3,106 matches
-
drum și readus într-o stare premergătoare reprezintă o întâmplare adevărată.“ Nu-și amintea autorul, n-avea importanță, exercițiul de memorie îl satisfăcuse. Așadar, dimineața se reia. Nu, se continuă, adică se adeverește. TUTUNGERIE, LAPTE, CROITORIE, Calea Rahovei, Dealul Mitropoliei, Lipscani, Ateneu, Batiște, Vasile Lascăr, pietonul ajunge în Piața Rosetti. La traversare își pipăie, din nou, plicul din buzunarul pantalonilor. Nu, nu se mai întoarce din drum, pare decis să provoace o întâmplare adevărată. Înainte de a împinge poarta metalică, își scoate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
atingă acel preaplin al oboselii care să-i vindece disperarea. În stradă, regăsea zurba. Serii himerice, degajări accelerate de magneziu,. O ceață fumurie și roz, perforată de țiuitul antenelor. Intr-un amurg bizar, cind primăvara era iarna, se afla în fața Ateneului. Femeia venea pe trotuarul opus, dinspre Palat. O văzuse de departe, apropiindu-se. Purta cizme înalte, mult peste genunchi, pantalonii de catifea brună. Jacheta de vulpe roșie, trupul firav. A traversat strada, a intrat pe alee. Chipul avea o paloare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
capela lui Bach, învață seninătatea. Doctorul se grăbea, într-adevăr, urcase scările, dispăruse sub bolțile amurgului. Încruntat, auzi! Conu’ Fănică Olaru și tonicul Toni Marga proclamă seninătatea. „Fii atent... strigase Marga, la despărțire, întorcându-se de pe treapta de sus a Ateneului. Odată rostite, minciunile se răzbună. Se adeveresc. Devin realitate. Realitatea, adevărul ultim.“ Realitatea nu-i adevărul ultim, doctore, bombănea pacientul, rămas pe una din băncile din fața Ateneului. Conjunctura numită realitate poate fi negată, iar așteptarea nu e neapărat minciună, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Fii atent... strigase Marga, la despărțire, întorcându-se de pe treapta de sus a Ateneului. Odată rostite, minciunile se răzbună. Se adeveresc. Devin realitate. Realitatea, adevărul ultim.“ Realitatea nu-i adevărul ultim, doctore, bombănea pacientul, rămas pe una din băncile din fața Ateneului. Conjunctura numită realitate poate fi negată, iar așteptarea nu e neapărat minciună, nici iluzia nu e, nici rezistența, nici adevărul, nici, nici... Și-a strâns, într-un târziu, gulerul gros al hainei. Din nou, se afla departe, în iarnă. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lui Jerry Springer, avea ciorapi în dulap mai în vârstă decât intervievatoarea lui, răspunse cu un hohot strașnic: păi bine, domnișoară, dumneavoastră nu ați râde dacă ați mânca șapteșpe ani numai „arpacaș sincer”? Venind înspre Piață pe o străduță din spatele Ateneului, nu mică mi-a fost mirarea să dau peste un ocean de lume. Nu puteai arunca un ac. Sicriul Seniorului era depus în fața Muzeului Național de Artă, chiar în mijlocul valurilor umane. De la o fereastră a fostului palat regal, fantoma lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Or, la lipsa de solidaritate de care a avut parte în comunism și după, a răspunde cu un mesaj de solidaritate festivă cu poporul român și brava sa armată anti-comunistă ar fi fost mai degrabă grotesc decît angelic. Mesajul de la Ateneul Român s-a rezumat însă la a nega existența unei astfel de „armate” : în România nu a existat rezistență anti comunistă ! Veni, vidi, dixit. Sec, fără menajamente și fără nuanțe. La întrebarea pusă cu sufletul la gură „a fost sau
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
aruncă în plasa ruptă mingea de piele. Bucureștiul răsunând de cântece mobilizatoare: "Marinică drăgălașul / Marinică zis codașul" sau celebrele "Macarale / Râd în soare argintii / Macarale / în zori de zi", dar și nostalgicul "Și-apoi de mână tu și eu / De la Ateneu / înspre Miorița s-o pornim", Bucureștiul lui Trio Do-Re-Mi, al Mielului turbat, al Dragostei la zero grade, al lui Ciubotărașu și Giugaru și Silviei Popovici. Bucureștiul studiilor la seral... Ne înălțam în viteză, și orașul devenea tot mai restrâns și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
intimitate. Locatarii blocului se familiarizaseră și ei cu silueta suplă a arhitectului care tot dădea târcoale Daciei sale. Purta veșnic aceiași pantaloni scurți făcuți din niște blugi retezați, veșnic aceeași bluză cu imprimeuri care înfățișau, dacă te uitai mai bine, Ateneul român, având în față statuia lui Eminescu. Era un tânăr destul de insignifiant ca înfățișare: figură tipică de român carpatin, cum ar fi spus cineva. Brun, cu fălcile părând mereu nerase, cu mușchii masticatori proeminenți de parcă ar fi înjurat mereu printre
