79,258 matches
-
în tragic tulburarea vremilor și a oamenilor. Constatând "inflația nevrotică a comentariului", eseistul care a îmbrăcat haina gazetarului încearcă să străpungă cortina mediatică, interfața sclipitoare dintre lumea reală și imaginea ei refăcută, pentru a ajunge la sensul primar al întâmplărilor. Atenția e distributivă, iar mișcarea obiectivului, circulară, panoramând o realitate ieșită din cămașa de forță a comunismului. Dacă lumea românească pare - și este - după 1989 scăpată dintr-un ospiciu-închisoare, atunci ea și-a găsit în Andrei Pleșu observatorul și comentatorul
Colecționarul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10573_a_11898]
-
de admiratorul lui contemporan, în contexte predominant pozitive. Cu una sau două excepții (visul lui Trahanache, bunăoară, interpretat ca un coșmar al legalismului asbolut, al soțietății cu prințipuri), opera magistrului este tonifiantă pentru cel ce a citit-o cu mare atenție, folosind-o acum ca pe o oglindă ideală pentru ambițiile și defectele noastre. Procedura e recunoscută, onest, și recomandată în debutul tabletei Patrioți, retori și lichele: Ne aflăm dinaintea unui caz tipic în care opera e mai amplă decât realul
Colecționarul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10573_a_11898]
-
fr. dissertation, dissident - dar désinence, cu șzț). De fapt, acestea sînt frecvent pronunțate cu z; diferența fonetică dintre s și z fiind însă extrem de mică (o pură distincție de sonoritate), variațiile în rostire nu sînt supărătoare; în scris, ele atrag atenția considerabil mai mult. E interesant că tendința de sonorizare a lui s între două vocale pare să existe în româna actuală, dar ea nu funcționează automat și constrîngător. De pildă, în disertație, s este pronunțat de mulți z, lucru care
Concluziv by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10621_a_11946]
-
Dällenbach, a unor metatexte denotative și conotative (ultimele fiind de fapt ceea ce se cheamă îndeobște mises en abymes), textul autoficțional, care are în centrul narațiunii, ca și al discursului, propria sursă de enunțare, se prezintă ca un metatext denotativ intermitent, atenția enunțătorului-narator fiind centrată asupra sieși, atît ca eu psihologic, cît mai ales ca sursă discursivă, și asupra discursului care, atîta vreme cît se produce, îi confirmă existența în act. Dacă autoficțiunea mizează pe o estetică a autenticității, aceasta se manifestă
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
în chiar voința de epicizare a scriiturii. Autoficțiunea are nu numai nerv și ritm, dar are, obligatoriu, poveste; ea spune povestea celui care vorbește/scrie atîta vreme cît acesta - eul - este subiect al vorbirii/scrierii. Astfel i se atrage cititorului atenția asupra mizei primordiale a autoficțiunii: cea identitară. De ce era nevoie de o nouă literatură, zgomotoasă, țipătoare, cînd aveam o mulțime de forme de literatură personală, de la confesiune, trecînd prin eseu, la roman? Tocmai pentru a deveni "audibil măcar pentru sine
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
reprobabilă a început să dea de gîndit. În realitate, citind articolul, se vede prea bine că autorul nu are decît lucruri bune de spus despre atmoasfera de emulație culturală din incinta Casei Lovinescu. Și atunci de ce nevoia de a atrage atenția cititorului printr-o tactică inversă a titlurilor ambigue? Se pare că tocmai din simplul motiv, acela de a atrage atenția. Cum procedeul, atît de ieftin și de uzat moral, va ajunge prin a-i micșora lui Alexandru Matei credibilitatea, îl
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10610_a_11935]
-
lucruri bune de spus despre atmoasfera de emulație culturală din incinta Casei Lovinescu. Și atunci de ce nevoia de a atrage atenția cititorului printr-o tactică inversă a titlurilor ambigue? Se pare că tocmai din simplul motiv, acela de a atrage atenția. Cum procedeul, atît de ieftin și de uzat moral, va ajunge prin a-i micșora lui Alexandru Matei credibilitatea, îl îndemnăm să renunțe la el. Îi mai amintim și titlul din numărul de acum două săptămîni, în care se anunța
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10610_a_11935]
-
două organizații misticoide, una care vrea să păstreze spița cristică în funcțiune (1), cealaltă care vrea s-o decimeze (2) pentru ca biserica catolică, rea și uzurpatoare, să-și ducă mai departe traiul netulburată. Așa stînd lucrurile, merită să vă atrag atenția asupra celei mai evidente tîmpenii din film. (1), gardienii moștenitorului cristic sînt singurii care îi pot aduce la cunoștință acestuia adevărata sa descendență, că doar n-are documente de familie care s-o demonstreze. Să precizez și că membrii (2
Nimic de decodat by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10606_a_11931]
-
