, dar nu semănau deloc cu vreun Bushi văzut vreodată. Armura lor de bronz era făcută din zeci de mii de simboluri complicate și caractere turnate, și părea atât de subțire și delicată încât și numai o privire aruncată ar fi putut-o străpunge. S-a mai observat și că, în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
se miște, dar nu putuse; avea senzația netă că se scufundă Într-o apă Înghețată. Totuși, totul era nespus de calm. Se simțea separat de lume de câțiva centimetri de vid, formând În jurul lui un soi de carapace sau de armură. 15 A doua zi dimineață, cortul lui Michel era gol. Lucrurile lui dispăruseră, dar lăsase un bilet care anunța, simplu: „NU VĂ FACEȚI GRIJI.” Bruno plecă o săptămână mai târziu. Urcându-se În tren, Își dădu seama că În vacanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Manole și Delia, fata cu picioare subțiri și scurte. A.P. se aplecă, își descheiase cămașa, rămase în slip. Lunguieț, ascuțit, avansa împleticindu-se spre mare, apa îl cuprinse repede până la subțiori, îi linse umerii, părul lung, auriu. Se înveli în armura fluidă. Coborî, coborî mai mult, se destinse... hohotul junglei se stinse, pieri, nu mai auzi, deasupra, decât zăngănitul valurilor. Râvnită regăsire, uitarea merita prelungită oricât. Se scutură, într-un târziu : mantia căzu, eliberând pletele, umerii, retrăgându-se de pe brațe, de pe
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nimic. Nu pot face anumite lucruri ! Ca prieteni și colegi, așa, să rămânem, nu cred că e cazul să... Era lipită de umerii arlechinului. Dinții albi, ascuțiți, flămânzi, privirea umedă, trupul juvenil, chipul îngustat, de mumie. Clovnul se înveli în armura fluidă, aerul ardea, trebuia un pas, doar încă un pas, dar jocul minții devenise rece și sărac. — Ce să-ți spun, ce să înțelegi, m-ar obosi, mă obosește. Jaluzelele ferestrei cedară, căzură. Lumina se fracționă, hașurată, zăbrelită. Auzi, undeva
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cu portița: îl chema la ea. El nu putea ajunge până acolo. Supărarea curcanului îl speria ca o furtună; se-nnoura curcanul în pene - el fugea în cerdac. Purta rochiță pe atunci și se numea Puiuțu. „Straiele băiețești îi fură întîia armură; chivăra de hârtie, întâia coroană; o vargă, întâiul sceptru; și alungarea curcanului, întâia biruință. În chipul acesta ajunse voievod al ogrăzii: ograda era el. Și se supuneau toți, căci colții dulăului, care-l însoțea supus, erau pravilă temeinică și temută
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
șlițul descheiat. În cele din urmă, observând că unul din șireturi de desfăcuse, îngenunchie să-l lege. Era în această poziție de numai câteva secunde când auzi țipătul unei femei în spatele lui. — Păzea! Pentru Dumnezeu, păzea! Se răsuci și văzu armura care ținea securea prăbușindu-se încet peste el. Țipând speriat, se aruncă în față, doar cu jumătate de secundă înainte ca tăișul venerabilei arme să se înfigă cu un zgomot sec exact în locul în care îngenunchiase el — Ești teafăr? spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mai de sus și-l lăsă să se întindă în poala ei. Ați văzut pe cineva? întrebă Michael. Cineva trebuie s-o fi împins. Exact în clipa aceea, în replică, o pisică mare neagră se furișă din firida unde stătuse armura și fugi mieunând vinovată. — Torquil! o certă femeia. Ce cauți afară din bucătărie? Zâmbi. Cred că acesta e asasinul dumitale. O ușă se deschisese jos și mai mulți membri ai familiei năvăliră să investigheze cauza agitației. Ce-a fost zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se deschisese jos și mai mulți membri ai familiei năvăliră să investigheze cauza agitației. Ce-a fost zgomotul ăsta? — Ce se petrece aici? Doi bărbați, pe care Michael îi recunoscu drept Roderick și Mark Winshaw, ridicau și puneau la loc armura, în timp ce Tabitha se aplecă asupra lui și întrebă: — N-a murit, nu? — O, nu cred. S-a lovit la cap doar. Michael își revenea încet și se pomeni privind-o pe salvatoarea lui, o femeie foarte atrăgătoare și cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
