1,498 matches
-
un imens succes de public încă de la debut, el disjunge - în linia lui G. Ibrăileanu - între scriitorii moderni munteni, care-și reprimă nostalgiile după vremurile apuse, și scriitorii moldoveni, care se lasă fermecați de „glasul amintirilor”. Abordând așa-zisul subiectivism auctorial, criticul pledează pentru unicitatea și independența celor mai îndrăgite personaje ale operei față de biografia celui care le-a creat. Cu acest prilej el nu ezită să opereze disocieri între opere valoroase, cum ar fi ciclul Medelenilor, și neîmpliniri sau chiar
CIOBANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286237_a_287566]
-
aplomb și fantezie, de-a lungul unui traiect al oglindirii pe care autoarea îl consideră neîntrerupt de la Liviu Rebreanu la Mircea Cărtărescu. Oglinda este declarată a fi mai mult decât o simplă metaforă: ea restituie, odată cu lumea captată, și privirea auctorială, inocentă ori resemnată, care o contemplă. SCRIERI: Pragmatica personajului, București, 1992; Fals tratat de disperare, Timișoara, 1995; Femei în fața oglinzii, Cluj-Napoca, 1998; Un Miroir aux alouettes. Petit dictionnaire de la pensée nomade, Echternach (Luxemburg), 1999; Une Histoire sans fin. Dialogues avec
CIOCARLIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286253_a_287582]
-
extracție petrolieră, mică „așezare” ori „colonie” izolată, undeva, în Moldova. E un univers închis, „fără orizont”, banal, al gesturilor repetitive și comune. Dintre atributele optzecismului, C. privilegiază autenticismul, cultivând investigarea cotidianului. Abordarea nu e însă nicidecum minimalistă: personajul-diarist, apoi naratorul auctorial disecă fenomenalul, fac psihologie discursivă, verbalizează, interpretează și semantizeză cotidianul. Iar uneori se înregistrează salturi bruște - dar plauzibile, spre contemplarea „filosofică” a generalităților, a sensului existenței, a legităților și semnificațiilor. Finalul - cu sinuciderea Iuniei, probabil din slăbiciune, din inadaptare, din
CIMPOESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286227_a_287556]
-
determinismului simplist al prozei teziste din anii ’50, instituind totodată un accent polemic, un dramatism nepatetic, dar „sincer” față cu prozaismul frustrant al vieții cotidiene. Cam aceleași însușiri definesc și Neliniștitul iunie (1979), pseudojurnal al unui sejur estival al personajului auctorial la un canton pierdut în Bărăgan, microroman al unei mici lumi izolate și anonime. Modalitatea contemplării naturii, antropomorfizarea peisajului, învestit cu corespondențe culturale și o sugestivitate motivată subiectiv, mărturisesc afinități cu viziunea unui Geo Bogza. Romanul O lacrimă de privit
CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286286_a_287615]
-
seară, 1970, Sonete, 1975) se încearcă o recuperare a formulei poetice definitorii pentru operele de tinerețe, capabilă să pună în funcțiune dinamica formelor fixe, de unde și predilecția pentru sonet și rondel. Însă distanța în timp, schimbarea tonului și a atitudinii auctoriale, de la ironia tinereții față de provocările vieții la tristețea bătrâneții copleșitoare, duc la pierderea inefabilului poetic, a exuberanței jocului metaforic și, în același timp, la tentația de a simula contemplația. Cu doar câteva zile înaintea morții, după cum își amintește criticul Valeriu
GHEORGHIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
Ludicul ia proporții în Aventurile d-lui Ionel Lăcustă-Termidor, parabolă sarcastică, exsanguă a lumii pe dos, mizând pe truvaiuri funambulești și paradoxuri împinse până la absurd, ca la Urmuz. Aceeași plăcere a evadării fanteziste, dublată de combustia la rece a speculațiilor auctoriale, se manifestă, într-o configurație insolită, în Orașele înecate. E o primă performanță a literaturii science-fiction românești, după alte câteva încercări în acest gen, ca, de pildă, Oceania lui Al. Macedonski. Cartea, un „basm futurist” (G. Călinescu), imaginează un timp
