7,010 matches
-
intime. Nu, nu putea îngădui un asemenea examen! Văzu că unii dintre bipezi aveau câte două arme, nu una singură, și că le țineau vârâte în niște teci prinse de mânecile costumului spațial. Una dintre armele acestea semăna cu pușca atomică, cu care fusese deja amenințat. Cealaltă avea un mâner strălucitor și transparent - probabil o armă cu radiații. Cei doi bipezi instalați deasupra cuștii aveau și ei câte o astfel de armă. În clipa când cușca ajunse în laboratorul improvizat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
clipă înainte, savurase gândul că-și va ascunde guulii în cala metalică a navei, iar acum era prins în furtuna năprasnică din centrul unui câmp de forță! Mintea i se întunecase. Electronii descătușați înlăuntrul lui încercau să se integreze nucleelor atomice întâlnite în cale, dar ele îl respingeau violent, zbătându-se să-și păstreze echilibrul. În aceste lungi și fatidice clipe, organismul lui flexibil, admirabil echilibrat, aproape că se prăbuși. Ceea ce-l salvă fu geniul colectiv al speciei sale, care prevăzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Vedea însă cât se poate de clar peretele dur și strălucitor, iar lângă acesta, unsprezece oameni nădușiți și speriați, dintre care șapte își frământau zadarnic armele. - Suntem pierduți! Bâigui unul dintre ei. Dacă-i în stare să ne modifice structurile atomice și să ne treacă printr-un perete solid, ne luptăm cu el fără sorți de izbândă! Remarca asta îl scoase din sărite pe Morton, care se străduia să-și păstreze sângele rece în împrejurările cele mai grele. - Nu-i adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
spuse Grosvenor. Cei din jurul lui îl priviră buimaci. - Bine, dar asta n-are nici un sens! exclamă Smith. De ce tocmai un atom? - Nu orice fel de atom, firește, adaugă Grosvenor. Aș pune rămășag că Von Grossen a desenat, pentru monstru, structura atomică particulară a metalului din care e făcut învelișul navei noastre. - Ai dreptate! exclamă directorul. - O clipă! Interveni căpitanul Leeth, apărând pe ecran. Nu mă pricep la fizică, recunosc, dar aș vrea să știu de ce are dreptate. - Grosvenor vrea să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
să studiem și planul domnului Grosvenor, propuse Smith. Căpitanul Leeth se întoarse cu fața spre Morton, care șovăi o clipă, înainte de a vorbi: - Domnul Grosvenor ne propunea să ne împărțim într-un număr de grupuri egal cu acela al proiectoarelor atomice de care dispunem... - Energie atomică, în interiorul navei?! exclamă un fizician. Oamenii începură să vocifereze, dar când se potoliră, Morton continua ca și cum nu l-ar fi întrerupt nimeni: - Avem patruzeci și unu de proiectoare. Dacă am accepta planul domnului Grosvenor, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Grosvenor, propuse Smith. Căpitanul Leeth se întoarse cu fața spre Morton, care șovăi o clipă, înainte de a vorbi: - Domnul Grosvenor ne propunea să ne împărțim într-un număr de grupuri egal cu acela al proiectoarelor atomice de care dispunem... - Energie atomică, în interiorul navei?! exclamă un fizician. Oamenii începură să vocifereze, dar când se potoliră, Morton continua ca și cum nu l-ar fi întrerupt nimeni: - Avem patruzeci și unu de proiectoare. Dacă am accepta planul domnului Grosvenor, fiecare dintre aceste proiectoare ar urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ideea de democrație se bazează pe această presupunere, în consecință, ordon să trecem de îndată la acțiune. Morton șovăi o clipă, apoi rosti încet: - Ei bine, domnilor, mă supun. Cred că e cazul să pornim la treabă. Întrucât pregătirea proiectoarelor atomice ne va lua oarecare timp, să începem prin a energiza etajele șapte și nouă. Pe cât îmi dau seama, am putea combina cele două planuri, reținând unele elemente din fiecare, în funcție de felul cum vor evolua lucrurile. - Așa mai merge! exclamă cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cu destinderea, obținută prin toate mijloacele posibile. Ei bine, tinere, îți doresc noroc! Sper că vei ieși nevătămat din această încercare, încheie el și îi întinse mâna. Strângându-i-o, Grosvenor îl întrebă: - În cât timp pot fi instalate tunurile atomice? - Cam într-o oră, poate ceva mai mult. Între timp, vom fi apărați de celelalte arme... La vederea oamenilor, Ixtl se repezi spre etajul al șaptelea - o siluetă monstruoasă strecurându-se prin pereți și planșee. De două ori îl zăriră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
