2,159 matches
-
briceagul, umezesc cu scuipat lemnul să pot citi data înscrisă, șaptesprezece septembrie o mie nouăsute nouăzeci și, exact acum trei ani, și mă uit la ridicătura de pământ de la picioarele mele ca la un mormânt drag, varul stins de focul arzător așteaptă, ar fi numai bun pentru terminarea pronaosului, dar, în loc să se bucure, ochii mei întristați cuprind cu jale întreaga întindere, cariera veche cu intrarea înfundată de tavanul de pietre căzut, satul risipit în depărtare pe dealuri, crucea de lemn vopsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
e părintele Dumitru din sat! dar ce caut eu? Nu te teme, Daniel! ești la mine, mă recunoști? Da, părinte! șoptesc eu și efortul cu care am vorbit îmi răscolește ceva deosebit de fragil în capul meu încă amețit de soarele arzător din ceafă, Te-au găsit niște creștini, vorbește părintele, ai leșinat pe drum, ești bolnav? ce te doare? Cu greu îmi ridic ochii din nou spre cel ce-mi vorbește cu atâta blândețe în glas, Nu mă doare nimic, părinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a amintit steaua. Am închis ochii pentru o clipă și mi-am închipuit niște aripi imense, albe și luminoase... și în secunda următoare, am plutit deasupra podului, în sus, până am ajuns în dreptul stelei care se transformase într-o cometă arzătoare, ca un joc de artificii... Am zburat alături spre răsăritul care se deschidea în fața noastră ca un ochi al infinitului, aruncând culorile dimineții peste întreaga lume... Ne-am apropiat de soare și am trecut în partea cealaltă, peste culmile unor
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
depășească resursele mele de energie în acel moment. Simțind că nu mă susțineam îndeajuns, m-am așezat înapoi. E prea dificil..., am zis privind în ochii ei și așteptând un răspuns. Atunci, am văzut că ținea în mână o făclie arzătoare care lumina până undeva în înălțimi infinite. În jurul capului îi apăruse o coroană de raze și avea o carte în cealaltă mână, paginile deschizându-se la întâmplare, aruncând sclipiri în jur. Am privit-o cu fascinație, aproape nevenindu-mi să
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
de-al doilea agresor: Julius Lupus, surâzător, cu arma ridicată; probabil că astfel vedeau urșii și mistreții fața omului care îi ucidea. Și ce zâmbet! Cu toți dinții strâmbi în gura aceea mare, și ochii care spuneau: „Ești terminat!“. Gustul arzător al sângelui urca pe gâtlej; Împăratul își agită brațele ca pentru a-și face loc: lumina acolo, departe, nu mai era nimeni, nici un glas. Reuși să pătrundă în atrium și pumnalul lui Julius Lupus intră orizontal, trădător - nu ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
tendoanele vizibile; pe torace, mai jos de gâtul slab, începură să se zărească claviculele și coastele. Nu împlinise treizeci și cinci de ani și, în timpul agoniei, șopti conștient că simțea că moare din cauza otrăvii. Agrippina, cu cearcăne adânci din cauza nesomnului, a disperării arzătoare, neputincioase, îi spuse patetic: — Te vom salva. El ridică o mână, îi îndreptă o șuviță din părul frumos, strâns dezordonat, și șopti: Întotdeauna te-am văzut aranjată, atât de frumoasă... Ea își netezi părul cu palmele; el reuși să zâmbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe sine cum era cu ani în urmă, iar ceilalți doi își vedeau în el propriul viitor. „Când frații seamănă așa de bine între ei“, spunea bătrâna doică, „e semn că iubirea dintre tatăl și mama lor a fost întotdeauna arzătoare ca în prima zi“. Niciodată nu avusese loc între ei vreo ceartă, vreuna dintre obișnuitele dispute ale adolescenților. Însă valul de ură ce cobora dinspre Palatinus îi apropia într-o uniune psihică și mentală care se vădea în gesturi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
disperați: cum vom afla viitorul? Augustus a descoperit că se păstrase o copie a Cărților Sibiline și a închis-o sub statuia lui Apollo. Poate că în ele este scris și numele tău, spuse ambiguu. Gajus se gândi - un gând arzător - că, poate, numele lui era scris cu adevărat în soclul statuii. Dacă era scris, atunci nu putea să schimbe asta. Exista un destin? Iar dacă exista, care era acela? Gândul i se risipi ca fumul; își spuse că vorbele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