am văzut... Privirile lor urmară degetul lui tremurător. Mark Winshaw era prăbușit lângă zid. La început, Michael a crezut că avea mâinile legate la spate: apoi și-a dat seama că trupul îi fusese îngrozitor mutilat. Securea care lipsea din armură, cu tăișul roșu și lipicios, fusese lăsată pe tăblia mesei de biliard; și ieșind hidos din cele două buzunare ale mesei, membrele retezate ale lui Mark. Pentru a completa macabra glumă, un mesaj fusese mâzgălit cu sânge pe perete. ADIO
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu gura proprie. Hilary și cu mine eram sus când a fost găsit Mark: era și Dorothy, erai și tu Thomas - îl căutai pe Pyles. Owen zice că stătea în capul scării și s-a uitat în acest timp la armură. Deci dacă vreunul dintre noi ar fi încercat să părăsească sala de biliard și să treacă prin fața lui, ne-ar fi văzut, nu-i așa? Dar el spune că n-a apărut nimeni! Thomas își frecă mâinile. — Ei acum, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
pădurea de orhidee blestemate. ─ Cine? Într-o poveste pe care o citeam când eram mică, era un castel, îi zicea Mâna văzătoare. Are formă de mână și la fiecare din cele o mie de ferestre stă câte un soldat în armură neagră, gol pe dinăuntru. Tot ce e gol poate fi mânat de voința mea, spune Xayide. De câte ori trec pe aici, îmi amintesc de asta. Îți spuneam despre gazda mea, cu copilul pe care l-au găsit la tomberon. Da, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
facă cucurigu. Dacă trebuie să pieri tu, ți se pare necesar să ucizi și tot ce lași În urmă? Adică, chiar trebuie să iei totul cu tine? Tre’ să-ți omori calul și nevasta și să dai foc șeii și armurii? — Da. Banii tăi Împuțiți au fost armura mea. Biciul și armura mea. — Termină. — Bine. Hai că termin cu astea. Nu vreau să te rănesc. — Te-ai trezit puțin cam târziu. — Bine, atunci. O să te fac să suferi În continuare. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ți se pare necesar să ucizi și tot ce lași În urmă? Adică, chiar trebuie să iei totul cu tine? Tre’ să-ți omori calul și nevasta și să dai foc șeii și armurii? — Da. Banii tăi Împuțiți au fost armura mea. Biciul și armura mea. — Termină. — Bine. Hai că termin cu astea. Nu vreau să te rănesc. — Te-ai trezit puțin cam târziu. — Bine, atunci. O să te fac să suferi În continuare. E mai amuzant așa. Și-așa nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să ucizi și tot ce lași În urmă? Adică, chiar trebuie să iei totul cu tine? Tre’ să-ți omori calul și nevasta și să dai foc șeii și armurii? — Da. Banii tăi Împuțiți au fost armura mea. Biciul și armura mea. — Termină. — Bine. Hai că termin cu astea. Nu vreau să te rănesc. — Te-ai trezit puțin cam târziu. — Bine, atunci. O să te fac să suferi În continuare. E mai amuzant așa. Și-așa nu mai pot face singurul lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lovind cu sulița-n nisip. Îl fac să fugă din ring. — Să te lași greu pe el, Manos. — O să mă las. Ce durează atâta? — Iese imediat. Zurito stătea acolo, cu tălpile Înfipte În scări, strângând calul Între picioarele protejate de armura acoperită cu piele de bou, cu hățurile-n mâna stângă și sulița-n dreapta, cu pălăria largă trasă pe ochi, ca să-i protejeze de lumina reflectoarelor, privind poarta Îndepărtată a torilului. Urechile calului tremurau. Zurito Îl mângâie cu mâna stângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
