1,838 matches
-
sau Cometa lui Encke (desemnată oficial 2P/Encke) este o cometă periodică care a fost descoperită la data de 17 ianuarie 1786 de astronomul francez Pierre Méchain la Paris. Ea poartă numele astronomului german Johann Franz Encke care i-a determinat periodicitatea. Cum indică denumirea sa oficială, "cometa Encke" este cea de-a doua cometă periodică descoperită după cometa lui Halley (1P/Halley). Ea
Cometa Encke () [Corola-website/Science/325984_a_327313]
-
sau Cometa lui Encke (desemnată oficial 2P/Encke) este o cometă periodică care a fost descoperită la data de 17 ianuarie 1786 de astronomul francez Pierre Méchain la Paris. Ea poartă numele astronomului german Johann Franz Encke care i-a determinat periodicitatea. Cum indică denumirea sa oficială, "cometa Encke" este cea de-a doua cometă periodică descoperită după cometa lui Halley (1P/Halley). Ea este cea care posedă cea mai scurtă perioadă: 3
Cometa Encke () [Corola-website/Science/325984_a_327313]
-
că era vorba de un singur și același obiect cosmic. În 1819 Encke și-a publicat lucrările în revista "Correspondance Astronomique" și a prezis corect revenirea cometei în 1822. Cometa a fost reperată la data de 2 iunie 1822 de astronomul australian Charles Rümker, și conform calculelor lui Encke, a trecut la periheliu la 24 mai. De atunci, "Cometa lui Encke" a fost observată la fiecare revenire a sa în apropierea Soarelui, cu excepția anului 1944. Trecerile cometei la "periheliu" în 1789
Cometa Encke () [Corola-website/Science/325984_a_327313]
-
1802, 1809, 1812, 1815, când periodicitatea sa nu fusese încă demonstrată, nu au fost observate. Se crede că această cometă este originea multor ploi de meteoroizi din constelația Taurului: "Bêta Tauride" (în iunie), "Tauride" și "S Tauride" (în noiembrie). Potrivit astronomului slovac Ľubor Kresák, evenimentul de la Tunguska, survenit la 30 iunie 1908, ar putea fi fost provocat de un fragment al "cometei Encke". Jozef Klačka crede că Tauridele și cometa Encke sunt resturi ale unei comete mult mai masive, care s-
Cometa Encke () [Corola-website/Science/325984_a_327313]
-
(n. 1618 - d. 3 ianuarie 1641), scris uneori Jeremiah Horrox (versiune latinizată utilizată de el în registrul Emmanuel College și în manuscrisele latinești), a fost un astronom englez care a fost prima persoană care a prezis, și una dintre cele doar două care au observat și au consemnat tranzitul lui Venus din 1639. Horrocks s-a născut la Lower Lodge, în Toxteth Park, Liverpool, Merseyside. Tatăl său
Jeremiah Horrocks () [Corola-website/Science/324410_a_325739]
-
trage numele de la el. În 1859, o măsuță de marmură și un vitraliu care îl comemorează pe el au fost instalate în biserica parohială Sf. Mihail din Much Hoole. De asemenea, Horrocks Avenue, din Garston, Liverpool, este numită în cinstea astronomului.
Jeremiah Horrocks () [Corola-website/Science/324410_a_325739]
-
privind numărul de frați ai lui Moriarty și care dintre ei se numește James, ceea ce a produs mult amuzament fanilor lui Sherlock Holmes în anii de după publicarea acelor povestiri. În afară de liderul criminal Adam Worth, au existat multe speculații în rândul astronomilor și fanilor lui Sherlock Holmes că Doyle și-a inspirat personajul ficțional Moriarty din astronomul american Simon Newcomb. Newcomb a fost stimat ca un geniu multitalentat, cu o măiestrie deosebită în matematică și el a devenit celebru pe plan internațional
Profesorul Moriarty () [Corola-website/Science/324472_a_325801]
-
a produs mult amuzament fanilor lui Sherlock Holmes în anii de după publicarea acelor povestiri. În afară de liderul criminal Adam Worth, au existat multe speculații în rândul astronomilor și fanilor lui Sherlock Holmes că Doyle și-a inspirat personajul ficțional Moriarty din astronomul american Simon Newcomb. Newcomb a fost stimat ca un geniu multitalentat, cu o măiestrie deosebită în matematică și el a devenit celebru pe plan internațional în anii anteriori publicării povestirilor lui Doyle. Mai clar, Newcomb și-a câștigat o reputație
Profesorul Moriarty () [Corola-website/Science/324472_a_325801]
-
Carl Friedrich Gauss a scris un tratat cu privire la dinamica unui asteroid (1 Ceres). Cu toate acestea, s-a înțeles imediat și metoda sa este folosită și astăzi (vezi metoda lui Gauss). Cu două decenii înainte de scrierea lui Arthur Conan Doyle, astronomul dinamic american Simon Newcomb a publicat o serie de cărți în care analiza mișcarea planetelor în cadrul sistemului solar. Dușmănosul notoriu profesor Newcomb ar fi putut să fie o sursă de inspirație pentru profesorul Moriarty. Un exemplu de matematici care nu
The Dynamics of an Asteroid () [Corola-website/Science/324499_a_325828]
-
de atașament față de entități, totuși aceste întâlniri merită să fie studiate cu atenție." El neagă zvonul că Vaticanul cercetează raportele privind întâlnirile cu extratereștrii din misiunile sale diplomatice din diferite țări. Opiniile lui Balducci au fost întărite în 2008, când astronomul-șef al Vaticanului, José Gabriel Funes, a discutat cu presa, de asemenea, despre posibilitatea existenței vieții extraterestre.