potrivite scopului său. De aceea, era hotărât să-i vâneze îndeosebi pe bipezii cu stomacul mare. Până să aibă oamenii răgazul de a-l prinde în raza unui proiector, Ixtl o și zbughi împreună cu unul dintre ei. Ajustându-și structura atomică, trecu rapid prin tavan spre etajul inferior, apoi traversă și planșeul acestuia și ajunse, cu prada lui, în enorma cală a navei. Cala devenise pentru el un teritoriu familiar: îl explorase încă de la început, când îl adusese pe von Grossen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
vorbele celor din jur. Se gândea din nou la faptul că oamenii erau folosiți ca momeală și că nici un grup nu va ști când anume va fi în primejdie un alt grup. În "momentul critic" - momentul în care mica pilăa atomică începea să producă o cantitate enormă de energie, fără a exploda - din țeava tunului, avea să țâșnească un fascicul luminos, revărsând în jur radiații invizibile. După încetarea acestui bombardament tăcut, supraviețuitorii îl puteau preveni pe căpitanul Leeth, care la rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
etajul șapte! Pe coridorul central. - Da, domnule. Grosvenor porni, stăpânit de presimțiri rele; după tonul cu care-i vorbise căpitanul, era clar că se întâmplase ceva. Când se apropie de locul acela, văzu o scenă de coșmar. Unul din tunurile atomice era răsturnat, lângă el zăceau rămășițele calcinate a trei dintre cei patru servanți. Al patrulea zăcea fără cunoștință alături, dar încă se mai zvârcolea, atins desigur de radiații. Dincolo de tunul acesta, se vedeau vreo douăzeci de oameni, morți sau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
întocmai ca un animal, luptă orbește pentru a-și salva viața. Grosvenor nu putea uita că Morton, dându-și seama că savanții nu vor să se lase dezarmați, propusese un modus operandi menit să facă acceptabilă pentru toți folosirea energiei atomice. - De ce m-ai chemat, căpitane? întrebă el. - Am impresia că acest eșec îți compromite planul. Ce părere ai? - Elementul surpriză a dispărut, recunoscu Grosvenor, în silă. Monstrul a atacat fără să bănuiască ce-l așteaptă. De aici înainte, va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
dețineau ideile salvatoare refuzaseră să-și piardă timpul pentru a-și convinge semenii. Grosvenor era însă hotărât să lupte prin toate mijloacele aflate la îndemâna lui, pentru că un asemenea lucru să nu se întâmple pe nava Space Beagle. - Putem lăsa proiectoarele atomice acolo unde le-am instalat, până când vom energiza toate cele trei etaje. După aceea le vom lua de acolo. Energizarea va declanșa "momentul critic" chiar și fără ajutorul tunurilor. Și astfel, Grosvenor renunță la propriu-i plan de luptă împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
apariția. Îi mai rămăseseră șase ouă și intenționa să le folosească pe toate, afară de două. Singurul lui necaz era ca pentru fiecare guul trebuia să piardă foarte mult timp. Oamenii păreau dornici să se apere cu îndârjire, iar prezența tunurilor atomice îl obliga să-i atace mai ales pe cei care le mânuiau. În ciuda acestor obstacole, fiecare dintre atacurile lui era un model de precizie. Ixtl nu se simțea câtuși de puțin îngrijorat. Dimpotrivă, era sigur de el. Când oamenii isprăviră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
unele hublouri începură iarăși să pâlpâie lumini, din ce în ce mai strălucitoare, pe măsură ce puternicele motoare își reveneau din șocul năprasnic. Ixtl se întoarse din drum și se apropie cu băgare de seamă. Acum, când plutea în spațiu, putea deveni lesne ținta acelor tunuri atomice, mânuite fără nici un risc de către oamenii din navă. Oprindu-se la vreo jumătate de milă de scut, văzu cu neliniște niște umbre care se strecurau printr-o deschizătură din coasta navei. Erau "bărcile de salvare" ale oamenilor, fantomatice în lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
consta această primejdie și, fără să aștepte reacția oamenilor, își expuse planul de acțiune. - Va trebui să găsim niște planete bogate în fier și să folosim capacitatea de producție a navei noastre pentru a fabrica un număr mare de torpile atomice. Prevăd că va trebui să rămânem aproape un an în această galaxie, lansând între timp la întâmplare torpilele. După ce vom fi făcut astfel imposibilă existența inamicului în această zonă a spațiului, vom pleca, oferindu-i ocazia de a ne urmări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