taci! Simțea mirosul înțepător al sângelui care încă nu se uscase. Privi în jur și hotărî să meargă mai departe. Trecu peste corpul celui ucis, pe care-l descoperi puțin mai încolo; pe zăpada imaculată văzu pete de sânge aburind. Armura și hainele ce acopereau trupul neînsuflețit erau ale unui soldat roman. O mână strângea un pumnal plin de sânge. Cealaltă, cu palma în sus, întindea spre Valerius degetele mânjite de sânge, într-o grotescă implorare. Croncănitul neașteptat al unui corb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și condamnați, cu trupurile rănite, sângerânde. Paralizat, Valerius asculta zăngănitul armelor, trosnetul oaselor rupte, fâșâitul cărnii membrelor tăiate, care zburau prin aer și, lăsând în urmă o dâră de sânge, cădeau apoi în zăpadă. Barbarii loveau cu furie, țintind sub armură, spre pântece, spre încheieturi, spre picioare. Fiecare lovitură avea o țintă precisă, fiecare rană provocată era o tăietură pe care nici un medic n-ar fi putut-o vindeca. Soldații căzură unul după altul; fură omorâți cu câte o lovitură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de trunchiul unui copac, umăr lângă umăr, hotărâți să-și dovedească vitejia. O lovitură de sabie tăie fața unuia dintre ei de la o ureche la cealaltă, descoperindu-i toți dinții, într-un rânjet sinistru. Celui de-al doilea îi smulseră armura; gol, căzut în zăpadă, se zbătea, încercând să scape. Scoase un strigăt animalic când lama celtului celui înalt i se afundă în stomac. Gigantul lovi încă o dată, și capul soldatului fu despărțit de trunchi, căzând și rostogolindu-se până la trunchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu un aer jignit. — Ultima oară n-ai fost atent. Din fericire, era doar un exercițiu. Însă nu trebuie să se mai întâmple. — N-o să se mai întâmple. Signifer-ul mergea repede și transpira sub blana de urs care îi acoperea armura până la pulpe și care nu putea fi străpunsă de săgețile arcașilor barbari, dar îi îngreuia mult mișcările. Luptase alături de Antonius, mai întâi în Gallia, apoi în Hispania Tarraconensis, și participase la misiuni mult mai primejdioase decât o operațiune de aprovizionare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dacă nu Errius, ordonase să se încarce în care, pe lângă castrapila, și cele opt sute de lănci scurte pe care tribunul le ceruse înainte de plecarea din castru? Erau arme de război, chiar dacă oamenii nu purtau echipamentul corespunzător. Mulți purtau lorica, o armură din bucăți de piele, ușoară și elastică, ce apăra spatele în orice tip de acțiune. Prin urmare, și într-o acțiune de aprovizionare. Alți soldați - cei proaspăt sosiți din garnizoanele de la granița Dalmatiei - purtau lorica ferrea, din plăcuțe de metal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lui, cu botul vârât în pătura de blană. — Naiba s-o ia de ferrea! - glasul mânios al unui soldat se auzi limpede dinspre câmpie. Bucățile astea infernale de piele... Or fi bune să lege între ele plăcuțele de fier ale armurii, dar ia uite: s-au rupt când mi-am pus coșul pe umăr - lăsă coșul să cadă. Mai întâi te pun să stai de pază la graniță și îți spun că acolo nu sunt primejdii mari - maimuțări atitudinea unui comandant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
voce tunătoare: Îți vei privi dușmanii din înaltul zidurilor... Vei participa doar la acțiuni de apărare. Dacă situația se complică, este chemată legiunea. Se uita dezolat la cureaua ruptă, pe când ceilalți soldați rânjeau. — Și îți dau echipament de supraveghere... „Singura armură care te apără de ploaie... și vreme de douăzeci de ani n-o să mai vezi picior de furier.“ Și, până la urmă, ce fac feciorii ăia de cățea? Te trimit în Pannonia, într-o legiune! Pricepeți? Legiunea aia care trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]