1,866 matches
-
aripi și fără picioare. care nu cântă. care nu zboară. care nu știe că mai sus de pământ mai este o lume. că există afară. o pasăre pământie, cu creastă albastră. ea este pasărea aceea, măiastră. la care lucrez în ascuns. ea visează cum cântă și visează cum zboară. și din visele ei se face, uneori, primăvară. în lumea despre care nu știe nimic. în lumea de-afară. cu fluturi, cu flori și cu triluri. cu dragoste, cu despărțiri, cu bibiluri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
se dizolvă în lucruri, se „desface” în linii și culori, pentru a se recompune în spații afective familiare. Citez: „...și mă ascund în ierburi moi / crescute-anume pentru noi” (3); „E-o liniște ce mi-a cuprins / cuvântu mbătrânit și nins / ascuns de lume într-un zbor / în țipătul unui cocor.” (18); „mă cuibăresc în ieri, în azi...” (22); „Mă pierd în linii, printre linii...” (23); „Mă pierd pe-o cale, printre căi...” (ibid.). Frecvența verbelor pierdere și ascundere indică neobosita căutare
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
se dizolvă în lucruri, se „desface” în linii și culori, pentru a se recompune în spații afective familiare. Citez: „...și mă ascund în ierburi moi / crescute-anume pentru noi” (3); „E-o liniște ce mi-a cuprins / cuvântu mbătrânit și nins / ascuns de lume într-un zbor / în țipătul unui cocor.” (18); „mă cuibăresc în ieri, în azi...” (22); „Mă pierd în linii, printre linii...” (23); „Mă pierd pe-o cale, printre căi...” (ibid.). Frecvența verbelor pierdere și ascundere indică neobosita căutare
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
aducă vinul. Fosta mea iubită din tinerețe îmi vorbea, dar eu nu o mai auzeam... De fapt, m-am simțit dintr-o dată vinovat că nu o invitasem și pe soția mea la această cină, în definitiv nu aveam nimic de ascuns. mi-am scos atunci telefonul mobil și mi-am sunat soția, i-am explicat cu cine eram și unde, dar ea nu părea dispusă să vină. Lucru ciudat, pe terasă nu mai rămăsese nimeni, toți ceilalți clienți dispăruseră fără să
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ireversibilă. în consecință, imediat ce mă săruta de trei ori pe creștet și mă strîngea în brațe, în timp ce eu traversam veranda și ieșeam în curtea casei, mama alerga în camera de zi, se înarma cu magicul aparat și mă filma pe ascuns, de la una din ferestrele care dădeau spre stradă... ea imortaliza astfel ieșirile mele pe poarta casei și cei aproximativ patruzeci de pași pe care îi făceam pe trotuar înainte de a dispărea din cadru pentru a trișa de fapt cu timpul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Iadului. Tu nu vei căuta patru obiecte magice, ci pe cei patru maeștri care compun tetragonul Divinității, ascuns În dosul vălurilor. Acum, devotându-se unor pioase Însărcinări, ei stau roată În jurul taurului de fier; se roagă alături de frații lor, akilii, ascunși, la fel ca ei, sub văluri; nimic nu-i deosebește, dar inima ta Îi va afla. Eu Îți voi porunci să-l alegi pe Yusuf; tu vei coborî În salon, Închipuindu-ți semnele zodiacului În ordinea lor negreșită; când vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cîteva lucruri care pînă la urmă tot s-ar fi descoperit, o dovadă era că el și văzuse ori aflase deja. De la un fleac ca ăsta, o întîlnire pe furiș prin vii, ori săritul gardului noaptea, ori un drum pe ascuns la prăvălie, cînd negustorul e plecat după marfă la Comana și nevastă-sa îi ține locul, de la asemenea nimicuri se poate ajunge cît ai zice pește la o adevărată criză. Iar o criză degenerează în crimă. Și seamănă între ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se simțea foarte destins, eliberat parcă, hotărît lucru cei doi ofițeri erau totuși niște caraghioși. Dacă puneau la cale o asemenea manevră, o acțiune politică în stare să întoarcă țara pe dos, ce naiba să caute în Vladia? Înțelesese că de ascuns nu aveau nevoie să se ascundă, existau acoperiri prea serioase ca să se îngrijoreze cineva din cauza lor. Probabil că organele în drept i-au considerat la fel de primejdioși ca pe cei din "Liga antialcoolică", ori "Societatea de ocrotire a păsărilor și animalelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
