10,834 matches
-
e posibil!- mi-a venit să strig, uitând că eu Însumi cochetasem cu ideea și ignorând unde mă aflam. Uite că avea dreptate Roger Howard: ne place și credem În ceva atâta vreme cât cevaul respectiv rămâne la stadiul de prezumție, de aspirație sau de teorie. Practica ne omoară, just au grăit strămoșii noștri ingineri. Și, pe deasupra, această Eveline, sau Eva, sau cum o fi chemând-o În realitate, care stă În fața mea, calmă și senină, mestecând cu delicii bucăți mici de prăjitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
conducătorilor săi, se aprinseseră și fremătau luminile de avertizare. Dacă marii templieri și șefii politici și religioși musulmani depășeau faza consensului de principiu și treceau la fapte, o eră nouă se deschidea În fața omenirii: vârsta de aur rediviva. Sau, poate, aspirația nebuloasă a pământenilor către o vârstă de aur proiectată nostalgic În trecut abia Începea să-și deseneze conturul de realitate posibilă Într-un viitor născut sub ochii lor: putea fi așezată acum Întâia bornă a celor o mie de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
viața oamenilor, ci moartea lor. Evitarea ei, vreau să spun, Împiedicarea dispariției speciei umane. Atâta timp cât oamenii trăiesc, totul este În regulă din punctul nostru de vedere. Cum o fac, este problema lor și numai a lor. Ale lor sunt opțiunile, aspirațiile, Înălțările și căderile, formele de organizare socială, ideologiile, războaiele, revoluțiile - nimic din toate acestea nu ne privește, În nici una dintre ele nu intervenim. N-avem parti-pris-uri politice, menținem aceeași neutralitate absolută față de democrație ca și față de autocrație sau de dictatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
al secolului trecut, Eric Voegelin, ori religie seculară, cum nuanța Raymond Aron, treizeci de ani mai târziu, singura care promite tot - egalitate, dreptate, bunăstare, siguranță socială, progres, solidaritate, fericire - fără să ceară nimic În schimb? Nu cumva mitologia socialism-comunismului reprezintă aspirația vitală a celor mulți, a speciei umane dintotdeauna și pentru totdeauna, iar democrația capitalistă și liberală cu individualismul ei, abaterea circumstanțială și trecătoare de la trend-ul etern? Îți aduc aminte că democrația, În toate formele pe care le-a cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mâna În istorie? Au fost gânditori care vedeau chiar posibila dizolvare a creștinismului În socialism, abandonarea pe cale naturală a Dumnezeului tradițional, al cărui rol esențial ar fi unul de natură socială, nicidecum transcendentală. Datoria lui este să satisfacă dorințele și aspirațiile oamenilor, ținându-i laolaltă În numele acestui ideal, nu să-i mântuiască in abstracto, pe lumea cealaltă. Dacă socialismul sau comunismul - nu are a face cum Îl numim - poate să-și asume aici, pe Pământ, idealul binelui și al iubirii universale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
demn vis. Dar am impresia că am devenit prea „intelectual“, poate excitat de dorința dumneavoastră, doamnă, de a atinge o formă de „intelectualism pur“ și, nefiind dedat acestui joc rafinat, calc În băltoace stropind cu noroi propria mea decență și aspirația dumneavoastră totodată. Nimeni nu poate fi acuzat Însă că ia o sperietoare de ciori drept arhanghel, atunci cînd vede cu un singur ochi, pentru că și Domnul Dumnezeul nostru trimite năpăstuitului său fiu - omul - pe Belzebut Înveșmîntat În fecioară. Am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu-i putea da prin cap decît unui literat În fașă. Tu dă-i și dă-i, fiindcă Înainte să-ți termini opera prima, eu o să ți-l cumpăr. — Îmi promiți? Îmi răspundea Întotdeauna cu un zîmbet. Spre norocul tatei, aspirațiile mele literare s-au risipit În curînd și au rămas surghiunite pe terenul oratoriei. La acest lucru a contribuit descoperirea jucăriilor mecanice și a tot soiul de mașinării de alamă ce puteau fi găsite În piața Los Encantes la prețuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ți le pot spune, Julián. Lucruri pe care noi nu le-am știut și pe care e mai bine să nu le afli niciodată. Nu-mi doresc nimic altceva pe lume decît ca tu să fii fericit, Julián, ca toate aspirațiile tale să se adeverească și ca, Într-o bună zi, deși cu timpul mă vei uita, să Înțelegi cît de mult te-am iubit. A ta pentru totdeauna, Penélope 17 Cuvintele Penélopei Ayala, citite și recitite În acea noapte pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