gândul, ci, scoțându-și haina, începu să se scotocească. Deodată, mișcările i se încetiniră. Palid la față, scoase la iveală un obiect cenușiu și subțire, lung de vreo două degete. - Ce-i asta? îngână el. - Un aliaj de plutoniu stabilizat. - Atomic?! - Nu, nu e radioactiv, sub această formă. Dar ar putea fi dizolvat într-un gaz radioactiv, cu ajutorul undelor unui emițător de înaltă frecvență, iar gazul ne-ar putea provoca arsuri amândurora. - Grove, îți jur că nu știam nimic! - Ai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Iată o însușire a soției lui cu care nu era de acord: felul ei de a-i aminti în mod inutil lucruri neplăcute. Știa exact ce voia să spună. Această societate gigantică și cu atâtea tentacule - Atelierele de Reparat Motoare Atomice Automate S.A. - căzuse sub incidența legilor statului cu clădirea ei de o frumusețe răpitoare, împotriva dorințelor consiliului sătesc și preluase deja jumătate din afacerile lui Fara. - Asta e altceva, mârâi în cele din urmă Fara. În primul rând, oamenii vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
nimic despre magazinele acestea și despre ușile lor. După cât se spune, e imposibil de pătruns înăuntru. Fulgerat de un junghi chinuitor, Fara realiză brusc că în cazul acesta el va trebui să acționeze: - Am să-mi aduc de la atelier perforatorul atomic. Cu asta îi dăm gata. Îmi îngăduiți s-o fac, domnule primar? În lumina vitrinei magazinului de arme se vedea bine cum individul dolofan transpiră. Acesta zise: - Poate-i mai bine să-l chem pe comandantul garnizoanei imperiale de la Ferd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
îndreptă energia de o forță nelimitată asupra peretelui care i se împotrivea. Când, în cele din urmă, închise aparatul, era transpirat tot. - Nu înțeleg, gâfâi el. Păi... după cum se știe, nici un metal nu poate rezista unui șuvoi constant de forță atomică. - E așa cum ți-a spus Jor, îi zise primarul. Magazinele astea de arme sunt... un lucru foarte mare. S-au răspândit pe tot cuprinsul imperiului și nu o recunosc pe Împărăteasă. Tulburat, Fara se mută de pe un picior pe altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
supranaturală. Nu pătrundea nici un sunet dinspre noaptea din care venise. Se strecură ușurel înainte pe covorul care-i absorbea sunetul pașilor. Încetul cu încetul, ochii i se deprinseră cu lumina blândă care se reflecta din pereți și tavan. Banalitatea luminii atomice acționa ca un tonic pentru nervii săi încordați. Se uită de jur-împrejur cu încredere crescândă. Locul i se părea destul de obișnuit. Era un magazin cu mobilier puțin. Pe pereți, vitrine, iar pe jos, tot soiul de obiecte frumoase, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
protecție împotriva forțelor distructive imateriale. Acest ecran de protecție nu opune rezistență măciucilor, sulițelor ori gloanțelor și nici altor substanțe materiale, dar, pentru a străpunge superba barieră pe care o creează în jurul proprietarului său, ar fi nevoie de un tun atomic. Veți înțelege ușor, continuă vânzătorul, că o armă de o asemenea forță nu putea fi lăsată să cadă, fără unele modificări, în mâinile unor iresponsabili. Ca atare, nici o armă cumpărată de la noi nu poate fi folosită pentru agresiune sau omor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
spună ceva despre ceea ce ar întreprinde Împărăteasa dacă ar descoperi că un bărbat și-a pierdut viața deoarece soldații nu și-au făcut datoria, dar vorbele lui fură acoperite de niște strigăte: - Vine primarul! Ei, domnule primar, când sosesc tunurile atomice? Cam aceleași întrebări dominau mulțimea, când ateriza ușor autoavionul primarului. Probabil că unele ajunseseră și la el, căci se ridicase în carlingă și întinse mâna cerând să se facă tăcere. Spre uimirea lui Fara, rotofeiul își aținti ochii acuzatori asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Fara, eu zic că poate chestia asta n-o să te lase rece. Azi a ieșit cineva din magazinul ăla de arme. Fara se concentra intenționat asupra bieletei pe care o strângea cu un șurub la placa de bază a motorului atomic pe care-l repara. Așteptă o vreme, din ce în ce mai enervat că individul nu-i oferă de bunăvoie și alte informații. O curiozitate crescândă îl făcu până la urmă să mormăie țâfnos: - Și presupun că polițaiul l-a luat imediat pe sus, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
prins. Intre timp, glasul ei căpăta o intensitate afectivă sporită. Era limpede că ea crede cu convingere în ceea ce spune. Continuă cu și mai multă seriozitate: - Ceea ce i-a dat această idee întemeietorului a fost inventarea unui sistem electronic și atomic de control care făcea imposibile construirea unui arsenal indestructibil și fabricarea unor arme ce nu puteau fi folosite decât în scopuri defensive. Asta a pus în sfârșit capăt oricăror posibilități de folosire a unor arme de foc de către gangsteri criminali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]