decât multe didactici bombastice ulterioare. — Noi, Manlius, vom aduce la Roma trei mii de ani dintr-o lume pe care Roma n-o cunoaște. Se gândi: „Numai tatăl meu a înțeles lumea asta, fiindcă n-a privit-o cu ochii arzători ai războiului“. Încercă să-i explice lui Manlius că Iunit Tentor, și Sais, și Ab-du nu erau doar locul unor rituri tainice și, poate, malefice; vreme de milenii, între zidurile lor de netrecut se refugiase cea mai fragilă operă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui Mircea, totuși el e singurul care va rămâne ca un fel de prim ghid al sufletului meu spre frumos, spre culoarea albastră a cerului și a iubirii. Cea mai frumoasă amintire? Mai mult, a fost sentimentul existenței unei tinereți arzătoare, descoperirea ei. De atunci, iubesc oamenii și plecările. Dar Mircea nu mai voia să mă ia pe munte. Nu-i mai plăceam, mă ocolea chiar, ce „chiar“; mă ocolea de câte ori avea ocazia. De ce? Nu știu, dar bănuiesc, cred că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
femeie! Văd Încă această pupilă de foc de sub o sprânceană neagră ce se fixează pe mine ca un soare. Ea era Înaltă, brună, cu părul ei negru magnific ce-i cădea În cosițe peste umeri; nasul ei era grec, ochii arzători, sprâncenele Înalte și admirabil arcuite, pielea sa era strălucitoare și catifelat-aurie, ea era subțire și fină, se vedeau vinișoare albăstrii șerpuind pe acest gât brun și purpuriu. Adăugați la aceasta puful fin ce Înnegrea buza sa superioară și dădea figurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Country Club cum că marinari englezi torpilați În Pacific se dedaseră la acte de canibalism. Basie se mai servi cu o lingură de orez. Nu se apucă Însă să mănînce această a doua porție, ci doar plimba farfuria pe sub privirea arzătoare a lui Frank. Jim observase deja că lui Basie Îi plăcea să-l țină sub control pe tînărul marinar și Îl folosea pe Jim ca să-l tachineze. Poate că Jim fusese educat tot timpul astfel Încît să evite să Întîlnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
acolo. Înțepenită pe un scaun, privea drept înainte, mestecând gumă americană. Se ridică, luă cutia cu lapte de pe tejghea și-l salută pe băiat. Ajunsă pe prag, se opri. — Eu trec pe acolo, dacă vreți... Am urmat-o prin soarele arzător. Era îmbrăcată cu un tricou violet și o fustă scurtă verde brotăcel, în picioare avea o pereche de sandale din barete multicolore cu tocuri înalte, pe care picioarele ei subțiri se chinuiau dizgrațios. Pusese laptele într-un sac patchwork cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
părea un premiu neașteptat. M-am întors lângă blocul ocupat abuziv. Copiii goliseră apa pe o grămadă de piatră vulcanică și construiau o colibă, un soi de ou mare și negru. M-am oprit să-i privesc, buimăcit de soarele arzător. Mama mea nu vroia să cobor în curte ca să mă joc cu alți copii. După ce s-a căsătorit, s-a adaptat traiului într-un cartier popular. Chiar fiind departe de centru, nu era deloc trist, pentru că era populat și vesel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
încărcătură de energie refulată, în noaptea aceasta sunt priza ei cu împământare. Este o farsă erotică pe care a învățat-o poate dintr-o carte sau dintr-un film. În noaptea asta a hotărât că trebuie să manifeste o pasiune arzătoare. Iar eu sunt la mijloc, confuz, o mârțoagă azvârlită într-un galop. Acum a alunecat în jos, gâfâie sub pântecele meu. Nu sunt obișnuit s-o văd atât de supusă. Mă simt vinovat, ca și cum, din cauza mea, ar consimți să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
spirit, căci dacă știm că murim definitiv, dacă nu există nicio alternativă la această condamnare, la ce bun totul?, se întreba el. Ca atare, „scopul operei mele este de a face ca toți să trăiască neliniștiți și pradă unei aspirații arzătoare“, spunea Unamuno. Îl îngrijora soarta persoanei în carne și oase, a propriei nemuriri aici pe pământ, prin opera spirituală și prin cea carnală - perpetuarea în trup, prin descendență biologică și prin operă, dar și a nemuririi în Împărăția care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pe care incompletitudinea lor îi face să sufere“ (Michel del Castillo), cu mențiunea că, pentru exilatul Unamuno, totul este însă, și încă dintotdeauna, politică, politică concretă, cum observa Zubizarreta, adică existență inevitabilă în, cu și împotriva istoriei și sub geana arzătoarei dorințe de nemurire în trup. Istoria apare ca o oglindă, aburită adeseori, a nemuririi, și nemurirea însăși nu este decât o străfulgerare a istoriei asumate în curgerea sa tragic limitată. A scrie un „roman“ în acest spirit înseamnă a-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