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
a opta, încrâncenarea Hameleonului de a-l prinde la Inorog stârnește până și nedumerirea Crocodilului, prototip, în toate bestiarele, de monstru absolut, lipsit de sentimente. Justificarea ticălosului trădător aduce în discuție un aspect esențial al Inorogului, simbol al perfecțiunii, mască auctorială nedisimulată. Autorul are însă grijă să își avertizeze, din start, cititorul: "îndată minciuna zămisli și spurcata basnă născu".44 Ceea ce urmează nu reprezintă, prin urmare, decât o scorneală de-a Hameleonului, menită să arunce asupra celui pur cu ocară și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
celor "fără voce" pentru impunerea unui nou decupaj al realității și pentru legitimarea unor noi poziții de enunțare. Modul de a vorbi și de a acționa al "mizerabililor" lui Hugo sau al "țăranilor" lui Rebreanu nu e rezultatul unei decizii auctoriale arbitrare. Scriitorul nu e decât cel care orchestrează, așa cum a arătat Bahtin, "vocile" acestor anonimi, care probabil nu vor ajunge niciodată să vadă opera la care totuși au contribuit esențial. În acest sens, în creația de literatură se angajează totalitatea
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
din țară. Poate că a fost vorba de invidie, poate că Heliade Rădulescu s-a simțit concurat, nu știm cu certitudine. Pamfletul care îl desființează pe Bolliac vizează explicit calitatea de scriitor a acestuia. Heliade Rădulescu îl acuză de impostură auctorială și îi reproșează ambiția de a se afirma ca poet. Oarecum surprinzător, după ce i-a vegheat și i-a încurajat începuturile literare, îl critică tocmai pentru că urmează o carieră în domeniul literaturii. Nu era prima dată când Heliade Rădulescu adresa
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Alexandrescu. Cele două situații se asemănau aproape în toate privințele. Poetul era mai tânăr, întreținuse o relație de discipolat cu Heliade Rădulescu și fusese ajutat de acesta - găzduit, editat etc. La sfârșit, și pe Alexandrescu îl acuză tot de impostură auctorială, făcând un rechizitoriu al greșelilor de limbă dintr-o fabulă 14. Ca și cum în Heliade Rădulescu s-ar găsi doi oameni, unul care formează școlari, le deschide gustul pentru literatură, le pune la dispoziție mijloace pentru profesionalizare, îi integrează în mediul
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
cel care prin ambițiile sale nemăsurate, prin setea neostoită de cucerire, ocupă întreg teritoriul disponibil. Thibaudet presupune că în fața tuturor scriitorilor stau asemenea "Napoleoni", ca reprezentări ale unei stăpâniri absolute, fără rest a domeniului. Universul scriitorilor e populat cu figuri auctoriale copleșitoare, excesive, debordante, care prin cantitatea și relevanța scrierilor umplu întreg orizontul. Acești "Napoleoni" intimidează și în același timp fascinează; ei sunt cei care implică mobilizarea scriitorilor din următorul val, ei justifică angajarea generației viitoare. Flaubert începe să scrie pentru că
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Hasdeu operează prin recontextualizare o redefinire a registrului de semnificare, care devine denotativ și plat-epic. În fața acestui experiment putem realiza cu mai multă precizie "ce se pierde" prin mozaicare. Ca să fie combinate și deturnate, textele au fost sustrase atât intenției auctoriale, cât și unității lor originare. Bogăția pe care o ilustrează mozaicarea angajează o figură implicită a abandonului - sacrificarea (aici voluntară, altundeva obligată) a ancorării literaturii, expunerea la riscul unei rătăciri. Mărgăritărelele sunt poate cea mai cunoscută metaforă a formei din
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