Corrado Balducci () [Corola-website/Science/326907_a_328236]
-
de secol, asteroidul s-a apropiat de Terra la 8 decembrie 1992, la o distanță de de kilometri, apoi la data de 29 decembrie 2004, la , apoi la 9 noiembrie 2008, la de kilometri (0,0503 u.a., pentru precizie). Astronomii au prevăzut că apropierea de la 12 decembrie 2012 va fi la o distanță de 0,046 UA. Cu o magnitudine de 10,7 asteroidul nu ar fi putut fi vizibil cu ochiul liber, însă obsevatorii experimentați l-ar fi observat
4179 Toutatis () [Corola-website/Science/326943_a_328272]
-
romanele science-fiction se întâlnesc atât de des, este pentru omenire mult prea devreme, dificultățile unei astfel de călătorii fiind încă de neînvins, cauza principală fiind distanțele copleșitoare dintre Pământ și alte planete (exoplanete), precum și timpul necesar, corespunzător distanței. În locul acestora, astronomii cercetează deja bolta cerească cu ajutorul radiotelescoapelor, sperând ca într-o bună zi să recepționeze semnale de la o civilizație de pe vreo planetă îndepărtată, de undeva din Univers. Această speranță impune ca civilizația îndepărtată să dispună la rândul ei de sisteme de
Search for Extra-Terrestrial Intelligence () [Corola-website/Science/326430_a_327759]
-
Levi ben Gershon (în ebraică, לוי בן גרשון, n. 1288 - d. 1344), cunoscut sub numele latinizat , Gershonide sau s, precum si RaLBaG (Rabi Levi ben Gershon), a fost un filozof, Talmudist, matematician, medic, astronom și astrolog evreu. A fost unul dintre reprezentanții de seamă ai filozofiei ebraice medievale. Potrivit Colettei Sirat, « el este deseori considerat ca cel mai mare filosof evreu după Maimonide ». S-a născut (1288) la Bagnols-sur-Cèze în Provența, de aceea a
Gersonide () [Corola-website/Science/326515_a_327844]
-
sistemul solar, s-a renunțat la idee. În 2006, ar fi dus la adăugarea a doar trei planete (Ceres, Eris și Makemake) și la reclasificarea lui (Pluton). Definiția a fost una controversată și a fost susținută și criticată de diferiți astronomi, dar a rămas folosită. Conform definiției, există opt planete și cinci planete pitice cunoscute în sistemul solar. Definiția face distincția între planete și corpuri mai mici și nu are sens în afara sistemului solar, unde corpurile mai mici nu au fost
Definiția planetelor conform UAI () [Corola-website/Science/323538_a_324867]
-
mici nu au fost încă descoperite. exoplanetele sunt acoperite separat de o propunere de îndrumare din 2003 pentru definiția planetelor, care face distincția intre ele și stele pitice, care sunt mai mari. Înaintea descoperirilor de la începutul secolului al XXI-lea, astronomii nu aveau nevoie să definească formal noțiunea de planetă. Odată cu descoperirea lui Pluton în 1930, astronomii au considerat că sistemul solar are nouă planete, pe lângă mii de corpuri mai mici, cum ar fi asteroizii sau cometele. S-a crezut la
Definiția planetelor conform UAI () [Corola-website/Science/323538_a_324867]
-
2003 pentru definiția planetelor, care face distincția intre ele și stele pitice, care sunt mai mari. Înaintea descoperirilor de la începutul secolului al XXI-lea, astronomii nu aveau nevoie să definească formal noțiunea de planetă. Odată cu descoperirea lui Pluton în 1930, astronomii au considerat că sistemul solar are nouă planete, pe lângă mii de corpuri mai mici, cum ar fi asteroizii sau cometele. S-a crezut la început că Pluton este mai mare decât Mercur. În 1978, descoperirea lui Charon, satelitul lui Pluton
Definiția planetelor conform UAI () [Corola-website/Science/323538_a_324867]
-
de corpuri mai mici, cum ar fi asteroizii sau cometele. S-a crezut la început că Pluton este mai mare decât Mercur. În 1978, descoperirea lui Charon, satelitul lui Pluton, a schimbat radical situația. Măsurând perioada orbitală a lui Charon, astronomii au putut calcula pentru prima oară cu precizie masa lui Pluton, și au constatat că este mult mai mică decât se credea. Masa lui Pluton este de circa douăzeci și cinci de ori mai mică decât cea a lui Mercur, ea fiind
Definiția planetelor conform UAI () [Corola-website/Science/323538_a_324867]
-
de ori mai mică decât cea a lui Mercur, ea fiind de departe cea mai mică planetă, mai mică chiar decât Luna, deși era încă de zece ori mai masivă decât cel mai mare asteroid cunoscut, Ceres. În anii 1990, astronomii au început să găsească alte obiecte cel puțin la fel de îndepărtate ca Pluton, denumite acum obiecte din centura Kuiper. Multe dintre ele aveau unele caracteristici orbitale similare cu ale lui Pluton și au fost denumite plutini. Pluton a început să fie