o sarcină, voia să fie apreciat pentru rapiditatea și eficiența în serviciile pe care trebuia să le presteze, cu timpul și cu experiența, cine știe, cândva avea să vină ziua în care să prezideze și el o comisie de votare, aspirații mai înalte decât aceasta zburaseră pe cerul providenței și nimeni nu se mai mira. Când se întoarse în sală, președintele, pe jumătate necăjit, pe jumătate amuzat, exclamă, Omule, nu era nevoie să vă udați în halul ăsta, Nu are importanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ieșit din comun. — Bine, dar dacă voia să se facă artist plastic, de ce n-a spus-o? întrebă în cele din urmă dna Strickland. Cred că aș fi fost ultima persoană care să nu se arate înțelegătoare față de... față de asemenea aspirații. Dna MacAndrew strânse din buze. Îmi închipui că niciodată nu privise cu ochi buni atracția și înclinația surorii ei față de persoanele care cultivau artele. Ea vorbea cu dispreț batjocoritor despre cultură - cuvânt pe care-l pronunța pompos. Dna Strickland continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
timp, eliberat din legături, Fabio dal Pozzo se prăbușise la pământ. În sufletul poetului, repulsia față de acea scenă se contopea cu tristețea de a fi văzut atât de Înjosită practicarea justiției, care ar fi trebuit să fie cea mai Înaltă aspirație a oricărei comunități umane și cea dintâi preocupare a oricărei guvernări. Ce sens avea o mărturisire smulsă cu fierul și cu focul, dacă nu evidenta incapacitate a anchetatorului de a ajunge la adevăr prin intermediul logicii și al faptelor incontestabile? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu două fețe. Dar nu e vorba de un idol păgân... - Dar ce este, atunci, un simbol care, cu Înfățișarea lui, pervertește armonia exactă a Creației? Ce poate fi sfânt În una ca asta? - Pacea, messer Durante. Cea mai Înaltă aspirație a spiritelor drepte, pe care și domnia ta ai celebrat-o În scrierile dumitale. Acele două fețe, care Împreună contemplă Întregul orizont, sunt simbolul unui acord suprem Încheiat pe pământurile care au văzut nașterea lui Cristos. - Acea Pactio secreta... Dar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vedetă, trăia cu bucurie în spațiul lui, nu l-am auzit bârfind sau spunând răutăți despre unii sau alții. Nenea Mircea Cojan și-a cheltuit energia pozitivă cu noi, colegii lui mai tineri, cu care a trăit pasiunile, durerile și aspirațiile, iar când venea vremea premierelor, când noi ne aflam în lumina reflectoarelor gloriei, zâmbea cu drag și cu bucuria că, dacă vreunul dintre noi dădea semne că este un caracter, putea să fie și el mândru, căci, într-o oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Apoi Rainer explică ce înseamnă liberul arbitru cu care e înzestrat omul. Sophie spune că intelectualul pune mare preț pe liberul arbitru, chiar și atunci când n‑are ce mânca. Rainer spune: Eu sunt intelectualul despre care vorbești. Sophie spune că aspirația spre calitatea de intelectual sfârșește cu preluarea ideologiei intelectualului. Brusc, orice problematică dobândește o importanță exagerată, ce rezultă din eliberarea de producția materială. Astfel ia naștere o lume deformată, care se apără împotriva tuturor. Rainer îi explică lui Hans că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
acest statut. Rahat. Rahat. Din partea ei, Sophie n‑are decât să crape. Sophie simte ceva și se încruntă. Rainer o întreabă pe Sophie dacă nu‑i de părere că, dintre ei toți, Hans ar trebui să aibă cea mai mare aspirație către neobișnuit, din moment ce el e cel mai obișnuit în gândire dintre toți. Nu crezi? Anna spune că fiecare propoziție pe care‑o scoate Hans ar mai fi putut fi rostită de oricine altcineva de cel puțin o mie de ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
muzicală a Annei suferă și pretinde mai mult exercițiu din partea viorii. Astăzi nu se muncește, ci se cântă de plăcere. De la distanță, inima de mamă a doamnei Witkowski e alături de Anna care îi împlinește, în sfârșit, visele de fată și aspirațiile ei către cultură și artă, adică ce n‑a reușit ea însăși să realizeze măritându‑se cu ofițerul ăsta grosolan, care cu mâinile a ucis și cu mintea a savurat crima. Patru ani de lecții de pian nu înseamnă nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
unul de altul la liceu și nu se mai pot despărți toată viața. Înțelegi ce vreau să spun? — Da. — Se spune că bărbații implicați din tinerețe Într-o relație de dragoste reciprocă nu reușesc În viață. Asta pentru că Își pierd aspirațiile, nu-și mai doresc nimic altceva. Dacă ai lângă tine o femeie frumoasă, care ascultă cu atenție tot ce spui, gata, s-a dus viața ta. Exact cum se Întâmplă și cu ecstasy, cocaina, somniferele, banii. Cu Keiko lucrurile Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