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și comerțul cu videocasete cuprindeau pe trei sferturi concerte ale lui Emil Popescu. Momentul crucial pentru instaurarea melocrației arhitectului a trecut neobservat de către opinia publică. El se petrecu în seara în care saxofonistul, întorcîndu-se acasă de la o conferință ținută la Ateneul cel nou, o găsi pe Elena, acum ceva mai planturoasă și mai cenușie, ascultând în transă muzica fostului ei soț. O veche convenție făcea ca ei să nu vorbească niciodată despre acesta și să nu-i dea mai multă atenție
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Random House Mondadori, 2009), Ungaria (Európa, 2010), SUA (Northwestern University Press, 2011), Turcia (Yapi Kredi Kültür, 2011), Italia (Atmosphere Libri, 2012), Polonia (WAB, 2012), Portugalia (Dom Quixote, 2012) * întâlnirea (Polirom, 2003, 2007, 2008, 2013). Premiul Ziarului de Iași, Premiul revistei Ateneu Tradus în Bulgaria (Panorama), Ungaria (Palamart), Italia (Nottetempo, 2010) * Provizorat (Polirom, 2010, 2011, 2013). Premiul revistei Observator Cultural. Nominalizat pentru Cartea Anului și Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor din România. Bestseller la Salon du Livre, Paris, 2013 Tradus în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
focul, poate mă mușcase vreun câine, lucruri de bunăseamă mai importante, dar de care, ciudat, nu-mi aduc aminte deloc. Tot așa îmi amintesc perfect ce mi s-a întîmplat în ziua aceea de februarie. Mă întorceam de la universitate. În dreptul Ateneului mă opri o bătrână mică și uscată, care-mi ceru de pomană. Îmi plăcea să dau de milă, căci asta îmi măgulea amorul propriu. Am scos doi lei și i-am întins cerșetoarei. Țin minte și banii mărunți pe care
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
bătrânei un leu, pe care îl și găsisem, dar numaidecât m-am răz-gîndit, hotărând să dublez pomana. Am căutat celălalt leu care se ascunsese printre celelalte monede și lucrul acesta m-a enervat puțin. Apoi am luat-o pe strada Ateneului și de-acolo, pe Corăbiei, în jos. Acum când scriu, revăd tot drumul parcurs ca și cum aș fi spectatorul propriului meu film. Mi se înșiruiesc casele de pe atunci (una, colț cu Franklin, era în construcție) și mai mult decât atât, îmi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Acum țineam un curs liber la facultate în specialitatea docenței (păcat că nu-l frecventau decât prea puțini auditori, în special studentele), lucram la o carte Principiile de bază ale Codului Penal și ceva mai rar conferențiam la Fundație ori Ateneu. La una din aceste conferințe luă parte și Alexa fără s-o fi chemat. (Ce-i drept făceam multă publicitate.) O, dac-ar ști cât m-am bucurat! ― Mihaela n-a venit? ― Nu, n-a putut... Era cam... indispusă. "Cam
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
bătrâni deopotrivă, comportându se în context cultural cu o prospețime receptivă și-o familiaritate aproape religioase. Suita spectacolelor de la Național, Comedie, Odeon și Bulandra, ca și la Metropolis, ACT, Nottara, ori la matineele pentru copii și tineret de la Operă și Ateneu se desfășoară frecvent cu casa închisă. Mai toate concertele simfonice, ca și serile Chopin de la Ateneul Român, au parte de săli pline și public ales, la modul picant dominat de extreme: grupuri de liceeni și studenți, plus grupuri de sexagenari
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Suita spectacolelor de la Național, Comedie, Odeon și Bulandra, ca și la Metropolis, ACT, Nottara, ori la matineele pentru copii și tineret de la Operă și Ateneu se desfășoară frecvent cu casa închisă. Mai toate concertele simfonice, ca și serile Chopin de la Ateneul Român, au parte de săli pline și public ales, la modul picant dominat de extreme: grupuri de liceeni și studenți, plus grupuri de sexagenari și octogenari, care mai de care mai atent, mai participativ, mai seducător încruntat. Nu se termină
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ales că, deși om de vizui nă, conservator și tabietliu, recunosc că mă dau în vânt după experiențe noi, bine provocatoare. Astfel că, luni 27 februarie crt. pe la șapte seara - oarecum vinovat că familia și prietenii mei se nghesuiau la Ateneu ca martori la dialogul dintre Amos Oz și Gabriel Liiceanu -, eu mă holbam la unul dintre noile blocuri de sticlă și aluminiu plombate cu subtilă eficiență pe Bule var dul Aviatorilor, alunecând apoi timid într-un lift silențios, către un
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
