3,288 matches
-
-i cunosc pe turci. Familia la care stau e destul de interesantă, puțin cam nebunatică, Însă probabil că toate familiile sunt așa. Însă e ceva ireal aici. Iraționalul e o parte a rațiunii de a fi. Mă simt de parcă aș fi aterizat Într-un roman de Gabriel Garcia Marquez. Una dintre surori e desenatoare de tatuaje; alta e clarvăzătoare; alta e profesoară de istorie națională; iar ce-a de-a patra e o fată bătrână excentrică sau un cuc cu normă Întreagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În ciuda eșecurilor ei personale ca mamă, Rose era Încă Încredințată că avea o relație bună cu Armanoush. La fel de Încrezătoare ca și În faptul că Marea Britanie suferise cele mai mari pierderi În ttimpul celui de-al Doilea Război Mondial. Apoi au aterizat la San Francisco. Imediat ce au intrat În aeroport Rose a fost cuprinsă iarăși de febra cumpărăturilor: bunătățuri pentru drum. Fusese atât de nefericită cu firimiturile servite la primul zbor, Încât luase frâiele problemei În propriile ei mâni. Deși Mustafa Încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pus-o Într-un plic Împreună cu o scrisoare În care Își explica propria situație și Îl ruga pe soțul ei două lucruri: să-i dea broșa fiului lor ca să-și amintească de ea și să o ierte. Când avionul a aterizat la Istanbul, Rose era epuizată. Și-a mișcat cu grijă picioarele umflate, temându-se că nu aveau să-i mai intre În pantofi, deși purta Încălțăminte confortabilă, din piele portocalie, de la AKNY. S-a Întrebat cum naiba puteau stewardesele alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
toamnă - premonitoriu pentru autor, silit să admită că o Întîlnire fixată nu se poate concepe decît la dimensiunea Întîlnirii ratate. Oamenii Îi așteptau cartea, ceea ce era măgulitor pentru el, dar cartea nu intrase În librării, așa cum uneori avioanele nu mai aterizează niciodată, deși oamenii au venit la aeroport ca să aștepte pasagerii. Și de atunci, de cinci ani de zile, nu În cabina unui Boeing 747 i se părea lui François că se instalează cînd se așeza În fața mașinii de scris, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nesfîrșite de apă... sau viteza acaparatoare a schiurilor, a săniei, incomparabila adrenalină depășită doar de saltul cu parașuta... întotdeauna mi-am dorit să zbor cu deltaplanul, mai ales după ce am avut experiența de a fi dus de parașută și a ateriza după ce spațiul dintre cer și pămînt și-a desfășurat adevăratele secrete... într-o libertate infinită! Știu cum arată pămîntul văzut de sus și apropiindu-se, cum e să te afli în liniștea absolută a imensității cerului, desprins de orice, atîrnat
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
ceasul în buzunar. Expresia îi era de nepătruns. ă Asta nu are nicio legătură cu noi. Nădăjuiesc că vă cunoașteți îndatoririle în fața legii. ă Bineînțeles, excelența voastră. Indubitabil! In-du-bi-tabil! Doctorul opri căruciorul și apoi rostogoli cu grijă cufărul încât acesta ateriză în picioare pe podea. În ciuda grijii sale, dinăuntru se auziră zgomote alarmante de metal și sticlă, ceea ce îl făcu pe doctor să deschidă cufărul și să-i inpsecteze atent conținutul. ă Nicio o stricăciune. Nicio stricăciune. Borcanele cu formol sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Muzeul Societății Asiatice? Întrebă Desert Rose din spate. Apoi se uită la bărbatul care mesteca zgomotos lângă ea și adăugă: — E foarte important să ajungem repede acolo! — Nici o grijă, doamnă. — Sunteți sigur? — Îmi cunosc orașul. Pe bluza lui Desert Rose ateriză dintr-odată o picătură de ketchup. — Hei, ai grijă! Îl repezi ea. — Mă scuzați! zise el, ștergându-se la gură. Kitty stătea Încordată În față. Coborî oglinda și, prefăcându-se că-și verifică machiajul, se uită la prietena ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ea cu o expresie deranjată: — Da, sunt sigur, răspunse. — Sunteți sigur că e drumul cel mai scurt? sări Desert Rose din spate. — Da, doamnelor, e drumul cel mai bun! zise taximetristul pe un ton răstit. Încă un strop de mâncare ateriză aproape de Desert Rose, care se gândi Îngrijorată că un drum mai lung ar fi putut Însemna mai multe pete pe bluza ei. — Domnule, am fost de nenumărate ori la San Francisco, minți ea, și am senzația că ne duceți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