rog? — Romanul meu n-are subiect sau mai degrabă îl va avea cum va ieși. Subiectul se face singur. — Cum vine asta? — Păi uite, într-una din zilele astea când nu prea știam ce să fac, dar simțeam o dorință arzătoare de-a face ceva, o agitație adâncă, o surescitare a imaginației, mi-am zis: am să scriu un roman, dar am să-l scriu așa cum trăim, fără să știu ce-o să fie. M-am așezat, am luat câteva foi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
fără tandrețe în cuvinte. Soția mea, mama copiilor mei vreau să zic, pentru că ea și nu alta e soția mea, soția mea este, după cum ai văzut pesemne, o femeie grațioasă, poate frumoasă, mie însă nu mi-a inspirat niciodată dorință arzătoare, și asta în pofida traiului în comun. Și chiar după ce am ajuns la ce ți-am spus, mi-am închipuit că nu sunt excesiv de îndrăgostit de ea, până când m-am putut încredința de contrariu. Și s-a întâmplat că odată, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
când doctorul Gabor ținu deschisă ușa dintre sala de așteptare și biroul său. Îmi făcu semn din capul său mic, acoperit cu păr negru lucios și neted, să o iau înainte. Am intrat. Jaluzelele erau coborâte pentru a împiedica soarele arzător al după-amiezii să pătrundă înăuntru. Colțurile încăperii erau cufundate în umbră. Sub fereastră, un aparat de aer condiționat bolborosea amenințări greu de înțeles. Lângă un perete era înghesuit un fotoliu negru de piele. L-am ocolit și m-am așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
era concepția unui copil despre bombardamente - sau a unui cetățean american. Băiatul pe nume Peter încetă să o mai supere pe Anne și Anne încetă să mai facă glume proaste pe seama lui și începură să-și arunce unul altuia priviri arzătoare. Anne urca treptele până în camera lui și părinții erau îngrijorați și se certau din cauza asta, dar era un film sută la sută american, cu copii sută la sută americani, chiar dacă se presupunea că sunt evrei germani ascunși în Amsterdam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
cu tata, care se grăbește prin seara roșiatică din Amsterdam, spre mama, care va deschide ușa apartamentului proaspăt frecat, care miroase a cină, pentru a-i vedea pe soțul și pe fiul ei stând cu un buchet de lalele stacojii, arzătoare, între ei. Un bărbat se lovi de spatele meu, își ceru scuze și merse mai departe, dar eram deodată conștient de prezența altor trecători. Se uitau la mine, apoi repede în altă parte, rușinați, dar nu surprinși. Suntem la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Sau: „Există un proverb bulgăresc: Un motan bătrân ține minte mai ales cum să miaune“. În apropierea lui Uri, mai mult decât În brațele Ninei, Fima se simțea mereu cuprins de o euforie senzuală, amețitoare. Uri trezea În el dorința arzătoare de a-l impresiona, de a-l ului pe acest bărbat minunat. De a-l Învinge În dispute. De-a simți mâna sa puternică strângându-i cotul. Nu reușea mereu să iasă victorios În discuții, fiindcă Uri era la rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să nu iei numele lui Herzl și Jabotinski În deșert. Descalță-te când ajungi pe teritoriul lor sfânt. Probabil că se răsucesc În mormânt când deschideți gura și batjocoriți sionismul. Fima se simți deodată cuprins de un val de furie arzătoare, uită complet că Își jurase să se stăpânească și de-abia reuși să-și Înăbușe tentația sumbră de a-l trage pe tatăl său de bărbiță sau de a-i sparge ceașca de ceai. Explodă Într-un răcnet rănit: —Baruch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
o femeie fină și frumoasă, care plânsese toată noaptea și nu-și ștersese lacrimile. Imaginea asta Îi trezi o bucurie copilărească, dragoste și un dor Înăbușit de Yael, de toate femeile, fără să facă vreo diferență Între ele, o dorință arzătoare de-a deschide, Încă din această dimineață, un capitol nou În viața sa: de-a deveni de-acum Înainte un om corect și rațional, un om bun, sincer și eliberat de orice fel de fățărnicie. Îmbrăcă deci o cămașă curată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]