Definiția planetelor conform UAI () [Corola-website/Science/323538_a_324867]
-
acum obiecte din centura Kuiper. Multe dintre ele aveau unele caracteristici orbitale similare cu ale lui Pluton și au fost denumite plutini. Pluton a început să fie considerat cel mai mare membru al unei noi clase de obiecte, iar unii astronomi au început să nu-l mai numească planetă. Orbita excentrică și înclinată a lui Pluton, deși foarte neobișnuită pentru o planetă din sistemul solar, se încadrează bine în categoria obiectelor din centura Kuiper. Proaspăt renovatul Hayden Planetarium din New York City
Definiția planetelor conform UAI () [Corola-website/Science/323538_a_324867]
-
Space în 2000. Începând cu anul 2000, odată cu descoperirea a încă trei copuri (Quaoar, Sedna și Eris), toate comparabile cu Pluton în ce privește dimensiunea și orbita, s-a ajuns la concluzia că fie toate trebuie denumite planete, fie Pluton trebuie reclasificat. Astronomii știau și că se vor descoperi și alte obiecte de dimensiunile lui Pluton, și că numărul planetelor va începe rapid să crească. A apărut pe tapet și problema clasificării planetelor din alte sisteme solare. În 2006, chestiunea a revenit pe
Definiția planetelor conform UAI () [Corola-website/Science/323538_a_324867]
-
puțin mai mare ca Pluton, deci s-a ajuns la concluzia că și el merită la fel de mult statutul de „planetă”. O controversă astronomică similară a avut loc în secolul al XIX-lea, odată cu descoperirea lui Ceres la 1 ianuarie 1801. Astronomii au declarat imediat că micul obiect este „planeta lipsă” dintre Marte și Jupiter. După patru ani însă, descoperirea a încă două obiecte cu dimensiuni și orbite comparabile a pus această idee la îndoială. În 1851, numărul „planetelor” ajunsese la 23
Definiția planetelor conform UAI () [Corola-website/Science/323538_a_324867]
-
ani însă, descoperirea a încă două obiecte cu dimensiuni și orbite comparabile a pus această idee la îndoială. În 1851, numărul „planetelor” ajunsese la 23, și a fost clar că se vor mai descoperi sute de alte asemenea corpuri cerești. Astronomii au început să le catalogheze separat și să le numească „asteroizi” în loc de „planete”. Întrucât rareori se descoperă o nouă planetă, UAI nu avea instrumentele de definiție și denumire a lor. După descoperirea lui Sedna, în 2005 s-a înființat o
Definiția planetelor conform UAI () [Corola-website/Science/323538_a_324867]
-
și să le numească „asteroizi” în loc de „planete”. Întrucât rareori se descoperă o nouă planetă, UAI nu avea instrumentele de definiție și denumire a lor. După descoperirea lui Sedna, în 2005 s-a înființat o comisie de 19 membri, prezidată de astronomul britanic Iwan Williams, pentru a elabora o definiție pentru noțiunea de planetă. Ea a propus trei variante de definiție: O altă comisie, prezidată de un istoric al astronomiei, Owen Gingerich, istoric și astronom emerit la Universitatea Harvard membru al comisiei
Definiția planetelor conform UAI () [Corola-website/Science/323538_a_324867]
-
o comisie de 19 membri, prezidată de astronomul britanic Iwan Williams, pentru a elabora o definiție pentru noțiunea de planetă. Ea a propus trei variante de definiție: O altă comisie, prezidată de un istoric al astronomiei, Owen Gingerich, istoric și astronom emerit la Universitatea Harvard membru al comisiei care a genera prima definiție, și formată din cinci oameni de știință și scriitorul științific Dava Sobel, a fost înființată pentru a elabora o propunere fermă. UAI a făcut publică propunerea inițială 16
Definiția planetelor conform UAI () [Corola-website/Science/323538_a_324867]
-
hidrostatic la dimensiuni mult mai mici, posibil undeva între 200 și 400 km diametru. Totul depinde de rigiditatea materialului din care sunt ele constituite, care la rândul său este influențat de temperatura internă. Propunerea de definiție a găsit susținere printre astronomi întrucât făcea uz de un factor fizic calitativ (forma obiectului) ca element definitoriu. Alte definiții potențiale depindeau de o cantitate limitatoare (ca de exemplu, dimensiune minimă sau înclinație orbitală minimă) gândită pentru Sistemul Solar. Conform membrilor comisiei UAI, această definiție
Definiția planetelor conform UAI () [Corola-website/Science/323538_a_324867]