mecanică și impersonală, simplu produs al aplicării unei geometrii - în schimb asprimea e particulară. De aceea Mureșanu e răgușit, iar Negruzzi lucrează în praf. Gérard Dessons, care acordă o atenție specială formelor "sălbatice" de marcare în discurs a unei prezențe auctoriale, dedică în cartea sa un capitol artei brute și artei "stângace"120. Spune, parafrazându-l pe teoreticianul artei brute, Jean Dubuffet: Mâinii drepte îi corespunde maniera socială deprinsă, cea care știe, dar care, prizonieră a acestei științe, nu știe nimic
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
în chip explicit și relativ logic. Așa că, iată: înseamnă să știi cine ești (adică să îți posezi și să îți domini coordonatele interioare, artisticește vorbind), să ai perspectiva asupra ta însuți ca scriitor, prin dexterități precum impetuozitatea, coerența lăuntrică, luciditatea auctorială. Impetuozitatea este esențială, pentru că angrenează o viteză amețitoare, un vârtej al rostirii poetice, să spunem. Despre coerența lăuntrică nici nu mai trebuie să vorbesc (ea este necesară inclusiv atunci când înveșmântează incoerența lăuntrică!). Luciditatea auctorială nu înseamnă orgoliu și trufie ori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
dexterități precum impetuozitatea, coerența lăuntrică, luciditatea auctorială. Impetuozitatea este esențială, pentru că angrenează o viteză amețitoare, un vârtej al rostirii poetice, să spunem. Despre coerența lăuntrică nici nu mai trebuie să vorbesc (ea este necesară inclusiv atunci când înveșmântează incoerența lăuntrică!). Luciditatea auctorială nu înseamnă orgoliu și trufie ori superbie, ci conștientizarea specificului propriu și asumarea acestuia ca spectacol artistic. Și încrederea în propria structură creatoare. Cred că este de-ajuns. Ce este poezia autentică? Nu există un notariat special de legalizare pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
deschis, măcar o hibă a unei cărți ieșite de sub măiastra-i pană? De câte ori ați văzut un autor român care să mulțumească public criticului pentru obiecțiile făcute? Mari, mediocri ori mici, scriitorii au aceleași reacții atât de previzibile, impregnate de vanitate auctorială, dominate de iritarea că un critic sau altul nu i-a lăudat „pe cât ar fi meritat“. Este problema lor, desigur, dar e totodată și problema noastră. Cum am reacționat noi înșine la critici primite de la alții, care a fost comportamentul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
avea totuși timp să gândească un sistem de trilaterale. Vă amintiți care a fost contribuția lui la politica externă a momentului. Bogdan Chirieac: A domniei sale sau a domnului Constantinescu? Andrei Pleșu: Îmi puneți o întrebare delicată. Aici era o luptă auctorială între cei doi. Mi-e greu să mai separ apele. Faptul că s-a pus atunci problema unei rețele de trilaterale care, sigur, că aveau și o componentă de strategie pro-NATO, dar erau în bună măsură niște raporturi regionale care
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
a dorit, postum. A făcut-o cu grija de a lăsa posterității o imagine fidelă și coerentă a propriului eu, a lumii în care a trăit, a familiei. Heinrich Mann, de care l-a legat deopotrivă iubirea fraternă și rivalitățile ,auctoriale", Erika, fiica sa, fiii Golo și Klaus, iubitul său nepot Frido au întregit, prin propriile lor scrieri, portretul intim și public al lui Thoams Mann. Li s-au adăugat acestor mărturii mai mult sau mai puțin obiective și cele ale
Comemorare - Posteritatea lui Thomas Mann by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11375_a_12700]
-
atipic, care are vocația și răbdarea construcției monumentale într-un spațiu al adamismului perpetuu, este, desigur, G. Călinescu. Complexele descrise își dezvăluie forța și persistența inclusiv prin efortul pe care el l-a depus pentru a le depăși. Trucurile, prestidigitațiile auctoriale nu sunt de folos aici. Le-am putea găsi, bunăoară, la un Ion Bogdan Lefter, care l-a calificat pe Călinescu drept un critic ,ratat" și i-a numit Istoria o ,pacoste". Viziunea organică, perspectiva larg-integratoare, dar și selectivă estetic