înghiți, a ingurgita, operații care evocă digestia și defecația, supunerea față de necesitățile naturale. Nasul este organul fundamental pentru fiarele care vânează, ucid și mănâncă. El amintește, de asemenea, de poziția patrupedă, cu botul aproape de pământ, cu nările larg deschise, de aspirația gâfâită a unui manifer care caută urma altui animal: pentru a se feri de el, pentru a se apăra ori pentru a-l ataca. Pe potecile năpădite de iarbă, unde ochiul nu se descurcă bine, mirosul nu înșală: urme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
remediu să cuprindă întreaga bogăție a gândirii lui Epicur... Contractul hedonist împiedică debordarea efectelor ignoranței și ale lipsei de înțelepciune a semenilor asupra liniștii înțeleptului. A trăi ca un filosof într-o lume care ignoră sau își bate joc de aspirația la înțelepciune a unora presupune un mod de întrebuințare a relației cu semenii. După dietetica dorințelor, această aritmetică a plăcerilor fondează posibilitatea încarnată, concretă, a unei existențe plasate sub semnul lui Epicur. Când se susține că acesta își îndemna discipolii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
filosofia lui Epicur la Roma. Poate că făceau parte din grupul de filosofi expulzați din capitala italiană în 173 î. Hr. pentru că autoritățile considerau că elogiul filosofic adus de ei plăcerii corupea tineretul și celebra moliciunea, o virtute situată la antipozii aspirațiilor societății romane în această perioadă... în bazinul mediteranean, epicurismul se bucură de un real succes. Philodemos vine din Gadara, un oraș din Siria, unde vede lumina zilei în 110 î. Hr. Maestrul său, Zenon din Sidon, îi inculcă principiile epicuriene la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
am bucurat de succesele lor, am suferit eșecurile lor, le-am cunoscut prietenele, planurile, am fost și noi entuziaști, timizi, vigilenți, am luat și noi Cuvântul și l-am transformat în substantiv comun. Și chiar dacă, din motivele cunoscute (diametru mic, aspirație mare), orizontul Planetei Mediocrilor este mai apropiat, mai îngust decât cel pământean, nu o dată ne-am imaginat, împreună cu personajele noastre, că el este la nivelul întregii Terra. Considerația arătată lumii pe care o părăsim din motive tehnice se răsfrânge implicit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
puternice. Nimic nu se împotrivește ca aceste emoțiuni de ordin pur intelectual să îmbrace haina poeziei... Deși om de știință, nu găsim atât la d. Barbu o emoție de ordin științific cât mai ales o emoție exprimată prin elemente cosmice. Aspirația, tendința ascensiunii, de pildă, se traduc prin o serie de transpuneri de ordin cosmic ă...îsau prin dorința munților de a se înfrăți cu "vasta strălucire" ă...îsau prin spasmul copacului de a sorbi opalul de sus ă...î. Departe
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
conștiinței, chiar de extaziere. Și-acest imbold transpare ca un „dor dureros de ieșire din sine”. Zeiască pare-această dorință de libertate din templul stabilității. Ființa aspiră spre culmile depărtărilor „care n-au chip și nume”, spre-acele trepte ale Inuabilului, aspirație (în)spre-acel „nimb” al nemuririi (Mihai Eminescu), al Divinului. „Când deschid piatra /cu flacăra privirilor / Pământul-mi spune alergând: / < Până și în aceste /mari depărtări /de culoarea amurgului /sufletul tău exilat /miroase-a stele!>(Sufletul exilat) În vizionarul negulescian, narația
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
bucovinean, Baia. Băietanilor aceștia de 19 ani nu le venise ordinul de chemare la oaste, dar zilele împlinirii sorocului erau numărate. În vreme de pace recruții așteptau ordinul de încorporare ca pe însurătoare, căci serviciul militar era condiția preliminară în aspirația spre împlinire personală și socială. Acum însă, în condiții de razboi, era în firea omului să nu-și dorească să cocheteze cu moartea în tranșee, acolo unde “doamna” cu unealta cositorului e pe teritoriul ei suveran. Și totuși, în inimile
ACTUL DE LA 23 AUGUST 1944 ŞI...VOLUNTARII DIN CIOHORĂNI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364350_a_365679]
-
celcare răspunde de anotimpul iarnă. Pe cotropitorul nedisimulat, în carne și oase, avea să-l înfrunte, și în numele nefericitului său tovarăș de armă, Constantin Hogaș, consăteanul alături de care Grigore nutrise o împlinire rămasă, ca o fatalitate, încă în stadiul de aspirație. Constantin Hogaș și-a făcut datoria ostășească pe Frontul de Răsărit, hrănindu-și curajul și forța în luptă cu speranță și cu mândria că, dacă se va întâmpla asta, va fi pus și el brațul la salvarea fraților de neam
ACTUL DE LA 23 AUGUST 1944 ŞI...VOLUNTARII DIN CIOHORĂNI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364350_a_365679]