București, trecînd peste orice regulă și ierarhie, să-l caute pe Leonard Bîlbîie, singurul om în care mai avea încredere și care l-ar fi putut ajuta. De fapt n-ar fi plecat atît de decis și atît de în ascuns dacă între timp, în cam două luni și jumătate, încrederea sa în superiori și ierarhie n-ar fi fost spulberată ca puful de păpădie în vînt. Desigur, ca orice adjutant disciplinat, a întocmit, în chiar aceeași seară cînd a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
culoare neagră, cu umeri căzuți și mâneci bufante, semănînd cu un soi de paji medievali, le lipsea doar spada scurta, legată la brîu, așa cum văzuse el într-o carte franțuzească sau italienească plină cu desene porcoase, adusă de Iacobovici pe ascuns. Erau poveștile Decameronului, mai mult ilustrate decît tălmăcite, oricum, avea haz. Mărșăluiau transpirînd, cămășile erau închise la gît și dintr-un material gros, altceva nu se găsise la Schneier, el aducea postavuri și pînzeturi de la Buhuși și Sibiu, răcnind un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o fi pus ceva praf sub pleoape, era în stare bietul Leonard, cu o cămașă ruptă în spate, mai bine zis sfîșiată destul de credibil. Adjutantul Popianu făcea o figură grozavă. Și eu l-aș fi crezut că a venit pe ascuns, furișîndu-se printre vagoane, dormind pe sub un gard de spini ca să nu fie reperat. Popianu era destul de sigur pe vocea lui, nici un tremur, nici o ezitare. Tocmai le spunea că însuși colonelul Stoicescu l-a însărcinat cu aducerea unui mesaj, prin viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că nu se simte bine. N-a făcut-o ca să-ți încurce ție planurile, știi doar. Fran simți că o năpădește un val de furie împotriva maică-sii. Phyllis îl trata întotdeauna pe Ralph ca și cum ar fi înșelat-o pe ascuns, iar acum părea că are în sfârșit dovada. — Ei bine, chiar mi le încurcă. Mă întorc la zece. Fran privi furioasă în urma maică-sii. — Vino, îl conduse pe taică-său înăuntru, hai să punem ceva la prăjit. Îl însoți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dar bănuiesc că nu e cazul aici. Nu că n-ar fi existat șanse cu ea prin preajmă, își zise Fran plină de amărăciune. Într-un fel, mai degrabă ar fi bănuit-o pe maică-sa că bea sherry pe ascuns. — Și dacă nici una din acestea nu este cauza? întrebă Fran încet. — Atunci ar putea fi Alzheimer. Dar acesta nu e un diagnostic care poate fi pus cu ușurință. Nu poți fi cu adevărat sigur de asta decât după o biopsie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
una ce-și amintea cuptorul pe care crescuse și înțelegea să prețuiască binele în care avusese norocul să intre. Altfel viața ei părea a curge liniștită. Cu întoarcerile pripite, căutăturile crunte și fornăiturile lui Alexa, se obișnuise. Ba râdea pe ascuns, întorcând capu-ntr-o parte și ducând mâna în gură, când vedea bine că vătaful o teme chiar cu boierul. Își aducea aminte ea de ceva nedeslușit și de demult - dar acel ceva se amesteca cu podoabele nouă care începuseră a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-ți câștigi singur pâinea pe care o mănânci, vei avea dreptul să vorbești. Deocamdată, nu e cazul. Am renunțat să mai aștept recunoștință de la tine, dar îți pretind măcar să taci." Eu replicam acestui ordin împingînd ostentativ farfuria; apoi mâncam pe ascuns, ca să pot juca, o zi sau două, comedia unei greve a foamei. Se întîmpla să am și eu câteodată mustrări de conștiință, când mă apăsa răceala dintre noi și eram gata să-i cer iertare: "Tată, sânt un netrebnic, dar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în somn, când mă visam șef de trib, stăpân peste insule ori mare artist, căci nu mi-am pierdut timpul cu vanități mărunte, aspiram numai la cele care nu erau în nici un fel de nasul meu. Ieșeam din destin pe ascuns, deoarece nu puteam s-o fac trântind ușile și chiar plecarea la azil a fost o asemenea fugă; mai mult decât de frig, de camera înghețată, mă săturasem de crucile pe care le ciopleam în atelierul meșterului și care nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Am bănuit că trebuia să fie ceva rău, o amenințare, o batjocură și, cum s-a culcat tata, am șterpelit dicționarul din bibliotecă și am căutat la litera,, e". Cum nici de-acolo nu m-am lămurit, am citit pe ascuns în săptămânile următoare tot ce-am reușit să găsesc prin casă despre eretici și erezii. N-am priceput mare lucru, dar asta nu m-a împiedicat să visez să ajung și eu un eretic. Mi se părea ceva ieșit din