gama. Chiar după ce totul era pus pe rost, nu lipseau necazurile: dacă virtuozul X, în trecere prin București, va accepta să cânte la ea, înainte de concertul lui public; dacă muzica lui St. Saens va fi executată mai bine ca la Ateneu; dacă partiția procurată din Debussy era chiar cea executată în sala Erarcl; dacă flautistul care trebuia să înlocuiască pe Rim, bolnav, va putea fi pus la punct. Rim, chiar pe un instrument de rangul al doilea, era un element important
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Vorbea în doi peri, aproape schizo frenic. Amicii mei o priveau hlizin du-se unul la altul. Am ieșit cu ea, căci „nu pot vorbi aici cu tine“. Am luat-o pe Nuferilor în jos și-am mers împreună până la Ateneu. Ningea des și mărunt. Acolo, în parcul din fața Ateneului, cu statuia lui Eminescu acoperită de zăpadă, am stat de vorbă. Totul în jur era strălucitor de alb. Mi-a spus că i-e frică, e disperată. Că se simte urmărită
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
o priveau hlizin du-se unul la altul. Am ieșit cu ea, căci „nu pot vorbi aici cu tine“. Am luat-o pe Nuferilor în jos și-am mers împreună până la Ateneu. Ningea des și mărunt. Acolo, în parcul din fața Ateneului, cu statuia lui Eminescu acoperită de zăpadă, am stat de vorbă. Totul în jur era strălucitor de alb. Mi-a spus că i-e frică, e disperată. Că se simte urmărită („Am fost implicată la Brașov, în ’87...“). Că nu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
prince...“ Ciudat, în puținele dăți când o revăd în me morie, Irina nu-mi apare nici în casa ei plină de poze cu peisaje din Finlanda, nici în jegoasa garso nieră de la Apărătorii Patriei, nici în lumina de iarnă de la Ateneu, ci așa cum am văzut-o prima dată, pe când rătăceam amândoi pe străzile Cluju lui, aiurând pe teme literare și metafizice. O văd călcând strâmb în pantofii cu toc și arătând de parcă silueta ei ar fi fost ștearsă cu guma la
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
dea de înțeles că ne pierdem viața în zădărnicii duminicale în loc să ne încredințăm veșniciei celei de peste fire. Ar fi de spus că neputința care îmi dădea ghes în fața versului aceluia publicat, după cum m-a încredințat junele meu hip-hopist în revista "Ateneu", (an III, nr. 9 [26], septembrie 1966, p.12), seamănă cu aceea a zvonului (poate că răuvoitor) care susținea story-ul după care sora ar fi trecut de la penticostali la secta obscură a năzăricușilor, un ceva neclar și fără templul bine
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Sorin, 75 Antonescu, Crin, 6, 16, 195, 196, 208 Apus, 25, 141 Arad, 158, 191 Aradul cultural, 167, 177 Aragon, Louis, 69 Ardeal, 143, 146, 147, 150, 153, 157 Arendt, Hannah, 89 Aron, Raymond, 85, 235 Asia, 56 Atena, 75 Ateneu, 18 Aurobindo Ashram, 87 Avicenna, 35 Azore, 236 Bacovia, Agatha Grigorescu, 19, 20 Bacovia, George, 17, 19, 21 Bahrens, 46 Baiazid, 41 Bakk Mikki, 158 Balcani, 71, 72 Balcerowicz, Leszek, 147 Bălcescu, Nicolae, 107 Banat, 71, 93, 95, 153, 157
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Costache a avut grijă să-și șteargă numele din documente. L-a suspectat mereu pe Dan Crețu că e un infractor nedescoperit, dar, în același timp, era sigur că nu-i un om periculos. Doctorul Dimitrie Gerota a ținut, la Ateneu, așa cum promisese, în 1898, conferința despre necesitatea renunțării la corset și familia Margulis a fost prezentă în sală. La Școala de Arte Frumoase l-a avut student pe Constantin Brâncuși care a realizat, sub îndrumarea lui, mulajul intitulat „Jupuitul“. Gerota
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
colecție de documente ale unei persoane, ale unei familii sau instituții, ordonate, clasificate, pentru a fi păstrate pentru generațiile viitoare. Armstrong Neil (1930-) - astronaut american, primul om care a călcat pe Lună (a aselenizat), în cadrul misiunii Apollo 11, în 1969. Ateneul Român - clădire istorică din București unde este sediul Filarmonicii „George Enescu” și o sală de concerte celebră. A fost construită în 1886. Austria/Imperiul Habsburgic - Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană, stat din centrul Europei, constituit în Evul Mediu ca
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
oficială prin politic a artei moderne... Cu atît mai mult cu cît „arta decadentă”, „arta pentru artă”, era privită ca o extravaganță morbidă de către „sănătosul” mainstream autohton(ist)... În fapt, aproape nimic nu a lipsit din meniul vizitei: conferințe la Ateneu, vizite la Mitropolie, la Biserica Domnița Bălașa și la Catedrala Sf. Iosif, la Camera Deputaților, chermeze, ecouri abundente în presă, excursii la domeniile organizatorilor etc. etc. Tipic amestec de „omenire” provincială a „boierului” coborît să-și viziteze supușii... După o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]