lucru din lume la care se aștepta, zburând prin atmosfera Înghețată spre Los Angelesul Însorit, era ca peste câteva ore să Înghețe de frig. 8 Degerând Într-un frigider ambulanttc "8 Degerând Într‑un frigider ambulant" Noaptea, târziu, cei trei aterizară pe aeroportul din Los Angeles și se Întâlniră cu Pedro, un spaniol de cincizeci de ani. Zărindu-l de departe, Desert Rose se Întoarse spre Kitty să-i explice. — Pedro e directorul de la Wild Box, o galerie nonprofit din Chelsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
haide, intenția contează, Îi făcu Kitty cu ochiul. — Arăt eu a femeie care se Îmbracă de la Armata Salvării? — Poate că tipul e lefter. Poate, pentru el, Armata Salvării e un fel de Tiffany. Gândește-te și tu, poate abia a aterizat aici. Când am ajuns la New York, Parade of Shoes mi se părea grozav. Cred că a fost drăguț din partea lui că ți-a făcut un cadou. Fii și tu mai Îngăduitoare. Diane se gândi o clipă la ce-i spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
lui Dick era deja acolo. — Stați, sunteți În regulă, puteți intra. Hotelul era plin, iar fetele se chinuiră să găsească două locuri libere chiar lângă bar. La un minut după ce-și comandă de băut, pe scaunul aflat alături de Kitty ateriză un tânăr drăguț, cu o claie de păr negru, creț. — Hei, ce gen ești, căutătoare pe Google sau filosoafă? Întrebă el din senin. Avea aproape patruzeci de ani, dar părea un puștan, genul de adolescent Întârziat, Îndrăzneț și nerușinat. — Hm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
și asta? 13 mai N-am mai fost de mulți ani, poate șase sau șapte, la aeroport. M-am așezat pe unul din fotoliile negre de plastic și am privit prin geamul murdar avioanele, puține și vechi, care decolau sau aterizau. La un moment dat a început să plouă. La întoarcere, strada era alunecoasă. La lumina farurilor, căci între timp se făcuse noapte, am văzut un om întins pe jos. M-am oprit și m-am uitat. Era grav lovit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Andrei. — Ca să-ți aduci aminte de admiratoarele din tinerețe, i-am zis când l-am întâlnit câteva ore mai târziu. Domnul Andrei a aruncat o privire nemulțumită spre goliciunea urâtă de marmură. — Ce, așa arătau fetele care mă așteptau să aterizez? Mă jigniți, domnule sculptor. Nici cu Călugărul n-am avut mai mult succes. Sunt un gunoi, Doamne, un păcătos, iartă-l pe robul tău care nici la bătrânețe n-a devenit cucernic, s-a văicărit el și s-a îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Așteptam de la el o precizare, o explicație, dar când s-a întors spre noi am crezut că ne va înjura. Nu ne-a înjurat. Ne-a spus să ieșim afară, unde am constatat că scăpasem cu viață printr-o minune aterizând din întâmplare într-un luminiș. Puțin mai devreme sau puțin mai târziu, avionul s-ar fi zdrobit de pădurea ecuatorială. Îngrijorați, am aprins un foc ca să ne apărăm de eventualele amenințări pe patru labe și ne-am strâns tăcuți în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu degetele lui cu trei rînduri de Încheieturi și socotește o clipă să le transforme În țevi lungi de pistol și să tragă focul de start. Ar fi așa de ușor. Wakefield ar vedea o cărămidă sărind din perete și aterizînd cu un pocnet puternic la picioarele lui. Sau pe picioarele lui. Nu ar avea cum să rateze momentul. Ar intra În panică și s-ar lansa În cursa contra cronometru. Dar nu, nu Încă, Își spune Diavolul, lasă-l să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
În derizoriu cîrcotelile lui de acum. Viitorul, apropiat, cum e Întotdeauna, nu poate fi cunoscut, dar Wakefield, ascultînd cu urechea ciulită În așteptarea de start al Diavolului, Îi poate auzi șoapta. Luminile pistei clipeau palid În preeria vastă, Întunecată. Avionul ateriză lîngă un lac Înghețat. Wakefield ajunsese În Typical, la sediul Companiei, cel mai mare furnizor de software de pe planetă. Este Întîmpinat În aeroport de Maggie, o reprezentantă a Companiei, care va fi Însoțitoarea lui În următoarele cîteva zile. Are ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și că el poate descoperi acel ceva. Maggie și Wakefield mai fac dragoste o dată În camera lui de hotel, apoi ea Îl conduce la aeroport prin cîmpurile Înzăpezite. Clădirile bondoace, moderne ale Companiei par niște nave extraterestre care tocmai au aterizat. — E greu de crezut că aici, pe vremuri, cultivam porumb, spune Maggie. Săracul tata. Dar, de fapt, nu e chiar așa rău. Pentru mine a fost chiar mișto. Nu, nu e chiar așa rău. De fapt, e de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