îndepărtează programatic de modelul liric abstract al generației lui Nichita Stănescu, deschizându-și universul pe orizontală, într-o consistentă și proaspătă imanență. Lumea e la doi pași de noi, pare să ne spună poetul. Este suficient să o privim cu atenție și să mângâiem ușor suprafața lucrurilor, pielea albă a fetelor, foițele subțiri ale cărnii și sufletului, pentru ca totul să înflorească. Iată: "Erai atât de frumoasă!/ Frângeam pentru tine flori largi/ Umplute cu îngeri de-amiază/ Ce raze-ndesau în desagi
Îngerul jongler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10617_a_11942]
-
serios de-a ne întoarce de pe calea greșită, de-a privi în mod mai limpede starea adevărată a țării, de-a judeca în mod mai limpede necesitățile ei". Și cine știe cîte surprize n-am mai putea avea recitind cu atenție filele gazetăriei eminesciene pe care, iată, scurgerea timpului nu le-a ofilit! Din biografia lui I. L. Caragiale, Simona Cioculescu selectează un aspect nevralgic al vieții scriitorului român de ieri ca și al celui de azi: sărăcia. Spectrul neajungerilor materiale a
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
poate isca. Iar imprudențele acestea, oricît de deconcertante și inavuabile ar fi, sfîrșesc prin a ți-l face simpatic pe acest neîmpăcat și antipatic critic al societății de peste ocean. Pe scurt, Hurduzeu te irită, tocmai de aceea îl citești cu atenție. Titlul cărții Sclavii fericiți i-a fost inspirat autorului de Aldous Huxley: scriitorul britanic a prevăzut posibilitatea unei lumi în care principala pîrghie de subjugare a ființei umane nu va mai fi frica, ci plăcerea. O lume în care satisfacerea
Religia confortului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10626_a_11951]
-
anevoie de acord, în reprezentările pe care ni le facem despre oameni, fenomene și evenimente, asupra a ceea ce înseamnă concret "esențialul" și "accesoriul". Încă două cuvinte. Deși studiul meu are ca obiect interpretarea în toată varietatea aplicărilor ei, acord o atenție prioritară interpretării literare. În acest sens, continui, dar operînd schimbări de macaz și completări necesare, ceea ce am schițat în ultimul capitol al Introducerii în teoria lecturii. E ciudat, dar cu cît anii trec, cu cît sînt mai acaparat de Internet
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
a unui autor care privilegiază excesul, dar nu batjocorește logica. Imensele nedreptăți, acuzațiile enorme, retorica perfect manevrată a ironiei mușcătoare sunt subsumate întotdeauna unei idei de bun simț. Disprețul față de politicieni e nota comună a acestor scrieri, după cum excesul de atenție pentru confrații din mediul cultural arată că respectul autorului pentru această zonă nu s-a ofilit deloc. Cred că "tabletele" adunate în acest volum trebuie citite, înainte de orice, ca literatură pură. Personajele, e drept, sunt reale. Dar ele sunt distribuite
Noi, pro-dorintudoranienii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10612_a_11937]
-
de publicistică din 1998 -, ele își păstrează prospețimea și valoarea mult după ce personajele care le-au prilejuit ne-au ieșit din memorie. Sunt pe deplin încredințat că același lucru se va întâmpla după ce întâmplătoarele vedete ale zilei, care au captat atenția lui Dorin Tudoran, vor fi devenit simple note de subsol ale istoriei. Într-un fel, ele ar trebui să-i fie recunoscătoare - de la Dan Voiculescu la nenumărații Becali - pentru simplul fapt de a-și fi vazut numele caligrafiat de acest
Noi, pro-dorintudoranienii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10612_a_11937]
-
oiu are reputația unui clasic al genului și mulți își închipuie că opera sa este foarte întinsă. Or, este limpede că nu prolificitatea este calitatea de căpătâi a scriitorului. De la Galeria cu viță sălbatică încoace, mai toți criticii au atras atenția asupra armoniei construcției, rafinamentului stilistic și forței epice a romanelor lui Constantin Țoiu. Puse cap la cap, cele două constatări sugerează faptul că autorul își elaborează îndelung romanele, lucrează ani de zile la șlefuirea frazelor, până când manuscrisul încredințat tiparului ajunge
Învingători și/sau învinși by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10634_a_11959]
-
cititorii mai vârstnici, prima variantă; pentru cei mai tineri, a doua. Nu doar că un text autentic își înghite contextul real, dar îl și face, până la urmă, de nerecunoscut. Publicului de ultimă generație ar trebui totuși să i se atragă atenția că domnul acela coleric și logoreic, pe care îl vedem mereu la televizor gesticulând și vociferând, întrerupându-l și contrazicându-l pe interlocutor, amestecând probleme grave cu bancuri de toată mâna, făcând glume și rating, domnul acela purtând numele de
Elegii de când era mai tânăr (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10639_a_11964]
-