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Juju a deliberat: Tata rămâne pișat până ajungem la azil. Cine știe, a continuat el, poate mergem direct la morgă. Degetele se încordează pe volan. Transferam furia automobilului. Șoseaua era pustie. Îmi vedeam de drum privindu-mi unghiile netăiate. Pe ascuns, îmi atingeam barba de vedetă rock. Juju zâmbea florilor galbene și verzi de pe capotă. Cu două mâini țineam vo la nul, întinsesem o alta după joint, iar cu ultima îl mângâiam pe bătrân. Timpul înghețase undeva între plămâni și creier
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cortul cu frații lui, pe muntele Galaad. 26. Atunci Laban a zis lui Iacov: "Ce-ai făcut? Pentru ce m-ai înșelat, și mi-ai luat fetele ca pe niște roabe luate cu sabia? 27. Pentru ce ai fugit pe ascuns, m-ai înșelat, și nu mi-ai dat de știre? Te-aș fi lăsat să pleci în mijlocul veseliei și al cîntecelor, în sunet de timpane și alăută. 28. Nu mi-ai îngăduit nici măcar să-mi sărut nepoții și fetele! Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
ca și oricare, sunt plină de păcat, Din dragoste greșind poate te-am supărat. Orfană am fost atunci și mi-a fost foarte greu Când tu mi-ai spus copile ce mult ți-am greșit eu, Lacrimi - pârâu vărsam pe ascuns la nesfârșit Și n-am să știu vreodată eu unde ți- am greșit. Copil dorit ai fost și-atât de mult iubit De când încă pe lume tu nu erai venit Toiag la bătrânețe am vrut să-mi fi menit
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
vieții, dar „filozofia” lui nu îl interesează din punct de vedere al conținutului, deoarece „nu înseamnă că ești mare filozof dacă ai remarcat că viața este o dramă, mereu aceeași, în care forțele destinului se întâlnesc pentru a unelti pe ascuns”. În schimb, „Maeterlinck este cu adevărat mare atunci când analizează aceste întâlniri, felul în care se manifestă ele”. Așadar, filozofia lui Maeterlinck devine interesantă doar atunci când „evocă un templu în acțiune”, unde „fiecare piatră naște o imagine” (ca în templele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Babilonului, și brațul lui va apăsa asupra Haldeilor. 15. Eu am vorbit, și Eu l-am și chemat; Eu l-am adus, și lucrarea lui va izbuti. 16. Apropiați-vă de Mine, și ascultați! De la început n-am vorbit în ascuns, de la obîrșia acestor lucruri, am fost de față. Și acum, Domnul Dumnezeu m-a trimis cu Duhul Său. 17. Așa vorbește Domnul, Răscumpărătorul tău, Sfîntul lui Israel: "Eu Domnul, Dumnezeul tău, te învăț ce este de folos, și te călăuzesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
morții, pe velința muruită și putregăită care se rărise sub povara trupurilor lor, căci arareori mai fremătau printr-un zvîcnet involuntar adormiții vlăguiți de viață și mișcare, pe deplin adormiți; membrele Îi mai trădau uneori, ce-i drept, tresăltînd pe ascuns, iar pe alocuri velința se subțiase, acolo unde piatra stîncii o bătucise de atîta somn Împovărător, de atîta Încremeneală a trupurilor, ori cînd mai palpitase lutul trupului, cînd mai fojgăiseră oasele, căci velința putredă și rugoasă se mîncase de la duritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sfert de ceas Înainte de miezul nopții, Amory a dat solemn mâna cu Isabelle, În mijlocul unui grup adunat ca să-i ureze drum bun. O clipă și-a pierdut controlul și s-a enervat puțin când o voce satirică, aparținând unui ghiduș ascuns, a strigat: — Du-o afară, Amory! Când i-a luat mâna, a strâns-o puțin, iar ea i-a răspuns tot cu o apăsare, cum procedase cu alte douăzeci de mâini În seara aceea. Atâta tot. La ora două, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
inerțială a sacrificiului putea duce la ruină; trecerea valului emotiv care-l făcuse posibil Îl putea lăsa pe cel care se sacrificase surghiunit pe vecie pe insula disperării. ...Amory Își dădea seama că după aceea Alec Îl va urî pe ascuns, fiindcă făcuse atât de multe pentru el... ... Toate acestea i-au fost aruncate În față lui Amory ca un sul de pergament derulat, iar În urma sacrificiului și speculând pe marginea lui se aflau cele două forțe fără răsuflare care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]