Ideea critică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11406_a_12731]
-
sumă rezonabilă; în același timp, în România se făceau afaceri de multe milioane de către înșiși membrii Guvernului. - Dacă activitatea dvs. era atît de pozitivă, de ce v-ați retras subit din lobby în 1995? Ce tensiuni s-au creat între instituția auctorială Petru Popescu și camarila prezidențială, Ion Iliescu? - Cînd am fost atacat și Guvernul a tăcut ca și cum ar fi fost cu musca pe căciulă, asta era suprafața unui proces mai adînc. Camarila din jurul lui Iliescu se temea ca să nu-l influențez
PETRU POPESCU - "Sînt multe momente cînd tresare în mine România și nu încerc să le reprim" by Remus Valeriu Giorgioni și Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/16615_a_17940]
-
-l cunosc (...)". Noi credem ca Marin Mincu n-are motive să se neliniștească; dacă tot se află în proiectul divin, textul sau va fi analizat de însuși Dumnezeu! Absent și totuși omniprezent în scrisul poetului, asemeni muzei-iubitei răspândite în sinele auctorial. Excedat de prezența ei demiurgica, poetul bate în retragere, mănat de o pioasa grijă: "de aceea te evit pe cât îmi stă cu putință să nu te omor prea repede". Subsecventa scrisului terapeutic este și voință de a depune: "despre ființă
Poezie virilă by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17659_a_18984]
-
de a găsi o fantă optimă fluviului confesional. Spovedania aceasta "fără frontiere", "mazochistă" este făcută, mai totdeauna, sub imboldul unor "diavoli-la-purtător" care-l împing pe "panta băloasă" a povestirii irezistibile: "...mor să v-o zic și pe-aia cu...". "Trufia" auctorială nedisimulată, cu o întreagă gamă de ironii, își însoțește cititorul, într-o manieră "optzecistă" prin banalul urban, prin viața de zi cu zi văzută - general vorbind - ca o exhibare a pornografiei din clasa politică. La acest nivel, individul, fie că
Un document "mazochist" by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14373_a_15698]
-
gîlceava magistrului cu discipolul, închinat volumului Limitele puterii sau mituirea martorilor, scris la două mîini de către M. Ivănescu și regretatul Iustin Panța. Imaginea critică ia naștere din succesiunea unor secvențe epice, care mustesc de un haz derivat din ideea dedublării auctoriale - să recunoaștem, extrem de rară în universul poeticesc - exploatată cu o fantezie ce, gustîndu-și cu delicii progresia, nu-și pune piedică. Rezultă o revărsare a substanței așa-zicînd critice peste buza formelor uzuale, substanță care, intrînd în atmosfera corosivă a ironiei, suportă
Legenda ironiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14354_a_15679]
-
un pictor refugiat în cuvinte. De remarcat sensibilitatea pîcloasă, vîscoasă, "impură" a poetului care luptă instinctiv cu rigorile transmutației în text, cu condiția impusă (regulă a jocului) a "femeii de hîrtie", presupunînd și un bărbat așijderea, cel aflat în postură auctorială. Notațiile d-sale predilecte sînt antipoetice, de un naturalism sufocant (le omitem pe cele ce frizează obscenitatea): "decorul se mută./ e cald./ pășesc cu bunicul peste șina încinsă,/ prin aer adie-un miros de cocs,/ de cărbune,/ de ulei și
Realul ca imaginar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15586_a_16911]
-
autoarei, ezitări (firești) ce deviază materia romanescă spre considerații de ordin eseistic, clar distincte de fluxul personajelor și al vieții lor interioare în formula de roman a autoarei, una ce elimină aprioric cogitațiile asupra personajelor sau acțiunii, intervențiile de tip auctorial. Din acest punct de vedere, mai interesant este Dosarul de creație, ce aglutinează diferite euri: din scrisori, poeme, notații diaristice, precum și următoarea însemnare datată în refugiul din al doilea război; este o destăinuire ce abia poate fi atribuită gândurilor unui
Hortensia Papadat-Bengescu: 400 de lovituri () [Corola-website/Science/295735_a_297064]