între timp o dublasem. Vezi bine, trepidam că un motor din toate / încheieturile. / Aveam să constat în curând ce vă să zică „efectul de galben”. (Deh! - Efectul Coandă, Efectul Sorescu, între altele !). Aceeași sursă americană, citată mai înainte, a atras atenția ca pictorul „nu a fost nebun, nici alcoolic, cum s-a presupus până acum”. Comparatistul Virgil Dumitrescu stăruie, în timp și în spațiu, asupra diferitelor maladii pe care le-au încorporat doar... geniile. Documentarea făcută de poet este de tot
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
patru - pe care le știam - cândva soarele este într-un continuu apus - indus - iar luna a disparut a renunțat la identitate - de mult am invatat să-mi smulg cojile de pe rănile în curs de cicatrizare: durerea modulata permanentizata - imi deturnează atenția de la groază - de morisca lumii - de morisca asta a dracului (urmare din numărul trecut) 1001. Formă este fulgerul Iluziei Vieții ce reflectă o frântura din adevărul luminii. 1002. Privirea luminii din noi nu poate fi umbrită decât de roua cuvintelor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
dorea mult să înjghebeze un taraf al familiei: vioară, țambal, chitară; de aceea îi lua cu el pe la nunți și alte petreceri. Prin 1910 moare tatăl. Chiar dacă Marin era cel mai mic - avea doar vreo 14 ani - preia greutățile familiei. Atenție! Porecla de Zavaidoc o primește cam pe la 25 de ani, când deja își înjghebase un taraf, cam în perioada când se află în localul „La Mărită Borțoasa”, perioada de ascensiune a artistului, fiindcă vine în cântecele sale cu acele chiuituri
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
bucuros, cănd îndurerat, cănd umilit, cănd demn, ilustrat cu multă sensibilitate într-un repertoriu variat și bogat în același timp. Iată, de data asta, o familie de mari români de mult uitați pe care am încercat s-o aduc în atenția românilor, judecători drepți ai trecerii în uitare a celor ce-au fost măreți. Fără materialul talentatului scriitor, ziarist Jean Dumitrașcu și al scriitorului-muzicolog Marin Voican-Ghioroiu (cercetător al „fenomenului Zavaidoc”), cărora le mulțumesc, scrierea mea despre Marin Teodorescu Zavaidoc n-ar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
măcar avocat. Ca atare interesul meu față de matematici era practic nul și abia așteptăm să ajung în clasa VII-a literară ca să scap de ea. Pe când învățăm la cel care este astăzi Colegiul Național Samuil Vulcan din Beiuș, am atras atenția unui profesor de matematici, doctorul Ștefan Musta, a doua persoană care mi-a influențat viața. (Am mai vorbit despre el) Legătură a fost întâmplătoare: datorată vieții searbede din acel orășel, evadam din când în când din internatul în care mă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
eterne!”... Nu mai rămâne decât să ne eliberăm gândul de angoasa existențiala și să ne umplem sufletul cu bucuria lecturii. A douăsprezecea carte a poetului Theodor Rapăn nu este o surpriză. După ce, la începuturi, cunoscându-l, poetul Nichita Stănescu mărturisea:,,atenție, aici este uraniu”...sau ,,citind poeziile lui Theodor Rapăn mă întorc și zic poetul s-a nascut român!”, Theodor Rapăn ne-a obișnuit cu o anume periodicitate a apariției cărților sale. Între cele peste 3000 de pagini publicate, ,,Evanghelia inimii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
necesar de alimente și de valori personale. Cei care au mijloace auto personale, vor primi benzină necesară din localitățile învecinate. Mașina cu difuzoarele date la maximum străbătea străzile orașului, repetând într-una același anunț. În primul moment, oamenii ascultau cu atenție apoi dispăreau brusc de pe strada sau din cadrul ferestrelor. Odată cu trecerea mașinii locurile se goleau. Câteva clipe, o tăcere de moarte se lasă peste orașul amenințat de cataclism. Apoi reîncepură zgomotele. O mamă chemându-și copilul, un zgomot de ușă trântita
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
totul în joc reflexiv de proiecții de umbre chinezești. „Vânătoare cu soim” e cartea unor exerciții de inteligență, a unor salturi în timp, dar și a ieșirii din timp în zona dominată de atotputernica poezie. Ca să ții treaza și prizoniera atenția cititorului e nevoie de multă varietate, mobilitate, inteligență proiectiva. Evenimențialul e doar un punct de plecare, un dat motivațional, fiind când abolit, cănd absorbit, spre a lăsa drum liber doar metaforei: „Viețuiesc precum moneda înnodata în colțul batiștei cu care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
cu flori. Pe aici se plimbă lumea spre seară de-a lungul parcului situat pe marginea mării, unde se află și Cazinoul din Constantă. Prietenii lui Stanley au aflat de venirea lui și îl vizitau mereu. Stanley le-a atras atenția că deși vin cu soțiile lor să-i vadă și să joace poker, vor deveni suspecți și s-ar putea să aibă neplăceri. Între timp, si eu sunt angajat, si de acum fac parte din personalul Consulatului Britanic. Doar eu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]