doctorat În istoria religiilor să scoată lucrurile la lumină. Wakefield se duce În camera lui, lăsînd-o pe Susan la bar În fața unui martini. În drum spre camera lui, În lift, Îl sună pe Zamyatin. — SÎnt În budă, prietene. Tocmai am aterizat pe planeta ta și habar nu am cum să mă adresez băștinașilor. Îi spune despre expoziția de artă preși post-comunistă, despre tensiunile etnice, despre Petrovicii pe picior de război, despre Susan. Ce dracu’ am să le spun eu În seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de obicei pe puștii pe role ca pe niște huligani și abia aștepta ocazia să demonstreze că patinatul pe role e o artă. Porni în trombă, apoi sări în aer, se roti într-o parabolă ce-ți dădea fiori și ateriză grațios pe o singură patină, aproape ca un balerin. Paznicul parcului îl privea posac de la postul lui de observație din spatele popicăriei. Din păcate, patinajul pe role era permis în parc, o greșeală gravă după părerea lui, ce avea să ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
asta când nu era mama acasă. Eu am zis - știi ceva, nu mă mai duc deloc... și a făcut greșeala să dea cu coada de mătură în mine. Și în momentul ăla televizorul Sony și un radiocasetofon cu stație au aterizat jos, pe trotuar, masa de sufragerie spartă, biblioteca făcută bucăți, dezastru, și eu m-am întrebat după aia ce-a fost în mintea mea... Curaj, un curaj - forța respectivă. Nu e ușor să treci de un om mare, copil fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cunoaștere a limbilor din Uniunea Europeană, s-ar fi putut transfera chiar la Parlamentul European din Strasburg sau la Națiunile Unite. Nu o făcuse până acum, pentru a ține familia unită. Și, de ani de zile, lucra doar atunci când la Roma aterizau miniștrii Uniunii Europene și soțiile președinților. Dar Camilla era de-acum destul de mare pentru a putea suporta câte o despărțire. Trebuia să vorbească despre asta cu Elio. — Sigur că are un loc de muncă, se grăbi să explice Kevin, d-d-dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dungate de rugina lanțului și părul răscolit în toate părțile, stătea în picioare, îndrumând caii spre poartă. Dar poarta era păzită de câțiva bărbați pregătiți să sară din părți la hamurile cailor. Zogru s-a aruncat în față, își amintește, aterizând înaintea cailor, pe care i-a oprit brusc, ridicând scurt brațul spre ei. Apoi, a înșfăcat în fiecare mână câte un ins măturând cu fiecare, în stânga și în dreapta, făcând loc destul cât să elibereze ieșirea. A deschis poarta și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mai aștepți? Mi-am introdus degetul arătător, sfioasă, în unul din unghiurile oglinzii, după care, precum prima oară, am fost aspirată înăuntru. În urma mea, îl puteam zări pe copil, luându-și la revedere de la mine. În cele din urmă am aterizat pe sofaua confortabilă a doamnei Gilbert, care tocmai sosea din grădină cu morcovi proaspeți într-o căciulă. Ronțăind ultimele jeleuri, am înhățat morcovii și am fugit spre casă. Am constatat că, în tot acest scurt timp parcurs în dimensiunea mea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-n stânga. Ptiu! totul aici e anapoda, ce mai! Acea doamnă l-a învelit într-un pled și i-a ordonat să se culce. Dar nici amiază nu-i! s-a revoltat puștiul. Și o pijama din flanelă i-a aterizat în poală. Știu eu ce-i bine, uită-te pe afară! a ridicat tonul femeia. Era amurgul, când soarele dispare... El era vanitos, așa că a înhățat câteva vorbe din zbor (rămăsese fără grai, nu voia ca femeia care s-a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să mă odihnesc. Nu e nimic. Și eu sunt obosit. Când Sherlock a auzit ce vrea doamna să facă s-a gândit: „Cred că am supărat-o când am adus vorba de soțul ei. Îmi voi cere scuze când vom ateriza.” Și apoi Sherlock a adormit. Dintr-odată, pilotul avionului anunță un mesaj. Urmează aterizarea. Sherlock s-a trezit din senin și și-a pus centura. Au aterizat. Sherlock și-a cerut scuze de la doamnă, iar ea, generoasă, l-a iertat
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]